BusinessMagazin

Tag: branduri

  • Craiova devine starul retailului în 2022 cu o nouă extindere a mallului Electroputere şi cu demararea lucrărilor la Promenada Craiova

    ♦ După ani în care a stat în umbra marilor dezvoltări de retail din centre precum Cluj, Iaşi, Timişoara sau Constanţa, Craiova se pregăteşte de două noi proiecte mari de retail pentru a deveni un nou pol regional pentru shopping.

    Francezii de la Catinvest pregătesc o nouă extindere a Electroputere Parc, primul mall din Craiova deschis în 2011 pe o parte a fostei platforme industriale Electroputere, iar NEPI-Rockcastle va începe în 2022 construcţia mallului Promenada Craiova, primul centru de acest tip construit şi proiectat de la zero în Bănie.

    „Craiova este într-adevăr sub lupa investitorilor în următoarea perioadă, fiind anunţate dezvoltări sau proiecte noi pentru următorii 2 ani. Dintre oraşele mari, Craiova era uşor în urmă pe partea de dezvoltări de retail, iar astfel de planuri contribuie la recuperarea terenului. Mulţi retaileri, atât pe segmentele de food, cât şi non-food sunt în căutare de locaţii noi în Craiova, iar acest lucru impulsionează, cu siguranţă, noile dezvoltări anunţate.“

    „Craiova este un oraş mare, cu potenţial ridicat de consum, unde este de aşteptat să vedem în viitor şi alte dezvoltări mai mici, parcuri de retail sau centre de proximitate, pe lângă proiectele deja anunţate“, a spus Liana Dumitru, associate director, Retail Agency, Colliers România.

    Investiţiile în Craiova au accelerat odată cu dezvoltarea uzinei Ford de la Craiova, unde în prezent lucrează circa 6.000 de salariaţi. De asemenea, Craiova a accelerat şi în ceea ce priveşte producţia de locomotive de către Softronic iar ETI a deschis acolo o fabrică de biscuiţi în 2016.

    Prima inaugurare va fi a fran­cezilor de la Catinvest care continuă dezvoltarea Electroputere Mall cu 7.200 de metri pătraţi pentru noi branduri, magazine concept, restaurante în aer liber şi un loc de joacă. Compania adaugă 5.500 de metri pătraţi de spaţii comerciale şi 1.200 de metri pătraţi de terasă în aer liber. Această extindere în segmentul de retail are loc la scurt timp după dezvoltarea a două clădiri cu utilizare mixtă în cadrul Electroputere Parc, care cumulează 9.000 de metri pătraţi de retail şi 17.000 de metri pătraţi de birouri deja parţial ocupate de companii precum Hella, Ubisoft sau Operative Media.

    Astfel, printre brandurile noi din Electroputere Mall se numără şi Mobexpert, cu primul său Concept Store din România.

    În următorii ani, planurile de dezvoltare pentru Electroputere Parc includ spaţii noi de retail, birouri şi alte servicii precum spaţii de co-working. Pentru a completa oferta de spaţii imobiliare, Catinvest va începe, de asemenea, dezvoltarea unui aparthotel cu 58 de apartamente în primul trimestru din 2022. Bugetul total de investiţii în următorii 2-3 ani se ridică la 61 de milioane de euro.

    „Planul nostru pentru Electroputere Parc este să-l dezvoltăm şi transformăm într-un hub în care oamenii pot găsi tot ce au nevoie în viaţa de zi cu zi, de la locul de muncă şi destinaţia de shopping la un spaţiu confortabil de cazare atunci când călătoresc în Craiova, toate într-o locaţie foarte accesibilă. Aparthotelul va completa oferta noastră de spaţii imobiliare integrate, transformând Electroputere Parc într-un mini-oraş modern în interiorul oraşului“, a spus Bertrand Catteau, preşedintele Catinvest Group.

    Grupul francez de real estate Catinvest care deţine şi administrează Electroputere Parc mai deţine şi administrează alte câteva centre comerciale din România – galeriile comerciale Carrefour Orhideea şi Cora Pantelimon din Bucureşti şi Carrefour TOM din Constanţa.

    „Oraşul Craiova este oarecum într-o poziţie strategică şi este deja un pol de shopping pentru regiunea Olteniei. Noile proiecte de retail vor crea cu siguranţă o sinergie şi mai puternică şi la o atractivitate mai mare pentru consumatorii din zonele învecinate. Cu cât accesul va fi mai uşor, cu atât zona de atracţie, care în mod obişnuit presupune o distanţă care poate fi parcursă în cel mult 45-60 de minute cu maşina, va fi mai extinsă, iar oraşul şi centrele comerciale din oraş mai accesibile pentru un număr mai mare de consumatori“, a spus Liana Dumitru.

    În plus, Craiova va beneficia de pe urma construcţiei noului drum expres spre Piteşti, care este aproape gata pe jumătate – jumătate care acoperă zonele Balş şi Slatina, unde se formau şi cele mai mari ambuteiaje. Mai mult, în lucru sunt două studii de fezabilitate pentru două noi drumuri rapide, unul spre Târgu Jiu şi un al doilea spre Lugoj iar pe partea de sud este propus un alt drum rapid prin Bucureşti-Alexandria-Caracal.

    „Craiova este un pol interesant în aceasta zonă a ţării în ansamblu, inclusiv din perspectivă economică, având în vedere că oferă o piaţă a muncii destul de atractivă din punctul de vedere al costurilor şi al disponibilităţii angajaţilor. De asemenea, vedem un interes crescut pentru segmentul industrial şi logistic în acest oraş, ceea ce va alimenta şi puterea de cumpărare locală şi va spori atractivitatea oraşului inclusiv pentru jucători din retail“, a subliniat Liana Dumitru.

    Ea a subliniat că  majoritatea dezvoltatorilor se concentrează în această perioadă pe oraşe şi proiecte de dimensiuni mai mici, atât pe fondul apetitului de expansiune al retailerilor, dar şi al timpului mai scurt de livrare şi costurile mai mici, care asigură o marjă de profit satisfăcătoare pentru dezvoltatori. Totodată, şi competiţia este mai redusă decât în marile oraşe, ceea ce explică orientarea mai mare a dezvoltatorilor către oraşe medii şi mici, chiar cu mai puţin de 50.000 de locuitori, unde există puţine dezvoltări de retail moderne sau, în unele cazuri, chiar deloc.

    NEPI-Rockcastle va începe în 2022 construcţia mallului Promenada Craiova

  • Model diferit de a face business: polonezii au mizat pe dezvoltarea de branduri de modă şi mai puţin pe producţie, pe când România e încă prizoniera lohn-ului

    Dezvoltarea de retail propriu aduce valoare adăugată mai mare pentru business şi pentru economie. Lohn-ul presupune munca ieftină şi pentru alţii.

    Polonia, cea mai dezvoltată economie din Europa Centrală şi de Est, are circa zece branduri de modă – îmbrăcăminte şi încălţăminte – care s-au extins pe piaţa-mamă, dar şi la nivel internaţional, unele ajungând să acopere şi câteva zeci de ţări din toată lumea. O parte dintre aceste mărci au şi producţie proprie, în timp ce altele colaborează cu fabrici partenere. Ce este interesant de observat este că o bună parte din producţia de haine sau încălţăminte se realizează în Polonia, unde jucătorii din retail colaborează cu cei din zona de manufactură.

    „Încălţămintea, principalul produs al grupului CCC, este importată din Asia (45% cotă de piaţă în valoare din punct de vedere achiziţii), este achiziţionată de la producătorii locali (38%) sau din alte ţări (17%). Pantofii din piele pentru femei sunt produşi în Polonia. Grupul CCC are şi o fabrică proprie în Polonia“, spun reprezentanţii grupului, al doilea cel mai mare jucător de pe piaţa românească de profil. Compania poloneză e de altfel prezentă în circa 20 de pieţe din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală.

    Modelul de business al CCC a fost gândit ca unul de retail şi producţie proprie, însă odată cu dezvoltarea companiei au apărut şi fabricile partenere.

    Alte nume importante din moda poloneză precum LPP (ce deţine brandurile Reserved, Sinsay sau Mohito) şi Kazar au mizat pe comerţ propriu şi pe producţie prin parteneri. Este interesant însă că au ales să lucreze cu mai multe fabrici locale, nu doar cu cele din Asia, deşi acestea din urmă sunt clar mai ieftine.

    „Nu avem fabrici proprii, doar parteneri. Designul e intern, iar producţia se realizează în China pentru genţi şi accesorii. Pantofii bărbăteşti sunt produşi 80% în Polonia şi 20% în Portugalia şi Italia. Încălţările pentru femei sunt „made in“ Brazilia, Europa (inclusiv Polonia – n.red.) şi China“, spune Arkadiusz Brzostowski, director de vânzări şi dezvoltare în cadrul Kazar, un brand polonez de încălţăminte, genţi şi accesorii activ pe segmentul premium al pieţei. Local, marca a fost adusă în sistem de franciză acum opt ani de Peeraj, cel mai important grup de francize de modă din România, dar a ieşit între timp. Grupul se gândeşte la o revenire, dar mai întâi în online.

    De departe cel mai cunoscut şi puternic grup polonez de modă – atât acasă, cât şi peste hotare – este LPP. România a contribuit cu 6,1% la cifra de afaceri a grupului ce deţine branduri precum Reserved şi Mohito, piaţa locală fiind a patra cea mai importantă ţară pe harta retailerului.

    Compania poloneză LPP – care are local cinci branduri, Reserved, Cropp, Mohito, House şi Sinsay – a urcat pe locul patru în piaţa locală de modă, depăşind C&A. Afacerile au sărit de 100 mil. euro după o creştere de 23% în pandemie.

    „Produsele noastre sunt prezente pe 40 de pieţe din Europa, Africa şi Asia, iar numărul e în creştere. Avem o reţea de circa 1.800 de magazine (fizice, plus altele online – n.red.), iar în 2020 am vândut 233 de milioane de articole de îmbrăcăminte şi accesorii, ajungând la afaceri de 7,8 mld. zloţi (1,7 mld. euro)“, spun reprezentanţii LPP.

    Hainele vândute de ei sunt realizate în Polonia, în alte ţări din Europa şi în Asia. Fabricile din piaţa-mamă au realizat 1,3% din toate produsele date de LPP în producţie. Printre ţările care pun „made in“ pe etichetele produselor LPP se numără şi România, însă piaţa locală nu e pe lista principalilor parteneri, unde cele mai multe nume sunt asiatice. „Noi nu avem producţie proprie, aşa că lucrăm cu parteneri externi care cos hainele gândite de noi. Acesta este un model foarte popular în industria de modă“.

    Într-adevăr, multe dintre marile nume din moda mass-market – în frunte cu H&M şi Inditex (proprietarul Zara) – mizează pe acest model. Ce este interesant este că hainele acestor branduri sunt produse printre altele şi în România, o piaţă care este cunoscută drept croitorul Europei, dar care nu are niciun nume puternic în modă şi niciun nume în zona de încălţăminte care să fi ajuns mare la nivel internaţional.

    România, spre deosebire de Polonia, nu a reuşit în trei decenii de capitalism să construiască branduri locale de modă puternice, cu sonoritate locală sau internaţională, rămânând la stadiul de croitorul Europei, cu mii de fabrici care lucrează ieftin şi în sistem de lohn, adică pentru alţii.

    „Producţia locală de haine şi pantofi a avut şi încă are forţă de muncă înalt calificată. Dar ca un producător să îşi lanseze propriul brand e necesară o investiţie masivă, iar marjele din industria textilă sunt mici şi nu permit acest salt”, spune Irina Schrotter, designer şi cea care a fondat în 1990 brandul de modă cu acelaşi nume. Antreprenoarea deţine şi o companie textilă care produse în sistem lohn pentru branduri din Italia în principal. În total, ea administrează două fabrici cu câteva sute de salariaţi.

    Mai mult, designerul spune că în modă ai nevoie de şapte ani ca să dezvolţi un brand stabil. De aceea, la noi şi producătorii care au retail propriu, au doar câteva magazine momentan. E un business dificil şi puternic competitiv, iar fără ajutor de la stat e aproape imposibil.

    De altfel, puţine afaceri româneşti au legat producţia locală de retail, e vorba de Musette, Nissa sau Anna Cori. Iar în cazul lor, businessul este puternic ancorat pe piaţa-mamă.

    În acest context, există foarte puţine mărci româneşti de modă cu renume, pe o piaţă puternic concurenţială, unde lupta se dă în special cu branduri internaţionale ce au sute sau chiar mii de magazine. La polul opus, numele autohtone sunt aproape invizibile pe pieţele străine.

    În lipsa unui brand propriu sau a unei industrii locale de modă, şansa acestor fabrici de a supravieţui depinde de factori externi. Un exemplu concludent privind dependenţa de clienţi străini este chiar al gigantului spaniol Inditex, proprietarul Zara şi al altor branduri mari de modă. Acum opt ani Inditex lucra cu 80 de producători români de îmbrăcăminte şi încălţăminte. În prezent, hainele Zara, Berskha sau Massimo Dutti sunt astăzi „made in” China, Turcia sau Portugalia, fiecare ţară având peste 1.300 de fabrici partenere ale grupului de modă. România a fost astfel ştearsă de pe lista ţărilor unde proprietarul Zara are parteneri în producţie. Piaţa locală a rămas doar piaţă de desfacere, cu aproape 150 de magazine.

    Spre deosebire de România, alte ţări au reuşit să îşi lege producţia de retail, iar un exemplu concludent este Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune.

    Polonia a dat României cei mai mare jucător de pe piaţa locală de modă – Pepco -, al doilea de pe segmentul de încălţăminte – CCC -, precum şi o serie de companii mari din pieţele de haine pentru copii, sport sau comerţ online de modă. La polul opus, niciun nume românesc nu a ajuns să se impună în Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune.

     

  • Model diferit de a face business: polonezii au mizat pe dezvoltarea de branduri de modă şi mai puţin pe producţie, pe când România e încă prizoniera lohn-ului

    Dezvoltarea de retail propriu aduce valoare adăugată mai mare pentru business şi pentru economie. Lohn-ul presupune munca ieftină şi pentru alţii.

    Polonia, cea mai dezvoltată economie din Europa Centrală şi de Est, are circa zece branduri de modă – îmbrăcăminte şi încălţăminte – care s-au extins pe piaţa-mamă, dar şi la nivel internaţional, unele ajungând să acopere şi câteva zeci de ţări din toată lumea. O parte dintre aceste mărci au şi producţie proprie, în timp ce altele colaborează cu fabrici partenere. Ce este interesant de observat este că o bună parte din producţia de haine sau încălţăminte se realizează în Polonia, unde jucătorii din retail colaborează cu cei din zona de manufactură.

    „Încălţămintea, principalul produs al grupului CCC, este importată din Asia (45% cotă de piaţă în valoare din punct de vedere achiziţii), este achiziţionată de la producătorii locali (38%) sau din alte ţări (17%). Pantofii din piele pentru femei sunt produşi în Polonia. Grupul CCC are şi o fabrică proprie în Polonia“, spun reprezentanţii grupului, al doilea cel mai mare jucător de pe piaţa românească de profil. Compania poloneză e de altfel prezentă în circa 20 de pieţe din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală.

    Modelul de business al CCC a fost gândit ca unul de retail şi producţie proprie, însă odată cu dezvoltarea companiei au apărut şi fabricile partenere.

    Alte nume importante din moda poloneză precum LPP (ce deţine brandurile Reserved, Sinsay sau Mohito) şi Kazar au mizat pe comerţ propriu şi pe producţie prin parteneri. Este interesant însă că au ales să lucreze cu mai multe fabrici locale, nu doar cu cele din Asia, deşi acestea din urmă sunt clar mai ieftine.

    „Nu avem fabrici proprii, doar parteneri. Designul e intern, iar producţia se realizează în China pentru genţi şi accesorii. Pantofii bărbăteşti sunt produşi 80% în Polonia şi 20% în Portugalia şi Italia. Încălţările pentru femei sunt „made in“ Brazilia, Europa (inclusiv Polonia – n.red.) şi China“, spune Arkadiusz Brzostowski, director de vânzări şi dezvoltare în cadrul Kazar, un brand polonez de încălţăminte, genţi şi accesorii activ pe segmentul premium al pieţei. Local, marca a fost adusă în sistem de franciză acum opt ani de Peeraj, cel mai important grup de francize de modă din România, dar a ieşit între timp. Grupul se gândeşte la o revenire, dar mai întâi în online.

    De departe cel mai cunoscut şi puternic grup polonez de modă – atât acasă, cât şi peste hotare – este LPP. România a contribuit cu 6,1% la cifra de afaceri a grupului ce deţine branduri precum Reserved şi Mohito, piaţa locală fiind a patra cea mai importantă ţară pe harta retailerului.

    Compania poloneză LPP – care are local cinci branduri, Reserved, Cropp, Mohito, House şi Sinsay – a urcat pe locul patru în piaţa locală de modă, depăşind C&A. Afacerile au sărit de 100 mil. euro după o creştere de 23% în pandemie.

    „Produsele noastre sunt prezente pe 40 de pieţe din Europa, Africa şi Asia, iar numărul e în creştere. Avem o reţea de circa 1.800 de magazine (fizice, plus altele online – n.red.), iar în 2020 am vândut 233 de milioane de articole de îmbrăcăminte şi accesorii, ajungând la afaceri de 7,8 mld. zloţi (1,7 mld. euro)“, spun reprezentanţii LPP.

    Hainele vândute de ei sunt realizate în Polonia, în alte ţări din Europa şi în Asia. Fabricile din piaţa-mamă au realizat 1,3% din toate produsele date de LPP în producţie. Printre ţările care pun „made in“ pe etichetele produselor LPP se numără şi România, însă piaţa locală nu e pe lista principalilor parteneri, unde cele mai multe nume sunt asiatice. „Noi nu avem producţie proprie, aşa că lucrăm cu parteneri externi care cos hainele gândite de noi. Acesta este un model foarte popular în industria de modă“.

    Într-adevăr, multe dintre marile nume din moda mass-market – în frunte cu H&M şi Inditex (proprietarul Zara) – mizează pe acest model. Ce este interesant este că hainele acestor branduri sunt produse printre altele şi în România, o piaţă care este cunoscută drept croitorul Europei, dar care nu are niciun nume puternic în modă şi niciun nume în zona de încălţăminte care să fi ajuns mare la nivel internaţional.

    România, spre deosebire de Polonia, nu a reuşit în trei decenii de capitalism să construiască branduri locale de modă puternice, cu sonoritate locală sau internaţională, rămânând la stadiul de croitorul Europei, cu mii de fabrici care lucrează ieftin şi în sistem de lohn, adică pentru alţii.

    „Producţia locală de haine şi pantofi a avut şi încă are forţă de muncă înalt calificată. Dar ca un producător să îşi lanseze propriul brand e necesară o investiţie masivă, iar marjele din industria textilă sunt mici şi nu permit acest salt”, spune Irina Schrotter, designer şi cea care a fondat în 1990 brandul de modă cu acelaşi nume. Antreprenoarea deţine şi o companie textilă care produse în sistem lohn pentru branduri din Italia în principal. În total, ea administrează două fabrici cu câteva sute de salariaţi.

    Mai mult, designerul spune că în modă ai nevoie de şapte ani ca să dezvolţi un brand stabil. De aceea, la noi şi producătorii care au retail propriu, au doar câteva magazine momentan. E un business dificil şi puternic competitiv, iar fără ajutor de la stat e aproape imposibil.

    De altfel, puţine afaceri româneşti au legat producţia locală de retail, e vorba de Musette, Nissa sau Anna Cori. Iar în cazul lor, businessul este puternic ancorat pe piaţa-mamă.

    În acest context, există foarte puţine mărci româneşti de modă cu renume, pe o piaţă puternic concurenţială, unde lupta se dă în special cu branduri internaţionale ce au sute sau chiar mii de magazine. La polul opus, numele autohtone sunt aproape invizibile pe pieţele străine.

    În lipsa unui brand propriu sau a unei industrii locale de modă, şansa acestor fabrici de a supravieţui depinde de factori externi. Un exemplu concludent privind dependenţa de clienţi străini este chiar al gigantului spaniol Inditex, proprietarul Zara şi al altor branduri mari de modă. Acum opt ani Inditex lucra cu 80 de producători români de îmbrăcăminte şi încălţăminte. În prezent, hainele Zara, Berskha sau Massimo Dutti sunt astăzi „made in” China, Turcia sau Portugalia, fiecare ţară având peste 1.300 de fabrici partenere ale grupului de modă. România a fost astfel ştearsă de pe lista ţărilor unde proprietarul Zara are parteneri în producţie. Piaţa locală a rămas doar piaţă de desfacere, cu aproape 150 de magazine.

    Spre deosebire de România, alte ţări au reuşit să îşi lege producţia de retail, iar un exemplu concludent este Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune.

    Polonia a dat României cei mai mare jucător de pe piaţa locală de modă – Pepco -, al doilea de pe segmentul de încălţăminte – CCC -, precum şi o serie de companii mari din pieţele de haine pentru copii, sport sau comerţ online de modă. La polul opus, niciun nume românesc nu a ajuns să se impună în Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune.

     

  • Povestea unei românce care nu a vrut să renunţe când toată lumea îi zicea că nu are nicio şansă, iar acum are o afacere de milioane de euro

    De 18 luni a fost nevoie pentru ca antreprenorarea Cătălina Trupşor să îi convingă pe reprezentanţii producătorului de vopseluri premium Benjamin Moore că nu se va lăsa până nu va aduce brandul şi în România. Nu i-au dat prea mari şanse de reuşită, iar investiţia a fost „pe riscul ei”. Cum stau lucrurile la 16 ani distanţă?

    Aveam 23 de ani şi îmi doream să îmi vopsesc apartamentul. Am mers absolut oriunde se putea merge la vremea respectivă în Bucureşti să găsesc o culoare pe care o doream, un anumit tip de finisaj”, îşi începe povestea Cătălina Trupşor, fondator al companiei Color Smart Distribution, importatorul local al brandurilor de amenajări interioare Benjamin Moore şi Novacolor. La acea vreme, spune că îşi dorea şi cerea date tehnice pentru a alege cel mai potrivit produs. După o experienţă de câteva luni de zile în care a testat tot felul de culori, şi-a dat seama că nimic nu era „din povestea pe care eu doream să o obţin la mine în casă”. Prin cunoştinţe, a reuşit să facă rost de câţiva litri de produs Benjamin Moore pe care l-a aplicat singură. „În acel moment am înţeles că este o lipsă în piaţa din România şi am fost conştientă că, dacă reuşesc să vin în întâmpinarea acestei carenţe, sigur va fi dificil, dar nevoia cu siguranţă există.” A început să facă astfel cereri peste cereri la Benjamin Moore. „Am insistat peste 18 luni, în fiecare lună. Au fost convinşi că nu va fi un succes, dar într-un final, pentru că mi-am asumat să fac singură dezvoltarea financiară de care era nevoie la momentul respectiv, au acceptat să încerce, cu condiţia ca eu să îmi asum pierderile.” A pornit la drum cu o investiţie iniţială de 80.000 de euro din fonduri proprii şi a adus primul import în 2005. Antreprenoarea povesteşte că a vândut mai puţin pe tot parcursul anului 2005 decât facturează astăzi într-o singură zi. „În anul 2006 am început cât de cât să înţeleg canalele, să dezvolt lucrurile şi au existat creşteri de 300%, de 400%. Dar, bineînţeles, de la ceva mic e mult mai uşor să creşti.”

    Dacă în 2019 businessul a închis anul cu o cifră de afaceri de 1,6 milioane de euro, în 2020 veniturile au fost de peste 2 milioane de euro, iar estimările pentru acest an prevăd o creştere de circa 30-35%.

    Anual, un procent de 3-5% din cifra de afaceri a companiei este investit în marketing şi în evenimentele cu specialişti – arhitecţi şi designeri.

    Compania este prezentă astăzi prin parteneri în 16 oraşe din România, dar şi în Chişinău, iar la finele anului viitor antreprenoarea intenţionează să ajungă în peste 20-22 de oraşe, obiectivul fiind acoperirea naţională. „Am intrat şi în Republica Moldova şi mai sunt zone în care putem să intrăm, dar în acest moment, şi pe fondul pandemiei, ne focusăm să închidem dezvoltarea la nivel naţional. După aceea vom vedea, în funcţie de oportunităţi şi mediul economic.” Businessul are şi două showroomuri, unul la Constanţa, deschis în 2013, şi unul la Bucureşti, inaugurat anul acesta.

    Portofoliul companiei pe brandul Benjamin Moore include circa 40.000 de nuanţe de culoare, fiecare venind în alte cinci finisaje. În ceea ce priveşte gama Nova Color, fiind specializată în produse decorative, se lansează anual trei-patru produse. În ceea ce priveşte marjele de preţ, există produse şi la 1,5-2,5 euro/metru pătrat – pachet complet, dar şi la 150-200 de euro pe metru pătrat. „În funcţie de suprafaţa pe care o ai de acoperit şi ne-o comunici, consultanţii noştri ştiu să recomande exact câtă cantitate ai nevoie conform fişelor tehnice puse la dispoziţie de producători.” Asta, explică antreprenoarea, îl ajută pe client să ştie cu exactitate care e costul lui pe metru pătrat, „ceea ce din nefericire nu se întâmplă în piaţă. De obicei, fiecare dintre noi merge undeva şi ia o găleată-două, trei, câte zice meşterul”. În prezent, cele mai multe cereri vin din Cluj, Timişoara, Bucureşti, Iaşi şi Constanţa, iar în curând urmează noi deschideri la Botoşani şi Suceava. În jur de 30% dintre cei care achiziţionează produsele companiei sunt clienţi finali, 7-8% sunt aplicatori, iar 10-20% din volume merg către branduri mari precum H&M sau Zara. „Sunt branduri care au în proiectele locale de dezvoltare obligativitatea de a achiziţiona doar produse Benjamin Moore. Proiectele lor de design al showroomurilor sunt întotdeauna făcute de arhitecţii firmei mamă, inclusiv culorile care trebuie folosite şi genul de finisaj. De aceea, ei caută brandul pentru a putea respecta recomandările, care vin atât în ceea ce priveşte designul cât şi în ceea ce priveşte furnizorii care trebuie folosiţi.” În ceea ce priveşte clienţii finali, Cătălina Trupşor spune că aceştia sunt în jur de 60% doamne cu venituri medii spre mari, corporatişti, antreprenori, „tot ce înseamnă de la venitul mediu în sus”. Ca vârste, antreprenoarea spune că au coborât puţin. „Ne gândeam că ar fi între 30 şi 50 de ani, dar inclusiv tinerii merg spre varianta asta de design şi am observat că există tineri de 22-27 de ani care îmbrăţişează mult mai rapid variantele de design, culorile, decât am făcut-o noi cu mulţi ani în urmă”.

    Potrivit ei, deşi debutul a fost greu, românii au început, de câţiva ani, să conştientizeze ce înseamnă un produs de bună calitate şi care sunt particularităţile lui în timp, ca rezistenţă şi culoare. „Ce am observat noi de la declanşarea pandemiei a fost că mult mai mulţi oameni stând acasă au dorit să decoreze pereţi sau diverse piese de mobilier. Toată lumea a încercat să îşi bucure cumva viaţa între cei patru pereţi. Au fost mult mai atenţi în ceea ce priveşte designul. De un an încoace românii îşi doresc din ce în ce mai mult produse de bună calitate. Am constatat, pe lângă acestea, şi o creştere a numărului de clienţi.” În plus, dacă în trecut, în momentul în care achiziţionau un imobil, majoritatea românilor credeau că ştiu mai bine (decât specialiştii – n. red.), Cătălina Trupşor spune că acum oamenii apelează din ce în ce mai des la profesionişti.

    Ca strategie de educare a pieţei, Cătălina Trupşor a lansat, cu suportul furnizorului Nova Color din Italia, şi academia Nova Color România, cursurile pentru aplicatori fiind ţinute în locaţia din Capitală. Acestea au un cost de până la 100 de euro, participanţii primind şi diverse unelte pe care le pot folosi în aplicarea produselor. „E o certificare pe care noi o recunoaştem la nivel naţional, iar Nova Color o recunoaşte la nivel internaţional. Ceea ce vrem noi să facem e să construim o punte între Nova Color Italia şi aplicatorii din România, pentru a-i putea ajuta să devină mult mai vizibili inclusiv la nivel naţional, dar şi la nivel internaţional.” O serie de cursuri – gratuite – există şi pentru clienţii care vor să se joace cu tehnicile de aplicare, pentru a înţelege mai bine produsele pe care le achiziţionează.

    Pe zona de produse premium, fondatoarea Color Smart spune că nu a considerat niciodată că în piaţa locală ar avea o competiţie, şi asta pentru că, potrivit ei, niciun produs premium nu poate fi comparat cu ceea ce se produce în România, pentru că sunt alte standarde. „Ne uităm la competiţie, dar doar pentru a înţelege în ce direcţie se întâmplă lucrurile în piaţă. Aş zice că şi dacă brandurile pe care noi le reprezentăm acum nu ar mai inova în următorii 30 de ani, tot nu e suficient ca piaţa din România să se apropie măcar de acest nivel de calitate.”

    Comparativ cu alte ţări europene, piaţa locală mai are încă de crescut şi la consumul de produs lavabil pe cap de locuitor, subliniază Cătălina Trupşor, deoarece momentan suntem la jumătate faţă de cel din Uniunea Europeană. „În ceea ce priveşte produsele premium, e o piaţă care se dezvoltă în România şi sunt convinsă că, pe viitor, va fi din ce în ce mai mare. În piaţa totală a vopselurilor, produsele premium vor putea ajunge, în viitor, la o cotă de 10-15%. Probabil în următorii 5-10 ani, dar e greu de estimat, fiind în pandemie, şi e cale lungă până acolo.”

    Ca sfat pentru tinerii antreprenori aflaţi la început de drum, ea este de părere că „dacă vrei cu adevărat să fii antreprenor trebuie să conştientizezi că o faci pentru oamenii din jurul tău şi că faci asta pentru că vrei să aduci valoare în societate. Dacă vrei să faci antreprenoriat pentru a face bani, mai bine să nu începi”.

  • Croitoraşul sclav al Europei

    Brandul polonez de echipamente sportive 4F a îmbrăcat atleţii din opt ţări – printre care şi piaţa-mamă – la Olimpiada de la Tokyo din acest an, compania fiind astfel mai vizibilă decât giganţi precum Nike sau Adidas. Îmbrăcămintea sportivilor italieni prezenţi la Jocurile Olimpice a fost realizată de gigantul de lux Armani, un brand de modă iconic în „Cizmă“ şi în toată lumea. Echipamentele românilor nu doar că nu au purtat semnătura vreunui designer local, ci au purtat logo-ul Peak Sports din China, conform celor mai recente date.

     

    Aceasta este încă o dovadă că România nu a reuşit în trei decenii de capitalism să construiască branduri locale de modă puternice, cu sonoritate locală sau internaţională, rămânând la stadiul de croitorul Europei, cu mii de fabrici care lucrează ieftin şi în sistem de lohn, adică pentru alţii.

    Italia este poate cel mai bun exemplu de urmat în domeniu, nume precum Prada, Gucci, Armani, Motivi, OVS sau Calzedonia fiind creionate în această ţară, dar devenind treptat mărci globale. Nu degeaba, de multe ori oamenii pun egal între modă şi Italia.

    Dar, ce e interesant de observat, e că acest tip de dezvoltare nu e specific Occidentului, ţărilor bogate, cu o istorie îndelungată în capitalism. Nici Polonia nu se lasă mai prejos, mai bine de zece branduri de fashion – printre care Reserved, CCC, 4F sau Answear – au cucerit Europa, iar unele s-au extins chiar şi dincolo de graniţele Bătrânului Continent.

    „Ţări precum Italia au susţinut designul vestimentar printr-o politică de stat. Autorităţile din aceste ţări se uită în economie şi caută domeniile unde deţin atuuri, unde există avantaje competitive. În România nu se întâmplă aşa”, spune Irina Schrotter, designer şi cea care a fondat în 1990 brandul de modă cu acelaşi nume. Antreprenoarea deţine şi o companie textilă care produce în sistem lohn pentru branduri din Italia în principal. În total, ea administrează două fabrici cu câteva sute de salariaţi.

    „Producţia locală de haine şi pantofi a avut şi încă are forţă de muncă înalt calificată. Dar ca un producător să îşi lanseze propriul brand e necesară o investiţie masivă, iar marjele din industria textilă sunt mici şi nu permit acest salt”, adaugă ea.

    Irina Schrotter, designer: „Ţări precum Italia au susţinut designul vestimentar printr-o politică de stat. Autorităţile din aceste ţări se uită în economie şi caută domeniile unde deţin atuuri, unde există avantaje competitive. În România nu se întâmplă aşa.”

    De altfel, doar câteva afaceri româneşti au legat producţia locală de retail, e vorba de Musette, Nissa sau Anna Cori. Iar în cazul lor, businessul este puternic ancorat pe piaţa-mamă.

    În acest context, există foarte puţine mărci româneşti de modă cu renume, pe o piaţă puternic concurenţială, unde lupta se dă în special cu branduri internaţionale ce au sute sau chiar mii de magazine. La polul opus, numele autohtone sunt aproape invizibile pe pieţele străine.

    România a fost şi încă este unul dintre principalii croitori şi pantofari ai Europei şi chiar ai lumii. Însă, pandemia a lovit din plin industria, lucru vizibil şi în cifrele pe 2020. Mai exact, anul trecut industria de profil – CAEN-urile 13, 14 şi 15 – a avut o cifră de afaceri cumulată de 18,3 mld. lei, cu 17% mai mică decât în 2019, ultimul an de dinainte de pandemie, arată calculele Business Magazin, pe baza datelor de la Registrul Comerţului. Totodată, numărul de salariaţi a scăzut cu circa 35.000, până la aproape 140.000 de oameni. Este vorba de cei angajaţi oficial, fără a fi luată în calcul munca la negru. Numărul de angajaţi din domeniu a scăzut însă constant an de an, faţă de 2008 cifrele fiind la mai puţin de jumătate. Motivul? Peste 150.000 de oameni s-au orientat către industrii mai bine plătite sau au luat drumul străinătăţii în căutarea unor joburi nespecializate plătite cu 800-1.000 de euro pe lună.

    „România a avut şi încă are forţă de muncă înalt calificată în industria de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Din păcate însă, nu există strategii care să ajute o industrie care gâfâie, dar încă supravieţuieşte”, spune Irina Schrotter.

    Ea adaugă că producţia de profil se luptă cu probleme ignorate de autorităţile care astfel îi trec cu vederea şi pe cei aproape 150.000 de oameni, majoritar femei, care câştigă puţin şi care din salariul lor îngrijesc copii, fiind de multe ori vorba de familii monoparentale din zone subdezvoltate ale ţării precum Moldova.

    „Frustrarea în industrie e foarte mare. Salariile sunt dictate de cât ne plătesc clienţii externi. Şi cum ei ne plătesc prost, nici noi nu putem majora câştigurile. Autorităţile ar putea să nu mai impoziteze salariul minim şi astfel, angajatorii ar putea să plătească mai bine oamenii, mai ales într-o perioadă în care inflaţia e galopantă”, adaugă designerul român.

    Spre exemplu, în primăvara lui 2021, un angajat care lucra în producţia de îmbrăcăminte câştiga în medie 1.900 lei net lunar, aproape la jumătate faţă de salariul mediu pe economie. În producţia de textile şi pantofi salariile sunt mai mari, dar nu ajung la 2.400 de lei net, în timp ce salariul mediu pe economie e de circa 3.600 de lei.

    Totuşi, câştigul mediu din aceste domenii a crescut, susţinut de majorarea constantă a salariului minim pe economie. În acest context, zeci de fabrici mari s-au închis, piaţa locală devenind prea scumpă.

    Multe dintre aceste unităţi de producţie sunt deţinute de antreprenori locali sau străini şi depind de comenzile primite din străinătate de la branduri mari precum Zara, H&M sau Max Mara. În lipsa unui brand propriu sau a unei industrii locale de modă, şansa acestor fabrici de a supravieţui depinde de factori externi.

    „Consider că manopera, adică lohnul, este o formă de sclavagism, iar ceea ce nu înţeleg producătorii români este că în momentul în care nu au nicio altă sursă de venit, lohnul este o formă mai lentă de sinucidere. Când clientul nu îţi mai dă comenzi, deja intri în pierdere, o întârziere a unei comenzi te pune în mari dificultăţi financiare”, spunea anterior Cristina Bâtlan, cofondatoarea brandului Musette, unul dintre cei mai mari jucători locali din sectorul de încălţăminte, cu activităţi atât în producţie, cât şi în retail.

    Compania are mai multe fabrici în care lucrează însă doar pentru retailul propriu, un model întâlnit rar în domeniul de încălţăminte şi aproape inexistent în sectorul de îmbrăcăminte.

    Cristina Bâtlan, cofondator, Musette: „Consider că manopera, adică lohnul, este o formă de sclavagism, iar ceea ce nu înţeleg producătorii români este că în momentul în care nu au nicio altă sursă de venit, lohnul este o formă mai lentă de sinucidere.”

    Un exemplu concludent privind dependenţa de clienţi străini este chiar al gigantului spaniol Inditex, proprietarul Zara şi al altor branduri mari de modă. Acum opt ani, Inditex lucra cu 80 de producători români de îmbrăcăminte şi încălţăminte. În prezent, hainele Zara, Berskha sau Massimo Dutti sunt astăzi made in China, Turcia sau Portugalia, fiecare ţară având peste 1.300 de fabrici partenere ale grupului de modă. România a fost astfel ştearsă de pe lista ţărilor unde proprietarul Zara are parteneri în producţie. Piaţa locală a rămas doar piaţă de desfacere, cu 142 de magazine.

    Spre deosebire de România, alte ţări au reuşit să îşi lege producţia de retail, iar un exemplu concludent este Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune.

    Polonia a dat României cei mai mare jucător de pe piaţa locală de modă – Pepco –, al doilea de pe segmentul de încălţăminte – CCC –, precum şi o serie de companii mari din pieţele de haine pentru copii, sport sau comerţ online de modă. La polul opus, niciun nume românesc nu a ajuns să se impună în Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune.

    În ceea ce îi priveşte pe polonezi, unele grupuri au atât producţie proprie, cât şi în parteneriate. Iar cei care au mizat doar pe retail, lucrează la rândul lor cu fabricile autohtone.

    „Nu avem fabrici proprii, doar parteneri. Designul e intern, producţia se realizează în China pentru genţi şi accesorii. Pantofii bărbăteşti sunt produşi 80% în Polonia şi 20% în Portugalia şi Italia. Încălţările pentru femei sunt made in Brazilia, Europa (inclusiv Polonia – n.red.) şi China”, spune Arkadiusz Brzostowski, director de vânzări şi dezvoltare în cadrul Kazar, un brand polonez de încălţăminte, genţi şi accesorii, activ pe segmentul premium al pieţei. Local, marca a fost adusă în sistem de franciză acum opt ani de Peeraj, cel mai important grup de francize de modă din România, dar a ieşit între timp. Grupul se gândeşte la o revenire, dar mai întâi în online.

    Pe piaţa poloneză există mai multe strategii, unele grupuri mari având şi propriile unităţi de producţie.

    „Grupul CCC oferă produse realizate atât în fabricile proprii din Polkowice şi Slupsk, cât şi în fabrici partenere din Polonia sau din afară. În 2019, fabricile proprii şi furnizorii locali au reprezentat mai bine de o treime (36%) din achiziţii (în valoare)”, potrivit unui raport al CCC de anul trecut.

    Grupul, cu activităţi în retailul de încălţăminte, are 149 de fabrici furnizoare din 24 de ţări. Retailerul de încălţăminte, al doilea cel mai mare jucător de piaţa locală de profil, lucrează în România cu trei fabrici care produc pantofi sau accesorii pentru companie, potrivit calculelor ZF pe baza datelor publice. Mai exact, 2% din totalul de furnizori ai companiei provin din România.

    „Polonezii au avut rate de absorbţie a fondurilor europene şi de 100%. Ei au ştiut să îşi sprijine zonele din economie unde au avut avantaje reale. Designerii polonezi merg la târguri din toată lumea, pe când noi nu vedem nimic, deşi am demonstrat ca industrie – prin evenimentele organizate – că avem tineri creativi şi o efervescenţă în moda românească”, explică Irina Schrotter.

    Ea adaugă că dacă politicienii nu înţeleg domeniul şi nu îi acordă importanţă, mulţi tineri pleacă din ţară. Mai mult, designerul spune că în modă ai nevoie de şapte ani ca să dezvolţi un brand stabil. De aceea, la noi şi producătorii care au retail propriu, au maximum 1-2 magazine momentan. E un business dificil şi puternic competitiv, iar fără ajutor de la stat e aproape imposibil.

    „Din păcate României îi lipseşte o strategie de dezvoltare economică.”

    Iar asta a fost vizibil şi la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Brandul polonez de echipamente sportive 4F, prezent şi în România şi în mai multe ţări din regiune cu magazine, a îmbrăcat sportivii din opt ţări, printre care Grecia, Serbia şi Statele Baltice. A fost al doilea cel mai vizibil nume după cel al spaniolilor de la Joma.

    Polonia, ca multe dintre ţările prezente la Olimpiadă, a mizat pe creatori sau branduri locale pentru a realiza hainele atleţilor. Franţa a purtat Lacoste şi Le Coq Sportif, Italia a ales Armani, iar Cehia a mizat pe un designer local, Zuzana Osako, scrie Vogue Australia. România a participat la Jocurile Olimpice de la Tokyo cu uniforme realizate de chinezii de la Peak Sports.

    Pe site-ul Federaţiei Române de Fotbal apărea în 2020 informaţia potrivit căreia „România va purta la Jocurile Olimpice de la Tokyo un echipament special creat împreună cu suporterii! Apoi, alături de partenerul tehnic Joma, am elaborat tricourile, şorturile şi jambierele, iar acum „armura” eroilor noştri se întoarce la suporteri.”

    În vara acestui an însă, tricolorii au purtat logoul Peak Sports din China. Contractul cu chinezii este mai vechi, datând de peste patru ani, conform unui articol din 2017 din Libertatea.

    „Reprezentantul lor, un român din Târgu-Mureş, ne-a ciocănit în uşă. Ei au fost iniţial fabricant pentru Nike şi au o calitate ridicată a produselor. Au îmbrăcat la RIO Noua Zeelandă şi anterior Slovenia, printre alte ţări”, a povestit şeful Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.

    România are aproape 10.000 de firme în producţia de textile, îmbrăcăminte şi încălţăminte. O parte dintre ele au produs şi ele pentru giganţi precum Nike sau Adidas. Altele produc şi azi pentru Decathlon sau alte nume mari din sport. Niciunul dintre producătorii autohtoni însă nu s-a „calificat” la Olimpiadă. Sau nu a bătut la uşa care trebuie?

  • Inditex, gigantul spaniol care deţine brandurile ZARA şi Bershka, revine la viaţă: Compania a depăşit H&M pe măsură ce vânzările au întrecut nivelurile pre-pandemie

    Retailerul spaniol de îmbrăcăminte Inditex, proprietarul brandurilor ZARA, Massimo Dutti şi Bershka, şi-a depăşit rivalul suedez H&M în contextul în care vânzările din al doilea trimestru au întrecut nivelurile raportate înainte de criza sanitară, transmite Reuters.

    Cel mai mare grup de fashion din lume a obţinut rezultatele pe fondul redeschiderii magazinelor fizice din T2, oamenii grăbindu-se să îşi reînnoiască garderoba în urma ridicării măsurilor anti-Covid-19.

    Vânzările H&M au crescut mai puţin decât se estimase iniţial. Astfel, gigantul suedez a rămas sub vânzările obţinute în pre-pandemie, declarând că perioadele de lockdown şi restricţiile de circulaţie i-au împiedicat procesele de dezvoltare, în special în Asia.

    H&M, respins de majoritatea platformelor chinezeşti de shopping. Aplicaţiile de tip Google Maps şterg locaţiile companiei suedeze

    Pablo Isla, CEO-ul Inditex, spune că vânzările din magazine şi mediul digital continuă să îşi revină de-a lungul tuturor brandurilor şi pieţelor, în ciuda unor restricţii în Asia, aplicate pentru a se controla noile focare de coronavirus.

    Profitul net din T2/2021, circa 850 de milioane de euro, vine în contrast cu cei 214 milioane de euro înregistraţi în aceeaşi perioadă de anul trecut, fiind cu 4% peste profitul din 2019.

    Inditex spune ă vânzările au accelerat în perioada mai-iulie la 6,99 miliarde de euro, în creştere cu 7% faţă de aceeaşi perioadă din 2019, de vreme ce clienţii au început să achiziţioneze haine pentru evenimentele sociale din timpul verii. Vânzările din T2 au fost în linie cu estimările analiştilor intervievaţi de Refinitiv – 7,02 miliarde de euro.

     

  • Care sunt planurile unuia dintre cele mai mari grupuri hoteliere prezente pe piaţa locală. Vrea să se extindă până în 2024

    Accor, unul dintre cele mai mari grupuri hoteliere din lume, plănuieşte ca până în 2024 să mai adauge 9 unităţi la cele 15 pe care le deţine în România, planul de dezvoltare rezistând chiar şi după cea mai dificilă perioadă din industria ospitalităţii. Dar dacă înainte turiştii căutau o cazare bună, acum experienţa trăită într-un loc este cea mai importantă. Ce va urma de aici încolo într-o piaţă care s-a schimbat în trei ani cât în ultimii 30?

    Acum cinci ani discutam despre un produs bun, o acustică bună, un aer condiţionat şi un pat confortabil, dar acum oaspeţii se uită dincolo de aceste aspecte. Astăzi, turiştii vor să fie surprinşi, vor experienţe, atunci când se vor duce acasă să aibă despre ce povesti. Sunt de 30 de ani în această industrie, însă s-a schimbat mai mult în ultimii 3-4 ani decât în restul timpului de când sunt în ospitalitate”, spune Frank Reul, head of development pentru Europa de Est în cadrul grupului Accor.

    Astfel, nu va mai conta doar o cameră frumoasă, ci o cameră cu o experienţă, turiştii români fiind la fel în această privinţă cu orice alt călător, din orice alt colţ al lumii. Mai departe, apetitul pentru produse premium este întâmpinat de tot mai multe hoteluri care promovează acest concept, iar investitorii merg şi către alte zone din ţară în afară de Bucureşti. „Cheia succesului în viitorul ospitalităţii constă în experienţele de care vor avea parte turiştii, ce vor avea de povestit când vor ajunge acasă”, este de părere Frank Reul.

    Acesta fiind contextul, grupul franţuzesc Accor are în plan să mai deschidă încă nouă hoteluri până în 2024, aducând astfel pe piaţa locală noi branduri internaţionale precum Swissotel, Adagio şi Tribe. Proiectele care se vor deschide sub brandurile din portofoliul Accor vor ajunge la circa 100 mil. euro, bani investiţi de partenerii locali. Deşi principala piaţă la care se uită grupul franţuzesc este cea din Bucureşti, nu sunt scoase din vedere nici oraşele mari din ţară precum Braşov sau Sibiu.

    „Ceea ce încercăm să facem este ca indiferent de categoria de trei, patru sau cinci stele să aducem brandul, să aducem cel mai important produs care s-ar potrivi în piaţă. Spre exemplu, Bucureştiul este un oraş mare, putem avea hoteluri tradiţionale de cinci stele, dar şi hoteluri de tip lifestyle de cinci stele. Pentru fiecare locaţie, fiecare investitor şi fiecare piaţă încercăm să aducem un produs care se potriveşte acolo şi care se distinge de orice alte hoteluri care operează deja în zonă”, explică el.

    Partenerii locali ai Accor sunt foarte diverşi, de la companii de construcţii, până la companii medicale sau investitori în real estate, iar acest lucru reprezintă o provocare, mai spune Frank Reul. Această diversitate este pe de o parte interesantă, fiecare venind cu un bagaj de cunoştinţe antreprenoriale diferite.

    Frank Reul adaugă faptul că se uită la ceea ce îşi doreşte investitorul şi ce poate să facă pentru a primi sprijinul comunităţii şi a pieţei locale, ulterior cei de Accor aducând un produs care se potriveşte pieţei şi care oferă turiştilor facilităţi la standarde înalte. „Asta este ceea ce încercăm să facem cu Adagio”, spune Frank Reul. 

    Grupul Accor a anunţat recent că va aduce pe piaţa din România două noi branduri şi anume Tribe şi Adagio, completând astfel portofoliul de mărci ce acum cuprinde Pullman, Novotel, Mercure şi ibis Styles.

    Cele două hoteluri vor fi amplasate în aceeaşi clădire din zona Basarab a Capitalei şi vor avea un total de 200 de camere, piscină şi spaţiu de wellness. Cele două mărci vor fi integrate în acelaşi proiect ce ar trebui să fie gata până în 2024.

    Sub numele Adagio va fi deschis un aparthotel, acesta fiind un brand folosit pentru proiecte poziţionate pe segmentul mediu de preţ. În prezent există 113 astfel de aparthoteluri în 13 ţări, precum Franţa, Maroc, Belgia sau Italia, cu un total de 13.275 de apartamente, pe când Tribe este un brand hotelier care se adresează călătorului modern, tânăr. Până acum sunt doar trei astfel de unităţi, în Paris şi Carcassone în Franţa şi în Perth Australia, cu un total de
    288 de camere, potrivit aceleiaşi surse. Urmează însă alte deschideri în Amsterdam sau Varşovia.

    În prezent, grupul franţuzesc numără o reţea de 15 hoteluri în România, ceea ce înseamnă circa 1.700 de camere, care sunt operate în acord de management, având astfel 10 parteneri locali şi doar unul străin în oraşe precum Bucureşti, Arad, Sibiu, Galaţi şi Timişoara. Grupul hotelier are peste 5.000 de hoteluri în toată lumea, deci piaţa locală reprezintă un procent foarte mic în portofoliul Accor, însă, Frank Reul este de părere că România are un potenţial mare de a se dezvolta.

    „Piaţa din România are cel mai mare potenţial pe care l-a avut vreodată, însă este o chestiune de promovare, de infrastructură, de produsele potrivite. Există potenţial, România are mâncare bună şi oameni primitori, aveţi totul”, subliniază Frank Reul.

    În prezent, grupul Franţuzesc numără o reţea de 15 hoteluri în România, ceea ce înseamnă circa 1.700 de camere, care sunt operate în acord de management, având astfel 10 parteneri locali şi doar unul străin în oraşe precum Bucureşti, Arad, Sibiu, Galaţi şi Timişoara. Grupul hotelier are peste 5.000 de hoteluri în toată lumea.

    Cea mai dezvoltată infrastructură hotelieră din România se află în Bucureşti, unde există cele mai multe hoteluri de cinci stele şi oraşul în care se află şi cele mai multe hoteluri sub brandurile din portofoliul Accor, restul ţării ducând lipsă şi de branduri internaţionale şi de hoteluri premium. Însă, Frank Reul spune că nu vor neapărat să dezvolte mai multe hoteluri de cinci stele, ci mai degrabă să se uite atent la nevoile pieţei şi ce se potriveşte în anumite zone ale ţării.

    „Ce este particular pieţei din România este faptul că turismul local se bazează în principal pe turiştii români, astfel că este o piaţă foarte sigură. Aveţi oraşe mari, nu doar Bucureştiul, dar şi în restul ţării sunt oraşe mari, mai mult de atât, aveţi litoral, munţi, zona de balneo. Avem un portofoliu de branduri suficient de versatil pentru a aduce soluţii în fiecare regiune a ţării“.

    Reţeaua Accor s-a extins chiar şi în plină pandemie, astfel că unii investitori nu au dat înapoi odată cu apariţia crizei, însă alţii au preferat să fie mai prudenţi şi să aştepte până când lucrurile pe piaţa turismului vor deveni mai certe. Accor numără în prezent 15 hoteluri, după ce hoteluri precum ibis Styles Galaţi, Mercure Galaţi, ibis Bucharest Politehnica sau ibis Timişoara City Center s-au deschis în ultimul an.

    „Criza a fost foarte dură, dar împreună cu partenerii noştri şi echipele din hoteluri am reuşit să trecem cu bine peste aceasta. Am văzut rezultatele din luna iulie a hotelurilor şi există o adevărată revenire a afacerilor. Ce ne face foarte încrezători este că oamenii îşi doresc să călătorească. Acum aeroporturile sunt pline, la fel şi avioanele. Va mai dura până vom reveni la nivelul din 2019, dar văd din partea consumatorilor o nerăbdare de a călători, ceea ce ne face încrezători”.

    Frank Reul mai spune că pentru prima dată de la începutul pandemiei observă o creştere a cererii, mai ales pentru perioada septembrie-octombrie, venită din partea turiştilor individuali care vor sosi în scopuri de business.

    „Există cerere de mult timp pentru diverse întâlniri, dar nu se ştie dacă şi cum le vor putea ţine. Dar ceea, ce pot să zic clar este că pentru prima dată oamenii sunt obosiţi de întâlnirile pe Zoom, iar acum vor să călătorească mai mult”.

    El mai adaugă faptul că revenirea turismului la nivelul din 2019 se va produce în circa 2-3 ani, însă cei care reuşesc să se reinventeze şi să răspundă nevoilor actuale şi viitoare ale turistului vor avea de câştigat.

  • Colaborare pentru era social media

    Promovarea pe reţelele de socializare a devenit un „must” în ziua de astăzi, în condiţiile în care tot mai mulţi dintre clienţii ţintă ai brandurilor folosind Instagram, Facebook sau YouTube atât pentru divertisment, dar şi pentru inspiraţie şi informare. Ca atare, echipele de marketing din cadrul companiilor sau al agenţiilor de publicitate şi PR au un volum de muncă din ce în ce mai mare, iar pentru a fi mai eficient cu nevoie de o soluţie care să fluidizeze toate procesele interne aferente. Pe această nevoie a pariat şi start-up-ul Planable.

    Fondatorii Planable au dezvoltat o soluţie de colaborare pentru echipa de marketing folosită în prezent de peste 1.200 de branduri din întreaga lume, printre numele său dintre acestea regăsindu-se Christian Louboutin, Hyundai sau Viber.

    „Acum avem peste 1.200 de clienţi. Am închis în 2020 cu 800 de clienţi, iar la începutul lui 2020 cred că aveam în jur de 400 de clienţi. Majoritatea clienţilor noştri sunt firme mici şi medii din America de Nord, dar şi din vestul Europei. Avem clienţi din zona agenţiilor de marketing digital, de social media sau de comunicare. Dar în acelaşi timp avem şi clienţi care au departament intern de marketing şi care nu folosesc ca să fie ei intern mult mai eficienţi. Printre clienţii noştri se numără World Food Program şi încă alte organizaţii care fac parte din Naţiunile Unite. Lucrăm de asemenea cu Christian Louboutin, Hyundai, Viber, Syneos Health, Syngenta şi a putea să continui lista ”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, rubrica Start-up Update, Xenia Muntean, cofondator şi CEO, Planable.

    Cum ajută însă mai exact Planable echipele de social media? Platforma simplifică procesul de planificare, primire de feedback şi publicare a conţinutului, astfel încât specialiştii în marketing să poată crea conţinut calitativ într-un mod eficient.

    În cadrul platformei membrii echipei pot crea postări, le pot previzualiza ca şi cum ar fi live, pot primi feedback şi aprobare de la manageri sau de la alte departamente şi le pot programa pentru a fi publicate pe Facebook, Twitter, Instagram, Linkedln, Google My Business, Youtube sau TikTok.

    „Anul trecut am investit foarte mult în dezvoltarea produsului. Ne-am şi mărit echipa de dezvoltare şi asta ne-a ajutat foarte mult să reuşim să livrăm mai multă valoare utilizatorilor noştri. Ne-am extins mult portofoliul de integrări pe care le avem. Dacă înainte de 2020 aveam patru reţele sociale integrate cu Planable, din 2020 şi până acum am mai adăugat încă trei – Google MyBusiness, YouTube şi foarte recent suntem integraţi şi cu Tik Tok. Astfel, specialiştii în marketing pot să lucreze pe conţinut şi să programeze conţinut nu doar pentru Facebook, Twitter şi celelalte platforme populare, dar şi pentru platformele mai noi, cum este Tik Tok de exemplu”, a subliniat ea. Adaugă că, pe lângă extinderea integrărilor cu platforme de social media, start-up-ul a inclus şi o serie de funcţionalităţi noi în soluţie.

    „Dincolo de integrări am lărgit şi numărul de formate de conţinut, adică dincolo de postări organice, utilizatorii noştri pot acum să lucreze şi pe conţinut alternativ, cum ar fi stories, IGTV pentru Instagram, dar şi reclame pentru reţelele sociale. Am făcut şi primii paşi în spaţiul companiilor. Am adăugat foarte multe funcţionalităţi pe partea de securitate, am actualizat sistemul de aprobări – am făcut ca acesta să fie mult mai sofisticat în aşa fel încât să se potrivească mai bine companiilor mai mari care au foarte multe niveluri şi etape de aprobare a conţinutului. Per total, am investit foarte mult în 2020 pentru dezvoltarea produsului.”

    Start-up-ul, cu birouri în Bucureşti şi Chişinău, mizează pe dublarea afacerilor anul acesta, în condiţiile în care a reuşit să îşi crească numărul de clienţi cu 50% faţă de finalul lui 2020, iar în prezent veniturile sunt deja cu 150% mai mari decât în luna ianuarie.

    „Aproape în fiecare an ne dublăm veniturile şi avem aceeaşi ambiţie şi pentru 2021. În 2020 am avut o creştere de 180% faţă de 2019, iar acum avem deja o creştere de 150% în comparaţie cu luna ianuarie. Mai avem încă cinci luni foarte productive aşa că ne aşteptăm să ne atingem acest target de 2x şi anul acesta“, a precizat Xenia Muntean.

    Ea nu a oferit însă detalii despre valoarea exactă a veniturilor înregistrate în 2020, însă coroborând cu declaraţii anterioare ale sale şi cu ratele de creştere anunţate de companie, afacerile Planable s-ar putea apropia de 3 milioane dolari la finalul acestui an. La începutul anului 2020, în cadrul emisiunii ZF IT Generation, Xenia Muntean a precizat că în 2019 start-up-ul a avut venituri de aproape 500.000 de dolari. Xenia Muntean a pus bazele Planable în 2016, alături de Nicu Gudumac şi Vlad Caluş, iar în 2017 cei trei au obţinut o finanţare
    preseed de 120.000 dolari din partea Techstars. Apoi, în 2019, start-up-ul a reuşit să ia o a doua finanţare, de tip seed de data aceasta, investiţiile totale de până acum în platformă situându-se la sub un milion de dolari.

    „Încă nu am terminat banii din 2019 şi suntem foarte atenţi când vine vorba despre investiţii. Ne asumăm şi riscuri, dar suntem încă o companie foarte atentă cu felul în care investim. Deşi nu suntem nici pe aproape să terminăm banii respectivi, ne gândim la o potenţială investiţie în viitorul apropiat. Ne gândim la posibilitatea de a deschide o rundă de investiţii până la sfârşitul anului 2021, în funcţie de cum decurg planurile noastre. Nu suntem deloc în grabă la acest capitol, dar este ceva la care ne gândim ca să putem să facem tot mai multe investiţii şi să avem mai mult market share“, a punctat CEO-ul Planable.

    Start-up Update

    Invitat: Xenia Muntean, fondator şi CEO Planable – platformă de colaborare pentru echipele de social media

    Ce e nou?  Start-up-ul a adăugat o serie de funcţionalităţi noi produsului, mărindu-şi baza de clienţi şi veniturile.

    „Anul trecut am investit foarte mult în dezvoltarea produsului. Ne-am şi mărit echipa de dezvoltare de programare şi asta ne-a ajutat foarte mult să reuşim să livrăm mai multă valoare utilizatorilor noştri.”

    Start-up Star

    Invitat:  Radu Vîlceanu, CEO şi cofondator al ContentSpeed – companie locală specializată în furnizarea de soluţii software pentru industria de comerţ electronic

    Cum a ajuns compania să vândă pachetul majoritar către Payten, divizia de plăţi a grupului polonez Asseco?

    „Discuţiile au început cu mult timp înainte, în sensul că ne-am cunoscut acum doi ani şi am constatat că am putea avea o oportunitate împreună. Nivelul de creştere de la ContentSpeed de la momentul acela nu l-am considerat a fi oportun ca să facem o astfel de tranzacţie la acel moment. Dar după primele trei luni de pandemie ne-am dat seama că această schimbare de percepţie în modul cum funcţionează consumatorul va fi de durată şi atunci am reluat discuţiile. Am fost gând la gând aş putea spune.“

    Start-up Pitch

    Invitat: Ionuţ Pătrăşcoiu, fondator şi CEO FameUP

    Ce face? A dezvoltat o aplicaţie mobilă ce le permite utilizatorilor de Instagram cu minimum 500 de urmăritori să promoveze branduri ca influenceri. Start-up-ul a primit o finanţare de 2,5 mil. euro de la fondul local de investiţii Early Game Ventures (EGV) şi de la Daniel Dines (UiPath), cel mai bogat român, plus alţi business angels.

    „Am reuşit să le arătăm investitorilor care ne-au oferit încredere că FameUp poate să fie o aplicaţie globală. Finanţarea aceasta ne va ajuta să ne creăm departamentele de care avem nevoie – vânzări, marketing şi, suport şi să pregătim produsul pentru SUA astfel încât în luna ianuarie 2022 să lansăm aplicaţia acolo. Nu avem decât o singură direcţie şi aceasta este Statele Unite ale Americii, cea mai mare piaţă pentru orice produs tech. În România sunt în prezent circa 3 milioane de utilizatori ai aplicaţiei Instagram, pe când în SUA sunt 140 de milioane.“

    Start-up Boost

    Invitat: Daniel Rosner, program manager Innovation Labs, primul program de preaccelerare pentru start-up-uri tehnice din România

    Ce planuri are pentru perioada următoare?

    „Dublarea numărului de centre universitare în care suntem prezenţi este un prim punct foarte important. Suntem în discuţii cu Fundaţia Româno-Americană. Încercăm să creştem pe de-o parte prezenţa noastră în universităţi, în centre universitare, inclusiv în Oradea, Suceava, Braşov, Constanţa, Craiova, să avem o acoperire cu adevărat naţională. Iar pe de altă parte ne uităm mai mult la colaborări interdisciplinare. Am reuşit anul trecut să avem o colaborare foarte bună cu Medicina din Bucureşti şi vom încerca să replicăm acest model.”

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizat împreună cu Banca Transilvania, Seedblink şi Telekom , are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milioane din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost , Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrie-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

  • Toate cele mai valoroase 20 de branduri din lume în 2020 sunt prezente în România

    ♦ Mai bine de jumătate dintre mărci provin din industria de tehnologie, iar patru sunt branduri auto.

    Cele mai bine cotate 20 de branduri din lume în 2020 sunt evaluate împreună la 1.575 de miliarde de dolari, valorile pornind de la 22 mld. dolari şi urcând la peste 320 mld. dolari în cazul liderului, conform unui clasament al companiei de consultanţă Interbrand. Toate aceste mărci sunt prezente într-o formă sau alta în România. Spre exemplu, liderul, Apple, este prezent local prin parteneri, produsele gigantului american, fie că e vorba de telefoane mobile sau de laptopuri ori table, fiind disponibile la vânzare în magazine mono sau multibrand. Amazon, al doilea cel mai valoros brand din lume, este în România prin intermediul centrelor de servicii, nu cu operaţiunile principale de comerţ online. Podiumul este completat de o altă companie tech – Microsoft.

    De altfel, mai bine de jumătate dintre mărcile din clasament provin din industria de tehnologie – fie că e vorba de producători, retaileri sau reţele sociale. Al doilea cel mai important domeniu după numărul de branduri din top este auto, cu patru nume – Toyota, Mercedes, BMW şi Honda.

    Este interesant de observat că în rest, toate domeniile au dat un singur nume precum Coca-Cola (FMCG), McDonald’s (restaurante), modă (Nike), entertainment (Disney) sau lux (Louis Vuitton). Evoluţia valorii brandurilor în 2020 este foarte diferită. În timp ce evaluarea Amazon, cel mai mare retailer online din lume, arată că brandul valorează 291 mld. dolari, plus 60%, toate mărcile din auto pierd din forţă. Explicaţia e simplă aici, comerţul online a crescut puternic în ultimul an şi jumătate, când libertatea de mişcare a fost limitată, iar timpul petrecut în casă a crescut considerabil. Tocmai această situaţie poate explica şi evoluţia brandurilor din auto spre exemplu. Din 20 de branduri, doar şase sunt pe plus, iar 14 pe minus. În 2021 însă, situaţia ar putea arăta diferit. 

  • Producătorul de ceaiuri Fares apoape şi-a dublat profitul la fabrica din Orăştie în 2020. Laboratoarele Fares Bio Vital au avut anul trecut un număr mediu de 447 de angajaţi, cu 55 de oameni mai mulţi decât în 2019

    Laboratoarele Fares Bio Vital, o afacere deţinută de antreprenori români, a raportat pentru 2020 o cifră de afaceri de aproape 102,7 mil. lei (21,3 mil. euro), în creştere cu 25% faţă de anul anterior, când compania a avut afaceri de 81,9 mil. lei (17,3 mil. euro), potrivit calculului făcând de ZF pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor. Compania aproape şi-a dublat profitul în 2020, ajungând la 21,7 mil. lei (4,5 mil. euro), de la 11,4 mil. lei (2,4 mil. euro) în anul precedent, conform informaţiilor publice.

    Fares produce şi comercializează ceaiuri, uleiuri, siropuri, pulberi din plante, creme, capsule sau comprimate, aflându-se pe primul loc în rândurile brandurilor de pe piaţa locală a ceaiurilor, un teren pe care să le concureze cu mărci autohtone precum Plafar, cât şi cu branduri ale unor giganţi precum Unilever. Produsele sub brandul Fares, făcând Orăştie, ajung în mai multe ţări în afară de România, printre care Ungaria, Italia, Spania, Marea Britanie, Malta, Cipru, Grecia, Norvegia sau Belgia. Şi în prezent, plantele din care sunt făcute produse Fares sunt cultivate pe 200 de hectare de lângă Orăştie, locul în care a fost fondat businessul.Compania utilizează în producţia 200 de specii diferite de plante medicinale şi realizează în jur de 400 de produse, dintre care undeva la 65-70% sunt reţete originale, create de Fares.

    Brandul Fares şi-a început istoria în 1929 la Orăştie. Bazele mărcii se leagă însă de înfiinţarea primei farmacii din acest oraş hunedorean, sub numele „La Leul de Aur’’, consemnată în anul 1697. 

    Două secole mai târziu, la conducerea farmaciei a ajuns farmacistul Andrei Farago. El a fost cel care în 1929 a fondat firma ’’Digitalis, Prima Companie Română pentru Cultivarea Plantelor Medicinale Orăştie’’, premergătoare actualei Fares. Folosindu-se de maşini de tocare şi selectare şi de uscătoare, sub îndrumarea farmacistului Farago, au fost comercializate ceaiuri, siropuri şi uleiuri esenţiale din plante medicinale. Perioada interbelică a adus primele exporturi, prin relaţii comerciale în Europa, dar şi în America de Nord.

    În perioada comunistă, firma a fost inclusă în structura de stat numită Plafar, iar imediat după căderea regimului comunist, în 1989, businessul fondat de Andrei Farago s-a desprins din forma de organizare impusă de stat, devenind companie privată cu capital integral românesc. Obiectul principal de activitate era la acea vreme fabricarea zahărului, a produselor din cacao, a ciocolatei şi a produselor zaharoase, prelucrarea ceaiului şi a cafelei, fabricarea condimentelor, a preparatelor alimentare omogenizate şi a alimentelor dietetice, precum şi a altor produse alimentare. 

     

    Cu cine se bate

    Pachetul majoritar de acţiuni în cadrul Laboratoarele Fares Bio Vital, compania care deţine brandul Fares, este deţinut de Silviu Socol, potrivit celor mai recente date ale ZF. În perioada 2011-2015, Fares a investit aproximativ 2,5 mil. euro în spaţiile de producţie din Orăştie, în utilaje şi logistică, potrivit unor informaţii anterioare. Compania lucrează direct cu aproximativ 5.000 de farmacii, magazine naturiste, magazine alimentare din comerţul tradiţional, precum şi cu lanţurile internaţionale de hipermarketuri şi supermarketuri.

    Printre concurenţii Fares, cel mai mare jucător din piaţă după vânzare, se găsesc branduri precum Kalpo (un producător român de ceai înfiinţat în urmă cu 26 de ani în Buzău), producătorul polonez Belin, Plafar (compania de stat care a înglobat brandul născut în Orăştie), dar şi Celmar din Polonia. Jucătorii sunt prezenţi atât în ​​farmacii şi magazine naturiste, cât şi în supermarketuri, acolo unde au acces la un bazin mai mare de clienţi.