BusinessMagazin

Category: Agricultură

Analize din domeniul agriculturii – totul despre micii producători dar și despre cei mari, detalii interesante despre cei care au afaceri în agricultură

  • Recolta ascunsa a Romaniei

    Romania si-a rezervat de ani buni locul in capatul cel mai de
    jos al listei in privinta productivitatii la hectar, la nivel
    european, pentru cele mai variate culturi – de la cartofi si grau
    pana la porumb. Cu alte cuvinte, culturile sunt slabe. La grau,
    spre exemplu, productia totala de anul trecut a fost de 5,7
    milioane de tone, mai mare cu 10% fata de 2009 (5,2 mil. tone).
    Totusi recolta a fost mai mica cu 15% fata de 2008. Acestea sunt
    insa estimarile Ministerului Agriculturii si nu cifrele cu care
    lucreaza Ministerul Finantelor, unde trebuie platite taxele pentru
    vanzarile de cereale produse. Cele doua ministere nu lucreaza cu
    aceleasi date, iar diferentele sunt mari. “Noi trebuie sa raportam
    la Ministerul Finantelor cantitatea de cereale pe care le cumparam
    si le vindem, pentru a putea primi inapoi TVA-ul”, spune Victor
    Beznea, presedintele Asociatiei Comerciantilor de Produse Agricole
    (ACPA).


    Asociatia reuneste companii, ca Alfred Toepfer Intl, Bunge,
    Cargill, Nidera si Glencore, care cumpara si vand peste hotare
    cerealele produse in Romania. Datele raportate de unii producatori
    de cereale sunt insa cel mai adesea ajustate, astfel incat este o
    mare diferenta fata de cifrele din bilanturile negustorilor de
    cereale. Comertul la negru sau “agricultura de sant”, cum mai este
    ea numita, reprezinta 50% din valoarea productiei agricole
    comercializate, potrivit unor estimari. Acest tip de negot este
    neimpozitat si puternic concurential. Iar piata neagra are vant in
    vele de vreme ce numai castigul din TVA reprezinta un sfert din
    valoarea marfurilor. De cealalta parte, a comertului legal, se afla
    companiile care se lupta cu procedurile de rambursare a TVA. “In
    acest moment suma totala a TVA nerambursate catre membrii
    asociatiei ajunge la 300 de milioane de euro, iar perioadele de
    intarziere depasesc, in unele cazuri, un an”, spune Beznea.

    Logica diferentelor mari dintre cantitatile vandute si cele
    declarate este simpla. Daca productia la hectar este de 4 tone de
    cereale si sunt declarate doar 2,5 tone, taxele si impozitele sunt
    platite doar partial.
    “Noi stim insa care este productia, pentru ca urmarim consumul
    intern de cereale si vedem care sunt volumele cumparate si vandute
    de noi”, spune Beznea. El precizeaza ca la nivel oficial sigure
    sunt doar datele referitoare la suprafata agricola cultivata,
    pentru care se acorda subventii si care sunt supravegheate din
    satelit. Pana la ora inchiderii editiei, reprezentantii ANAF nu au
    comentat pe marginea subiectului.
    Conform estimarilor asociatiei, productia de cereale si oleaginoase
    din Romania se plaseaza in jurul a 16,5 milioane de tone, cu o
    valoare medie de 3 miliarde de euro. Din acestea, asociatia a
    exportat anul trecut 4,4 milioane de tone, mai mult fata de 2009
    (4,3 mil. tone). In valoare insa, exporturile au fost cu 30% mai
    mari, ajungand la 800 de milioane de euro, suma care inseamna 2%
    din totalul exporturilor, estimate pentru 2010 la 36 de miliarde de
    euro de Asociatia Nationala a Exportatorilor si Importatorilor din
    Romania (ANEIR).


    Cresterea valorii exportului de cereale se datoreaza evolutiei
    preturilor pe bursele internationale. “In urma cu cativa ani,
    pretul cerealelor era stabilit numai in functie de cerere si
    oferta. Acum sunt mai multi factori”, explica Beznea. Cresterea
    pretului la petrol a antrenat producatorii de biodiesel sa creasca
    volumul produs. Mare parte din productia de cereale a gasit
    cumparatori mai generosi in sfera producatorilor de combustibil
    verde. Cu titlu de exemplu, jumatate din recolta de porumb din SUA
    are ca tinta finala rezervorul masinii. Pe de alta parte, un rol
    important il joaca si fondurile de investitii care fac speculatii
    bursiere cu cereale. In plus, un rol important il joaca, explica
    reprezentantii ACPA, si schimbarile in dieta unor popoare. Nu multi
    s-ar gandi ca pretul painii din Romania poate fi influentat de ce
    pune pe masa un indian sau un chinez. Ei bine, pentru ca indienii
    si chinezii mananca acum mai multa carne decat in trecut, a crescut
    cererea pentru cereale furajere, spune Beznea.

  • Reteta toamnei: Morcovi, cartofi si profit

    Florin Stoian a dat Dreptul pe agricultura si a ales in locul
    unei cariere de avocat sa continue traditia de familie, ocupandu-se
    de agricultura, asemenea tatalui si bunicului sau. Dar la un alt
    nivel. A infiintat firma Big Land, in 2002, si a ajuns anul trecut
    la o cifra de afaceri de 4 milioane de euro si un profit de 140.000
    de euro. Prin comparatie cu cifrele de vanzari ale unui producator
    de bere, de exemplu, cifrele nu par spectaculoase. Dar pentru a
    ajunge la vanzari de cateva milioane de euro pe an, firma a pompat
    ani in sir tot profitul in investitii, si-a construit depozite si
    incarca zilnic camioane intregi de morcovi, cartofi, telina si alte
    legume.

    “In fiecare zi vin dupa marfa camioanele care incarca in jur de
    20 de tone numai pentru piata Obor din Capitala”, spune Florin
    Stoian. Are 34 de ani si a urmat cursurile Facultatii de Drept
    pentru ca tatal sau i-a spus ca despre agricultura il poate invata
    el orice. Fiind insa implicat in agricultura, alaturi de tatal sau,
    a decis ca are nevoie de studii cu specializare in domeniu, asa ca
    s-a inscris la cursurile Facultatii de Agronomie, Managementul
    Dezvoltarii Rurale.

    Toata afacerea familiei Stoian, care se leaga de legumele care
    ajung in cosurile cumparatorilor sub numele de Ferma Stoian –
    Legume Romanesti, se leaga de cele cinci hectare de teren pe care
    le-au primit cand s-au impartit terenurile, dupa Revolutie. Tatal,
    bunicul si acum Florin Stoian s-au implicat cu pasiune in
    agricultura, dovada si preferinta celui mai tanar de a lucra in
    domeniu in locul unui cabinet avocatial. Familia cultiva inca
    dinainte de 1989 rosii, ardei si vinete pe 3.000 mp pe care ii
    aveau in proprietate, iar odata cu improprietarirea le-a fost usor
    sa aleaga ce au de facut cu terenul. Mai cu seama ca zona din
    Constanta este recunoscuta pentru culturile de acest tip. Asa ca au
    cultivat si mai multe legume, iar “in 1994 am avut vanzari grozave,
    pentru ca am cultivat varza, mai buna calitativ decat ce era in
    piete la acea vreme”, isi aminteste cu placere Florin Stoian, care
    atunci era licean.

    Cu banii castigati din recolta acelui an, tatal sau a luat
    primul tractor, “un Universal 650 nou pe care l-am cumparat cu un
    geamantan de bani, tot profitul dupa un an intreg de munca”. Cel
    mai tanar dintre Stoiani isi aminteste usor amuzat acum ca in urma
    cu 16 ani, cu tractorul cel nou si o remorca imprumutata, tatal sau
    s-a dus sa cumpere cartofii de samanta din Buzau.

    An dupa an, familia Stoian si-a crescut suprafata de teren,
    cumparand de la vecini. “Probabil si anul acesta vom cumpara in jur
    de 100 de hectare, pentru ca un vecin agricultor a dat faliment”; e
    o investitie pentru care ar fi nevoie de un buget intre 250.000 si
    500.000 de euro, dat fiind ca preturile la teren se plaseaza intre
    25 si 50 de euro centi. Familia a ajuns acum sa aiba in proprietate
    300 de hectare si sa lucreze in arenda alte 500. Cu 800 de hectare
    de teren cultivat, Stoian tatal si fiul au una dintre cele mai mari
    afaceri din domeniul productiei de legume din tara. “Anul trecut au
    fost cultivate doar 2.500 de ha cu legume, in timp ce in ultimul an
    de comunism suprafata totala era de 100.000 de ha”, declara Adrian
    Radulescu, secretar de stat in Ministerul Agriculturii si
    Dezvoltarii Rurale.

    Din toate cele 800 de hectare de teren lucrate de familia
    Stoian, jumatate sunt cultivate cu legume, avand “o oferta foarte
    variata, pentru ca vrem ca la noi sa gaseasca clientii tot ce
    doresc, sa nu mai mearga si in alta parte”. Ferma Stoian produce
    toate legumele cu traditie de consum in Romania – morcov, ceapa,
    telina, cartofi, pastarnac. A infiintat firma Big Land in 2002 ca
    sa poata lucra cu facturi – “inainte prestam servicii in regim de
    persoana fizica”, isi aminteste antreprenorul. Primul depozit a
    fost construit in 2005, prin finantare proprie si credit bancar,
    investitia totala fiind de un milion de euro. |n acelasi an a
    cumparat utilaje la mana a doua din Olanda.

    In urma cu doi ani, firma a ridicat al doilea depozit, cu
    fonduri SAPARD, valoarea proiectului fiind de 1,2 milioane de euro;
    printr-un alt proiect, de 600.000 de euro, au fost luate alte
    utilaje. Stoian vorbeste cu mare mandrie de depozite si in ochii
    unui neavizat ar putea parea putin straniu. Totusi, aceste depozite
    sunt exact piatra de incercare pentru un agricultor. Oricat de mare
    ar fi recolta, oricat de bune legumele, atat timp cat ele nu pot fi
    trimise catre magazine regulat, pe toata perioada anului,
    agricultorul nu poate sustine un contract.

  • Pe cine mai salveaza exporturile de grau?

    Vestile bune au ocolit agricultura ani in sir, iar 2010 se
    incadreaza in aceeasi linie. Ploile prea multe sau prea putine,
    inundatiile sau canicula, plata cu intarziere a subventiilor
    agricole sau anularea unor ajutoare cum sunt cele pentru
    ingrasaminte sunt doar cateva din problemele cu care se confrunta
    agricultura.


    Din productia totala a ultimului an, de 5,7 milioane de tone,
    fermierii au vandut pana acum la export 1,2 milioane de tone de
    grau si au incasat 200 de milioane de euro. Chiar daca recolta din
    acest an este mai mare cu 10% fata de anul trecut (5,2 milioane de
    tone), este departe de a fi una dintre cele mai bune – pentru
    comparatie, acum doi ani era de 7,2 milioane de tone. Fermierii
    romani au preferat sa exporte deja din recolta pentru ca pretul
    graului pe pietele internationale a explodat in august, ajungand
    chiar si la 200 de euro pe tona, aproape dublu fata de pretul
    practicat cu cateva luni mai devreme. Cauza, cum stim, a fost
    seceta care a compromis recoltele din Rusia (ce produce 9% din
    graul consumat la nivel mondial) si Ucraina.


    E putin, e mult? Foarte putin, raportat la volumul de importuri
    de alimente pe credit, raspunde Ioan Niculae, presedintele
    InterAgro si unul dintre cei mai mari proprietari de teren din
    tara. “Romania nu vrea decat sa importe, bani pe care va trebui la
    un moment dat sa-i dea inapoi si nu se stie de unde”, spune
    Niculae, ce completeaza ca, in raport cu potentialul agricol,
    inclusiv marii latifundiari practica o agricultura tot in sistem de
    subzistenta, nu de performanta.


    Niculae, care are 50.000 de hectare de teren si o voce foarte
    sonora cand e vorba sa critice politicile statului in domeniu
    (declara recent pentru BUSINESS Magazin ca in agricultura e nevoie
    de investitii masive si de o strategie, dar “toate guvernele din
    ultimii 20 de ani nu au facut decat sa distruga domeniul”), este un
    exponent al fermierilor puternici, asa cum sunt si Mihai Anghel,
    Culita Tarata, Adrian Porumboiu sau Stefan Poienaru. Impreuna, cei
    cinci controleaza aproape o zecime din suprafata de aproape 7
    milioane de hectare de teren cultivat din tara.

    Agricultorii si-au vazut anul trecut afacerile scazand
    vertiginos, cu procente cuprinse intre 10 si 70%, iar la inceputul
    acestui an, conformarea la reglementarile UE a dus la sistarea
    ajutoarelor de stat. “Taierea subventiilor este o crima pentru tot
    poporul roman, nu doar pentru agricultura”, repeta Ioan Niculae.
    Situatia este insa cu adevarat tragica in cazul celor aproape un
    milion de fermieri care practica agricultura de subzistenta in
    sensul propriu al cuvantului, avand proprietati mici, majoritatea
    lucrate ineficient.

    Productivitatea fermierilor romani este slaba fata de alte tari:
    productia medie la hectar la grau se plaseaza la 2.500 de kg, de
    peste trei ori mai putin decat in Olanda, de pilda. Iar la nivelul
    intregii tari sunt 1,1 milioane de proprietari de teren care detin
    9,65 milioane de hectare de teren arabil, foarte fragmentat. In
    aceste conditii, “nu exista nicio sansa de crestere a productiei
    din agricultura, nici calitativ (spre exemplu, grau corespunzator
    pentru panificatie) si nici cantitativ”, declara profesorul Ioan
    Nicolae Alecu din cadrul Universitatii de Stiinte Agronomice si
    Medicina Veterinara (USAMV) din Bucuresti.

    In opinia lui, cea mai mare problema actuala este lipsa
    parghiilor care ar putea determina cresterea suprafetelor agricole.
    Odata cu sistarea ajutoarelor de stat a fost suspendata si primirea
    de noi cereri pentru sistemul rentei viagere, cu remuneratii
    oferite proprietarilor de teren incapabili sa-si lucreze singuri
    pamantul – 100 de euro la hectar pentru cei care acceptau sa vanda
    si 50 de euro pentru cei ce dadeau terenul in arenda. Alecu
    apreciaza ca aceste stimulente erau oricum insuficiente,
    considerand ca, abia la o retributie de 350 de euro pe hectar,
    proprietarii ar fi stimulati sa sustina comasarea terenurilor.

  • Cinci ani de turbulente pentru pretul graului

    Daca Sebastian Vladescu ar mai fi ministrul finantelor, ar
    trebui sa fie ingrijorat sau poate temerile i le-a transmis
    succesorului sau, Gheorghe Ialomitianu: pretul usturoiului, starul
    contrabandei din Romania, daca e sa credem o declaratie mai veche a
    fostului ministru, creste la niveluri nemaivazute chiar la
    producatorii din China, iar speculatorii se intrec in a jongla cu
    piata, cererea si oferta. Si nu numai usturoiul (totusi produsul
    alimentar cu cea mai importanta crestere de pret pe piata
    agroalimentara chineza), ci si alte produse alimentare
    inregistreaza cresteri de preturi: varza in Coreea, rosiile in
    Israel, porumbul in Statele Unite sau zaharul in Pakistan sunt
    elementele unui puzzle al scumpirii alimentelor, recent rezumat de
    Banca Mondiala: cinci ani de turbulente pentru preturile la
    hrana.

    “Volatilitatea s-a facut simtita inca din 2008 si se va mentine,
    pentru ca preturile nu se mai formeaza ca pe vremuri, din
    echilibrul dintre cerere si oferta, acum intervin mult mai multi
    factori, cum sunt interesele unor mari fonduri de investitii sau
    legatura cu evolutia pretului petrolului, aflat intr-o relatie
    directa cu biocombustibilii”, spune Victor Bejnea, presedintele
    asociatiei comerciantilor de produse agricole ARCPA.


    Situatia este confirmata si de evolutia pretului graului
    exportat din Romania: pretul FOB Constanta era la 13 ianuarie de
    204 dolari/tona, a scazut in vara in zona 150 – 160 de dolari/tona,
    iar din septembrie inregistreaza un salt important, la peste 220 de
    dolari/tona, cu maxime de 330 de dolari in octombrie. Pentru
    comparatie, pretul graului exportat in 2009 nu a trecut de 185 de
    dolari tona. Pe langa tendinta evidenta de crestere, mai trebuie
    spus ca preturile pot inregistra variatii semnificative din cauza
    calitatii graului exportat; ba mai mult, chiar in categoria graului
    de panificatie, de calitate superioara, pretul este stabilit pe
    loturi si pe o serie de variabile specifice, cum ar fi continutul
    de gluten sau umiditatea.


    La o alta scara, seceta si ploile au fost blestemul recoltei de
    grau din Europa in acest an. Mai mult de jumatate din recolta
    mondiala de grau a fost declasata, nefiind admisa consumului uman
    din cauza vremii, iar in Germania, de exemplu, 80% din ce s-a
    declasat nu a mai fost admis nici pentru furajele animalelor,
    mergand la productia de gaz metan. Un mare producator ca Rusia a
    pierdut o treime din recolta in incendiile din vara, vazandu-se pus
    in situatia sa restrictioneze exporturile, embargou prelungit pana
    in iulie 2011. In Ucraina, afectata de ploi, oferta guvernului de
    achizitionare de grau a fost ignorata de comercianti din cauza
    pretului scazut; probabil comerciantii nu vor putea ignora, in
    schimb, interdictia la export pe care o planuiesc autoritatile.


    Probleme s-au mai inregistrat in Canada si in Statele Unite;
    Departamentul pentru Agricultura al SUA apreciaza ca recolta de
    grau a actualului sezon agricol ar putea inregistra o scadere de
    circa sase procente. Valoarea nu este mare, dar viziunea pe care o
    ofera doar perspectiva celor sase procente este simplista, pentru
    ca graul este o chestiune de calitate si de logistica in primul
    rand. Stocuri in Canada sau in Australia nu inseamna si grau in
    Africa. “China produce bine in sud, dar in nord importa, marfa pur
    si simplu nu trece muntii”, explica Viorel Marin, presedintele
    patronatului morarilor si brutarilor ANAMOB, referindu-se la una
    dintre curiozitatile comertului cu cereale, daca putem sa le spunem
    asa.


    Fara munti de trecut, graul romanesc pare a avea succes in acest
    an – cel putin asa crede ministrul agriculturii, Valeriu Tabara,
    care anunta recent ca Romania ar putea exporta in urmatoarea
    perioada grau si porumb in valoare de circa 800 de milioane de
    euro. “Cred ca se vor depasi 4 milioane de tone, doua milioane la
    grau si peste doua milioane la porumb. Este o productie buna”, a
    spus Tabara.

  • MAPDR: Multi agricultori au idei totalitarist-comuniste, desi vor sa profite de pe urma capitalismului

    Radulescu a precizat ca pana acum agricultorii au avut
    libertatea de a face ce vrea, motiv pentru care nu a existat niciun
    fel de coerenta a dezvoltarii lor. In plus, s-au dezvoltat foarte
    multi consultanti “pe care ii consider principalii vinovati pentru
    aceasta situatie, care au incurajat prosteste agricultorii sa faca
    proiecte foarte mari pentru fonduri structurale”. Radulescu sustine
    ca aceasta este o greseala, pentru ca de obicei cheltuielile cresc
    fata de planul initial si antreprenorul se vede la final in
    situatia in care fondurile structurale ajung sa acopere doar o
    treime din investitie, fata de 50% cat era planificat initial.

    “Nu este nicio problema daca odata incheiat un proiect mai este
    depus un nou dosar pentru o extindere”, argumenteaza Radulescu. El
    explica faptul ca multi agricultori nu inteleg ca fara niciun ban
    in buzunar si niciun fel de garantie nu exista niciun bancher care
    sa cofinanteze un proiect cu fonduri structurale.

    In plus, aproape niciun agricultor din domeniul productiei de
    fructe si legume nu a inteles importanta unui depozit. “Pentru a
    lucra cu retelele de magazine, de exemplu, producatorii trebuie sa
    asigure constant livrari de marfa la anumite standarde, lucru care
    nu se poate face fara depozite”, spune Radulescu. El a precizat ca
    “am fost si sunt un critic al retelelor, dar trebuie sa recunoastem
    ca avem si noi problemele noastre”. In primul rand, agricultorii
    trebuie sa-si schimbe dramatic mentalitatea, in sensul ca “nu se
    mai poate cu <las’ ca merge si asa>”, spune Radulescu, care
    da ca exemplu faptul ca unii agricultori incearca si in prezent sa
    dea tepe clientilor, punand de exemplu pamant sau pietre in
    mijlocul sacilor cu cartofi, ca sa atarne mai greu la cantar.

  • MAPDR: Proiectele europene care nu-si gasesc co-finantare pana la startul lui 2011 vor iesi din program

    Problema, explica el, este faptul ca dintre cele 230 de proiecte
    care au primit pana acum aprobare pentru a fi finantate prin
    fonduri structurale, “doar 14 au adus scrisori de confort din
    partea bancilor, scrisori care valideaza astfel co-finantarea
    proiectelor”, explica Radulescu. Din acest motiv, de la inceputul
    anului viitor, “toate proiectele acceptate in 2008 si prima
    jumatate a anului 2009 care nu pot aduce scrisori de confort vor fi
    scoase din programul de finansare, pentru ca exista riscul sa nu
    putem cheltui banii acordati; prin urmare, daca nu reusim pana in
    2013 sa cheltuim cele 8 miliarde de euro puse la dispozitie, este
    evident ca fondurile care ne vor fi puse la dispozitie in perioada
    2013-2020 vor fi mai mici”, a declarat Radulescu. Tot el a punctat
    ca cea mai mare problema in privinta accesarii fondurilor europene
    este co-finantarea. “Am alocat pana in prezent 90% din bugetele
    puse la dispozitia Romaniei. Din pacate nu au fost cheltuite decat
    12% din fonduri, motiv pentru care vom schimba strategia”, declara
    secretarul de stat.

  • Cinci sau zece ani? Cand va functiona reciclarea la romani

    “Cand ne referim la colectarea selectiva a gunoiului, nu putem
    vorbi mereu cu <trebuie sa>. E ca in Germania. Cand ti se
    spune ca trebuie sa te distrezi, parca nu mai ai niciun chef de
    petrecere.” Gluma profesorului Michael Braungart, doctor in chimie,
    urmareste sa schimbe perspectiva asupra intregului fenomen al
    reciclarii, respectiv trecerea de la eficienta la eficacitate.
    Acestea au fost coordonatele celei de-a cincea editii a Congresului
    International PRO Europe, organizat in prima saptamana a lui
    octombrie la Bruxelles.

    “La douazeci de ani de la implementarea primelor principii de
    responsabilitate pentru deseurile de ambalaje in Europa, ne
    indreptam acum catre o economie verde”, a declarat, in cadrul
    evenimentului, comisarul european pentru mediu, Janez Potocnik. 400
    de milioane de europeni au acces la colectarea selectiva, ceea ce e
    de fapt punctul de start de unde incepe procesul reciclarii. PRO
    Europe, organizatia care se ocupa cu gestionarea reciclarii
    deseurilor de ambalaje, grupeaza 33 de tari, din care face parte si
    Romania. Comisarul sustine ca esenta acestui succes consta in aceea
    ca sistemele de extindere a responsabilitatii producatorilor de
    ambalaje sunt sub controlul industriei, lucreaza pentru industrie,
    functionand pe un principiu non-profit. “Doar astfel de organizatii
    se pot asigura ca la nivel operational, colectarea, sortarea si
    reciclarea se fac in cel mai eficient mod, atat economic, cat si
    din punctul de vedere al mediului.”

    In Romania functioneaza cinci astfel de organisme: Eco-Rom
    Ambalaje, Eco-X, Environ, Intersemat si Sota Grup. Sunt de fapt
    organizatii care trebuie sa se asigure ca duc la indeplinire
    obiectivele legale de valorificare si reciclare a deseurilor de
    ambalaje pentru toate companiile afiliate. Ele preiau din
    atributiile producatorilor de ambalaje si actioneaza ca o interfata
    intre acestea, pe de-o parte, si colectori si reciclatori, de
    cealalta parte.

    Daca in zona companiilor, ratele de reciclare se mentin la nivelul
    indeplinirii obiectivelor pentru 2007, in ce priveste populatia,
    care produce mai bine de 60% din cantitatea de deseuri, un procent
    nesemnificativ este revalorificat. Iar progresele se vad putin spre
    deloc. Intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, Henri Meirsonne,
    presedintele PRO Europe, spune ca unul dintre avantajele Belgiei e
    ca a inceput cu 20 de ani inaintea noastra. In plus, “in Occident,
    initiativa a venit din partea mediului privat, evident cu sprijinul
    autoritatilor, care au stabilit cadrul legal. Am discutat cu
    ministrul mediului din Romania si sprijin exista, dar problema
    apare in comunicarea cu autoritatile locale”, explica Meirsonne.
    Seful organizatiei sustine ca intre-ruperile apar intre
    transpunerea etapelor de la centru catre teritoriu. Mai exact,
    trebuie stabilite procente de acoperire a localitatilor din tara de
    la an la an. “In Romania, doar o mica parte din tara are colectare
    selectiva. Sper ca Europa sa fie suficient de intelegatoare in ce
    priveste eventualele sanctiuni impuse in cazul nerespectarii
    obligatiilor, dar, in acelasi timp trebuie sa se asigure si ca tine
    sub control problema coruptiei”.

    O alta problema pe care o identifica Meirsonne e aceea ca exista
    cinci organizatii care preiau sarcinile producatorilor de ambalaje,
    fata de Belgia, unde exista una singura. Aceasta face colectarea
    mult mai fezabila si mai usor de supravegheat. “Ideea de a crea
    competitie este gresita. Mai ales ca vorbim de organizatii
    non-guvernamentale si non-profit. Concurenta trebuie sa existe in
    zona colectorilor si reciclatorilor si atat”, adauga seful PRO
    Europe.

    Aceeasi viziune o impartaseste si William Vermeir, managing
    director al Fost Plus, compania belgiana de care vorbea mai sus
    Meirsonne. “Cand faci afaceri, e nevoie de competitie. Dar
    extinderea responsabilitatii producatorilor e mai mult de atat, e o
    economie verde. E nevoie de concurenta, dar la nivel de prelucrare
    a deseurilor, nu in intermedierea dintre producatori si
    reciclatori.” Sisteme de acest fel functioneaza deja in Belgia,
    Franta, Spania, Portugalia si Austria, iar Romania va avea unul
    functional in zece ani, spune Vermeir.

    Am discutat despre ipoteza celor doi oficiali cu Ionut Georgescu,
    directorul Directiei Gestiune Deseuri si Substante Periculoase din
    cadrul Ministerului Mediului si Padurilor. Fara sa fie definitiva,
    viziunea sa nu e foarte diferita. “In acest moment, piata
    romaneasca este concurentiala la nivelul preluarii de
    responsabilitate din partea producatorilor.

    Cea mai parte dintre ei sunt intr-o anumita schema, iar in
    majoritatea tarilor europene exista mai multe organizatii”,
    constata Georgescu, adaugand ca e destul de dificil sa obligi
    producatorul sa aleaga una singura. “Avem totusi obligatii de
    indeplinit pe partea de deseuri, iar in acest sector luam in calcul
    varianta belgiana, aceea de a avea numai doua organizatii, una
    pentru cetateni si una pentru companii.” Cei din minister nu sunt
    insa hotarati in acest moment, dat fiind ca asteapta rezultatele
    unui studiu care sa analizeze toate avantajele si dezavantajele
    unui asemenea sistem.

    “Personal, consider cele mai bune sistemele belgian si austriac,
    insa nu trebuie sa luam totul mot-a-mot”, spune oficialul.
    Planurile sunt ca pana la finele anului sa se incheie analiza, iar
    pana la finele lui 2011 sa se schimbe legislatia. Potrivit
    acordului cu Bruxellesul, la finalul anului 2015, Romania trebuie
    sa aiba infrastructura de colectare selectiva la nivel national.
    Trebuie sa vedem cine o va face, spune Georgescu, “mai ales ca
    primariile se confrunta cu lipsa de fonduri, iar operatorii de
    salubritate nu apar in legislatia europeana”. Costurile nu pot fi
    totusi repartizate in totalitate pe seama cetateanului, cat timp,
    “daca adopti colectarea selectiva, trebuie sa platesti mai
    putin”.

    2015 pare totusi departe, insa, potrivit sefului de la Deseuri, in
    acest moment, circa trei milioane de cetateni au acces la
    infrastructura de colectare selectiva in stare incipienta. Numarul
    pare insa exagerat specialistilor din industrie

  • Analiza SWOT a Romaniei. Esti de acord?

    Omul de afaceri Radu Georgescu si-a petrecut, an acest an,
    vacanta in Romania, cu masina, dupa ce in ultimii doi ani anul
    trecut a petrecut acelasi gen de concediu in Statele Unite. “A fost
    absolut senzational. Am oprit unde ni s-a facut somn si nu a fost
    nicio problema. Iar oamenii mi-au zambit tot timpul, contrar
    crizei”, spune Georgescu. In schimb Bogdan Georgescu, seful
    agentiei de consultanta imobiliara Colliers spune ca o saptamana de
    vacanta petrecuta in Romania a fost groaznica.

    Iata doua opinii contrare, care vin fie din niveluri diferite de
    asteptare fie din firesti separari de calitate a serviciilor. Este
    normal sa fie asa si astfel de situatii sunt curente, despre
    oricine ar fi vorba in orice zona a lumii. Este o problema de
    preceptie si de asteptari. Daca am transforma vacantele celor doi
    Georgesti si am adauga sumelor cheltuite de cei doi multe zerouri,
    am obtine doi investitori. Doi investitori care traverseaza o
    perioada de criza si care au de luat decizii: unde merg, ce domenii
    de activitate aleg, ce oportunitati au si ce castig vor
    obtine?

    Participantii la discutia organizata de BUSINESS Magazin cred ca
    Romania are calitati: mediul de afaceri in sine, oamenii deschisi
    la minte, abilitatile de comunicare si cunossterea limbilor
    straine, adaptabilitatea de care dau dovada romanii in general.
    Slabiciuni sunt in primul rand in zona politicului, alaturi de
    sistemul de invatamant, de migratia fortei de munca, calitatea
    scazuta a vietii, precum si cea mai mare parte a
    infrastructurii.

    Pentru un om de afaceri slabiciunile se pot transforma in
    oportunitati, de aceea regasim la acest capitol imbunatatirea
    calitatii vietii sau infrastructura. Tot oportunitati sunt si
    consumatorul, pentru ca Romania este o piata mare, importanta,
    alaturi de pozitia geografica, potentialul de dezvoltare al satului
    romanesc sau nevoia de informatizare a sistemului financiar.

    Media pare sa fie, in opinia mediului de afaceri, o amenintare,
    alaturi de sistemul de administratie publica, de imbatranirea
    populatiei sau de faptul ca o parte din ansamblul democratic pare
    sa nu functioneze. Justitia se afla undeva intre slabiciune si
    amenintare.
    Cele cateva fraze de mai sus rezuma simplu si concis atat orele de
    discutii cat si anii de experienta acumulati in mediul de afaceri
    romanesc. Ce trebuie sa inteleaga autoritatile romane,
    identificate, repetam, de mediul de afaceri drept una din cele mai
    mari vulnerabilitati ale Romaniei, este faptul ca investitiile se
    bazeaza de cele mai multe ori tocmai pe perceptie si pe
    preferinte.

    In ianuarie 2010 Romania se situa pe locul 16 intre cele mai
    atractive destinatii pentru investitii din lume, inaintea Rusiei
    sau Cehiei, intr-un clasament intocmit de firma de consultanta
    A.T.Kearney si in care China este considerata cea mai buna tinta
    pentru investitii. “Companiile cauta antidotul nesigurantei si vor
    din ce in ce mai mult sa investeasca in <strainatatea
    apropiata>”, spune atunci Paul Laudicina, presedintele
    A.T.Kearney. In acelasi studiu Romania se situa pe un important loc
    sase in preferintele investitorilor europeni, fiind prima
    destinatie europeana, inaintea Italiei, Frantei sau Poloniei. La
    acel moment Romania se bucura de respectiva pozitie favorabila la
    capatul unui an electoral, lipsit de masuri de austeritate si in
    care efectele crizei nu s-au resimtit pregnant, dar si dupa o
    perioada de cativa ani de crestere economica sustinuta.

    La aproape un an de la publicarea studiului, putem paria pe orice
    ca perceptia favorabila a investitorilor asupra Romaniei este in
    masura sa se fi schimbat, mai ales dupa desele si contradictoriile
    schimbari in legislatia fiscala, dupa derutantele modificari in
    prognozele de inflatie, crestere economica sau somaj ale diverselor
    insitutii sau dupa relativa indiferenta cu Guvernul a tratat
    masurile de revigorare ale economiei pe care le-a promis.

    Culmea este ca, cel putin in declaratiile oficiale, ministrii
    pareau constienti de problemele economice ale Romaniei dar si de
    solutii. Constantin Nita, fost ministru pentru IMM in perioada 2008
    – 2009, declara: “Revenirea noastra depinde daca vom sti sa
    stimulam mediul de afaceri sa produca bani, nu sa crestem
    impozitele ca sa-l sufocam. Daca nu stimulezi agentii economici nu
    ai de unde sa ai bani la fondul de pensii sau la cel de sanatate.
    Si nici investitiile in proiecte mari de infrastructura nu sunt o
    solutie viabila, pentru ca blocam banii intr-o zona care nu are o
    rata mare de multiplicare a investitiei. Pai in anii ’70, Japonia a
    tasnit in sus pentru ca a investit doar 30% in proiecte de
    infrastructura si 70% din investitii au mers catre IMM-uri. Cui sa
    spui asa ceva in Romania?”.

    Problema nu este cui sa spui, ci cine sa faca. Si de ce.

    Criza a modificat consumatorul, spune Octavian Popescu,
    vicepresedintele agentiei media Initiative, “Criza i-a facut pe
    oameni sa-si schimbe valorile si lucrurile in care cred…
    Credibilitatea, competenta si securitatea reprezinta principalele
    criterii care influenteaza comportamentul de cumparare. Lumea s-a
    divizat intre eroii si raufacatorii crizei”, spune Popescu. Cum la
    nivel fundamental investitorul se aseamana in mare masura cu
    consumatorul, principalele criterii se mentin si in cazul unei
    decizii investitionale; Romania, la nivel investitional, nu pare a
    fi tocmai un model de credibilitate si securitate si face destul de
    multe pentru a-si indeparta competentele.

    Pe plan international criza mai aduce doua modificari importante –
    detronarea SUA din pozitia de principala tinta a investitiilor in
    urmatorii doi ani si aparitia CIVETS.

    Detronarea SUA de catre China, India si Brazilia apare in
    studiul “World Investment Prospects Survey 2010-2012” al UNCTAD,
    Comisia Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare. Studiul este
    intocmit in baza raspunsurilor a circa 500 de manageri de
    investitii din multinationale, consultati, specialisti in economie
    sau din lumea academica. Mexicul sau Thailanda sunt alte surprize,
    urcand in topul preferintelor investitorilor.

    Cine este CIVETS? NU este vorba despre zibeta, micutul mamifer, ci
    de grupul de state – Columbia, Indonezia, Vietnam, Egipt, Turcia si
    Africa de Sud – pregatit sa inlocuiasca mantra BRIC – Brazilia,
    Rusia, India si China, socotite marile aspiratoare de investitii
    ale momentului si motoarele cresterii economice mondiale. CIVETS
    sunt ideea lui Michael Geoghegan, directorul executiv de la HSBC.
    “Fiecare dintre ele are o populatie mare, tanara, in crestere.
    Fiecare are o economie diversa si dinamica. Si fiecare, in termeni
    relativi, este stabila din punct de vedere politic”, spunea recent
    Geoghegan. Iar HSBC este o institutie familiarizata cu pietele
    emergente.

    “In lumea de astazi nu-ti poti permite sa astepti ca afacerile sa
    apara. Trebuie sa mergi acolo unde sunt afacerile”, crede seful
    HSBC.

    Romania a fost, pentru o perioada scurta din pacate, un loc unde
    “au fost afaceri”. Greseala tuturor a fost credinta ca afacerile
    “vor fi” tot timpul, chiar fara sprijin guvernamental, ba cu taxe
    majorate asezonate cu inutile dispute politice. O statistica simpla
    este relevanta: in mai 2007 in Romania au fost infiintate 1482 de
    companii cu capital strain. Un an mai tarziu, apareau 1.098 de
    sociatati, iar in 2009 numarul noilor societati cu participatie
    straina la capital se injumatatea la 580. In 2010 s-au infiintat
    numai 422 de companii cu capital strain.

    In acelasi siaj al anilor de crestere economica, Romania inca mai
    atrage investitii straine, care au8 crescut de la 1,9 miliarde de
    euro in 2003 la 5,2 miliarde euro in 2005 si la 9,5 miliarde euro
    in 2008. Valoarea s-a injumatatit in 2009, la 4,5 miliarde euro,
    iar la finele lunii iunie a acestui an investitiile straine directe
    totalizau 1,8 miliarde euro. O suma rezonabila, daca e sa luam in
    calcul efectele crizei. Dar privind “per capita” Romania avea cea
    mai mica valoare a investitiilor straine directe, 2.408 euro/cap de
    locuitor din Centrul si Estul Europei, aproape jumatate din
    valoarea din Bulgaria, 4.870 euro si mult sub cei 8.049 euro din
    Cehia.

    Fara a spera sa ajunga la valori comparabile cu cele indicate
    deja, Romania ar trebui sa isi fixeze un obiectiv rezonabil, cum
    sunt cei 3.323 de euro ai unui polonez, daca nu cei peste 6.000 de
    euro din Ungaria.

    Pentru inceput ar trebui ca oficialii romani sa intocmeasca o
    analiza SWOT (strengths, weaknesses, opportunities, threats –
    puncte tari, puncte slabe, oportunitati, amenintari) a Romaniei.
    Sau sa citeasca discutia care urmeaza.

  • CLUB BM: Romania, o analiza de tara intr-o seara de luni

    Invitatii care au raspuns solicitarilor BUSINESS Magazin au fost
    Octavian Popescu (Vicepreşedinte Initiative), Bogdan Popescu (Head
    of strategic project management, Metro Cash & Carry România),
    Radu Furnică (Preşedinte Leadership Development Solutions), Bogdan
    Georgescu (Managing partner Colliers International), Radu Georgescu
    (Preşedinte Gecad), Ovidiu Cernei (Corporate affairs &
    communications government relations & regulatory affairs
    manager JTI), Ciprian Moga (Managing partner Iquest Consulting),
    Anca Bidian (CEO Kiwi Finance), Radu Crăciun (Director de
    investiţii Eureko Pensii) si Costea Dumitrescu (Managing partner
    Ascendis).

    BUSINESS MAGAZIN: Romania are nevoie, in contextul crizei si al
    necesitatii atragerii de investitii, in special investitii straine
    directe, sa stie cum sta. De aceea am propus ca tema de discutie o
    analiza a calitatilor, slabiciunilor, oportunitatilor si
    amenintarilor din economia si societatea romaneasca.

    RADU FURNICĂ: Daca noi ne gandim la o analiza SWOT (strengths,
    weaknesses, opportunities, threats – puncte tari, puncte slabe,
    oportunitati, amenintari, n.red.) fara o perspectiva pe termen lung
    si fara sa ne intrebam care vor fi consecintele a ceea ce inseamna
    azi politica vis-a-vis de tanara generatie, in termen mediu spre
    lung, eu cred ca orice analiza ar fi un exercitiu inutil.

    BUSINESS MAGAZIN: E un inceput foarte bun. Unde ati plasa in
    acest moment sistemul de invatamant intr-o analiza?
    RADU FURNICĂ: In momentul acesta este o slabiciune clara.
    OCTAVIAN POPESCU: O slabiciune pe termen scurt si o amenintare pe
    termen lung.
    RADU CRĂCIUN: Mie mi se pare ca prin definitie o analiza SWOT ar
    trebui sa fie pe termen scurt pentru ca nu putem sti care vor fi
    oportunitatile sau amenintarile peste zece ani. Iar primul pas este
    sa punem etichete pe ele, asa cum sunt ele acum si asa cum le vedem
    acum. Pentru ca nimeni nu are globul de cristal care sa-i spuna cum
    va fi peste zece ani.
    CIPRIAN MOGA: Va propun eu o eticheta pentru sistemul de
    invatamant: in dezacord cu cerintele pietei muncii, atat pe
    perioada de criza cat si inainte de ea. Nu exista o strategie, nici
    a liceelor, nici a universitatilor, de a-si urmari elevii sau
    studentii sa vada ce ajung. In absenta acestui marketing exista o
    ruptura totala intre ce se produce in scolile romanesti si ce iese
    pe piata muncii. La Pitesti exista chiar si acum si a existat in
    ultimii cinci ani o singura clasa de ingineri proiectanti auto in
    conditiile in care Dacia incearca cu cerul si pamantul sa obtina
    astfel de specialisti.
    RADU CRĂCIUN: Eu as vrea sa ma leg de acest aspect si sa fac o
    referire la o traditionala chestiune considerat punct tare al
    Romaniei: costul scazut al fortei de munca cu care am tot defilat
    incercand sa atragem capital. Parerea mea este ca in acest moment
    este din ce in ce mai putin un punct tare al Romaniei. Ceea ce se
    cauta acum este o forta de munca calificata si mai putin costul
    scazut. Acum cinci ani costul fortei de munca era un punct tare,
    iar acum nu mai e asa si poate deveni un punct slab.


    BUSINESS MAGAZIN: In momentul de fata, forta de munca unde s-ar
    incadra in analiza noastra?
    RADU FURNICĂ: Este o slabiciune. Pentru ca nu e important sa avem o
    forta de munca ieftina, ci de o calitate buna. Ceea ce inseamna ca
    la pretul la care este sa aiba o productivitate peste nivelul
    sugerat de pret.
    BUSINESS MAGAZIN: Dar domnul Radu Georgescu spunea anterior ca
    romanul e inventiv si bine pregatit. Sa fie doar un apanaj al
    IT-ului?
    RADU GEORGESCU: La noi asa se vede. Eu cred ca nimic nu este in alb
    si negru, ci totul este in zone de gri. Sunt de acord ca daca te
    uiti la zidarul care nu e in stare sa faca unghiul drept, e vorba
    de forta de munca slab pregatita, dar daca te uiti in zona IT
    lucrurile stau altfel.
    RADU FURNICĂ: Braindrainul care are loc in momentul de fata va fi
    platit de tara asta in 15-20 de ani de-acum inainte extraordinar de
    scump, dincolo de banii pe care ii imprumutam noi de la FMI sau
    orice. Cele mai greu de dovedi datorii sunt asa numitele
    “oportunity loses”. Cu alte cuvinte cum poti sa dovedesti ca daca
    s-ar fi luat alte decizii rezultatul ar fi fost mult, mult mai
    bun.
    RADU FURNICĂ: Un alt punct care ar trebui discutat ar fi politica,
    administrativa.
    BOGDAN GEORGESCU: Oamenii pleaca din tara dar nu pentru ca
    managementul este prost intr-o firma ci pentru ca viata este din ce
    in ce mai grea. Pentru ca s-au saturat sa stea aiurea in trafic, la
    cozi, sa fie batjocura unui functionar de la ghiseu.
    OVIDIU CERNEI: Fara politic si deciziile luate astazi, acum un an
    sau doi, de catre clasa politica, careia ii datoram foarte mult din
    criza actuala, probabil ca ar fi fost alte evolutii. Si tot ei ar
    fi cei care ar putea sa schimbe putin viitorul si acele
    oportunitati pe care tanara generatie daca anumite decizii ar fi
    gandite si luate pe alte baze decat cele care conteaza acum.
    BUSINESS MAGAZIN: Atunci ar trebui sa trec politicul tot la
    slabiciuni.
    MAI MULŢI: Mai degraba o amenintare.
    CIPRIAN MOGA: Imi permiteti sa fac o simplificare a cuvantului
    politic? Se numeste management. Impactul este mai mare sau mai mic,
    dar cred ca atunci cand vorbim de politic nu stiu daca nu cumva
    vorbim de management in administratie.
    OCTAV POPESCU: Si un model de neasumare a responsabilitatii si de
    ne-urmarire a oricaror obiective si a momentului decontului. Dar
    cred ca cel mai mare liability pe care il aduce politicul in
    business este aceasta impredictibilitate uriasa cu care trateaza
    mediul de afaceri – schimbari peste noapte samd. Cati dintre Dvs.
    pot face un plan de afaceri pe care sa nu-l atinga sase luni?
    RADU FURNICĂ: Pesimismul fata de viitor in ochii clientilor mei
    este in mod vizibil mult crescut si a crescut mult in ultimii patru
    ani.
    BOGDAN POPESCU: Dimensiunea e una dintre marile oportunitati ale
    Romaniei.
    Octav Popescu: Oportunitatea e data nu doar de variabila numerica
    din ecuatie, referitoare la populatie, ci si din apetitul de
    consum, care, in ciuda anilor buni de pana acum doi ani, nu a ajuns
    la nivelul necesar. Noi am facut un studiu in Romania despre
    atitudfinea consumatorului afectat de criza. In medie, la nivel
    international, pe un esantion de 7 tari, 70% din consumatorii
    intervievati au spus ca isi vor pastra comportamentul de cumparare
    alterat de criza. Cu alte cuvinte, au descoperit ca se pot descurca
    cu mai putine vacante, cu masini mai mici, pot astepta sa cumpere
    la promotii etc. In Romania, numai 52% au spus ca isi vor pastra
    acest comportament, adica de indata ce lucrurile vor reveni din
    punctul de vedere al comportamentului de cumparare la un nivel
    normal, vor continua sa cumpere. Aceasta diferenta este o mare
    oportunitate care, combinata cu numarul de consumatori, da un
    potential chiar palpabil acestui punct.
    CIPRIAN MOGA: Nu cumva suntem in stare sa mergem mai in jos cu
    dorinta de cumparare?
    OCTAV POPESCU: Noi suntem consumatori emotionali. Pana acum,
    increderea si dorinta de a cumpara depaseau cu mult puterea de
    cumparare acum doi ani si jumatate. Astazi, este cea mai scazuta
    din toata regiunea. Apropo de atitudinea consumatorului, 86%
    considera ca lucrurile s-au inrautatit in ultimele sase luni si 75%
    considera ca lucrurile se vor inrautati si mai mult in urmatoarele
    sase luni. In mediul international, 70% considera ca lucrurile se
    vor imbunatati in urmatoarea jumatate de an. Din cum isi plaseaza
    consumatorii increderea sau neincrederea, criza i-a facut pe oameni
    sa-si schimbe valorile si lucrurile in care cred. Credibilitatea,
    competenta si securitatea reprezinta principalele criterii care
    influenteaza comportamentul de cumparare. Aici nu suntem cu nimic
    diferiti fata de ceea ce se intampla la nivel international. Lumea
    s-a divizat intre eroii si raufacatorii crizei. Printre eroi, sunt
    prietenii si familia. Ei sunt surse de informare, in ei se
    investeste capital de incredere. Pe locul doi este internetul si pe
    locul trei sunt supermarketurile, pentru ca ele s-au dovedit
    aliatul consumatorilor pe timp de criza, prin promotii. Sondajul
    este reprezentativ pentru Romania pe segmentul de varsta 21-45, din
    mediul urban, persoane active din punct de vedere financiar, adica
    lucreaza. Dintre raufacatori, sunt Guvernul si politicienii. In jur
    de 91% n-au niciun fel de incredere in ei. Media internationala e
    apropiata – 90%. Pe locul al doilea este mass-media. Asta nu
    inseamna ca nu consuma televiziune, ziare si reviste, dar
    credibilitatea pe care o pun pe aceste surse este infima. Pe locul,
    al treilea este publicitatea si pe locul al patrulea sunt bancile.
    Practic, autoritatea construita ca atare a disparut in momentul de
    fata, la fel si autoritatea transmisa prin mass-media. Au ajuns la
    un nivel minim istoric. Cu toate acestea, suntem una din natiunile
    care au un consum foarte mare de informatii.
    BOGDAN POPESCU: Pentru ca astazi trebuie sa interpretam tot ce
    primim ca informatie in media, din cauza credibilitatii scazute in
    acest mediu, as pune media la amenintari.
    CIPRIAN MOGA: La nivel social, ne orientam foarte mult dupa elite
    si avem o carenta sociala pentru ca nu avem activitati sociale. Un
    exemplu ar fi ca oamenii de elita nu au practica sociala. In afara
    de vizitarea prietenilor sau petrecerile de la firma, nu au o
    practica sociala, cum ar fi infiintarea unui grup de reactie sau de
    opozitie.
    RADU FURNICĂ: Diferenta este ca in societatile mature exista o masa
    critica a acelui sistem de valori, care, la noi, in ultimii 20 de
    ani nu a apucat sa se dezvolte.
    BUSINESS MAGAZIN: Aceasta situatie se regaseste si in mediul de
    afaceri? Sunt dispuse companiile sa colaboreze, depasind sfera
    simpla a contractului semnat?
    RADU FURNICĂ: Problema este ca indiferent de domeniul de
    activitate, activitatea organizatiilor de afaceri este focalizata
    in principal spre supravietuire si atunci rolul lor de participant
    la viata sociala este redus, de multe ori, la un simulacru, pentru
    ca ei abia reusesc sa-si plateasca salariile.
    BUSINESS MAGAZIN: Mediul de afaceri unde-si are locul?
    RADU FURNICĂ: Atata cat e, e un punct tare. Eu as mai spune ca un
    alt lucru bun pe care il avem este tocmai faptul ca nu s-a
    intamplat nimic pana acum. Adica, ceea ce s-a intamplat, e foarte
    putin in comparatie cu ce s-ar fi putut intampla.
    COSTEA DUMITRESCU: Din acest punct de vedere, totul e o
    oportunitate, nu? Daca reusim sa traim cu managementul pe care il
    avem, cu productivitatea pe care o avem, trebuie sa ne gandim ca
    daca creste calitatea actului de management si in mediul de
    business si in administratiile locale, vom inflori. Deci, nivelul
    scazut poate fi privit ca o oportunitate, nu ca o problema.
    ANCA BIDIAN: Eu si invatamantul si forta de munca tot la
    oportunitati le-as trece, in loc de slabiciuni, invatamantul, cu
    toate hibele pe care le are, avem foarte multi tineri care pleaca
    afara. Pai, ei acolo fac treaba, cu acelasi sistem de invatamant in
    spate. Am trait multi ani in Canada si stiu ce spun.
    RADU GEORGESCU: Problema invatamantului romanesc nu este ca nu te
    invata bine cat este integrala de gradul 3 din 72.255.000. La asta
    suntem senzational mai buni noi decat americanii si oricine
    altcineva. Copiii nostri nu sunt indrumati catre ce pot face in
    viata, asta e problema.
    ANCA BIDIAN: Din acest punct de vedere, slabiciunea poate fi a
    mediului de afaceri, care nu stie ce sa faca pentru a ii indruma si
    a media, in egala masura, pentru ca nu arata si lucrurile valoroase
    din tara asta. Nu cred ca nu mai avem niciunul. Atata timp cat avem
    un marketing negativ extraordinar, in care nu aflam decat de cei
    care au esuat, de companiile care si-au declarat insolventa, de cei
    care fura. Daca nu vom fi in stare sa cream talente sau ai nostri
    vor performa mai bine la Bill Gates, vor veni cetateni moldoveni,
    chinezi, pakistanezi care vor asigura bunul mers al societatii mai
    departe. Solutii sunt.
    RADU FURNICĂ: Eu am o unitate de business cu un filtru pentru
    identificarea tinerilor cu potential de leadership. In jur de 60%
    dintre ei nici macar nu termina testele. Din cei 40% care le
    termina, foarte putini sunt buni.
    ANCA BIDIAN: Si in 2007-2008 ne vaitam, iar atunci lumea nu mai
    putea sa circule in Bucuresti. Nu avem masuri pentru calitatea
    vietii pentru a putea compara mere cu pere si pentru a lua brusc
    decizia de a pleca in alta tara pentru ca acolo e mai bine.
    RADU GEORGESCU: Stateam si faceam o socoteala cu colegi de-ai mei.
    Din ce ne-am uitat noi, romanul mediu este in top 20% ca nivel de
    trai in Romania. In acest context, sa venim si sa ne plangem ca ne
    este rau, mi se pare un pic cam mult.
    BOGDAN GEORGESCU: Eu nu cred ca am o viata foarte buna, din punctul
    de vedere al calitatii vietii. Poate ca fata de Pakistan sau fata
    de China, da, dar fata de ceea ce imi doresc eu si fata de restul
    Europei, nu.
    COSTEA DUMITRESCU: Eu cred ca aici e o dezamagire pe undeva, pentru
    ca ultimii 20 de ani care au adus ceva prosperitate, mai ales la
    nivel individual, nu au atras dupa sine o crestere a nivelului de
    civilizatie si a calitatii generale a vietii. Daca punem calitatea
    vietii ca o slabiciune si totodata ca o oportunitate, pentru ca nu
    putem merge decat in sus, n-ar fi rau.
    RADU CRĂCIUN: Eu cred ca sunt doua planuri aici. Pe de-o parte, din
    punctul de vedere al activelor pe care fiecare roman le are, e clar
    ca a existat o progresie chiar geometrica – masini, calatorii in
    strainatate, case. Cu toate acestea, in toti acesti ani n-a existat
    niciun singur moment in care in media sa spuna cineva ca romanul
    traieste mai bine. Chiar si in perioada in care vanzarile de masini
    straine cresteau cu 40% de la an la an, creditele cresteau si ele,
    iar somajul ajunsese la 4%, pe toate canalele de televiziune vedeai
    ca saracii romani traiesc prost. Atata vreme ca romanilor li s-a
    spus tot timpul ca traiesc prost, poate n-ar trebui sa-i condamnam
    ca au ajuns sa si creada acest lucru, cu toate ca, daca ar fi
    privit in jur traiesc mai bine chiar si decat acum patru ani, nu
    zece.
    RADU GEORGESCU: Eu am facut un concediu timp de o saptamana in
    aceasta vara mergand cu masina prin tara si a fost senzational.
    Unul dintre cele mai bune concedii si compar cu cel similar de acum
    cativa ani din SUA, de la New York la San Francisco, si in Rusia,
    de la Moscova la Sankt Petersburg. Am gasit pe drumurile Romaniei
    oameni cu zambetul pe buze peste tot, oameni care trageau de
    clienti pentru a fi bine.
    BUSINESS MAGAZIN: Unde poate fi asezata aceasta Romanie, ‘de la
    tara’?
    COSTEA DUMITRESCU: La oportunitati, care au insa nevoie de ceva in
    plus pentru a se materializa.
    RADU FURNICĂ: Eu cred ca la nivel national ar trebui sa ne
    focalizam asupra unui numar dat de domenii. Un numar redus, pentru
    ca problema noastra acum este ca incercam sa le facem pe toate
    odata, convinsi fiind ca le facem bine.
    ANCA BIDIAN: E nevoie de o strategie pentru asta.
    RADU GEORGESCU: Ei da, dar problema este ca din doi in doi ani mai
    apre cate o strategie pentru urmatorii 30 de ani.
    BUSINESS MAGAZIN: Dupa doua ore de discutii, in zona calitatilor nu
    am trecut nimic.
    COSTEA DUMITRESCU: Mediul privat de afaceri.
    BOGDAN POPESCU: Cred ca ar fi adaptabilitatea. Am avut o revelatie
    personala cand a murit presedintele Poloniei, in aprilie. Polonezii
    au fost desfiintati de trei ori si au ajuns unde au ajuns prin
    imprejurari. Noi n-am fost niciodata pusi in situatii limita, ci
    ne-am strecurat. Probabil o facem inconstient, dar demonstreaza
    versatilitate si adaptabilitate pe care daca o canalizam de aici
    incolo ne poate ajuta foarte mult.
    RADU FURNICĂ: O alta calitate ar fi si comunicarea in limbi
    straine, mult peste tot ce este in tarile din jur. Oamenii sunt
    deschisi la minte. In Cehia, isi pun casca pe cap la ora cinci si
    jumatate si rup usa.
    CIPRIAN MOGA: De ce n-am putea actiona la nivel micro? Cred ca cel
    mai tare suferim de pe urma administratiilor locale si n-am auzit
    de astfel de institutii incomodate de grupuri de cetateni
    nemultumiti.
    RADU GEORGESCU: Stiu de un fond foarte mare de investitii care si-a
    pus problema sa investeasca intr-o firma foarte mare de consultanta
    in care sa angajeze oameni de genul lui Bill Clinton si sa faca
    “outsourcing of government”. Probabil ca ar fi o solutie si pentru
    noi.
    RADU FURNICĂ: Da-ti-mi voie sa dau un exemplu radical. Colegii mei
    din Korn/Ferry au fost angajati acum zece ani de guvernul
    neozeelandez pentru a gasi viitorul ministru al apararii. O firma
    cauta candidati pentru un post de ministru.
    BUSINESS MAGAZIN: Justitia nu este si ea o solutie? Unde credeti ca
    isi gaseste locul?
    COSTEA DUMITRESCU: Dar justitia n-ar ajuta la cresterea calitatii
    actului de management.
    BOGDAN POPESCU: Ar putea stabili niste limite.
    RADU FURNICĂ: Daca SWOT-ul este pe termen scurt, Codul Muncii este
    un mare dezavantaj, pentru ca ii descurajeaza si pe cei care in
    ciuda conditiilor se gandesc sa vina.
    CIPRIAN MOGA: O statistica interesanta, realizata anul trecut in
    sectorul IT din Danemarca, unde cheltuielile in aceasta directie
    sunt consistente, arata ca 25% dintre IT-stii care lucreaza acolo
    sunt de fapt persoane fizice autorizate. Ei isi pot face un PFA
    intr-o zi, pe internet, iar actele vin acasa prin posta.
    RADU FURNICĂ: Codul Muncii in Romania este cel mai mare aparator si
    stimulant pentru lene si furt, platforma de negociere dintre
    companie si individ are prejudecati masive impotriva
    organizatiei.
    BUSINESS MAGAZIN: Asadar, unde s-ar incadra justitia in graficul
    SWOT?
    RADU FURNICĂ: Este o amenintare, mai degraba. Una dintre cele mai
    mari companii din Romania a avut anul trecut pe rol in jur de 5.000
    de procese, pentru ca a fost semnat contractul colectiv de asa
    natura incat nu putea sa nu le dea bonus, chiar daca nu exista
    performanta.
    BUSINESS MAGAZIN: Trecand peste cumetriile politice si peste partea
    mai mocirloasa din businessul romanesc, sectorul de afaceri este un
    motor de crestere din punct de vedere financiar chiar si pentru
    lumea politica. Mediul de afaceri nu foloseste in momentul de fata
    chestia asta ca pe o arma. De ce nu struneste politicianul sa
    lucreze in interesul mediului de afaceri si implicit al
    populatiei?
    RADU FURNICĂ: Am ajuns in economie si in societate sa fim santajati
    ca nu avem alternativa nici in justitie, nici in politica si nici
    in administratie. In momentul in care incearca unul sa iasa in fata
    si sa schimbe ceva, este discreditat si etichetat ca
    securist.
    RADU CRĂCIUN: Eu am o curiozitate. De ce credeti totusi ca mediul
    de afaceri nu este in stare sa se coaguleze si sa produca o
    alternativa? Pentru ca pana la urma, in momentul de fata, daca ar
    aparea o a treia forta, indiferent care ar fi ea, cred ca lumea
    s-ar incolona numai de dragul de a vota altceva. E nevoie de o
    personalitate si e nevoie de bani, iar banii sunt in mediul privat.
    Cativa oameni din mediul privat autohton cu bani s-ar putea aduna
    si furniza o alternativa.
    BOGDAN GEORGESCU: Nu e o lupta egala din pacate si ce om de afaceri
    normal la cap si-ar distruge viata si s-ar inhama la un risc atat
    de mare, cu sanse atat de mici?
    RADU FURNICĂ: Daca e sa ne uitam la stat ca la o intreprindere,
    este o intreprindere corupta pana in maduva oaselor pentru ca
    modelul de management pe care il foloseste este unul
    autodistructiv. Statul trebuie sa gandeasca precum o organizatie
    obsedata de ideea de a supravietui. Or, ceea ce se intampla in
    realitate, este doar o balacareala continua.
    RADU CRĂCIUN: Dar cati oameni de acolo au experienta de conducere?
    Ce firma a condus Emil Boc, ca sa stie cum se conduce. Asta este
    problema: ajung oameni in functii de conducere, fara ca in viata
    lor sa fi condus macar o echipa de patru oameni.
    BOGDAN POPESCU: Sa luam un exemplu – fac autostrada, iau spaga x%.
    Cum fur cat mai mult? Facand cat mai multe autostrazi, nu? Cred ca
    nu stiu ca sunt metode mult mai inteligente si mai constructive de
    a fura.
    BOGDAN GEORGESCU: Radu Vasile spunea la un moment dat ca pentru a
    investi un leu se fura alti sapte. Rata de absorbtie a fondurilor
    europene este o oportunitate.
    COSTEA DUMITRESCU: Un punct slab este ca nicio banca din Romania nu
    are un produs de finantarea a fondurilor europene. Culmea, toti zic
    ca-l au, dar daca te duci si-l ceri, o dau din colt in colt.
    Politicul nostru ar trebui sa discute cu finantatorul care sunt
    prioritatile. Pe resurse umane, spre exemplu, indeasa niste sume
    uriase care nu se duc in sectorul public, care nu e in stare sa
    faca proiecte, in timp ce programul de ajutoare de stat a fost de
    15 milioane, din cateva sute de milioane. si pe astea s-au bautut
    3.000 de proiecte ale companiilor private. Nimeni nu controleaza la
    noi tehnic finantarile, ci doar financiar-contabil. Nimeni nu e
    interesat sa vada efectele proiectelor, ci vor doar sa vada facturi
    si acte.
    BUSINESS MAGAZIN: Care este scenariul dumneavoastra pentru
    Romania?
    BOGDAN POPESCU: Intr-un fel sau altul, iesim din criza, suntem tot
    mai cuplati la America si la ce se intampla in occident si vom
    reusi sa decuplam politicul de social. Politicul va fi din ce in ce
    mai izolat, moment in care va deveni o miza atat de mica pentru
    politic sa o ia pe calea pe care a luat-o – bani, fonduri etc –
    incat va fi posibila schimbarea. Cred ca in 5-10 ani se va
    intampla. Depinde de foarte multe, dar mi se pare un scenariu
    plauzibil.
    OCTAV POPESCU: Cred ca repornirea economica e o chestiune de
    conjunctura internationala. In momentul in care lucrurile se vor
    aseza acolo, vom fi si nou influentati pozitiv, undeva spre ultima
    parte a anului viitor. Sfarsitul anului viitor relansarea de care
    vorbim s-ar putea sa tina vreo patru cinci luni, dupa care se va
    confrunta cu promisiunile electorale din 2010. dar, de bine, de
    rau, motoarele vor porni.
    CIPRIAN MOGA: Eu am mare incredere in construirea de cluburi
    sociale. Cred ca suntem intr-o faza incipienta a antreprenoriatului
    in zona sociala, a ONG. In grupul meu de prieteni, numim asta clasa
    rezonabila. Vor exista tot mai multi oameni rezonabili care se vor
    intalni si vor discuta despre problemele sociale. Cred ca vor fi
    tot mai multi oameni care se vor intalni in cercuri restranse si
    vor discuta foarte serios de probnlemele sociale imediate. O parte
    dintre i vor trece la actiune spontana.
    BOGDAN GEORGESCU: Eu nu cred ca acesti oameni vor da la o parte
    sistemul politic. Clasa politica de astazi domina puternic sistemul
    in care traim si va ramane acolo sub o forma poate putin reformata.
    Din punct de vedere economic, vom iesi din criza asta la un moment
    dat, economia europeana ne va scoate din aceasta situatie. Dar
    calitatea vietii in Romania depinde mai mult de aceasta lipsa de
    civilizatie si de partea sociala si chiar daca sunt companii care
    fac bani in continuare, acesta nu este un indicator care ne arata
    cum traim.
    OVIDIU CERNEI: Schimbarea ma astept sa fie extrem de dificila, iar
    din punct de vedere politic va trece o vreme pana cand lucrurile se
    vor schimba. Ce vreau sa mai subliniez, din punctul de vedere al
    vietii sociale consider ca sistemul de educatie trebuie reformat,
    iar porfesorii trebuie sa incerce ei insisi sa schimbe ceea ce vor
    livra in urmatorii zece ani.
    BOGDAN GEORGESCU: Eu cred ca suntem parte din ceva care o sa
    inceapa sa functioneze si o sa ne tarasca la modul cel mai propriu
    in directia cea buna. Sunt convins ca politicul va ramane
    caragelian toata viata lui si sper sa devina din ce in ce mai putin
    relevant.
    BUSINESS MAGAZIN: Exista pericolul ca Uniunea Europeana sa se
    sature la un moment dat de noi?
    ANCA BIDIAN: Nu cred. Sa nu uitam totusi de ce ne-au luat, motivele
    sunt tot acolo si se incadreaza la oportunitati. Nu suntem nici mai
    buni, nici mai putini buni de cat altii. Astept momentul in care se
    va decupla economicul de politic. Cred insa ca am exagerat putin cu
    asteptarile si solutiile pe partea publica, guvernamentala, pentru
    ca in definitiv nu avem motive sa asteptam ca politicul sa ajute
    economicul. Ba din contra, cele mai bune momente au fost atunci
    cand nu ne-au incurcat, nu ca ne-ar fi ajutat.

  • Pana unde poate creste pretul graului?

    Meteorologii rusi si ucraineni au estimat ca perioada secetoasa
    va mai continua cam pana la sfarsitul acestei saptamani, dar daca
    ea se va prelungi catre luna septembrie, va pune in pericol
    campania de insamantare a graului de iarna, care reprezinta pana la
    circa 40% din recolta totala, ceea ce ar insemna ca pana la o
    treime din suprafetele cultivate vor ramane neexploatate pana in
    primavara viitoare. “Or, daca Rusia sta pe bara timp de doi ani,
    aceasta ar schimba complet dinamica pietelor”, comenteaza Daniel Basse, seful firmei americane de
    cercetare a pietei AgResource.

    Rusia a instituit incepand cu 15 august interdictia de export
    pentru grau si produse derivate. Viceprim-ministrul Viktor Zubkov a
    declarat ca autoritatile vor discuta dupa 1 octombrie daca e cazul
    sau nu sa prelungeasca interdictia si dupa 31 decembrie,
    presedintele Dmitri Medvedev a spus ca e posibil ca exporturile sa
    fie deblocate mai devreme, in timp ce premierul Vladimir Putin a
    dat de inteles ca nu se va renunta la aceasta masura decat anul
    viitor, daca estimarile actuale privind o recolta de 60 de milioane
    de tone se vor confirma. In 2009, Rusia a avut o recolta de 97 de
    milioane de tone, raportat la un necesar de 78 de milioane pentru
    consumul intern.

    Ucraina si probabil Kazahstanul, afectate la randul lor de
    seceta, ar putea recurge la masuri asemanatoare. Guvernul de la
    Kiev are in vedere sa introduca o cota maxima de export de 5 milioane de grau si
    orz si deja a oprit o serie de livrari pe parcursul saptamanii
    trecute. Cat priveste Kazahstanul, desi oficial nu s-a anuntat
    nimic, analistii de la UkrAgroConsult, firma de consultanta din
    Kiev, estimeaza ca si Astana ar putea interzice temporar exporturile si sa
    reorienteze o parte din surplusul de grau catre Rusia, cu care
    Kazahstanul are tratat de uniune vamala.



    Departamentul American al Agriculturii (USDA) a coborat estimarea privind recolta de grau a
    anului in curs mai mult decat se asteptau pietele, la 645,73
    milioane de tone, fata de estimarea din iulie de 661 milioane de
    tone, citand alternanta intre seceta si inundatii in zona Marii
    Negre, inundatiile din Pakistan, perspectiva unor ploi prea
    abundente in Canada si problemele cu seceta in anumite zone din
    Australia si Argentina. Daca estimarea USDA se confirma, aceasta ar
    insemna cea mai mica recolta din ultimii trei ani, corelata cu
    estimarea privind stocurile globale de grau de 174,76 tone, minimul
    ultimilor doi ani.

    Desi cifra estimata a stocurilor ramane cu circa 50 de tone
    peste nivelul din 2007/2008, cand frica de o criza a cerealelor a
    dus pretul contractelor futures la grau peste 13 dolari/busel, un
    pret de 9 dolari/busel nu pare exclus, daca Ucraina si Kazahstanul
    ar recurge si ele la suspendarea exporturilor. Vineri, la bursa din Chicago, graul cu livrare in decembrie
    ajunsese la 7,56 dolari/busel, iar comentatorii afirma ca marja in
    care va oscila pretul in perioada urmatoare va fi de 6,90-7,30 (1
    busel de grau – 27,22 kg).