BusinessMagazin

Tag: armata

  • Surse ucrainene: cresc pierderile armatei ruse în războiul din Ucraina

    Potrivit oficialilor ucraineni, în jur de 13.800 de militari ruşi au murit în timpul conflictului. Este o cifră care nu a fost confirmată şi din alte surse.

    De asemenea, Forţele Armate ale Ucrainei indică o creştere importantă a pierderilor de echipament militar în tabăra rusă.

    Partea ucraineană susţine că pe lista cu pierderi ale ruşilor sunt 84 de avioane, 108 elicoptere, 430 de tancuri, 1.375 de maşini blindate, 190 de sisteme de artilerie, 60 de rezervoare de combustibil, 2 ambarcaţiuni şi 819 vehicule.

    Pierderile au fost înregistrate în perioada 24 februarie- 16 martie.

  • Zelenski: „Este cea mai mare lovitură pentru armata Rusiei din ultimele decenii”

    Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a susţinut că forţele ucrainene dau „cea mai mare lovitură pentru armata Rusiei din ultimele decenii”.
    Într-un videoclip postat pe Facebook, sâmbătă, 12 martie, Zelenski a spus că 31 de grupuri de batalioane tactice ruseşti şi-au pierdut capacitatea şi mai mult de 360 de tancuri ruseşti au fost avariate.

    Zelenski a adăugat că multe trupe ruseşti s-au predat şi continună să se predea forţelor ucrainene, însă Rusia recrutează acum luptători, rezervişti, recruţi şi mercenari pentru a „depăşi” în număr forţele ucrainene.

    „Ei folosesc teroarea pentru a ne dezbina, pentru a ne rupe încrederea în victoria Ucrainei. Sunt încrezător că nu vor reuşi”, a adăugat preşedintele ucrainean.

    Adresându-se locuitorilor din Mariupol , Zelenski a spus că forţele ucrainene vor garanta încetarea focului de-a lungul coridorului de evacuare din oraş pentru a permite aprovizionarea şi facilitarea evacuărilor de civili.

    Declaraţiile lui Zelenski vin după ce un atac aerian rusesc a avut loc asupra maternităţii şi spitalului de copii din Mariupol. Acesta s-a desfăşurat miercuri, 9 martie, 17 persoane fiind rănite, inclusiv copii, femei şi medici, potrivit oficialilor oraşului. Trei persoane au decedat, a declarat joi Consiliul Municipal, printre ei şi un copil.

    Cititi mai multe pe www.mediafx.ro

  • 24.02.2022, ziua care a schimbat lumea: şocul economic al unui dezastru neprevăzut. Cum s-a ajuns la război. Putea fi evitat?

    În zorii zilei de la 24.02.2022, Rusia a invadat Ucraina, călcând cu şinele tancurilor 77 de ani de pace în Europa. Pentru generaţii întregi europeni, crescuţi în religia libertăţii de exprimare şi cultul drepturilor omului, agresiunea militarizată a Rusiei este şocantă. Într-o lume digitalizată până aproape de amnezia emoţională, după doi ani de pandemie izolatoare, şuieratul bombelor a trezit o coeziune aproape fără precedent, la nivel global. La momentul redactării acestui material, 2 martie, drama umană din Ucraina este în plină desfăşurare. Rusia este economic în genunchi. Orice plan ar fi avut în minte Putin, ruşii, poporul căruia îi promite de un sfert de secol prosperitate prin trimiteri la o glorie apusă, sunt şi vor fi mai săraci ca niciodată. De partea cealaltă, Ucraina este în tranşee, chiar la graniţa României.

    Restul lumii îşi reface strategiile şi în calculează pierderile. Rezultatele le vom afla în ani.

    Acesta este doar începutul.

    Invadarea Ucrainei de către armata rusă, conflictul deschis dintre cele mai multe state occidentale cu Rusia, interdependenţele economice, dar şi animozităţile, criza de leadership şi prăpăstiile chiar din interiorul NATO şi al UE par să fie planul de durată al unei minţi răbdătoare, oportuniste şi care ştie ce vrea.

    Dictatorul de la Kremlin ştie exact ce vrea în estul Europei. Problema este că Vestul a fost nehotărât. Aşa explică Timothy Garton Ash, comentator la The Guardian, cum s-a ajuns ca Vladimir Putin, fost spion, fost şef al serviciilor ruse de spionaj şi conducător într-un fel sau altul al Rusiei de aproape un sfert de secol, să fie el cel care a fost mult timp cu un pas sau mai mulţi, înaintea UE şi Americii.

    Cine şi-ar fi închipuit, privind pozele de acum 10-20 de ani cu Angela Merkel, cancelar al Germaniei, întâlnindu-se bucuroasă, zâmbind, îmbrăţişându-se cu colegul ei rus, Putin, că o Rusie hrănită cu banii germanilor va ataca Ucraina şi va forţa chiar Berlinul ca pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial să-şi dorească o armată mai puternică. Indicii că poate veni un război au existat. Putin este bătrân, are aproape 70 de ani. Prin referendumul constituţional din 2020 şi-a deschis calea spre a domni până în 2036, deci nu are planuri de a renunţa prea curând la putere. Dar dacă vrea să devină ţarul Rusiei mari, aşa cum spun unele teorii, el trebuie să se grăbească.

    Timpul, sănătatea şi duşmanii nu stau să aştepte. Seminţele războiului cu Ucraina au fost sădite în 2014, iar Occidentul le-a lăsat să rodească. Rusia a alimentat de atunci nelinişte şi incertitudine în două aşa-zise republici separatiste în estul Ucrainei. Două bucaţi din două judeţe alăturate. A urmat, inevitabil, anul acesta recunoaşterea acestor republici rusofile de către Moscova şi acţiunile militare necesare pentru „protejarea” cetăţenilor lor, mulţi deja cu paşaport rusesc. Apoi, când Rusia a anexat Crimeea în 2014, guvernul de la Kiev a tăiat accesul peninsulei la apă. Peninsula, fără resurse de apă dulce proprii suficiente, era alimentată printr-un canal venit din fluviul Nipru. Ucraina a blocat acest canal, iar în anii care au urmat anexării Crimeea s-a confruntat cu o criză de apă acută. De aceea, câţiva strategi s-au gândit că următoarea acţiune armată a Rusiei în Ucraina va fi pentru a asigura peninsulei acces la apă dulce, obiectiv pe care de altfel armata rusă l-a atins în primele zile ale invaziei.

    Într-o scenetă recentă, poate regizată, poate nu, şeful spionajului rusesc a recunoscut bâlbâit şi intimidat sub privirile lui Putin că ar fi de acord cu alipirea acelor două republici separatiste la Rusia. Pe atunci invazia nu începuse, dar Washingtonul şi apoi unii din aliaţii săi erau convinşi că o intervenţie armată rusă de aploare în Ucraina este iminentă. Washingtonul a dat chiar şi o dată anume. Invazia n-a întârziat cu mult. De asemenea, în contextul în care Rusia concentra zeci de mii de trupe la graniţele cu Ucraina, iar SUA erau sigure că acestea vor intra în ţară, Kremlinul lui Putin devenise loc de pelerinaj pentru liderii europeni mari şi mici dornici de afirmare.

    Atât „prietenul” Viktor Orban, premierul Ungariei şi un admirator al politicilor Moscovei, cât şi Emmanuel Macron, preşedintele Franţei care se visa liderul Europei, şi noul şef al guvernului de la Berlin Olaf Scholz au fost ţinuţi la respect de către Putin la o masă a discuţiilor lungă de 4 metri. Macron a rămas până în ultima clipă convins că Putin este deschis la concesii şi că el, preşedinte al Franţei aflat în campanie electorală, poate fi protectorul liniştii în Europa. Macron a mai vorbit cu Putin. La un forum economic din urmă cu câţiva ani acesta l-a certat prieteneşte pe francez că investiţiile ţării sale în Rusia sunt doar ceva mai mari decât cele ale unei companii finlandeze nenumite. Acum Franţa aduce trupe în Europa de Est pentru a-şi face datoria de membru al NATO şi a declarat război economic total Rusiei. Când SUA şi Marea Britanie aduceau tehnică militară în Ucraina, deşi războiul nu începuse, Germania s-a făcut de râs trimiţând doar căşti militare. Berlinul a argumentat că în felul acesta a onorat un acord, iar gestul a fost luat rapid în râs. Oficialităţi ucrainene au cerut apoi şi perne de la germani. Acum Scholz vorbeşte de o politică de naivitate a Occidentului faţă de Rusia, iar Germania se rupe de istoria postbelică şi face planuri pentru investiţii masive în armata sa.

    ♦ Când SUA şi Marea Britanie aduceau tehnică militară în Ucraina, deşi războiul nu începuse, Germania s-a făcut de râs trimiţând doar căşti militare. Berlinul a argumentat că în felul acesta a onorat un acord, iar gestul a fost luat rapid în râs. Oficialităţi ucrainene au cerut apoi şi perne de la germani.

    ♦ Până acum Franţa şi Germania au făcut investiţii masive în economia rusă, iar economia germană, dar şi altele, au înghiţit nesătule gaze ruseşti, hrânind cu banii europenilor maşinăria de război a lui Putin.

    ♦ Companiile germane se lăudau că în 2018, după ce Rusia a anexat Crimeea de la Ucraina şi a organizat mişcarea separatistă din estul acestei ţări, investiţiile lor pe piaţa rusă au atins cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, de peste 3 miliarde de euro, notează The Moscow Times.

    ♦ 35 din 40 dintre cele mai mari companii franceze listate în cadrul indicelui CAC 40 pe Bursa de la Paris au investiţii semnificative în Rusia. Numele cele mai cunoscute sunt Auchan, Renault şi TotalEnergies.

    ♦ Vestul a contribuit la criză prin confuzie şi dezacord intern despre obiectivele sale strategice în Europa de Est. Pe scurt, Vestul a pierdut degeaba ani de zile nereuşind să se decidă între două modele diferite de ordine pentru Eurasia.

    ♦ În 2014, în prima criză ucraineană, cancelarul de atunci al Germaniei Angela Merkel a purtat peste 40 de conversaţii cu Putin şi părea să accepte că este ceva în neregulă cu regimul acestuia. „Şi-a şters picioarele cu legile internaţionale”, declara ea.

    Construcţia iniţială a Uniunii Europene după cel de-al Doilea Război Mondial avea ca scop împiedicarea Germaniei să devină prea puternică, inclusiv la capitolul armată. Până acum Franţa şi Germania au făcut investiţii masive în economia rusă, iar economia germană, dar şi altele, au înghiţit nesătule gaze ruseşti, hrânind cu banii europenilor maşinăria de război a lui Putin. Berlinul a reluat un plan mai vechi de a renunţa la energia nucleară după dezastrul din Japonia, de la  Fukushima, din 2011, cu gândul că o poate înlocui treptat cu energie din surse regenerabile, sfârşind doar prin a deveni mai dependentă de gazele ruseşti. În 2011 a fost inaugurată prima conductă a Nord Stream 1, gazoductul rusesc care aduce gaze naturale direct în Germania, ocolind Ucraina şi Polonia.

    Acestea două din urmă au fost state importante de tranzit pentru conductele cu gaze ruseşti către Europa de Est şi de Nord, dar care aveau relaţii conflictuale cu Gazprom în privinţa politicilor tarifare. A urmat Nord Stream 2, deşi Polonia şi SUA au avertizat de la început că acesta este doar încă un viitor instrument de politică externă de forţă şi şantaj în mâinile Kremlinului. Washingtonul a argumentat prin faptul că noul gazoduct nu are sens economic deoarece nici măcar primul nu era folosit la capacitate maximă. Germania a continuat, apărându-şi proiectul, cu toate că exista şi precedentul din 2009, când Gazprom a oprit gazele care veneau în UE prin Ucraina în plină iarnă, lăsând Republica Moldova şi Bulgaria să îngheţe. Argumentul Berlinului de atunci este că Rusia a fost întotdeauna un partener de încredere pentru Germania.

    În 2014, în prima criză ucraineană, cancelarul de atunci al Germaniei, Angela Merkel, a purtat peste 40 de conversaţii cu Putin şi părea să accepte că este ceva în neregulă cu regimul acestuia. „Şi-a şters picioarele cu legile internaţionale”, declara ea pentru un think-tank australian. Sferele de influenţă pe care liderul rus le avea în cap păreau extrase dintr-o gândire atavică. A luat ce-a vrut de la Ucraina. Ce va urma? Moldova? Vrea Balcanii? Acţiunile şi metodele sale înşelătoare încălcau valorile europene. Merkel era îngrijorată de o conflagraţie mai mare. Atunci a fost pentru prima dată când cel mai puternic politician european vorbea atât de deschis despre îngrijorările sale legate de Rusia. Dar până la urmă încrederea în Ostpolitik, politica Germaniei de a îmblânzi estul cu forţa sa economică, investiţională şi comercială, a învins. Companiile germane se lăudau că în 2018, după ce Rusia a anexat Crimeea de la Ucraina şi a organizat mişcarea separatistă din estul acestei ţări, investiţiile lor pe piaţa rusă au atins cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, de peste 3 miliarde de euro, notează The Moscow Times, care citează date ale Camerei de comerţ germano-ruse.

    The Economist a găsit că volumul investiţiilor germane a fost de 3,8 miliarde de dolari în 2018. Statistica arată că acest flux chiar a crescut în 2015, la un an după anexarea Crimeei. Însă în acelaşi timp numărul de firme germane care operază în Rusia s-a diminuat de la 6.000 la 4.500. Camera de comerţ germano-rusă spune că firmele germane au fost cei mai activi investitori în Rusia după căderea URSS, ajutate să ajungă acolo de cancelarul Gerhard Schroeder. Acesta este prieten atât de bun cu Putin încât a lucrat la Gazprom, monopolul exporturilor de gaze ruseşti. Înainte de invazie, când Putin concentra trupe la graniţele cu Ucraina şi Europa se confrunta cu o criză a gazelor, Kremlinul i-a propus lui Schroeder o avansare. Abia după invazie mulţi foşti lideri politici şi de afaceri europeni ţinuţi în puf de Moscova s-au reteras de acolo. Cele mai multe dintre lanţurile de retail germane sunt prezente în Rusia, dar în contextul crizei financiare în care a căzut economia rusească după anexarea Crimeei şi a conflictelor politice dintre Moscova şi Occident, unele au început să se retragă. Pe de altă parte, între timp, Rusia a devenit din ce în ce mai atractivă pentru IMM-urile germane, afacerile de familie cu mai puţin de 40 de angajaţi cunoscute ca Mittelstand.

    Un studiu realizat în 2020 de centrul de studii economice ZEW a găsit că pentru aceste Mittelstand dintre toate economiile emergente cea rusească este cea mai atractivă. Ele sunt încântate de forţa de muncă de acolo, de condiţiile pentru investiţii şi de costurile mici cu energia. „Avem încredere în Rusia”, a rezumat Deutsche Welle concluzia analizei. Dar nu numai germanii s-au adâncit în tranşee pe piaţa rusească. 35 din 40 dintre cele mai mari companii franceze listate în cadrul indicelui CAC 40 pe Bursa de la Paris au investiţii semnificative în Rusia. Numele cele mai cunoscute sunt Auchan, Renault şi TotalEnergies. Circa 700 de subsidiare franceze au operaţiuni şi peste 200.000 de angajaţi în Rusia. Spre comparaţie, 38 din cele 40 de companii listate în indicele bursier german DAX au investiţii pe piaţa rusească. În 2018 Putin chiar l-a certat pe preşedintele Franţei Emmanuel Macron că investiţiile sale în economia rusească sunt de doar două ori mai mari decât cele ale unei companii finlandeze. Dar şi America se numără printre cei mai mari investitori din Rusia, iar SUA, deşi este stat care produce petrol şi exportă gaze naturale, importă ţiţei rusesc. Putin a oferit lumii iluzia păcii, iar mulţi lideri europeni şi toţi liderii de business au acceptat-o. Germania însăşi s-a lăsat condusă de mirajul că Nord Stream 2, acum terminat dar nefincţional, o va face cu ajutorul Rusiei poate cel mai mare hub de gaze al Europei, unul cu puterea de a stabili preţurile.

    După prima criză ucraineană consumul de gaze ruseşti al Germaniei a crescut, iar banii astfel obţinuţi de Rusia s-au dus la bugetul ţării şi au finanţat invazia. Timothy Garton Ash scria în The Guardian pe 1 februarie, deci înainte de invazie, că obiectivul pe termen lung al lui Putin este perfect clar. Acesta vrea să restaureze cât mai mult posibil statutul de imperiu, de mare putere, al Rusiei. Să redea Rusiei sfera de influenţă pe care aceasta a pierdut-o odată cu dezintegrarea URSS. Doar tacticile lui sunt greu de anticipat. Din 2008, de când Rusia şi-a alipit cu forţa două bucăţi secesioniste din Georgia, şi după episodul Crimeea a fost evident că Putin este pregătit se să folosească de toate mijloacele, de la diplomaţie şi dezinformare la atacuri cibernetice şi război cu tancuri, avioane, bombe şi soldaţi, a scris Garton Ash. Iar el nu este strateg, doar jurnalist. Şi alţii spun că scenariul aplicat în Ucraina a fost scris în Georgia. Polonia s-a simţit mai sigură când fostul preşedinte Donald Trump i-a promis mai multe trupe americane, o parte din cele staţionate în Germania. Acum Polonia este statul est-european care face cele mai mari eforturi să ajute Ucraina. În schimb, Vestul a contribuit la criză prin confuzie şi dezacord intern despre obiectivele sale strategice în Europa de est. Pe scurt, Vestul a pierdut degeaba ani de zile nereuşind să se decidă între două modele diferite de ordine pentru Eurasia. A luat câte un pic din fiecare, dar n-a aplicat nimic cum trebuie. Este vorba de modelul Helsinki, stabilit în 1975, pentru o Europă a ţărilor egale, suverane, independente, democratice, care respectă statul de drept şi îşi rezolvă problemele paşnic. Alternativa este modelul Yalta (din Crimeea!), care face referire la împărţirea Europei în 1945 de către  Stalin, Roosevelt şi Churchill.

     

  • Cât de pregătită este România? Comparaţie între armata României şi a Rusiei

    În contextul escaladării tensiunilor dintre Rusia şi Europa, cât şi a războiului din Ucraina, vă vom prezenta o comparaţie între armata României şi cea a Rusiei pentru a vedea cât de pregătită este România de război, conform datelor de pe site-ul GlobalFirePower.

    În anul 2022, România se află pe locul 38 din 140 în topul ţărilor considerate de GlobalFirePower în întocmirea topului anual. Ţara noastră are un scor PwrIndx de 0,5938 (un scor de 0,0000 este considerat „perfect”). Aceste informaţii au fost actualizate ultima dată în data de 13.01.2022.

    În acelaşi an, Rusia se află pe locul 2 din 140 în topul ţărilor considerate de GlobalFirePower în întocmirea topului anual. Rusia are un scor PwrIndx de 0,0501 (un scor de 0,0000 este considerat „perfect”). Aceste informaţii au fost actualizate ultima dată în data de 12.01.2022.

     

    Vedeţi lista completă a armamentului aici

    Cum stă România pe plan militar?

    Când vine vorba de capacitatea militară a României, ţara noastră ar putea recruta 9 milioane de oameni.

    Aviaţia militară a României este formată din 147 de aeronave, dintre care 30 interceptoare/avioane de luptă. Restul aeronavelor care completează cifra de 147 sunt folosite în alte scopuri decât războiul direct.

    Atunci când vine vorba despre lupta la sol, România deţine 451 tancuri, 1.392 de vehicule blindate, 207 de lansatoare de rachete şi 808 de artiliere remorcabile.

    Pe plan naval, România deţine o flotă formată din 45 de ambarcaţiuni, dar nu deţine submarine, distrugătoare sau portavioane. Printre ambarcaţiunile deţinute se numără şapte nave de tip Corvette şi trei nave de patrulare, trei fregate şi cinci distrugătoare de mine.

     

     

     

  • Tot mai mulţi rezervişti din Germania îşi oferă serviciile pentru Ucraina

    Forţele armate germane afirmă că „un număr tot mai mare de rezervişti” se prezintă pentru a-şi oferi sprijinul în urma invaziei Rusiei în Ucraina., scrie CNN.

    „În urma începerii războiului de agresiune împotriva Ucrainei, un număr tot mai mare de rezervişti contactează diferite departamente ale Bundeswehr (Forţele Armate germane – n.r.) pentru a-şi oferi sprijinul”, se arată vineri pe site-ul Bundeswehr.

    De asemenea, Bundeswehr a precizat că pe site-ul său au fost create canale de comunicare pentru solicitări de informaţii.

    Potrivit site-ului Bundeswehr, Germania a introdus în 1956 obliogaţia ca bărbaţii cu vârsta de peste 18 ani să îşi servească ţara, în armată, timp de un an, deşi puteau cere o scutire din cauza unor obligaţii morale.

    Germania a renunţat însă la serviciul militar obligatoriu în 2011, acesta fiind un moment marcant pentru istoria ţării de după cel de-al Doilea Război Mondial. Din 2011, forţele armate ale Germaniei se bazează pe voluntari pentru a-şi completa rândurile.

    În cazul unei urgenţe de apărare naţională, are loc o reactivare automată a înrolării.

    Cu toate acestea, invazia Rusiei în Ucraina a reaprins o dezbatere în Germania în ceea ce priveşte situaţia tinerilor şi a tinerelor care ar trebui să fie obligaţi să lupte pentru ţara lor.

  • Momentul ciudat din ultimul discurs al lui Putin care i-a intrigat pe analişti

    Într-un nou discurs, difuzat pe 3 martie, la 8 zile de invadarea Ucrainei, Vladimir Putin i-a numit în repetate rânduri „eroi” pe soldaţilor ruşi care luptă în fosta ţară sovietică, anunţând că familiile celor căzuţi „7 milioane de ruble şi se va acorda o indemnizaţie lunară” (circa 58.000 de euro) şi vor exista forme de asistenţă medicală şi despăgubiri pentru răniţi (circa 2,9 milioane de ruble).

    Potrivit unor analişti, a existat un comportament ciudat din partea lui Putin, spre finalul intervenţiei. După ce s-a ridicat de pe scaun, pentru a onora victimele cu un minut de reculegere, în loc să încheie legătura, s-a aşezat la loc, pentru a sublinia importanţa armatei şi mai ales a modului în care operaţiunea specială din Ucraina decurge conform planului, repetând, de fapt, ceea ce comunicase deja în timpul discursului.

    Potrivit Rusiei, numărul morţilor este de aproximativ 500 de morţi şi 1.500 de răniţi, în timp ce cifrele oficiale ucrainene raportează 9.000 de soldaţi ruşi ucişi. Pentru Nic Robertson, de la CNN, este o modalitate de a-i ţine pe ruşi de partea lui.

    După doar 8 zile de conflict, acordarea de medalii de vitejie, asigurare medicală şi decontare pentru răniţi pare a fi o strategie de menţinere a poporului rus unit, având în vedere sancţiunile internaţionale grele care afectează în special clasa medie, dar şi oligarhii. 

  • Jens Stoltenberg: NATO suspectează armata rusă că a utilizat muniţie cu fragmentare în Ucraina

    Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, a afirmat vineri că există dovezi că forţele militare ruse ar fi utilizat muniţie cu fragmentare în războiul din Ucraina, ceea ce ar fi o încălcare gravă a reglementărilor internaţionale.

    “Am observat utilizarea de bombe cu fragmentare şi există informaţii privind utilizarea altor tipuri de armament, ceea ce ar fi încălcări ale dreptului internaţional”, a afirmat Jens Stoltenberg, potrivit BBC News, după reuniunea Consiliului Nord-Atlantic la nivel de miniştri de Externe.

    Jens Stoltenberg a precizat că forţele aliate “colectează informaţii şi monitorizează atent situaţia din Ucraina”. “Sunt acte de brutalitate, încălcări ale dreptului internaţional”, a subliniat secretarul general NATO, potrivit CNN, salutând decizia Curţii Penale Internaţionale (CPI) de iniţiere a unei investigaţii, pentru “tragerea la răspundere a preşedinţilor Rusiei şi Belarusului, Vladimir Putin şi Aleksandr Lukaşenko”.

    Totuşi, Alianţa Nord-Atlantică menţine deschise opţiunile diplomatice în relaţia cu Rusia, astfel încă să fie evitată escaladarea conflictului, a subliniat Jens Stoltenberg. “Miniştrii au stabilit că relaţia NATO cu Rusia s-a modificat fundamental, cu impact pe termen lung. Dar noi menţinem angajamentul de a exista canale pentru diplomaţie şi reducere a riscurilor de conflict, astfel încât să fie evitate escaladările, neînţelegerile sau interpretările greşite”, a afirmat Jens Stoltenberg.

  • Ucraina plănuieşte sprijinirea armatei prin colecţii NFT. Donaţiile cripto au depăşit 50 de milioane de dolari

    Vicepremierul Ucrainei a anunţat pe Twitter că ţara va elibera în curând o colecţie NFT pentru a ajuta la strângerea de fonduri pentru apărarea împotriva invaziei ruse, scrie Business Insider.

    Într-un tweet, Mykhailo Fedoro, ministrul transformării digitale al Ucrainei, a declarat că oficialii vor anunţa în curând o colecţie NFT pentru a sprijini forţele armate ucrainene împotriva invaziei lui Putin.

    Anunţul reprezintă cea mai recentă încercare a ţării de a strânge bani prin jetoane digitale.

    Până în prezent, Ucraina a strâns criptomonede în valoare de peste 50 de milioane de dolari, potrivit datelor publicate de Elliptic. Zecile de mii de donaţii au inclus un CryptoPunk NFT de 200.000 USD şi un cadou de 5,8 milioane USD de la fondatorul Polkadot, Gavin Wood. Donatorii au trimis criptomonedele sub formă de bitcoin, eter, polkadot sau dogecoin. Printre donaţii s-au numărat şi mai multe piese de artă digitală cunoscute sub numele de NFT.

    Miercuri, Ucraina a anunţat planurile legate de un airdrop promoţional, trimiţând jetoane gratuite către portofelele cripto ale oamenilor. Un airdrop, conform CoinDesk, este un instrument de marketing care distribuie jetoane membrilor comunităţii în speranţa ca mai mulţi oameni să participe la un proiect cripto. Fedoro a spus că airdrop-ul a fost anulat „după o analiză atentă” şi a declarat că ţara nu intenţionează să emită niciun jeton fungibil.

    „În fiecare zi există tot mai mulţi oameni dispuşi să ajute Ucraina să lupte împotriva agresiunii”, a scris el în tweet.

    Rusia a lansat o invazie pe scară largă a Ucrainei săptămâna trecută, iar Occidentul a răspuns cu sancţiuni împotriva lui Putin şi a economiei sale. În mijlocul războiului, Ucraina a cunoscut un val de donaţii sub formă de monedă fiat şi criptomonedă pentru a-şi finanţa apărarea.

  • Aleksandr Lukaşenko: armata din Belarus nu va lua parte la operaţiunea militară din Ucraina

    Aleksandr Lukaşenko a declarat că nu intenţionează să trimită trupe în Ucraina. Aşa cum a mai declarat cu alte ocazii, Lukaşenko a insistat asupra faptului că armata din Belarus nu a participat şi nici nu se va implica în operaţiunea militară a Rusiei.

    Unul dintre aliaţii apropiaţi ai lui Putin, Lukaşenko a dezvăluit că vineri a vorbit la telefon cu preşedintele Rusiei.

    Armatele Rusiei au folosit teritoriul Belarusului pentru a trimite militari în Ucraina, iar comentariile preşedintelui Aleksandr Lukaşenko sunt întâmpinate cu scepticism.

  • Rusia bombardează masiv Kievul. Graniţele sunt pline de refugiaţi, iar Germania anunţă un program de înarmare nemaiauzit de la al doilea război mondial

    ♦ Rusia a bombardat puternic Kievul, chiar în cursul presupuselor convorbiri de pace ♦ Aseară, trupele ruseşti înaintau spre capitala Ucrainei care rezistă încă ♦ Pierderile Rusiei în vieţi omeneşti par mari, dar faptele nu pot fi verificate pe teren ♦ Ucrainenii vorbesc de 5.000 de „inamici ucişi“, dar nu spun de pierderile armatei lor ♦ Cei care suferă cumplit sunt civilii ♦ Mii de ucraineni stau în vămile României pentru a fugi din ţară. Sunt femei şi copii, în majoritate, pentru că legea marţială nu permite bărbaţilor ucraineni de sub 60 de ani să părăsească ţara.

     

    UE şi SUA au decis ca Rusia băncile ruseşti să fie scoase din sistemul de plăţi SWIFT, iar banca centrală a Rusiei nu va mai avea acces la finanţări internaţionale.

    După ce, duminică, Vladimir Putin a ameninţat Europa cu un război nuclear, a primit un răspuns la care, cel mai probabil, nu se aştepta. Germania a anunţat că va trimite arme Ucrainei, gest pe care-l refuzase până ieri. În plus, a anunţat un program de înarmare a armatei germane de 100 de miliarde de euro. Armatele Germaniei şi ale Rusiei sunt cam egale – nu la număr de soldaţi, ci la cheltuieli militare: în dolari, Rusia cheltuieşte, anual 65 de miliarde, iar Germania 60. Însă Rusia este superioară, ca forţă umană şi ca număr de tancuri şi vehicule blindate, tuturor ţărilor din UE. Totuşi UE şi SUA au cheltuit împreună, anul trecut, 1.000 de miliarde de euro pentru apărare, faţă de 65 de miliarde de euro, Rusia. Deci forţa este disproporţionat în defavoarea Rusiei. Atuul Rusiei este că are un centru de decizie comun şi arme nucleare. Însă Europa a arătat că poate să se coordoneze, decizia Germaniei de a schimba fusul orar, coordonându-l cu cel al Kievului, fiind crucială în această etapă a conflictului.

    Cel puţin 102 civili au murit în Ucraina de la invazia ruşilor până ieri, dar numărul ar putea fi mai mare, anunţă Organizaţia Naţiunilor Unite, potrivit Reuters.

    În mai puţin de o săptămână, s-a ajuns la ameninţarea cu bomba nucleară, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu dă înapoi. Putin a pus în alertă sistemul de apărare a Rusiei, inclusiv rachetele nucleare, ca urmare a anunţului făcut de Germania şi alte ţări din Occident că vor trimite muniţie, inclusiv avioane de luptă în sprijinul Ucrainei.

    Rubla s-a prăbuşit, ruşii caută să-şi protejeze economiile în valută, consecinţele economice pentru regiune şi pentru întreaga lume de-abia urmează, activele din străinătate ale Băncii Centrale din Rusia au fost îngheţate.


    ► Bogdan Murgescu, istoric: „Nu cred că Rusia poate să menţină un nivel de trupe suficient pentru a purta un război de uzură cu Ucraina”. Bogdan Murgescu, profesor universitar, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti: „Ucraina este o ţară destul de mare ca teritoriu şi ca populaţie, cu un sprijin internaţional mult mai consistent şi din acest punct de vedere eu nu anticipez să se poate menţine, lucrurile se vor tranşa într-un fel sau altul. Dacă conflictul se prelungeşte, va fi o implozie a Rusiei.”

    ► Ucraina a rezistat şi ieri uimitor, deşi atacurile ruşilor sunt din ce în ce mai puternice. În războaie, principala armă este minciuna şi apoi tancul. Ucrainenii spun că au „anihilat” 4.000 de inamici, dar datele nu pot fi verificate din surse independente. Pierderile, în rândul populaţiei civile nu pot fi contestate, când ruşii bombardează oraşe şi blocuri de locuinţe. Ruşii nu spun nimic despre pierderile lor.

    ► „Ucrainenii care vin în România sunt din categoria «professionals», nu sunt deloc dezorientaţi”. Dan Zaharia, om de afaceri din Iaşi: “Parcările hotelurilor din Iaşi sunt pline de maşini cu numere din Ucraina. Ei vin, stau o zi-două la hotel, apoi pleacă mai departe“.

    ► De ce sunt românii mai bogaţi ca ruşii, în ciuda faptului că Rusia este o ţară imensă, iar România una mititică În 2011 PIB/capita al României era de 9.100 de dolari, iar al Rusiei de 14.300 de dolari. Deci cu 57% mai mai mare ca al României. În 2020 PIB/capita al României a fost de 12.100 de dolari, iar al Rusiei de 10.100 de euro, deci cu 27% mai mare ca al Federaţiei Ruse.

    ► „Miercuri seară făceam planuri de business cu colegii din Ucraina, ţară care ne-ar fi adus 10% din vânzările din 2022. Acum sperăm doar să fie teferi.“ Încep să apară primele efecte ale războiului din Ucraina şi în business-ul din România: compania Ascendis, liderul pieţei locale de training şi consultanţă, va avea o scădere de 10% a cifrei de afaceri ca urmare a războiului din Ucraina. “Miercuri seară am avut o şedinţă pe Teams cu colegele mele din Ucraina, făceam planuri de business, am făcut şi glume şi povesteau că a doua zi urmau să aibă curs în regiunea Donbas. A doua zi lumea s-a schimbat din temelii”

    ► Sergiu Manea, CEO al BCR: Ce se întâmplă în Ucraina este nedrept, îngrozitor, tragic. Impactul clienţilor expuşi pe Rusia asupra portofoliului de credite al BCR este limitat, de o singură cifră.

    ► Compania de transport World Mediatrans din Timiş, cu afaceri de 23 mil. euro: „Transportam componente auto de la trei fabrici din Ucraina, livram indirect şi către Volkswagen Germania. Acum nu se mai poate face nicio previziune, vedem un an de criză“.

    ► ZF Live. Eugen Anicescu, country manager Coface România: Dincolo de efectele indirecte în business, războiul poate avea un impact psihologic asupra oamenilor, care acum e încă greu de anticipat. Frica poate reduce consumul.

    ► Florian Ciolacu, directorul executiv şi Laszlo Becsek, preşedintele Clubul Fermierilor Români:  Competiţia pe piaţa cerealelor este una globală, iar România poate să folosească acest domeniu ca o pârghie în poziţionarea mai bună pe scena europeană şi mondială

    ► Occidentul şi UE sunt în război economic şi financiar cu Rusia. Est-europenii sunt printre primii care simt şocurile. ​Cel mai puternic val de sancţiuni occidentale îndreptat contra Rusiei a trimis ieri rubla în picaj cu 30%, iar banca centrală de la Moscova a răspuns cu măsuri disperate: dublarea dobânzii de referinţă la 20% şi controale de capital.