Tag: apropiere

  • Două bănci gigant din Europa se apropie de fuziune. Cum se schimbă peisajul bancar

    Atât Detusche Bank, cât şi Commerzbank, au o valoare de piaţă relativ scăzută ceea ce le expune la posibilitatea de a fi cumpărate de instituţii financiare mai mare, atrage atenţia ministrul adjunct de Finanţe din Germania, Joerg Kukies, potrivit Reuters.

    „În natură, animalele mari le mănâncă pe cele mici. În lumea finanţelor asemenea decizii sunt luate de acţionari şi de conducerea companiei, iar statul oferă cadrul necesar”, a declarat el pentru ziarul german Sueddeutsche Zeitung.

    Ministrul german de Finanţe, Olaf Scholz, a declarat mai devreme luna aceasta că este în discuţii cu cele două bănci cu privire la viitorul lor şi a numit posibila fuziune dintre cele două „o speculaţie”.

    Presa germană scrie că statul german ar dori fuziunea dintre cele două bănci înaintea alegerilor europarlamentare din luna mai.

     

  • Dragoste în vremea portocalilor. Cum arată cea mai ”fierbinte” regiune a Spaniei, un Paradis pe pământ

    Cei mai înalţi munţi din Spania continentală sunt în Andaluzia. Vârful Mulhacén din lanţul muntos Sierra Nevada s-a oprit din crescut la puţin sub 3.500 de metri. Unul dintre cele mai frumoase castele din lume – Alhambra – a fost construit tot în această regiune din sudul Spaniei. O salbă de sate albe (celebrele Pueblos Blancos) încununează zonele de coastă ale Andaluziei. Un exemplu este Tarifa – un oraş-sat cunoscut de surferii, windsurferii şi kitesurferii din toată lumea. Cu o mare turcoaz mai mereu supărată (de vântul puternic din zonă), această localitate este clar o destinaţie pentru pasionaţii de sporturi de apă, că doar aici şi-au dat întâlnire Mediterana şi Atlanticul. La o privire mai atentă însă, descoperi că la doar câţiva paşi de plajă se află un orăşel alb ce îşi poartă cu mândrie influenţele maure, dar care a împrumutat şi ceva din liniştea insulelor greceşti. Aerul tot spaniol rămâne.

    Andaluzia este cea mai fierbinte regiune a Spaniei, atât la propriu, cât şi la figurat. Vara, temperaturile din termometre se apropie vertiginos de 40 de grade Celsius. Dar e o căldură care arde, care iese din asfalt. Iar iernile, blânde de altfel, sunt încălzite de ceva spectacole de flamenco în timp ce în aer se simte un parfum fin de portocale.

    În Japonia mi-am dorit să ajung primăvara, atunci când înfloresc cireşii. E o imagine ruptă din picturile marilor impresionişti. Nu degeaba an de an japonezii se bat cu turiştii străini pentru a surprinde cele mai frumoase cadre.

    În Provence, deşi nu am ajuns încă, vreau să aterizez vara, ca să miros lavanda în floare. Îmi pare un peisaj greu de egalat. Nu degeaba Cezanne, Van Gogh şi Picasso s-au îndrăgostit de această regiune din sudul Franţei.

    În Andaluzia nu ştiam că trebuie să ajung când portocalii sunt perioada lor de glorie. Nu ştiam de fapt când ar fi mai bine să merg, dar uneori lucrurile se întâmplă de la sine. La final de decembrie şi început de ianuarie, când temperatura coboară chiar sub pragul de 20 de grade (în timpul zilei, pentru ca nopţile să fie mai reci), toate drumurile sunt flancate de portocali încărcaţi până la refuz. Pe alocuri mai vezi şi unul-doi lămâi, iar norocoşii se pot întâlni şi cu un pomelo.

    În Cordoba – una dintre cele mai cunoscute trei minuni ale Andaluziei, alături de Sevilia şi Granada –, în faţa catedralei Mezquita, ai o grădină de portocali unde vizitatorii şi turiştii deopotrivă stau la un pahar de vorbă, iau prânzul sau pur şi simplu admiră arhitectura locului. Mezquita, perla coroanei din Cordoba, este unul dintre puţinele locuri din lume unde poţi merge la slujbă într-o moschee. Influenţa maură este peste tot în sudul Spaniei. În Mezquita, în Alhambra, în cartierele istorice din Granada, în Alcazarul (Palatul Regal, care încă este folosit de capetele încoronate ale Spaniei) din Sevilia. Aici ghidul ne-a povestit că putem vedea stilul Mudejár, care se află la intersecţia dintre arhitectura europeană şi cea maură. Este caracteristic pentru sudul Spaniei şi este o încântare pentru privire şi o dovadă în plus că măiestria omului nu ţine de tehnologie şi de studii, ci de înzestrare şi răbdare.

    Alcazarul este „sora mai mică”, dar nu mai puţin încântăroare, a palatului Alhambra, acesta din urmă fiind unul dintre, dacă nu cel mai important obiectiv turistic al Spaniei. Zilnic, mii de oameni trec pragul acestui loc pentru a descoperi cum se „croşetează” în piatră, pentru a vedea cum atenţia la detalii poate da naştere unor adevărate opere de artă. Aceeaşi Alhambra este locul celor mai apropiate de perfecţiune „piscine” din lume. Nu sunt piscine infinite (infinity pools), dar în apa lor cristalină se oglindeşte cel mai bine cerul. Iar în grădinile acestui loc trebuie să îşi fi dat masteratul cei mai importanţi hairstylişti din lume, pentru că niciun fir de iarbă nu iese din rând. Totul este aranjat şi ferchezuit la milimetru. Nu lipsesc nici portocalii din acest tablou în care palatul se profilează în cadru secund, cu o serie de culmi înzăpezite în spate, culmi ce se înalţă semeţe în spate. Alhambra se bate cu Versailles în multe clasamente pentru cel mai important palat al Europei. Se întrec în frumuseţe, în grandoare, în decadenţă. Dar sunt la fel de diferite ca un vin de Bordeaux (Franţa) şi unul de Rioja (Spania). Amândouă câştigă premii la competiţiile internaţionale de profil, dar iubitorii şi cunoscătorii ştiu că sunt cum nu se poate mai diferite. Este ca o competiţie de Miss Popularitate, iar rezultatul va fi mereu subiectiv.

    La fel de greu îmi e mie să aleg ce mi-a plăcut mie cel mai tare în Andaluzia. Sunt la fel de subiectivă şi ar fi incorect să aleg între minunea care se numeşte Sevilla şi Cordoba cea de poveste cu a ei Mezquita împrejmuită de curţile îmbrăcate în muşcate. E de altfel o competiţie în Cordoba între localnici, primăvara, pentru a primi titlul de cea mai frumos „coafată” curte din oraş. Locuitorii urbei îşi deschid porţile pentru vizitatori şi lupta începe. Câştigătorii cei mari sunt însă turiştii, care se pot bucura de această privelişte.

    Despre Sevilia cred că s-ar putea scrie romane întregi în care autori de top din lume să îi pună frumuseţea în versuri sau în proză. Dacă nu i-a cântat-o sau pictat-o încă niciun artist, atunci cu siguranţă urmează, pentru că oricât ai vrea să te opui, de Sevilia te îndrăgosteşti fără drept de apel. Am realizat de-a lungul anilor că îmi amintesc fraze şi citate fără să ştiu de multe ori unde le-am auzit sau când. Când am plecat spre Andaluzia, mi-a răsunat în minte „Si no has visto Sevilla, no has visto meraviglia”. În traducere, „Dacă nu ai vazut Sevilia, nu ai văzut minunea”. Ca de obicei, la pomul lăudat m-am dus sceptică şi, ca de alte multe ori, m-a cucerit. Definitiv şi irevocabil. Şi nu doar cu un loc, cu celebra ei piaţă Plaza de España, cu un fel de mâncare sau cu un vibe, ci cu totul.

    Că tot am amintit de frumuseţe şi dragoste, ar mai fi şi adormitele Pueblos Blancos, sate de un alb imaculat, mai ceva ca Albă-ca-Zăpada, şi zona de coastă unde marea se îmbrăţişează cu oceanul. Şi dacă mai adaugi pe listă şi Granada cu al ei Alhambra, atunci toate piesele acestui puzzle numit Andaluzia sunt gata, aşezate la locul lor. Iar imaginea finală este greu de uitat.

    Cred că aş putea să îl parafrazez pe Pablo Neruda, care zicea: „I want to do with you, what spring does to the cherry trees“ („Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireşii“). Eu aş adapta versurile şi aş spune: „Vreau să fac cu tine ce face iarna cu portocalii în Andaluzia”.

  • Unde vă ţineţi banii în 2019. Dacă perioada de bull market ar fi un copil, s-ar apropia de vârsta de zece ani. Va ajunge ciclul actual de creştere la maturitate?

    Nouă ani şi trei sferturi. Dacă zona de bull market în care se află pieţele ar fi un copil, acesta ar fi în clasa a patra, învăţând capitalele statelor şi ecuaţiile cu necunoscute.

    Perioada actuală este cea mai lungă perioadă de bull market din istoria lumii şi aproape cea mai bună – creşterea indicelui S&P 500 cu 333% din 2009 până la maximul atins în luna septembrie a anului acesta, este încă departe de creşterea de 417% pe care a adus-o la începutul mileniului boom-ul dotcom, potrivit Fortune.

    Însă acum, mai mult ca niciodată, când se apropie de cea de-a zecea aniversare, investitorii par anxioşi cu privire la longevitatea ciclului.

    Aceasta este una dintre principalele îngrijorări şi ale lui Andrew Slimmon, managing director şi manager senior de portofoliu în cadrul Morgan Stanley Investment Management.

    „Au trecut nouă ani. Sigur ne apropiem de sfârşit” – este sintagma pe care Slimmon o aude cel mai des de la clienţi.

    Acest sentiment a devenit din ce în ce mai acut în 2018, an în care pieţele au trecut nu prin una, ci chiar prin două corecţii.

    Corecţiile au fost cu atât mai evidente cu cât începutul anului a „alimentat” pieţele, companiile fiind ajutate de reforma fiscală din Statele Unite şi de cheltuielile extensive desfăşurate de guvern, crede Saira Malik, head of global equities în cadrul Nuveen.

    Cu siguranţă combustibilul oferit de reforma fiscală  au dispărut atunci când Trump a decis să înceapă războiul tarifelor. Rezerva Federală a marşat consistent pe creşterea dobânzii-cheie, deoarece combustibilul de la începutul anului a accelerat creşterea economică şi a trezit din somn inflaţia.

    Chiar şi companiile care intră în componenţa FAANG (Facebook, Apple, Amazon, Netflix, Google), care au reprezentat motorul de creştere al pieţei în ultimii ani – dau semne că nu mai au destulă forţă pentru a-şi menţine ritmul de creştere.

    Iar pentru cei cărora le era dor de volatilitate, economiştii arată înspre numărul de zile în care jucătorii grei ai S&P 500 (Amazon şi Netflix), au închis şedinţa de tranzacţionare pe o creştere sau o scădere de 5% faţă de preţul cu care au deschis. Economiştii susţin că au fost 25 astfel de zile în total în timpul anului.

    În continuare rămâne întrebarea dacă bull market-ul va ajunge la adolescenţă. O etapă de bull market nu se termină decât atunci când piaţa trece în bear market, adică scade cu 20% faţă de maxim.

    Înnsă indiferent de direcţia generaă, investitorii trebuie să se pregătească corespunzător pentru un nou stagiu al acestui ciclu economic.

    Iar vestea bună este aceea că economia globală încă arată semne de sănătate. „La sfârşitul zilei, nu văd destui indicatori care să arată că economia va intra în recesiune anul viitor”, spune Slimmon. „Mă lasă să cred că trecem doar printr-un fel de pauză în cadrul aceluiaşi ciclu de bull market.

     

     

     

  • Marcel Bărbuţ, proprietar / Adeplast: „Dacă ai încriptată în ADN dorinţa de a te ţine tot timpul în zona acţiunilor corecte, chit că pe unii îi deranjezi, reputaţia te ajută în business, dar şi în raporturile pe care le ai cu oamenii corecţi”

    Carte de vizită
    ¶ A construit pe parcursul a aproximativ 20 de ani afacerea AdePlast, formată până anul acesta din trei fabrici la Oradea, patru fabrici  la Ploieşti şi două la Roman
    ¶ Anul acesta, compania a anunţat deschiderea unei platforme industriale la Işalniţa, în apropiere de Craiova, pe o suprafaţă de 20 de hectare, în urma unei investiţii de 22 de milioane de euro
    ¶ AdePlast a înregistrat în 2017 afaceri de circa 92 de milioane de euro

  • Top 20 cei mai buni angajatori în 2018 – VIDEO

    Criteriile de votare au luat în calcul gradul de satisfacţie la locul de muncă, posibilitatea ca angajatul să recomande unui apropiat să se angajeze în cadrul companiei, precum şi dorinţa angajatului de a-şi schimba jobul în viitorul apropiat (6 luni – 1 an). 

    Vodafone România, OMV Petrom şi Banca Transilvania ocupă primele trei poziţii în topul celor mai buni angajatori din România, fiind printre cele mai apreciate companii de către angajaţi.

    Vodafone urcă 9 poziţii în clasament, ajungând astfel pe primul loc în topul celor mai apreciaţi angajatori din România. Faţă de 2017, IT-ul pierde teren în faţa companiilor financiare, care ajung din nou în topul preferinţelor angajaţilor. Banca Transilvania cunoaşte o ascensiune remarcabilă ajungând pe locul trei în topul angajatorilor, poziţie ocupată anul de trecut de Orange România.

    În primele zece poziţii din top se mai regăsesc în acest an ING Bank, cât şi angajatori din retail, Auchan, Altex şi Emag, sau companii din domeniul BPO, precum Arvato Services. M.A.P.N şi INCAS sunt primele instituţii publice care au ajuns în top 10 cei mai apreciaţi angajatori. M.A.P.N ocupă locul 8 în topul celor mai apreciaţi angajatori în 2018, în timp ce Incas, Institutul Naţional de Cercetări Aerospaţiale, ocupă locul 10 în clasament, poziţie ocupată anul trecut de Heineken România.

    Top cei mai buni angajatori în 2018

    1. Vodafone Romania
    2. OMV Petrom
    3. Banca Transilvania
    4. Auchan
    5. Emag
    6. Arvato Services
    7. ING Bank
    8. M.A.P.N
    9. Altex
    10. INCAS
    11. Kromberg & Schubert Romania
    12. Carrefour Romania
    13. BRD Société Générale
    14. Nestle
    15. Schaeffler Romania
    16. Michelin Romania
    17. British American Tobacco
    18. IBM
    19. Robert Bosch Romania
    20. Orange Romania

     

     

  • Nemţii de la E.ON construiesc o centrală fotovoltaică pentru TeraPlast. Investiţia se apropie de 2 mil. euro

    Proiectul include instalarea unor sisteme de energie solară pe acoperişul a treisprezece hale de producţie şi clădiri ale TeraPlast, care vor permite companiei să-şi genereze propria electricitate din surse regenerabile.
     
    Centralele fotovoltaice vor produce un total de până la 2.196 de ore Gigawatti (GWh) pe an, echivalentul a 11,45% din cerinţele totale de energie electrică ale TeraPlast.
     
    Cele două companii iau în calcul extinderea proiectului şi în 2019, până la valoarea de 4 milioane de euro.
     
    “TeraPlast urmăreşte obiective ambiţioase pentru sustenabilitatea afacerii (…)”, spune Dan Morari, CEO al E.ON Energie România.
     
  • Cel mai scump ardei iute din lume este cultivat in România. Un kilogram costă între 11.000 şi 25.000 de dolari

    Cel mai scump ardei iute din lume este cultivat în imediata apropiere a Timişoarei de unul dintre foştii viceprimari ai oraşului. Adrian Orza, actual consilier local independent din Timişoara, mare pasionat de agriculturã bio, în special de ardei iuţi, crede că a dat lovitura.
     

    Timişoreanul a reuşit să obţină primele răsaduri de ardei iuţi din soiul Aji Charapita, considerat cel mai scump ardei din lume. Conform siteurilor de specialitate, un kilogram de Aji Charapita costă între 11.000 şi 25.000 de dolari. “L-am primit de la o cunoştinţă de peste ocean, o timişoreancă plecată de ceva ani în America şi care ştie despre pasiunea mea pentru soiuri vechi şi ciudate. E prima dată când încerc. Am văzut că au germinat foarte puţine, semn că sunt valoroase”, spune Adrian Orza. Ardeii provin din Peru, iar de abia de câţiva ani au început să fie cultivaţi şi în Europa, însă cu mare dificultate, pentru că se adaptează foarte greu la alte condiţii climaterice, informează Rador.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Cărămidă cu cărămidă, până la 20 de milioane de euro

    “Creşterea sectorului rezidenţial ne obligă să fim prezenţi în întreaga ţară, în cât mai multe puncte de vânzare, pentru a putea să atingem câţi mai mulţi consumatori. În 2018 am continuat strategia pe care am implementat-o din 2008 până în prezent – am mizat pe dezvoltarea intensivă şi extensivă a distribuţiei şi a exporturilor, dezvoltarea gamei  de produse, menţinerea calităţii la standarde înalte şi oferirea de servicii performante şi complexe”, descrie Iulian Mangalagiu, CEO al Brikston, strategia de dezvoltare a companiei româneşti de produse de construcţii pe care o conduce.

    Pe plan local, produsele Brikston sunt comercializate atât prin intermediul a peste 250 de distribuitori şi lanţuri de tip DIY precum Dedeman, Leroy Merlin, Brico Depot şi Hornbach, cât şi în magazinul online al companiei.

    Compania exportă însă produse şi în alte două pieţe vecine – Republica Moldova şi Ucraina; reprezentanţii companiei şi-au propus ca pe viitor să crească valoarea exporturilor către cele două ţări la 2 milioane de euro.

    Anul trecut, Brikston a avut venituri de aproximativ 19 milioane de euro, în creştere cu 23% faţă de anul anterior şi un profit de circa 2,5 milioane de euro; aşteptările pentru 2018 vizează o cifră de afaceri de 20 de milioane de euro. „Previziunile noastre întrevăd un progres în domeniul amenajărilor interioare şi exterioare, un sector care prinde tot mai mult teren.”

    În ceea ce priveşte numărul de angajaţi ai Brikston, acesta a ajuns la aproximativ 200, cu o medie de vârstă de circa 44 de ani.

    Reprezentanţii companiei spun că în ultimii zece ani secţiile au funcţionat la capacitate maximă, iar producţia de cărămidă a fost dublată. 
    Brikston are o istorie de aproape 50 de ani pe piaţa locală: aceasta a început în anul 1969, odată cu înfiinţarea societăţii de stat Fabrica de Produse Ceramice, transformată patru ani mai târziu, în urma fuziunii cu Fabrica de Betoane Armate, în Întreprinderea de Materiale de Construcţii Iaşi. În 1994 începe privatizarea companiei – redenumită Ceramica SA – prin metoda MEBO (management employee buyouts), proces încheiat în 2001, când a devenit societate comercială cu capital integral privat.

    În 2006, în urma unei investiţii de 7,7 milioane de euro, compania a deschis prima linie modernă de producţie. În 2008 a fost lansată marca Brikston, „creată cu scopul diferenţierii pe piaţa materialelor de construcţii ca etalon al calităţii produselor”, spune Iulian Mangalagiu, CEO al Brikston. După un an a fost lansată o nouă linie de producţie, care a dublat volumul realizat.

    În 2010-2011, pe măsură ce compania a început să se extindă la nivel naţional, cota de piaţă s-a triplat, atingând nivelul de 19% – faţă de 6%, valoarea la care se plasa aceasta în 2008. În 2014, pachetul majoritar de acţiuni al companiei a fost preluat de fondul de investiţii ADM Capital, pas care a determinat crearea unor zone noi de dezvoltare a companiei, în 2015 fiind lansată linia de producţie de ţigle şi materiale pentru zidăria de faţadă. 

    În ceea ce priveşte cele mai recente investiţii, compania a direcţionat anul acesta 1 milion de euro spre îmbunătăţirea calităţii produselor, achiziţia de utilaje, completarea portofoliului de produse şi optimizarea costurilor de fabricaţie.

    De asemenea, directorul general al Brikston spune că o componentă esenţială pentru dezvoltarea companiei o reprezintă partea de cercetare şi dezvoltare. Potrivit lui, „pentru a te putea susţine pe această piaţă în care utilităţile cresc de la lună la lună, singurele investiţii viabile sunt cele în eficientizarea energetică, creşterea capacităţilor de producţie, găsirea de resurse alternative şi reducerea emisiilor de CO2”.

    Potrivit lui Iulian Mangalagiu, piaţa de cărămidă se situează în prezent la o valoare de 130 de milioane de euro, dar, în ciuda faptului că volumul acesteia este pe o tendinţă crescătoare şi producătorii se orientează spre deschiderea de noi sectoare, aceasta este încă mult sub nivelul atins în anii 2007 – 2008. În ultimii cinci ani, Mangalagiu spune că „din totalul vânzărilor Brikston, peste 80% sunt adresate segmentului rezidenţial, ceea ce evidenţiază faptul că, în prezent, oamenii sunt interesaţi de achiziţia unei locuinţe noi. Fie că sunt tineri care vor casa lor, fie o familie care caută o locuinţă mai mare, observăm că românii caută casele care le pot oferi un nivel de confort mai mare”.

    Care era nivelul de atunci?

    Pe de altă parte, observă el, creşterea pieţei locale de profil a contribuit la o apropiere faţă de nivelul pieţelor din vest: „Dacă în urmă cu câţiva ani România avea nevoie de aproximativ 600.000 de locuinţe pentru a atinge nivelul Europei, diferenţa a fost considerabil redusă prin creşterea din ultimul timp a pieţei de construcţii.” Un alt capitol la care România se află în urma altor pieţe este tipologia produselor comercializate: „În timp ce ţara noastră este concentrată pe cărămizile de construcţii, vestul Europei pune accent şi pe cărămizile sau placajele care dau un aspect elegant oricărei construcţii. Noul trend legat de casele pasive sau cu emisii zero face ca piaţa din vest să aibă un avans faţă de România în ceea ce priveşte folosirea unor produse eficiente din punct de vedere termic”.

    Mangalagiu spune că principala tendinţă pe piaţa pe care activează constă în dezvoltarea de noi blocuri de locuit, impulsionată de nevoia de „creare a unor locuinţe accesibile din punctul de vedere al valorii acestora şi poziţionării lor în cadrul oraşelor, unde nu mai sunt chiar atât de multe locuri pentru construcţia de locuinţe individuale”.

    Directorul general al Brikston sesizează şi orientarea înspre folosirea materialelor pentru decorarea locuinţelor: „Fie că vorbim doar despre un soclu sau de câteva accente pe faţade, fie că vorbim de faţada întreagă, casele şi blocurile care se construiesc în ultima perioadă sunt mult mai adaptate din punct de vedere estetic cu noile trenduri în materie de materiale de construcţii”.

    De asemenea, aminteşte el,  apropierea de anul 2020, când noile proiecte rezidenţiale va trebui să respecte legislaţia europeană privind casele cu consum energetic aproape de zero, face ca industria materialelor de construcţii să se adapteze noilor cerinţe prin lansarea de produse noi, mult mai eficiente din punctul de vedere al izolării termice. „Implicit, dezvoltarea unor noi reglementări ajută industria să se apropie foarte mult de zona de vest a Europei, acolo unde consumul energetic este principala procupare în materie de construcţii”, spune el.
    Directorul executiv al Brikston observă că, pe lângă interesul pentru cărămizi care să ajute la economisirea energiei, se poate observa că oamenii caută şi locuinţe care să le încânte simţul estetic. Acest lucru determină consumatorii să fie din ce în ce mai interesaţi de produsele ceramice pentru decorarea caselor, gardurilor şi grădinilor, respectiv de cărămida de faţadă, de placajele din klinker şi de elementele pentru gard.

    Aşteptările executivului de la Brikston pentru perioada următoare vizează în primul rând menţinerea ritmului de creştere atât pentru cererea de locuinţe de tip rezidenţial, cât şi pentru segmentul materialelor de construcţii. El spune că principalul factor care a susţinut revenirea pieţei rezidenţiale a fost reapariţia în 2015 – 2016 a dezvoltatorilor imobiliari şi a proiectelor rezidenţiale de dimensiuni mai mari.

    „Nevoia pieţei de profil stă la baza dezvoltării acestei industrii, motiv pentru care pot interveni schimbări, însă, conform ultimilor ani, ne aşteptăm la o cerere constantă”, spune el. Factorii pe care îşi bazează aşteptările sunt: continuarea proiectului Prima Casă, creşterea investiţiilor cu capital străin, începerea unui nou val de credite bancare, creşterea pieţei muncii şi costurile reduse ale materialelor. Singurul impediment care ar putea apărea, potrivit lui Mangalagiu, se leagă de schimbările politice, care ar putea amâna investiţiile în infrastructură, ceea ce ar priva companiile de construcţii de beneficiul unui aport suplimentar de cash.

    Cum vede executivul de la Brikston casele din România pe viitor?

    „Cred că în viitorul apropiat se va pune accentul pe materialele de construcţii cât mai ecologice, care au grijă de mediu atât în momentul fabricaţiei, cât şi în momentul în care devin deşeuri. Arhitectural, cred că locuinţele viitorului vor fi mult mai arătoase decât cele de acum câţiva ani, cu accent major pe produsele care pot adăuga un plus de culoare şi textură unei faţade şi chiar interiorului.” El consideră că pe piaţă se observă o migrare către casele cu un consum energetic cât mai mic şi că legislaţia urmăreşte să încurajeze construcţia acestui tip de case, ceea ce îl face să creadă că pe viitor ne putem aştepta la investiţii masive în această direcţie.

  • Povestea celui mai ciudat sat din România. Ţinutul de poveste cu un singur locuitor şi un drum unic in lume

    Satul Alun este unul dintre cele mai ciudate locuri din judeţul Hunedoara. Mai are un locuitor, în acte, o mănăstire din marmură, dar şi un drum din marmură de circa zece kilometri, unic în România.

    În satul Alun, din Ţinutul Pădurenilor, locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii ’60, în apropierea carierei de marmură de la marginea Alunului.

    De atunci, din „satul înmărmurit“, cum îi spun localnicii din aşezările învecinate, au început oamenii să migreze, iar în prezent, singurul care a rămas nedezlipit de Alun este Gheorghe Gheorghesc.

    „Satul are o vechime de aproape 300 de ani, poate şi mai mult, iar în vremea tinereţii mele, era unul dintre cele mai mari din zonă. Avea o şcoală cu internat, în care învăţau copiii din tot Ţinutul Pădurenilor, dar şi din Hunedoara.

    Iar localnicii munceau în cariera de marmură de la marginea satului şi în minele din Ghelari. Colectivizarea făcută de comunişti i-a alungat pe oameni, la fel cum combinatul siderurgic din Hunedoara i-a atras la oraş. Aşa, treptat, au rămas în sat doar bătrânii“, povesteşte Gheorghe Gheorghesc.

    Erau hore în sat, nedei”

    Drumul de marmură se opreşte însă în pădure, unde este continuat de unul forestier, aproape impracticabil cu maşina în ultimii ani.

    Cititi mai multe pe www.mistere-romania.info

  • Se apropie lansarea aplicaţiei PEVAUTO: Încep înscrierile pentru acordarea de eco-vouchere de la Primăria Capitalei

    Potrivit Municipalităţii, aplicaţia va genera fiecărui proprietar înregistrat un cod unic, ce va fi comunicat pe adresa de e-mail valabilă, împreună cu un link unic pe baza căruia va putea ulterior accesa aplicaţia pentru a încarcă documentele referitoare la casarea şi radierea autovehiculului uzat.

    „Lista celor 6.000 de persoane înregistrate în aplicaţia PEVAUTO va fi publicată pe site-ul PMB şi va cuprinde codul primit la înregistrare, iniţialele numelui şi prenumelui persoanei fizice/ denumirea persoanei juridice precum şi ora înregistrării.

    Din lista celor 6.000 de persoane înregistrate în aplicaţia PEVAUTO, în ordinea înscrierii, după finalizarea perioadei de verificare a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate din Regulament, vor fi acceptaţi în Program, în ordinea înscrierii, primii 5.000 de proprietari eligibili”, se arată într-un comunicat al Primăriei Municipiului Bucureşti.

    De la momentul publicării pe site-ul PMB a listei celor 5.000 de proprietari eligibili, în termen de 90 de zile, aceştia îşi pot casa şi radia din circulaţie autovehiculul uzat, urmând a încărcă în aplicaţia PEVAUTO documentele doveditoare de casare şi radiere a autovehiculul uzat, cât şi a documentelor care fac dovadă că nu înregistrează datorii la bugetul de stat şi la cel local (documente în termen de valabilitate la dată depunerii) accesând link-ul unic primit la înscriere, potrivit reprezentanţilor PMB.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro