BusinessMagazin

Category: Agricultură

Analize din domeniul agriculturii – totul despre micii producători dar și despre cei mari, detalii interesante despre cei care au afaceri în agricultură

  • Leguma care este capabilă să provoace revolte în una dintre cele mai mari ţări din lume

    Preţurile ridicate au dus la revolte în anumite ţări din cauza faptului că milioane de oameni nu-şi permiteau să cumpere nici măcar alimentele de bază pentru a-şi hrăni familiile.

    În india explozia preţului cepei în 2010 a dus la revolte, iar guvernul a fost forţat să intervină, interzicând exporturile de ceapă şi au scăzut taxele pentru importul de ceapă. Oamenii din India consumă circa 15 milioane de tone de ceapă pe an, iar această legumă este văzută ca un indicator al sănătăţii economiei indiene.

    Criza a fost declanşată de precipitaţiile abundente în zonele de producţie a cepei, iar acesta a dus la o penurie de ceapă şi implicit explozia preţurilui pentru această legumă. Retailerii au profitat şi au avut o marjă de profit şi de peste 135% încasând profituri de 15.000 de dolari pe zi. Peste 20.000 de oameni au protestat pe străzile din New Delhi, iar femeile şi copii au purtat ghirlande de ceapă în jurul gâtului simbolizând inflaţia alimentelor de bază. Nu este pentru prima dată în istorie când ceapa provoacă tulburenţe în India. Preţul crescut al cepei a doborât puterea centrală în 1980, apoi din nou în 1998, când BJP a pierdut majoritatea în statele majore din cauza preţului cepei.

    Ceapa se situează pe locul trei din rândul vegetalelor produse în lume. În India însă, au o importantă mult mai mare, definită nu doar de rolul acestora din meniurile a milioane de indieni, săraci sau bogaţi, precum şi din modul în care influenţează sistemul politic.

    Potrivit informaţiilor World Food Programme, familiile cheltuiesc în medie în jur de 60-80% din venituri pe alimente. Atunci când preţurile cresc prea mult şi prea repede efectul poate fi sever asupra familiilor sărace care sunt obligate să taie din lucrurile “non-estenţiale” precum manuale şcolare, medicamente sau haine

    Organizaţia Naţiunilor Unite a compus un coş cu cele mai întâlnite alimente: cereale, uleiuri vegetale, lactate, carne şi zahăr.În ianuarie 2017 preţul mediu al acestui coş a crescut cu 12% faţă de ianuarie 2016, informează World Economic Forum.

    Unul dintre motivele ale acestei evoluţii este creşterea preţului zahărului. Acum te costă cu 45% mai mult să-ţi îndulceşti ceaiul decât în ianuarie 2016, în timp ce preţul laptelui folosit pentru cafea a crescut cu 33%, iar uleiul pentru salată cu 34% comparativ cu anul trecut. Doar preţul carnei a rămas stabil, crescând doar cu 8%.

  • Deşi suprafaţa agricolă a Olandei este 10 ori mai mică decât cea a României, ţara lalelelor are venituri de două ori mai mari decât ţara noastră. Cum reuşeşte

    Cu toate acestea, agricultura are o importanţă ridicată în structura PIB, de trei ori şi jumătate mai mare decât media europeană; în plus, în 2014, agricultura angaja 27,3% din populaţia activă a României, de peste şase ori mai mult decât media europeană de 4,4% din populaţia activă. Asta în condiţiile în care în 1993 aproape acelaşi număr de oameni ca în 2014 lucrau în agricultură, dar acum ponderea domeniului în PIB a scăzut de peste patru ori în această perioadă, semnalând pierderi importante de eficienţă, după cum arată un raport al PwC. „Practic, valoarea adăugată brută pe persoană ocupată în agricultură se ridica în 2015 la doar 54% din media Uniunii Europene, iar situaţia este şi mai îngrijorătoare dacă ne raportăm la ţările din Europa de Vest. Valoarea adăugată brută generată de o persoană ocupată în agricultură în România este de doar 16% din cea generată în Franţa, respectiv 34% din cea generată în Spania”, arată raportul firmei de audit şi consultanţă.

    Cu toate acestea, România este una dintre ţările europene cu cel mai ridicat potenţial în sectorul agricol, având a şasea cea mai mare suprafaţă agricolă utilizată dintre ţările UE, însă se confruntă cu un randament foarte scăzut al producţiei agricole. Deşi cea mai mare parte a suprafeţei cultivate este utilizată pentru cereale, acestea generează mai puţin de 25% din valoarea producţiei agricole totale (estimată în 2015 la 13,6 miliarde de euro). „Având în vedere suprafaţa agricolă vastă şi rata de utilizare rezonabilă din România, este clar că randamentul producţiei este principalul factor limitator al sectorului agricol”, a spus Bogdan Belciu, partener, servicii de consultanţă pentru management, PwC România, coordonatorul studiului. Potrivit Ministerului Agriculturii, la valoarea totală a producţiei ramurii agricole, sectorul vegetal contribuia în anul 2015 cu  63,4% iar cel zootehnic cu cca. 35,4%.

    Deşi avem una dintre cele mai mari suprafeţe agricole din Europa, ţara noastră are o mărime medie de exploataţie, similară cu Malta sau Cipru, ţări cu suprafeţe agricole mult mai mici decât cea a României. Un motiv pentru care acest lucru este posibil îl reprezintă fragmentarea exploataţiilor agricole, în condiţiile în care majoritatea (75%) dintre fermele din ţară au sub 2 hectare, iar ponderea fermelor sub 10 hectare este de 98% din total ca număr şi 39% din total suprafaţă agricolă utilizată. La polul opus, fermele cu dimensiuni de peste 100 hectare reprezintă doar 0,5% din numărul total, dar exploatează 49% din suprafaţa agricolă. În occident, segmentul fermelor mijlocii este predominant. Conform celei mai recente Anchete Structurale în Agricultură a INS pentru care deţinem informaţii,  numărul total al exploataţiilor agricole era în 2013 de circa 3630 mii, cu o suprafaţa agricolă utilizată de 13,056 milioane ha.

     În Olanda, activitatea agricolă se desfăşoară sub forma unor holdinguri, care au la bază contracte de cooperare şi cuprind: producătorii, colectorii de produse agricole primare, transportatori, consultanţă (tehnică, economică şi legislativă).
     
     În prezent, în Olanda sunt 81.800 holdinguri, agricultura produce 11% din PIB şi contribuie la export cu 26%. Cea mai importantă parte a sectorului agricol olandez este horticultura. Fermele pentru creşterea vitelor au un număr mediu de 50-70 de capete, reprezentând peste 50% din totalul celor 24.000 de ferme. 
     
    Desfacerea produselor se face prin colectorii care prezintă produsele spre vânzare în cadrul licitaţiilor zilnice, la bursele specializate, produsele fiind preluate de către angrosişti, pentru vânzare la intern sau la export. Olanda este cel mai mare furnizor de cartofi şi produse derivate acestora pe piaţa europeană. De asemenea, Olanda este cel mai mare exportator mondial de flori, a vândut anul trecut pe pieţele externe 3,6 miliarde bulbi de flori, în valoare totală de 313 miliarde euro

     

  • Scurt istoric al evoluţiei agriculturii

    AGRICULTURA 1.0

    La începutul secolului XX, exista un sistem de agricultură ce presupunea mult efort şi productivitate scăzută. Hrănirea populaţiei era posibilă, dar a fost necesar un număr mare de ferme mici şi de implicarea unui sfert din populaţie pentru a lucra în domeniu. De asemenea, s-a produs mecanizarea, trecându-se de la utilizarea tracţiunii animale la tracţiune motorizată.

    AGRICULTURA 3.0

    sau agricultura de precizie a început odată cu utilizarea de către public a semnalelor GPS, folosite anterior doar de armată. Primele soluţii automate de direcţie au apărut la sfârşitul anilor ’90. Pe parcursul următorilor ani, precizia de orientare a vehiculelor a fost îmbunătăţită. În aceeaşi perioadă au apărut primele software-uri pentru fermieri şi tehnologia de monitorizare a flotei de vehicule agricole. Agricultura 3.0 poate fi văzută drept o introducere treptată a unor tehnologii mai avansate şi mature, de precizie agricolă. Accentul este mutat de la eficienţă pură la reducerea costurilor pentru rentabilitate. De asemenea, s-au produs îmbunătăţiri la nivelul genetic al soiurilor.

    AGRICULTURA 2.0

    Cunoscută ca „revoluţia verde”, această etapă a început la sfârşitul anilor 1950, când practicile şi instrumentele agronome precum pesticidele sintetice, îngrăşămintele, maşinile specializate au reuşit să crească agresiv producţia agricolă.

    AGRICULTURA 4.0

    Reprezintă un avânt al agriculturii de precizie datorită ieftinirii şi avansului mai multor tehnologii precum: senzori şi microprocesoare mai ieftine şi mai precise, perfecţionarea cloudului şi IoT şi utilizarea undelor radio pentru transmisia de date şi analizarea şi procesare de volume mari de date. Azi sunt folosiţi numeroşi senzori pentru umiditate, luminozitate sau PH, există capabilităţi de automatizare cum ar fi irigarea sau plantarea de seminţe sau computere integrate în vehicule. Această etapă ar trebui să deschidă calea pentru următoarea evoluţie a agriculturii: operaţiuni aeriene fără pilot, sisteme de decizie automată, roboţi şi inteligenţă artificială.

  • Start-up-ul estonian VitalFields lansează în România aplicaţia de administrare a fermelor agricole

    El şi-a început cariera într-o agenţie guvernamentală responsabilă cu infrastructura IT a sectorului agricol din Estonia, apoi a lucrat ca product manager la Skype timp de patru ani. Rand spune că ar dori să implementeze ce a învăţat despre fermieri şi problemele lor cu succesul şi simplitatea Skype-ului. De-a lungul a cinci ani de existenţă, compania a strâns 2 milioane de dolari drept finanţare, iar în toamna anului trecut VitalFields a fost achiziţionată de Climate Corporation, care la rândul ei este deţinută de Monsanto.

    Ţara noastră a fost o ţintă de mult timp pentru start-up-ul estonian deoarece „sectorul agricol din România este foarte dezvoltat, mai consolidat decât în alte ţări din Uniunea Europeană. Aici fermele sunt mai mari şi sunt deţinute de oameni care sunt interesaţi de date, de analiza acestora şi de a plănui viitorul recoltelor”. Bogdan Chirvăsuţă, customer support engineer în cadrul VitalFields, explică faptul că agricultura României este atipică: există deopotrivă mulţi fermieri mici, dar şi jucători mari. „Primii 20.000 de fermieri din ţară deţin mai mult pământ decât cei 2,8 milioane de fermieri mai mici. Sunt peste 1.000 de fermieri care au peste 1.000 ha şi chiar 30-40 de ferme cu peste 5.000 ha. Este un mix interesant”, afirmă Chirvăsuţă.

    VitalFields este o platformă de management agricol sub formă de software în cloud pe bază de abonament anual. Software-ul permite fermierilor să îşi administreze terenurile şi operaţiunile, inclusiv managementul fertilizatorilor şi pesticidelor utilizate. Platforma generează automat rapoarte tehnice şi financiare care permit fermierilor să-şi optimizeze activităţile.

    Aplicaţia are peste 1.100 de conturi active, cei mai mulţi clienţi fiind din Germania, Polonia şi Ucraina. „Aplicaţia este o unealtă pentru a vedea exact ce au făcut în fermă, să vadă de ce în anumite zone obţin recolte mai bune sau mai proaste. Fermierul poate să ia decizii economice şi tehnologice mult mai bune”, adaugă Bogdan Chirvăsuţă. Aplicaţia are deja câţiva clienţi din România, iar Rand nu a vrut să dezvăluie numărul de fermieri pe care îl vizează până la finalul anului. Cum România este o ţară cu multe ferme mici, accesul pe platforma VitalFields are preţuri de 0,3-0,9 euro pe hectar pe an, iar fermierii cu mai puţin de 40 ha pot utiliza soluţia gratuit; dar Martin Rand nu a dorit să comenteze pentru cât timp mai este disponibilă această ofertă. „Am crescut veniturile fermelor, unde am efectuat teste, cu 31 de euro per hectar, datorită îmbunătăţirii eficienţei activităţilor pe fermă”, comentează Rand.

    La fel ca şi Agriso, VitalFields oferă fermierilor posibilitatea de a crea rapoartele necesare pentru depunerea cererilor unice de plată la APIA. „Agricultorii iubesc ceea ce fac, atât timp cât stau în câmp, alături de plante şi utilaje. Nu sunt oameni care să petreacă toată ziua în calculator, să completeze hârtii. Toate declaraţiile pot fi introduse cu aplicaţia”, spune Chirvăsuţă.

  • Fermierul român care a reuşit să economisească zeci de mii de euro după ce a creat alături de vărul lui o aplicaţie de administrare a fermei

    Agriso a pornit acum trei ani în cadrul fermei Agromec Visina, judeţul Dolj,unde Ştefan Stănescu administrează 3.600 de hectare de teren în arendă. Ca şi în cazul majorităţii start-up-urilor, prin soluţia sa Stănescu a vrut să rezolve o problemă: solele erau fragmentate, fiind dispuse pe opt localităţi; în plus, îi era greu să se asigure că utilajele mergeau conform planului. „Faptul că la acea vreme nu exista o soluţie completă de management şi monitorizare pentru ferme ne-a determinat pe mine şi pe Mihai Stănescu, vărul meu, care este pasionat de programare, să punem bazele aplicaţiei Agriso”, povesteşte fermierul de 28 de ani, cu master în economie europeană şi cu un alt master în management agricol obţinut la USAMV Bucureşti.  Vărul său, Mihai Stănescu, în vârstă de 22 ani, este student în cadrul Facultăţii de Cibernetică a ASE Bucureşti.

    Au lucrat împreună timp de un an de zile, „am testat şi îmbunătăţit aplicaţia în ferma noastră, iar rezultatele au fost surprinzătoare”. Stănescu povesteşte că a lucrat din pasiune la aplicaţie şi astfel n-a întâmpinat dificultăţi notabile, însă a fost nevoie de „foarte multă răbdare pentru a verifica fiecare parametru în parte şi pentru a ne asigura că toate datele sunt conforme cu ceea ce se întâmplă în fiecare zi în câmp”.

    Aplicaţia Agriso este un produs software ce ajută fermierii să aibă un control asupra activităţilor din fermă, în timp real, din spatele unui telefon sau al unei tablete. Utilajele agricole sunt dotate cu dispozitive GPS ce le-ar permite fermierilor monitorizarea permanentă, la orice oră şi din orice loc. Astfel, fermierul poate vedea ce suprafeţe sunt lucrate, consumul de motorină pe fiecare operaţiune în parte sau consumul general pe zi de lucru. Un alt lucru util pentru agricultori este survolarea şi monitorizarea pământurilor prin intermediul dronelor. „Găsim rapid zonele problematice din interiorul fiecărei sole, unde solul începe să se erodeze din cauza lucrării intensive a acestuia, an de an, şi pe care îl tratăm diferenţiat de zonele productive, pentru a-l aduce şi pe acesta, din nou, în parametri normali şi pentru a creşte astfel productivitatea din fermă”, spune Stănescu. Potrivit lui, solele din cadrul aplicaţiei sunt compatibile cu softul APIA, dând posibilitatea fermierilor să facă declaraţiile necesare pentru subvenţii direct din aplicaţie.

    Ştefan Stănescu susţine că aplicaţia are utilizatori din fiecare judeţ al României, iar totalul suprafeţelor fermelor ce utilizează aplicaţia „depăşeşte 80.000 de hectare şi avem peste 150 de conturi create”. Cifra de afaceri a Agriso în 2016 a fost de 75.000 de euro. „În primele două luni din acest an am depăşit deja nivelul de anul trecut, pe fondul creşterii exponenţiale a cererii”, afirmă fermierul român.

    Cu ce ajută monitorizarea utilajelor? Eficientizarea şi reducerea costurilor, în primul rând. Ştefan Stănescu susţine că a economisit aproximativ 70.000 de euro doar din motorină. „Cu ajutorul aplicaţiei am scăzut consumul de combustibil de la 330 de tone de motorină într-un an agricol la 260 de tone. Pentru o fermă de 3.600 de ha, 70 de tone de motorină reprezintă o scădere a consumului cu peste 21%, respectiv de aproximativ 20 de litri la hectar. De la 92 de litri consumaţi anual am ajuns la 72 de litri, în condiţiile în care am arat cu 30% mai mult teren decât în anul anterior şi consumul ar fi trebuit să fie mai mare”, spune Stănescu, care adaugă că şi sporul de producţie a crescut cu peste 10% cu ajutorul scanărilor.

    Clienţii care vor să folosească Agriso trebuie să plătească un preţ iniţial de achiziţie, apoi vor suporta un cost lunar de 10 euro pentru fiecare utilaj pentru furnizarea de date în timp real şi un cost lunar pentru servicii de asistenţă şi mentenanţă. „Suplimentar, se mai pot comanda şi dispozitive dedicate pentru un control şi mai bun al consumului de carburant sau se pot comanda şi scanări ale terenurilor din satelit sau din dronă.” Potrivit lui, costurile fermierilor se amortizează în primele două luni.

    Antreprenorul mai spune că în dezvoltarea aplicaţiei a investit „destul de multe resurse financiare, alături de multă muncă şi timp”, menţionând că au avut un avantaj al economiilor făcute în paralel în cadrul fermei. Mărturiseşte că iniţial nu se gândea că puteau monetiza aplicaţia, „dar după rezultatele obţinute, au apărut primele solicitări de la fermieri din zona noastră, apoi am început să o promovăm şi astfel cererea nu a întârziat să apară”.

    România este o ţară cu o îndelungată tradiţie agricolă; fermierii învaţă meserie din tată în fiu şi de obicei sunt reticenţi la schimbare, deoarece ratarea unui an agricol din cauza unei greşeli ar putea periclita întregul business. Cât de deschişi sunt ei la noile tehnologii? Ştefan Stănescu spune că fermierii români vor să încerce, mai ales din cauza presiunii pe preţul cerealelor. „Cei din vest şi America folosesc aceste noi tehnologii şi asta se reflectă în preţurile scăzute, deoarece fermele devin mai eficiente şi este rentabil pentru ele să vândă şi la preţuri mai mici.” Cei doi antreprenori au solicitări de colaborare şi din străinătate, din ţări „precum America de Nord, Iordania, Nigeria, India sau Iran, dar logistic este mai uşor pentru noi ca primii paşi să îi facem în apropierea României; dacă lucrurile merg bine, vom trece la următorul pas”.

    Românii vor concura la nivel internaţional pentru titlul de „cea mai bună afacere a anului din domeniul agriculturii”, în cadrul Future Agro Challenge. Câştigătorii vor fi anunţaţi în cadrul evenimentului Global Championship Summit din 16 martie 2017 în Africa de Sud. Agriso a fost printre cei patru finalişti din România şi a câştigat dreptul de a reprezenta ţara noastră la nivel internaţional. Ceilalţi finalişti au fost Serafim, UAV Robotics şi Naturami. Pentru 2017, au în plan extinderea echipei de cercetare-dezvoltare şi de promovare, care în momentul de faţă este formată din 12 persoane, dar şi implementarea de funcţii noi precum o soluţie GPS de ghidaj sau scanări automatizate cu drona.

  • International Wine Contest Bucharest (IWCB), cel mai important concurs internaţional de vinuri din Europa de Est, ajunge la a XIV-a Ediţie

    IWCB se desfăşoară sub înaltul patronaj al Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului. Incepând cu anul 2016, IWCB a fost acceptat în „superliga” Fedetaţiei Marilor Concursuri Internaţionale de Vinuri şi Băuturi Spirtoase – VINOFED.

    Şi în 2017 înregistrarea probelor se va face fără taxă pentru producătorii de vinuri, anunta organizatorii.

    Ca o primă noutate, în 2017, fiecare comisie de jurizare (panel) va fi formată din 7 juraţi (şi nu din 5 ca în majoritatea concursurilor), din care 4 specialişti străini în fiecare panel. Prin acest efort acurateţea evaluării IWCB ajunge la un nivel nemaiatins până în prezent.

    Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România (ADAR) desemnează, cu autoritate, degustătorii evaluatori români, asigură securizarea probelor şi parcurgerea corectă a tuturor procedurilor impuse de regulament.

    „Idealul ar fi ca IWCB să fie folosit de autorităţi, valorificat de asociaţiile de producători, de instituţiile de învăţământ superior pentru a culege date prelucrate şi pentru a-şi expune mesajele, materialele ştiinţifice, în faţa unei comunităţi compacte, valoroase, greu de „atins” în mod individual. Beneficiile şi economiile sunt evidente,” afirmă Cătălin Păduraru, CEO IWCB.

    Sincronizarea cu noile tendinţe mondiale este dovedită de IWCB prin introducerea spre evaluare a vinurilor „eco” în grupe distincte.

    În anul 2016, au intrat în competiţie 1495 de probe din 32 de ţări producătoare, probele producătorilor din străinătate reprezentând 52% din totalul înscrierilor. 238 de operatori români şi străini au trimis probe la IWCB.

    IWCB este principalul instrument de calibrare şi comunicare pentru piaţa vinului din această parte a globului, cu influenţe benefice majore pentru toţi producătorii de vin din lume, dar şi pentru economia românească.

    Conform datelor oferite de APEV (Asociaţia Producătorilor şi exportatorilor de Vin din România), la sfârşitul anului 2015, România ocupă:

    •           a 5-a poziţie în UE după suprafeţele cu viţă de vie (după Spania, Franţa, Italia, Portugalia) şi este în primele 15 ţări la nivel mondial

    •           a 5-a poziţie în UE după cantitatea de struguri produsă (după Italia, Spania, Franţa, Germania)

    •           a 6-a poziţie în UE la producţia de vin (după Italia, Franţa, Spania, Portugalia, Germania)

    Conform aceleiaşi surse, la sfârşitul anului 2015, producţia de vin a României era de 3,627 milhl, iar consumul de vin în România atingea 3,990 milhl. 

    Un concurs de asemenea calibru atrage atenţia asupra României, cu efecte imediate de imagine, dar şi economice.

  • Silozul Carani, un nou jucător în zona agrobusiness

    Deşi judeţul Timiş are cele mai multe unităţi de stocare a bunurilor agricole din întreaga ţară, a atras o nouă investiţie într-un siloz, la Carani. Depozitul a fost preluat de SIF1 în urmă cu doi ani şi redeschis acum, după investiţii în retehnologizare, iar miza este să ajungă într-un an la o cifră de afaceri anuală de 20 de milioane de lei.

    „170.000de tone“ este o exprimare care nu spune neapărat multe, dar vizitarea silozului de la Carani, în judeţul Timiş, inaugurat recent, aduce dimensiunea într-un plan concret: fiecare dintre cele nouă celule ale silozului este similară, ca mărime, cu un bloc de patru etaje. Silozul de la Carani este cel mai mare depozitar independent din România, fără a lua în calcul spaţiile existente în porturi. Termenul „independent“, explică reprezentanţii SIFI, divizia imobiliară a SIF1, se referă la faptul că la Carani nu se desfăşoară activităţi de producţie sau de trading – toată activitatea se rezumă la servicii. „Este mai uşor să lucrezi cu traderii atunci când nu tranzacţionezi“, explică, la inaugurarea depozitului, Dan Dolghin, director general al SIFI TM Agro.

    SIF Banat-Crişana (SIF1), cel mai mare SIF după active, controlează unul dintre cele mai importante portofolii în imobiliare şi agricultură. SIF1 a înfiinţat în vara lui 2013 SIF Imobiliare (SIFI), transferând în portofoliul noii companii participaţii în valoare de aproximativ 100 de milioane de lei. SIF Imobiliare a constituit apoi mai multe firme, printre care şi SIFI TM agro, societate prin care a cumpărat spaţii comerciale şi active agricole. Astfel, unitatea de stocare a aparţinut iniţial de compania Aton Transilvania, intrată în faliment după 2011, şi a fost achiziţionată de către SIFI TM Agro în 2014; valoarea tranzacţiei nu a fost făcută publică, dar potrivit informaţiilor din piaţă aceasta s-ar putea plasa între 9 şi 12 milioane de euro.

    Potrivit datelor centralizate la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, România are 4.691 de depozite autorizate pentru cereale, cu o capacitate totală de peste 22 milioane de tone; din aceste spaţii, 1.141 sunt silozuri, cu o capacitate de depozitare de aproape 11 milioane de tone, diferenţa fiind reprezentată de magazii. Cele mai multe unităţi de stocare se găsesc în Timiş, Constanţa, Călăraşi, Ialomiţa şi Teleorman. Cu alte cuvinte, sunt destule spaţii pentru a depozita producţia agricolă: în 2015, spre exemplu, producţia a fost de 19 milioane de tone, iar în 2014 de 21 de milioane de tone, sub capacitatea totală de stocare. Asta doar în teorie, pentru că împărţirea pe regiuni nu este conformă cu producţia locală, iar spaţiile de depozitare nu pot deservi decât o anumită suprafaţă, de regulă pe o rază de câteva zeci de kilometri.

    Potrivit ZF, în Timiş s-a înregistrat şi cea mai mare tranzacţie a anului care a primit avizul final al Ministerului Agriculturii: compania Agro Nevada Tim, controlată de antreprenorul român Mateiu Corvin Petru, a achiziţionat circa 260 de hectare de teren în localitatea Voiteg, judeţul Timiş, în perioada ianuarie-martie 2016, pentru 2,4 milioane de euro. Preţul de achiziţie a fost de 9.180 euro pe hectar, de două ori mai mare decât valoarea medie a tranzacţiilor realizate de la începutul anului, deoarece pe terenul respectiv există o baltă pentru irigaţii.

    Silozul Carani este situat strategic în una din cele mai importante zone agricole din ţară, la câţiva kilometri de Timişoara. Cifrele arată că este cel mai mare hub logistic agricol din ţară, cu o capacitate de recepţie/livrare de 5.000 tone zilnic şi cu o capacitate totală de depozitare de 170.000 de tone. Investiţia beneficiază, de asemenea, de o infrastructură feroviară, dispusă la linia electrificată. Reprezentanţii spun că obiectivul este de a transforma silozul din Carani într-un hub agrobusiness prin reunirea, în acelaşi spaţiu, a tuturor funcţiilor implicate în domeniul tradingului de cereale: producători, distribuitori, furnizori de materiale şi servicii logistice şi cumpărători de produse agricole.

    „Avem capacitatea de a încărca o garnitură de tren completă în 24 de ore, indiferent de condiţiile atmosferice şi de a asigura manevra vagoanelor prin partida proprie“, explică Dan Dolghin. De asemenea, cele nouă celule din cadrul silozului sunt dotate cu un sistem de răcire care poate modifica temperatura în funcţie de materiile prime păstrate.
    Reprezentanţii silozului se aşteaptă să intre pe profit în doar câteva luni – ulterior, veniturile operaţionale vor susţine funcţionarea silozului, cred ei. Chiar dacă preferă depozitarea pe termen lung, aceasta eliminând într-o anumită măsură costurile legate de încărcare şi descărcare, cei de la Carani spun că vor să ajungă la un rulaj de peste 200.000 de tone pe an. „Vrem să ajungem la o cifră anuală de afaceri de 20 de milioane de lei“, a spus Marius Pantea, membru în consiliul de administraţie al SIFI TM Agro.

    Investiţiile făcute în îmbunătăţirea unităţii s-au rezumat momentan la sistemul informatic şi cel de automatizare a proceselor, dar există deja un plan de investiţii pentru 2017. Silozul Carani are în componenţă două zone de depozitare: silozul metalic, compus din nouă celule în care încap 17.000 de tone de cereale cum este grâul, şi silozul de beton cu o capacitate totală de 19.980 tone, ambele retehnologizate cu echipamente din Germania. Toate utilajele interne (elevatoare, şnecuri sau transportoare cu lanţ) sunt dimensionate pentru o capacitate de transport de 250 tone echivalent grâu, cu trei zone de recepţie cereale. Există de asemenea posibilitatea de a efectua toate operaţiile de condiţionare uzuale pentru industria depozitării de cereale: reducerea conţinutului de corpuri străine, uscarea pentru reducerea nivelului de umiditate sau dezinsecţia produselor ce vin din lan cu insecte dăunătoare. Monitorizarea calităţii cerealelor depozitate se face cu laboranţii gradatori angajaţi ai SIFI TM Agro folosind dotările laboratorului, în care pot fi făcute toate analizele uzuale în industrie.
     

  • Unul dintre cele mai consumate alimente de pe planeta este pe cale de disparitie

    Revenirea preţului petrolului în ultimele luni face o victimă colaterală neaşteptată, zahărul. Asta deoarece în momentul de faţă pentru procesatorii brazilieni de trestie de zahăr este mai profitabil producerea de etanol în loc de zahăr, potrivit Bloomberg.

    Un exemplu dat de publicaţia americană este Usina Batatais SA, un procesator de trestie de zahăr din Sao Paulo, care a decis să dedice o mare parte din recolata de trestie de zahăr pentru a produce etanol, ca urmare a creşterii marjelor de profit la etanol. În acest timp proucţia de zahăr brut a rămas aceeaşi.

    În aceeaşi situaţie se află şi alte companii de pe teritoriul Braziliei, cel mai mare producător şi exportator de zahăr din lume. Această situaţie ar putea exacerba deficitul de zahăr existent, după ce recoltele din India şi Thailanda, al doilea exportator mondial, au fost afectate de secetă.

    “Marjele de profit la etanol au fost bune iar acest lucru a redirecţionat mai mult zahăr spre industria etanolului. Dacă te uiţi la producţia mondială de zahăr, zona de centru-sud a Braziliei este singurul punct strălucitor în ceea ce priveşte producţia mondială”, a declarat Arlan Suderman, economist şef la INTL FCStone Financial.

    Preţurile la zahăr brut au crescut cu 23% în acest an până la 18,79 cenţi livra la Bursa ICE Futures U.S. din New York. Cel mai ridicat nivel de după data de 23 iunie 2014.

    Atât analiştii, cât şi traderii se aşteaptă la noi creşteri de preţuri. Cotaţiile futures ar putea ajunge la 19,9 cenţi livra până la finele anului, potrivit estimărilor analiştilor.

    “Problemele cu privire la vreme şi deficitul de aprovizionare vor ţine piaţa într-o tendinţă crescătoare”, a declarat Donald Selkin, analist la National Securities Corp.

    Preţurile au crescut constant în ultimiele patru luni din cauza secetei din India şi Thailanda, iar potrivit  Citigroup, exporturile din America Latină nu vor fi suficiente pentru a echilibra piaţa mondială.

     

     

     

     

     

     

  • Cum vrea Monsanto să câştige încrederea micilor fermieri români?

    România are 3,6 milioane de ferme gospodăreşti, o treime din numărul total de ferme de acest tip din Uniunea Europeană, iar acestea deţin în acest moment o treime din suprafaţa însămânţată cu porumb la nivel naţional. Gospodăriile, chiar dacă sunt o piaţă foarte fărâmiţată, reprezintă potenţial pentru companiile care vând sămânţă să crească vânzările cu cel 30%.

    „Piaţa aceasta de fermieri mici este una foarte interesantă. Nu avem neapărat un obiectiv de a vinde mult, ci de a înţelege această piaţă pentru care noi nu avem informaţii, nu ştim specificul, cât este dispus să investească, care este nivelul de cunoştinţe şi prin intermediul distribuitorilor dorim să o înţelegem. Momentan vânzările acestea vor reprezenta sub 5%, dar promit mai mult, deoarece piaţa aceasta este o treime din total piaţă şi este una foarte promiţătoare pentru companiile de seminţe”, observă Octavian Chihaia, directorul general al Monsanto pentru Ro-mâ-nia, Bulgaria şi Re-publica Mol-dova.

    Monsanto este un producător american de pesti-cide şi seminţe modificate ge-netic şi convenţionale pentru agricultură şi principalul jucător de pe piaţa locală pentru sămânţa de porumb. Octavian Chihaia spune că renumele companiei de vânzător de OMG-uri (organisme modificate genetic) este în curs de transformare – pe piaţa din UE, seminţele modificate genetic sunt teoretic interzise, dar există o serie de excepţii prin care acestea pot fi folosite. „Ingineria genetică este eliminată treptat, deoarece a fost foarte controversată. Este eliminată aşa cum în trecut s-a redus şi utilizarea componentelor chimice în agricultură. Acum se discută despre biologie, despre simbioza dintre plantă şi un microorganism care oferă o toleranţă mai bună la boli şi dăunători, astfel se reduc mult substanţele chimice dar şi organismele modificate genetic”.

    Începând de anul acesta Monsanto a venit cu trei linii de produs destinate magazinelor pentru fermieri, cu soiuri de porumb adaptate condiţiilor mai puţin specializate sau destinate celor care cultivă porumb pe suprafeţe mai mici de trei hectare. „Acum cantitatea nu este mare, dar important este feedbackul. Trebuie să fim atenţi cum intrăm deoarece fermierii sunt foarte atenţi la costuri. În plus, partea tehnică nu este una prea dezvoltată, micii fermieri nu au cursuri de specialitate, sunt oameni de la ţară cu o altă cultură a terenului şi noi ne-am gândit să avem produse care să se preteze în tot acest peisaj. Aprovizionarea este de asemenea importantă, pentru că noi lucrăm cu parteneri, iar aici rolul distribuitorului este foarte important. Noi cu fermierul mediu şi mare avem deja o relaţie, dar cu cel mic nu am avut cum pentru că numărul este foarte mare, iar relaţia pe care trebuie să o dezvolţi este cea cu reţelele de magazine”, a spus şeful Monsanto pe România.

    Aproape tot ce se produce în aceste ferme gospodăreşti este folosit pentru autoconsum, ceea ce face ca de multe ori în statisticile oficiale consumul per capita din România să fie mult sub media europeană tocmai pentru că nu există „măsurători“ privind autoconsumul. Uneori proprietarii fermelor familiale îşi mai vând produsele în pieţe sau le folosesc pentru mici trocuri la nivelul comunităţii. Vânzările din pieţele agroalimentare sunt estimate de ZF la un miliard de euro anual. Din cei 3,6 milioane de proprietari de ferme gospodăreşti, peste 60% au 55 de ani sau mai mult şi sunt dispuşi să continue să lucreze în agricultură chiar şi după vârsta de pensionare, conform datelor Eurostat.

    În 2013, 6,4 milioane de români munceau în propria fermă de familie pentru autoconsum, conform datelor Eurostat, majoritatea practicând agricultură de subzistenţă. Pe de altă parte,  în ultimii ani se observă o tendinţă crescută în rândul persoanelor cu venituri peste medie de a-şi înfiinţa propria fermă gospodă-rească pentru a se asigura de calitatea alimentelor pe care le consumă. Numărul persoanelor care practică agricultura pentru a evita consumul de alimente din comerţ este însă mult mai mic faţă de persoanele pentru care agricultura este principală îndeletnicire. Potrivit datelor din piaţă, există o clasă mijlocie care doreşte să îşi facă mici grădini în preajma marilor oraşe unde să îşi producă propriile culturi, de regulă legume, dar până la urmă procentul acestora este de până 5% din ceea ce înseamnă micile grădini de legume existente în România.

    Producţia de cereale a României a scăzut cu 25% în 2015, potrivit datelor Eurostat, la 16.815 mii de tone, faţă de peste 22.000 de tone anul trecut. Este al doilea cel mai slab an pentru cereale din ultimii cinci, producţia fiind puternic afectată de secetă. Potrivit lui Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), scăderea cea mai mare, de circa 50%, a fost la porumb. Chiar şi zonele cele mai bune au avut producţii cu 15-20% mai mici decât anul trecut. Zonele bune au fost cele din sudul ţării, respectiv Brăila, Galaţi, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman. Sistemele de irigat au funcţionat, dar pe zone extrem de mici. S-au irigat 130-150.000 de hectare anul acesta dintr-un total de 10 milioane, adică extrem de puţin. În celelalte zone precum Mol-dova s-au înregistrat cam 60-70% pier-deri la porumb, iar în Transilvania 50-55%.

    „Ce vedem noi pentru primăvara anului acesta, spunem că fermierii intră într-un nou sezon strâmtoraţi financiar. Spre exemplu, mulţi dintre ei sunt fermieri care nu şi-au făcut încă planul pe culturi. Incertitudinea este determinată pe fondul situaţiei financiare din 2015 determinată de producţia mică din cauzasecetei. Acum mulţi fermieri doresc să‑şi securizeze activitatea în fermă, împotriva intemperiilor, a inputurilor şi se orientează către produse mai puţin costisitoare, cum ar fi păioasele şi floarea soarelui”, a spus Octavian Chihaia. Potrivit şefului Monsanto, se observă în piaţă o creştere şi o intenţie de creştere a suprafeţelor de floarea‑soarelui, cultură care tolerează lipsa precipitaţiilor. De asemenea s-a văzut o creştere a păioaselor, în special a grâului de toamnă.

    Pentru porumb, premisa este că suprafaţa va scădea. Potrivit unor studii, Monsanto estimează o scădere de 5% a vânzărilor de sămânţă hibridă, de la 1,7 milioane de hectare anul trecut la circa 1,6 milioane: „În vânzări nu vedem această scădere, vedem chiar o creştere şi pe cantitate şi pe valoare. Într-un an foarte sensibil financiar am încercat să venim în piaţă cu o propunere care să acopere nevoia de cost şi producţie. Produse care se pliază pe o plajă de preţ mai redus, dar şi şapte noi produse care sunt pentru fermierii care nu renunţă la investiţii. Anul 2016 este unul în care fermierii sunt mult mai atenţi la costuri şi tind să se orienteze către seminţele ieftine. Este o muncă mai asiduă a companiilor pentru a-i convinge să cumpere premium”.

  • Cargill renunţă la vânzarea de inputuri. Câţi oameni vor fi concediaţi

    Decizia a fost luată în urma unei analize cuprinzătoare a operaţiunilor din domeniul cerealelor şi seminţelor oleaginoase în Europa Centrală şi de Est. Mai departe, compania îşi va concentra atenţia asupra achiziţionării, promovării şi comercializării cerealelor şi seminţelor oleaginoase în aceste pieţe.

    Aceste schimbări vor avea efect asupra unor roluri şi angajaţi care sunt dedicaţi, în prezent, acestor activităţi şi este de aşteptat ca aproximativ 180 de persoane din ţările unde se desfăşoară operaţiuni cu input-uri agricole să fie potenţial impactate. Numărul final din fiecare ţară va fi discutat cu reprezentanţii angajaţilor, un proces de consultare fiind deja demarat în statele impactate, se arată în comunicatul de presă transmis.

    Cargill este unul dintre cei mai importanţi achizitori şi comercianţi de cereale şi seminţe oleaginoase din lume.

    Regiunea Mării Negre rămâne un obiectiv central pentru Cargill, care susţine că va continua să îşi consolideze investiţiile şi operaţiunile existente, inclusiv reţeaua de terminale din porturi şi fabrici de procesare a seminţelor oleaginoase din regiune.

    Cargill va demara imediat restrângerea activităţilor de input-uri agricole. În cadrul altor operaţiuni din întreaga lume, Cargill furnizează o varietate de servicii fermierilor, incluzând input-uri agricole. Aceste afaceri nu sunt impactate de anunţul de astăzi.

    Cargill activează în România din 1996, are sediul în Bucureşti şi are, în prezent, mai mult de 600 de angajaţi în 19 locaţii din ţară. Compania activează în domeniul cerealelor, seminţelor oleaginoase şi hranei pentru animale.