„Ce aş face eu? Că ce face domnul Grindeanu – înţeleg că susţine Europa unită, care nu mai există. Eu aş face mâine cerere să ne alăturăm Grupului de la Vişegrad. Dar eu, pe persoană fizică, deputatul Victor Ponta. Eu nu cred că avem altă şansă decât stând cu nişte vecini ai noştri care au şi ei un pic de curaj şi de demnitate”, a spus Ponta.
„Stând tot timpul în genunchi şi cu domnul Iohannis, care votează cum vine faxul de la Berlin, pierdem timpul”, a adăugat Ponta.
Albert Speer, născut în 1905, s-a implicat destul de tânăr în afacerile tatălui său, ce era specializat în arhitectură. Însă viaţa sa a luat o turnură aparte în 1933, când l-a cunoscut Adolf Hitler, ce a fost impresionat de manierele politicoase ale tânărului Speer şi răspunsurile sale directe şi precise. Ulterior, a fost cooptat de Hitler şi angajat pentru a-i renova cancelaria din Berlin. Nu a durat mult până când Speer a devenit o prezenţă constantă alături de Hitler la toate evenimentele. Pe de altă parte, era la rândul său un narcisit, ambiţios fără limite şi nu avea prieteni, fiind distant chiar şi faţă de soţia şi cei şase copii.
Speer a devenit, aşadar, prieten bun cu Hitler şi unul dintre puţinii oameni care îi cunoşteau gusturile, pretenţiile şi i le respectau întru totul. La rândul său, Furherul i-a recunoscut deseori talentul extraordinar de oraganizator al proiectelor sale şi loialitatea pe care i-o arăta. Printre „proiectele” sale se numără deportarea a peste zeci de mii de evrei – un eufemism pentru cei trimişi în lagărele morţii. Dintre aceştia, mulţi erau obligaţi să muncească până la epuizare, cu o dietă de 1.100 de calorii pe zi.
S-a arătat foarte surprins când a fost judecat, după căderea regimului, însă a reuşit să-şi creeze o apărare genială – a acceptat întreaga responsabilitate pentru acţiunile sale, dar a pretins că nu ştia nimic despre uciderea în masă a evreilor. Calmul său de neclintit şi comportamentul educat, ce contrasta puternic cu fanaticii nazişti, a impresionat juriul, care l-a scăpat de spânzurătoare şi i-au dat 20 de ani de închisoare.
După eliberarea sa, în 1966, Speer şi-a publicat memoriile. Cititorii s-au arătat foarte curioşi de detaliile fascinante ale vieţii private a lui Hitler, iar volume sale au cunoscut un succes fenomenal. De asemenea, Speer a câştigat o avere din încasările acestora. Autoportretizarea sa, ca „The good nazist” (Nazistul cel bun), a absolvit de vină o întreagă generaţie de germani, ce purtau eticheta de „nazişti”. „Dacă un membru al cercului cel mai intim al lui Hitler nu ştia despre Holocaust, cum ar fi putut şi o persoană obişnuită?”, a fost ideea insuflată de Speer.
Albert Speer, născut în 1905, s-a implicat destul de tânăr în afacerile tatălui său, ce era specializat în arhitectură. Însă viaţa sa a luat o turnură aparte în 1933, când l-a cunoscut Adolf Hitler, ce a fost impresionat de manierele politicoase ale tânărului Speer şi răspunsurile sale directe şi precise. Ulterior, a fost cooptat de Hitler şi angajat pentru a-i renova cancelaria din Berlin. Nu a durat mult până când Speer a devenit o prezenţă constantă alături de Hitler la toate evenimentele. Pe de altă parte, era la rândul său un narcisit, ambiţios fără limite şi nu avea prieteni, fiind distant chiar şi faţă de soţia şi cei şase copii.
Speer a devenit, aşadar, prieten bun cu Hitler şi unul dintre puţinii oameni care îi cunoşteau gusturile, pretenţiile şi i le respectau întru totul. La rândul său, Furherul i-a recunoscut deseori talentul extraordinar de oraganizator al proiectelor sale şi loialitatea pe care i-o arăta. Printre „proiectele” sale se numără deportarea a peste zeci de mii de evrei – un eufemism pentru cei trimişi în lagărele morţii. Dintre aceştia, mulţi erau obligaţi să muncească până la epuizare, cu o dietă de 1.100 de calorii pe zi.
S-a arătat foarte surprins când a fost judecat, după căderea regimului, însă a reuşit să-şi creeze o apărare genială – a acceptat întreaga responsabilitate pentru acţiunile sale, dar a pretins că nu ştia nimic despre uciderea în masă a evreilor. Calmul său de neclintit şi comportamentul educat, ce contrasta puternic cu fanaticii nazişti, a impresionat juriul, care l-a scăpat de spânzurătoare şi i-au dat 20 de ani de închisoare.
După eliberarea sa, în 1966, Speer şi-a publicat memoriile. Cititorii s-au arătat foarte curioşi de detaliile fascinante ale vieţii private a lui Hitler, iar volume sale au cunoscut un succes fenomenal. De asemenea, Speer a câştigat o avere din încasările acestora. Autoportretizarea sa, ca „The good nazist” (Nazistul cel bun), a absolvit de vină o întreagă generaţie de germani, ce purtau eticheta de „nazişti”. „Dacă un membru al cercului cel mai intim al lui Hitler nu ştia despre Holocaust, cum ar fi putut şi o persoană obişnuită?”, a fost ideea insuflată de Speer.
Fotografia a devenit un simbol al deciziei sale de a permite unui număr de peste 1 milion de refugiaţi să primească azil în Germania.
Acest selfie l-a transformat pe Modamani în ţinta conspiraţiilor de extremă dreaptă. Prin povestiri false sau fotografii falsificate a fost asociat cu atentatul terorist din martie 2016 de la Bruxelles, iar apoi cu atacul din piaţa de Crăciun din Berlin. Aşa că el cere acum explicaţii mesagerului- Facebook. Un proces aflat pe rol are scopul de a determina compania să acţioneze mai rapid, chiar preventiv, pentru a elimina orice fel de material de acest tip.
În esenţă, reţeaua socială este o companie de media şi, prin urmare, este răspunzătoare de conţinutul publicat. Procesul marchează cea mai recentă încercare de a determina compania Facebook să fie mai responsabilă de creştere semnificativă a ştirilor false ce sunt propagate prin intermediul său. Compania a promis să ia măsuri pentru a combate problemei, afirmând, în acelaşi timp, că reţeaua socială este doar o platformă pentru schimbul de informaţii, nu una generatoare de conţinut.
În cazul lui Modamani, prin acest proces se încearcă obligarea companiei Facebook nu numai de a şterge falsurile şi postările ilegale raportate de utilizatori, ci şi să adopte filtre speciale de căutare în reţea a postărilor ce fac referiri la acel conţinut, care să fie şterse ulterior.
Ramona Pop, reprezentantă a Partidului Verde din Berlin, a devenit recent viceprimar al Berlinului.
Tânără a luptat pentru modernizarea grădiniţelor şi şcolilor care trebuie restaurate şi pe care vrea să le aducă într-un stadiu adecvat de funcţionare. Într-un oraş cum e Berlinul, care se estimează că va atinge pragul de 4 milioane de locuitori până în 2030, este nevoie şi de o atenţie mai mare acordată blocurilor de locuinţe. De asemenea, Pop mai doreşte să introducă mai multe trenuri S-Bahn în reţeaua de transport în comun.
„Oraşul nostru trebuie să funcţioneze bine din nou”, a subliniat aceasta. Nu numai în ceea ce priveşte birourile de asistenţă socială sau ce ţine de aeroport.
Pop este o tânără de 38 de ani născută în România, dar care a reuşit să îşi construiască o carieră de succes în mediul politic din Germania.
Pop s-a mutat în Germania, împreună cu familia sa în 1988, urmând apoi cursurile Facultăţii de Ştiinţe Politice Munster. Ea a devenit membru al Partidului Verzilor în 1997, iar în anul 2001 a câştigat un loc în parlamentul german, fiind cea mai tânără membră de atunci a instituţiei.
Candidata Ramona Pop este acum hotărâtă să omogenizeze scena politică din oraş, care are zone în care încă există linii de divizare între est şi vest, potrivit publicaţiei Ziarul Românesc.
Ramona Pop, reprezentantă a Partidului Verde din Berlin, a devenit recent viceprimar al Berlinului.
Tânără a luptat pentru modernizarea grădiniţelor şi şcolilor care trebuie restaurate şi pe care vrea să le aducă într-un stadiu adecvat de funcţionare. Într-un oraş cum e Berlinul, care se estimează că va atinge pragul de 4 milioane de locuitori până în 2030, este nevoie şi de o atenţie mai mare acordată blocurilor de locuinţe. De asemenea, Pop mai doreşte să introducă mai multe trenuri S-Bahn în reţeaua de transport în comun.
„Oraşul nostru trebuie să funcţioneze bine din nou”, a subliniat aceasta. Nu numai în ceea ce priveşte birourile de asistenţă socială sau ce ţine de aeroport.
Pop este o tânără de 38 de ani născută în România, dar care a reuşit să îşi construiască o carieră de succes în mediul politic din Germania.
Pop s-a mutat în Germania, împreună cu familia sa în 1988, urmând apoi cursurile Facultăţii de Ştiinţe Politice Munster. Ea a devenit membru al Partidului Verzilor în 1997, iar în anul 2001 a câştigat un loc în parlamentul german, fiind cea mai tânără membră de atunci a instituţiei.
Candidata Ramona Pop este acum hotărâtă să omogenizeze scena politică din oraş, care are zone în care încă există linii de divizare între est şi vest, potrivit publicaţiei Ziarul Românesc.
Mai mulţi lideri de extremă dreapta au acuzat-o pe Angela Merkel că are mâinile pătate de sânge, ca urmare a atentatelor de luni din Berlin.
Geert Wilders, liderul Partidului Olandez al Libertăţii, a publicat pe Twitter o fotografie provocatoare la adresa cancelarului german, în care aceasta apare cu palmele pline de sânge. Fotografia a fost însoţită de mesajul “Ne urăsc şi ne ucid. Nimeni nu ne protejează. Liderii noştri ne trădează. Avem nevoie de o revoluţie politică.”
Partidele de extremă dreapta din Germania au acuzat-o şi ei politica “braţelor deschise” a lui Merkel, amintind că ea a spus că teroriştii nu vor ameninţa libertatea în Germania.
Geert Wilders a fost condamnat, la începutul acestei luni, pentru incitare la ură şi discriminare în urma unui incident din anul 2014, când susţinătorii acestuia au început să scandeze “Mai puţini! Mai puţini! Mai puţini!” cu referire la imigranţii marocani din Olanda. Zâmbitor, Wilders a concluzionat “vom avea grijă de acest lucru”, scrie agenţia de ştiri Reuters.
“Indiferent de verdict, voi continua să spun adevărul despre problema marocană, niciun judecător, politician sau terorist nu mă va opri”, a scris Wilders pe Twitter înainte de pronunţarea verdictului.
Sursa: Daily Mail
Presupusul autor al atentatului de la Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie, vineri dimineaţă, în oraşul italian Milano, relatează ziarul La Repubblica.
Anis Amri, tunisianul în vârstă de 24 de ani dat în urmărire în Uniunea Europeană după atentatul cu camion comis pe 19 decembrie la Berlin, soldat cu 12 morţi şi aproape 50 de răniţi, ajunsese, în cursul nopţii de joi spre vineri, cu un tren care venea de la Paris, în Gara Sesto San Giovanni din Milano.
Imediat după ieşirea din Gara Sesto San Giovanni în Piaţa 1 Mai, doi agenţi de poliţie i-au cerut suspectului documentele de identitate.
Presupusul autor al atentatului de la Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie, vineri dimineaţă, în oraşul italian Milano, relatează ziarul La Repubblica.
Anis Amri, tunisianul în vârstă de 24 de ani dat în urmărire în Uniunea Europeană după atentatul cu camion comis pe 19 decembrie la Berlin, soldat cu 12 morţi şi aproape 50 de răniţi, ajunsese, în cursul nopţii de joi spre vineri, cu un tren care venea de la Paris, în Gara Sesto San Giovanni din Milano.
Imediat după ieşirea din Gara Sesto San Giovanni în Piaţa 1 Mai, doi agenţi de poliţie i-au cerut suspectului documentele de identitate.