BusinessMagazin

Category: Industrie

Analize din domeniul industriei – informații despre companii de succes, studii de caz și multe alte lucruri interesante

  • 100 Cele mai puternice femei din business. Iulia Sbiera, Chief financial officer, Pehart Grup

    Cifră de afaceri (2022): + 875 mil. lei

    Profit: 80 mil. lei

    Număr de angajaţi: 511

    Biografie: Iulia Sbiera a studiat management la Cluj, în cadrul Facultăţii de Studii Europene. În perioada facultăţii a făcut voluntariat şi a avut o scurtă experienţă în sistemul bancar. Între anii 2006 şi 2018 a lucrat pentru o companie multinaţională, în departamentul financiar, ocupând poziţii manageriale diverse. În 2018, a preluat poziţia de CFO al Pehart Grup, rol din care ghidează activitatea departamentelor Financiar, IT şi Resurse Umane şi coordonează programul ESG al companiei.

    ► Acum 20 de ani eram studentă, foarte curioasă şi aveam dorinţa de a învăţa şi experimenta în domenii diverse. Studiam management, făceam voluntariat, lucram part-time într-o bancă şi nu aveam definit rigid parcursul profesional.
    Ştiam că îmi plac strategia şi analiza financiară, dar atunci nu aveam conturat un traseu profesional clar în acest domeniu. În aceeaşi perioadă, am avut şi primele experienţe de trainer şi a apărut interesul pentru dezvoltarea personală şi profesională.

    ► Mi-am construit cariera în domeniul financiar pas cu pas, cu răbdare şi pasiune pentru ceea ce am făcut. Şi cu deschidere pentru oportunităţile care au apărut. Realitatea reflectă interesele mele de acum 20 de ani, iar flexibilitatea în parcursul meu profesional m-a îmbogăţit şi mi-a oferit o perspectivă mai amplă asupra domeniului meu de experienţă. Flexibilitatea m-a şi ajutat să navighez printre schimbările care au apărut.

    ► Rămân curioasă să descopăr cum se va schimba lumea şi, sper, voi fi pregătită să mă adaptez la ceea ce va urma. Viteza cu care s-au schimbat lucrurile în ultimii 5 ani nu îmi conferă îndrăzneală să încerc să setez aşteptări pentru următorii 20. Cred însă că umanitatea din fiecare dintre noi şi nevoia de a fi aproape unii de alţii va rămâne o constantă. Compania pentru care lucrez este prezentă pe piaţa din România din 1837, s-a dezvoltat accelerat în ultimii ani şi pregătim dezvoltare şi pentru următorii. Va rămâne cu siguranţă un furnizor preferat de hârtie pentru consumatorii din regiune.

     


     

  • Cum a devenit Taiwanul lider mondial al industriei bicicletelor

    Penuria de cipuri, războiul mondial pentru supremaţie tehnologică şi pretenţiile teritoriale ale Chinei au făcut cunoscut în toată lumea că Taiwan, prin compania TSMC, este cel mai mare producător de semiconductori din lume. Peisajul industrial este dominat de fabricile de semiconductori. Este însă mai puţin cunoscut că  Taiwan este lider şi la producţia de biciclete. Sectorul vehiculelor cu pedale şi două roţi, cu giganţi precum Merida şi Giant, este al doilea motor economic al insulei, scrie Le Monde. 

    „Aţi văzut asta? Turnul Giant are aceeaşi formă ca Taiwanul.” În Taichung, la baza sediului producătorului de biciclete numărul unu din lume, Sherry Tsou, care lucrează pentru Muzeul Culturii Ciclismului,  arată spre vârful clădirii. A lăudat munca arhitectului vedetă Joshua Jih Pan şi simbolismul formei construcţiei. Insula nu numai că a dat naştere companiei TSMC, devenită un gigant al industriei mondiale a semiconductoarelor, care creează cipurile esenţiale pentru telefoanele mobile, computerele şi maşinile oricui, dar este şi casa producătorilor de biciclete numărul unu şi doi în lume, Giant şi Merida. Mai mult, în spatele lor se află constelaţii de furnizori, de asemenea lideri în specialităţile lor, producând lanţuri, şei, lumini, frâne, schimbătoare şi baterii.

    În ultima jumătate de secol, Taiwan s-a impus pe tăcute ca insulă a bicicletei, adaptându-se de-a lungul anilor pentru a depăşi concurenţa din partea ţărilor cu costuri mai mici – spre deosebire de Europa sau Statele Unite, care şi-au lăsat industriile ciclismului să cadă de pe scara evoluţiei. În total, 900 de companii, multe dintre ele IMM-uri de familie, îşi împart lanţul valoric al sectorului, angajând peste 32.000 de oameni şi exportând piese în întreaga lume. Acestea sunt grupate în jurul Taichungului, al doilea oraş ca mărime al ţării, cu peste 2,8 milioane de locuitori, aflat în partea central-vestică a insulei.

    Jumătate dintre furnizori sunt concentraţi la sud de metropolă, în Changhua, în jurul Merida. Cealaltă jumătate se află la nord, lângă fabrica istorică a Giant.

    Din 2017, producţia de biciclete din Taiwan a scăzut sub pragul de 2,5 milioane de unităţi, dar această scădere este mai mult decât compensată de creşterea valorii bicicletelor, dar şi a pieselor de schimb. Valoarea producţiei de componente a Taiwanului a crescut de la mai puţin de 1 miliard de dolari (930 de milioane de euro) în 2003 la 4 miliarde de dolari în 2018 şi la peste 6 miliarde de dolari în 2022.

    În 1992, producătorul francez de articole sportive Decathlon s-a stabilit echidistant între aceste două huburi, în inima ecosistemului, pentru a căpăta greutate şi a deveni un centru de excelenţă în ciclism de sine stătător. Decathlon este acum unul dintre cei mai mari clienţi ai producătorilor taiwanezi, dar nu numai: Jean-François Guislain, care conduce Decathlon în Taichung, supraveghează 19 magazine, pe lângă biroul care se ocupă cu producţia. Cu toate acestea, bicicleta nu este o invenţie taiwaneză şi nici măcar nu are o tradiţie acolo. Cel mult este o obsesie. Muzeul ciclismului creat de Yang Liu, supranumit şi Regele Liu, fondatorul Giant, îi dă Cezarului ce este al Cezarului: cele mai vechi vehicule cu două roţi expuse acolo sunt europene. De exemplu, poate fi văzută o drezină, bicicleta de echilibru, fără pedale, proiectată în 1817 de baronul german Karl Drais von Sauerbronn. Traseul continuă cu o bicicletă de poştaş din Japonia. „În anii 1960, încă importam biciclete din această ţară”, explică doamna Tsou. Industria s-a dezvoltat în deceniul următor şi s-a îndreptat rapid către export. În 1972, King Liu a fondat grupul Giant, iar Ike Tseng, concurentul său, a creat Merida. Chiar la momentul potrivit: după criza petrolului din 1973, piaţa a decolat. „A atins apogeul în 1986-1987, cu peste 10 milioane de biciclete produse pe an în Taiwan”, îşi aminteşte Yucheng Cheng, director de producţie la Decathlon. Tot în această perioadă, brandul din nordul Franţei şi-a proiectat primul model de bicicletă şi s-a lansat pe piaţă. Încetul cu încetul, Giant şi Merida au creat o industrie de top. Muzeul prezintă prima bicicletă Giant din fibră de carbon. „Un model care este încă foarte imperfect, care a trebuit mult revizuit”, explică ghidul. Va mai dura câţiva ani pentru a realiza o structură dintr-o singură bucată. Taiwanezii nu încearcă să ascundă aceste eşecuri care, spun ei, le permit să ajungă mai târziu la un produs reuşit.

    În anii 1990, ciclismul montan a devenit noul motor de creştere. Vânzările au ajuns la aproximativ 7,5 milioane de biciclete pe an. O epocă de aur pusă sub semnul întrebării de sosirea concurenţei din China, cu costuri mult mai mici. Şocul este brutal. La începutul anilor 2000, vânzările din Taiwan au scăzut sub 5 milioane. În 2003, şefii de la Giant şi Merida au decis să reunească în jur de zece companii, apoi în jur de douăzeci, în ceea ce ei au numit „Echipa A”: concurenţii şi-au uitat rivalităţile şi au decis să lucreze împreună pentru a urca mai rapid spre vârf, bazându-se pe inovaţie.

    În A-Team se regăseşte Velo, numărul unu mondial la şei, KMC, cu 80% cotă din piaţa globală a lanţurilor, Wellgo, care produce pedale, Maxxis, furnizor arhicunoscut de anvelope, Tektro, principalul competitor al japonezului Shimano pentru frâne, sau SRAM, la început un specialist american în schimbătoare, dar acum cu rădăcini bine înfipte în industria insulei. „Lanţul valoric al bicicletelor a fost împărţit într-o serie de componente. Fiecare companie este specializată într-o mică bucată şi trebuie să exceleze în abilităţile sale: progres şi inovaţie”, explică Gary Chien, fondatorul Dosun (o companie de 350 de angajaţi, specializată în iluminat), care lucrează cu fiica sa Clara. Grupul lor, specializat iniţial în circuite imprimate, proiectează şi biciclete electrice foarte apreciate în lumea vestică. În Franţa, Dosun este unul dintre furnizorii de biciclete Mustache. În biroul său din Changhua, Leo Chen, unul dintre cei trei fondatori ai Tektro (frâne mai ales, şi schimbătoare), îşi aminteşte că Echipa A, din care făcea parte, a declanşat apariţia Echipei M, echivalentul acesteia printre producatori de maşini-unelte. Şi ei a trebuit să-şi întărească muşchii şi să se unească pentru a ajuta producătorii locali să răspundă prin automatizare la concurenţa preţurilor reduse din China. Într-una dintre cele şase clădiri în care Tektro îşi produce frânele pentru biciclete, exportate peste tot în lume, se văd etapele succesive ale acestei robotizări. O singură frână are mai mult de cincizeci de piese, care trebuie prelucrate înainte de a fi asamblate: „Producem 80% din componente, în special plăcuţele. Acest lucru este important pentru a fi siguri de calitatea lor”, explică Gary Chang, director industrial la Tektro, arătând spre un set hexagonal de şase maşini, protejate de vitrine. Piesele metalice mici ajung pe o bandă transportoare, sunt ridicate de un robot, apoi transferate de la o maşină la alta automat, ieşind cu găuri, lustruite, controlate cu laser, gata de asamblat, fără nicio intervenţie umană. În spatele acestui utilaj de ultimă generaţie se văd generaţiile mai vechi, care încă funcţionează cu operatori şi control manual al calităţii. Compania investeşte constant pentru a produce din ce în ce mai rapid. „Vin aproape în fiecare lună şi în fiecare lună observ schimbări, părţi ale fabricii pe care nu le recunosc”, notează Joanne Hu, director de producţie la Decathlon Taiwan. „Decathlon este cel mai mare client al nostru, dar reprezintă mai puţin de 10% din cifra de afaceri”, explică domnul Chen. A avea o bază de clienţi globală şi foarte diversă face parte din modelul de afaceri, care urmăreşte economii de scară. Tektro operează în Changhua cu 700 de angajaţi, inclusiv douăzeci şi opt de ingineri de cercetare şi dezvoltare. Grupul are două fabrici în China, care produc în principal pentru piaţa locală; 70% din producţie este realizată în Taiwan, unde forţa de muncă este puţină. Pe aparate, instrucţiunile sunt scrise în thailandeză şi vietnameză: compania a obţinut autorizaţia de a aduce  150 de angajaţi imigranţi. Progresul la nivel superior implică, de asemenea, marketing şi sponsorizare. Giant s-a apucat mai întâi de ciclism montan, apoi şi-a ataşat numele echipei de ciclism a Rabobank. Tektro, care are un deficit de reputaţie faţă de Shimano, a creat o marcă sportivă de ultimă generaţie, TRP, şi a încheiat un parteneriat cu riderul american de mountain bike Aaron Gwin, de cinci ori campion mondial la downhill. Din 2015, întreaga industrie stă pe vârful valului de biciclete cu asistenţă electrică şi are planificat ca în 2027 să ajungă cu vânzarea electricelor la nivelul bicicletelor clasice. Acest pariu high-end şi electric dă roade. Din 2017, producţia de biciclete din Taiwan a scăzut sub pragul de 2,5 milioane de unităţi, dar această scădere este mai mult decât compensată de creşterea valorii bicicletelor, dar şi a pieselor de schimb. Valoarea producţiei de componente a Taiwanului a crescut de la mai puţin de 1 miliard de dolari (930 de milioane de euro) în 2003 la 4 miliarde de dolari în 2018 şi la peste 6 miliarde de dolari în 2022.

    În total, 900 de companii, multe dintre ele IMM-uri de familie, îşi împart lanţul valoric al sectorului, angajând peste 32.000 de oameni şi exportând piese în întreaga lume. Acestea sunt grupate în jurul Taichungului, al doilea oraş ca mărime al ţării, cu peste 2,8 milioane de locuitori, aflat în partea central-vestică a insulei. Jumătate dintre furnizori sunt concentraţi la sud de metropolă, în Changhua, în jurul Merida. Cealaltă jumătate se află la nord, lângă fabrica istorică a Giant.

    Marile economii fac eforturi pentru a-şi reloca producţia, dar în Europa şi SUA este vorba în principal de asamblarea produsului finit, bicicleta. Decathlon, care a vândut patru milioane de unităţi la nivel mondial în 2022 (pe o piaţă globală de 120 de milioane), are fabrici în Franţa, Portugalia şi România. De asemenea, compania franceză a vândut 267.000 de biciclete electrice, majoritatea echipate cu baterii taiwaneze Simplo. În Europa, Giant asamblează biciclete în Olanda şi Ungaria, unde are o fabrică uriaşă la Gyöngyös, lângă autostradă.

    În faţa dorinţei de mobilitate mai individuală şi mai puţin poluantă, mai ales după pandemia de Covid-19, vânzările au cunoscut o nouă accelerare cu o prelungire a timpului necesar pentru a obţine bicicleta mult visată. Dar, pe această piaţă profund ciclică, cererea a scăzut cu 30% în 2023, lăsând producătorii cu un munte de biciclete pe stoc. Situaţia îngrijorează industria taiwaneză, care mizează pe dezvoltarea mobilităţii active pentru a se relansa. Vicky Yang, fiica fondatorului Giant, care acum este condus de verişoara ei Bonnie Tu, îşi investeşte toată energia în dezvoltarea de biciclete pentru comunităţi, pentru servicii de tipul bike-sharing. Vrea să urce cât mai mulţi pietoni şi şoferi pe vehicule cu două roţi. Ea se află în fruntea YouBike, modelul taiwanez simplu şi eficient de bike-sharing, prezent deja în unsprezece oraşe de pe insulă şi care urmează să împlinească în curând doisprezece ani. Doamna Yang oferă acest sistem cu tot ce trebuie pentru implementarea cu succes în toate oraşele din lume – „toţi fie au un sistem, fie plănuiesc să aibă unul în curând”, spune ea cu satisfacţie. Ea nu se satură să-şi etaleze bicicleta electrică portocalie, uşoară, cu un mic buton care permite reglarea şeii cu un singur clic, fără a forţa, pentru a nu fi udată când plouă, exact aşa cum a cerut şeful diviziei Velo. Aceste biciclete YouBike sunt echipate cu sistemul de schimbare a vitezelor pe care-l au şi Vélib’, din Paris. Nicio bicicletă nu scapă de piesele fabricate în Taiwan.  

    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

  • 100 Cele mai puternice femei din business. Mihaela Popescu, Area manager East Europe, North Sea & Sub-Saharan Africa, TenarisSilcotub

    Cifră de afaceri (2022): 4.051 mil. lei

    Venit net: 442 milioane lei

    Număr de angajaţi: 1.900

    Biografie:
    Mihaela Popescu este area manager pentru Europa de Est, Marea Nordului şi Africa Subsahariană. Responsabilităţile sale includ TenarisSilcotub în România, o companie de producţie de ţevi fără sudură cu o cifră de afaceri de aproximativ 900 milioane USD (2022). TenarisSilcotub face parte din grupul Tenaris, lider mondial în producerea şi furnizarea de ţevi din oţel şi servicii conexe pentru industria energetică mondială şi alte aplicaţii industriale.

    ► Cu 20 de ani în urmă, lucram în consultanţă de aproape 10 ani, mai exact în M&A. Ofeream consultanţă clienţilor să cumpere sau să vândă companii, dar rareori aveam şansa de a participa la integrarea achiziţiei,  după ce a avut loc tranzacţia. Mă gândeam să mă „aşez” într-un loc de muncă mai operativ, făcând o schimbare profesională, deşi îmi iubeam foarte mult munca. M&A este o lume fascinantă şi oferă posibilitatea de a crea valoare rapid şi de a întâlni o mulţime de oameni.

    ► În calitate de consultant, ai ocazia de a vedea multe industrii şi de a participa la diferite momente ale pieţei. Îmi amintesc de epoca boomului internetului, în care a existat atât de mult interes pentru a cumpăra companii din IT&C, indiferent de dimensiunea lor sau de rezultatele financiare. Privind în urmă, au fost vremuri „nebune”. Am avut, de-a lungul timpului, diverse oferte pentru a mă alătura altor companii, dar nu mi-am imaginat că voi alege o industrie „hard” precum sectorul siderurgic. Dar, uneori, viaţa te surprinde, ducându-te în locuri în care nu te

    ► Sectorul siderurgic este o industrie de bază pentru dezvoltarea globală, dar în acelaşi timp provocator ca emisii (spre exemplu, reprezintă 7% din emisiile de CO2 la nivel mondial). Sectorul trece printr-un proces de transformare majoră, datorită exigentelor de decarbonizare, care vor crea o provocare imensă pentru companii în următorul deceniu. Dacă adăugăm digitalizarea, AI, deficitul de competenţe calificate, îndrăznesc să spun că următorii ani vor fi foarte provocatori. În acelaşi timp, perioada va fi plină de oportunităţi pentru companiile care se adaptează şi care dau tonul schimbărilor.

     

     


     

  • Cum a reuşit o anteprenoare din Satu Mare să construiască o afacere de milioane de euro şi să-si vândă produsele în toată lumea?

    100 Cele mai puternice femei din business. Elena Birtoc, Cofondatoare şi CEO, Carel Woodworks

    Cifră de afaceri (2022): 3.533.150 euro

    Profit net: 314.773 euro

    Număr de angajaţi: 66

    Biografie:
    Ambiţie, tenacitate şi curaj – sunt primele trei cuvinte care o definesc pe Elena Birtoc, cofondatoare şi CEO al Carel Woodworks – producător de mobilier din judeţul Satu Mare. Povesteşte că dintotdeauna a crezut în visul său de a construi un business stabil, un brand pe care să-l ducă mai departe în Europa. Atentă la detalii, antreprenoarea nu a renunţat niciodată la strategiile sale de dezvoltare, chiar şi în vremuri dificile din punct de vedere economic. În opinia sa, succesul într-un business este strâns legat de succesul din viaţa personală, fiind important să păstrezi un echilibru între cele două.

    ► În urmă cu 20 de ani, antreprenoriatul se afla în plină ucenicie, caracterizat de o cultură precară din punct de vedere antreprenorial şi managerial, cu o civilizaţie bancară de asemenea precară, dar compensate cumva de emoţia, dorinţa şi nevoia de a visa şi a crede în tine. Perspectivele în România erau dintre cele mai bune, puteai începe aproape orice business. Totuşi, ca orice pas nou făcut, o firmă avea nevoie încă de pe atunci de toate ingredientele necesare pentru a fi una de calitate. Nu le aveai la îndemână, trebuia să te lupţi cu ce ai, să aştepţi momente prielnice. Până la urmă, istoria dictează. Iar mediul în care te desfăşori determină rezultatul.

    ► Este adevărat că ne-am adaptat mereu la schimbări, am construit strategii potrivite contextului, pe care uneori chiar a trebuit să le modificăm peste noapte, în funcţie de pandemii, de crize economice, de războaie, taxe sau de mentalul colectiv. Azi, am o companie cu o istorie de 23 de ani, am reuşit să o construiesc foarte stabilă împreună cu echipa mea şi, împreună, ne-am câştigat locul în piaţă.

    ► Curajul şi entuziasmul de a crea un business vor fi, în continuare, esenţiale. Iar curajul este important indiferent de context: curajul de a rezista, de a te ridica, de a spune răspicat cine eşti şi de unde vii. Viitorul îi va ajuta pe cei creativi şi îndrăzneţi. Valoarea României de azi este indiscutabil mult mai preţioasă, cultura noastră managerială, civilizaţia bancară sau mentalul antreprenorial sunt pregătite pentru o dezvoltare fără precedent a capitalului românesc. Azi înţelegem, putem şi avem uşile deschise spre o nouă eră a antreprenoriatului românesc.


     

  • 100 Cele mai puternice femei din business. Edit Târcolea, Managing director, Toyota România

    Cifră de afaceri (2023): 576 mil.  euro

    Număr de angajaţi: 57

    Biografie:
    Edit Târcolea, absolventă a The Chartered Institute of Management Accountants din Londra, este din 2016 general manager al Toyota România. Este una dintre puţinele femei lider din industria auto din România, iar anterior, în perioada 2012-2016, a avut funcţia de finance director în cadrul Toyota România.

    ► Acum 30 de ani,  îmi doream o carieră în domeniul economic, fiind fascinată de complexitatea şi dinamica mediului de afaceri. Visam să lucrez într-o companie globală, unde să pot învăţa şi să contribui la succesul organizaţiei. Această dorinţă m-a determinat să îmi urmez studiile economice şi să caut oportunităţi în domeniu.

    ► Drumul meu profesional a coincis, în mare parte, cu aşteptările. Am reuşit să acumulez o experienţă bogată în cei peste 30 de ani de activitate doar în companii multinaţionale din diverse sectoare, din care ultimii 12 ani în cadrul Toyota România, ocupând diverse funcţii şi contribuind la creşterea companiei. Însă realitatea a adus şi provocări neaşteptate, pe care a trebuit să le gestionez cu adaptabilitate şi determinare.

    ► Industria auto se va transforma radical în următorii 20 de ani. Mizez pe o creştere semnificativă a vehiculelor electrificate (hibride, plug-in hibride şi electrice) şi sunt onorată ca Toyota este liderul electrificării şi va continua să fie. Pe plan local, cred cu tărie în potenţialul mediului de afaceri românesc. Consider că acesta va continua să se dezvolte, oferind oportunităţi deosebite celor care îşi doresc să îşi construiască o carieră de succes.

  • 100 Cele mai puternice femei din business. Cecilia Tudor, Managing director Renault South Eastern Europe, Renault Commercial Roumanie

    Cifră de afaceri (2022)*: 4,75 mld. lei

    Profit net (2022): 41,6 mil. lei

    Număr de angajaţi: 149

    * Renault Commercial Roumanie

    Biografie:
    Are o experienţă de peste 20 de ani în Renault Group România, în comerţ, marketing şi comunicare pentru mărcile Dacia şi Renault. A condus, pe rând, departamentele de Distribuţie Comercială, Vânzări Reţea Renault, Vânzări Vehicule Electrice – Vehicule de Ocazie – Vehicule Utilitare. În 2021 a fost numită managing director Renault South Eastern Europe, rol prin care coordonează activitatea pentru marca Renault la nivelul clusterului SEE.

    ► Ştiam că îmi doresc o profesie care să îmi ofere oportunităţi de interacţiune cu oamenii. În perioada preuniversitară, aveam două gânduri: fie să devin medic, fie să lucrez în vânzări, două domenii diferite, dar ambele îmi ofereau şansa de a lucra, zilnic, cu oameni. La momentul acela, m-am simţit mai aproape de zona comercială şi am ales o facultate cu profil economic. Ulterior, am intrat în Renault pe zona de marketing, unde am găsit mediul ideal pentru un tânăr absolvent – una dintre primele companii multinaţionale din ţară, aveam şansa de a urma cursuri şi traininguri, eram expusă know-how-ului internaţional şi diferitelor contexte, departamente, situaţii.

    ► Aşteptările mele au coincis într-o proporţie mare cu ceea ce Renault îmi oferea, dar poate într-un ritm mai puţin accelerat faţă de ceea ce îmi imaginam eu. Am avut şansa să trec prin marketing, vânzări, after-sales, comunicare, departamente care mi-au permis să îmi formez o perspectivă largă şi informată asupra industriei, oferindu-mi baza necesară pentru a lua decizii asumate. Traseul s-a dovedit a se mula foarte bine atât pe nevoile mele de creştere profesională, cât şi pe dorinţa de a fi mereu în contact cu oamenii, mai ales că activăm într-o industrie unde schimbările sunt nu numai constante, dar şi majore, din punct de vedere tehnologic şi legislativ.

    ► Renault a făcut deja o repoziţionare strategică majoră, devenind un brand de tehnologie, de servicii şi energie curată, punând bazele planului său ambiţios de a deveni, în Europa, marcă auto pur electrică, din 2030. Având în vedere industria, reglementările, nevoia de mobilitate durabilă, imprevizibilul – a se vedea pandemia, dar şi dorinţa oamenilor de a avea vehicule cât mai inteligente, conectate şi performante care ţin pasul cu societatea, nu cred că putem să mai vorbim de perioade de timp aşa mari, ci ar trebui să gândim în etape mai scurte.
     

  • Tehnologie nouă, dar cu influenţe din trecut. Care este noua strategie veche cu care producătorii auto vor să îşi atraga clienţii

    În anii ‘60 şi ‘70 automobilul era un „statement” chiar şi pentru clasa de mijloc. Conta foarte mult fiecare element cromat de pe grila radiatorului şi fiecare ceas nou de bord din interior. Anii 2000 au dus însă la o standardizare, unde mai toate maşinile unei mărci semănau foarte mult. Acum constructorii vor să revină nu doar la denumiri consacrate, ci şi la strategii care le-au adus creşteri în trecut.

    „Hero name plate” este o nouă strategie pe care americanii de la Ford vor să o perfecţioneze în următorii ani. A fost implementată cu Mustang Mach-E, crossoverul electric cu imagine inspirată din Mustangul clasic. A mers mai departe şi a urmat Puma „de Craiova” – iniţial un coupe sportiv de clasă mică la finalul anilor ʼ90, acum un crossover mic, tot de clasă mică, dar cu aceeaşi idee de sportivitate şi polivalenţă. Bronco de asemenea a revenit. Un model iconic în Statele Unite, un off-roader care rivalizează cu Jeep Wrangler. Acum a venit timpul ca Explorer să ia o nouă formă în Europa. În timp ce în Statele Unite Explorer va continua să fie un SUV mare la cea de-a şaptea generaţie, în Europa Explorer este acum un crossover electric. „Hero name plate – acestea sunt maşinile cu o poveste în spate şi oferă clienţilor o anumită experienţă. Am făcut asta cu Bronco, cu Mustang Mach-E”, a spus Amko Leenarts, director design la Ford Europa.

    Ford a mers mai departe cu parteneriatul cu Volkswagen, iar prima maşină electrică europeană ce va fi produsă în uzina modernizată de la Köln utilizează platforma MEB a celor de la VW. „Pentru Explorer am utilizat platforma lui ID.4, pe care am scurtat-o. Aceasta are 4,46 metri lungime, faţă de ID.4 care are 10 cm mai mult. Are o platformă foarte capabilă şi vine cu multe dotări din standard”, a spus Amko Leenarts.

    „Hero name plate – acestea sunt maşinile cu o poveste în spate şi oferă clienţilor o anumită experienţă. Am făcut asta cu Bronco, cu Mustang Mach-E.“ – Amko Leenarts, Director Design, Ford Europa

    El explică faptul că strategia sa în materie de proiectare s-a schimbat radical. Dacă în 2018 toate modelele Ford aveau o parte frontală asemănătoare, urmând aceeaşi linie de design, acum caută să diferenţieze cât mai mult modelele. „Acum toţi constructorii vor ca maşinile lor să arate diferit. În 2018 nu era aşa, spre exemplu, însă Ford acum urmăreşte ca fiecare automobil al său să aibă propria identitate. La început era cumva o strategie începută de germani – făceai o faţă, pe care o utilizai, modificată, la mai multe modele. Acum clientul doreşte mai mult, doreşte o poveste pe care doar Ford o poate livra. Atunci când vorbim de brand pentru un produs, ca un ADN, te poate limita. Maşini precum S-Max, Galaxy sau C-Max nu erau făcute pentru acele grile, spre exemplu, însă am fost nevoiţi să le facem aşa. Avem mai multă libertate acum iar fiecare maşină este «eroul». Căpitanul America diferă de Superman. Acum avem mult mai multă libertate când vine vorba de design”, a spus directorul de design.

    Miza americanilor este de a recuceri piaţa. În 2009 americanii vindeau în Europa peste 1 milion de maşini anual. După 2020 vânzările au scăzut treptat sub pragul de 600.000, iar nume importante precum Fiesta sau Mondeo au dispărut din gamă, iar următorul este Focus. Pe de altă parte, americanii au anunţat un plan de lansa noi electrice, atât pe platformă de la Volkswagen, cât şi pe platformă proprie. VW este considerat în această ecuaţie un alt furnizor de componente, precum Bosch sau Continental, în condiţiile în care Ford preia platforma, dar o optimizează în funcţie de cerinţele proprii.

    „Vorbim acum de cucerirea pieţei, mai mult decât de retenţie. Mach-E a reprezentat 70-80% clienţi noi pentru marcă. Cu Explorer ne aşteptăm la 60% rată de clienţi noi. Sunt clienţi noi care vin spre Ford, dar şi clienţi vechi – cei care au avut sau au Kuga hibrid sau plug-in, Puma. Ce este important pentru clienţi acum este de a avea o gamă din care să aleagă”, a explicat Peter Zillig, director marketing la Ford Europa.

    Noul Explorer  este primul vehicul de pasageri EV de la Ford dezvoltat şi construit în Europa, oferind până la 602 km autonomie la o singură încărcare. Încărcarea de la 10-80% durează aproximativ  26 de minute utilizând încărcarea rapidă DC de până la 185 kW pentru modelul AWD.

    Santiago Sainz, director product marketing pentru Ford Europa, a explicat faptul că  Kuga PHEV a fost cel mai bine vândut hibrid plug-in şi în 2023 şi 80% dintre clienţii de PHEV fie merg către un alt hibrid plug-in, fie către un electric, nu înapoi. Mai mult, cum piaţa europeană este împărţită 50/50 între flote şi retail, pentru a avea succes, trebuie să ai succes şi la clienţi individuali, care apelează la leasing, dar şi la flote. De aceea am mizat pe studii legate de valori reziduale. „Am vrut să oferim clienţilor o maşină frumoasă. Am analizat ce vor clienţii şi de acum doi ani am realizat o analiză alături de două companii, despre creşterea valorii reziduale. Am analizat ce putem face în plus pentru a creşte valoarea reziduală. La finalul zilei cel mai mult contează este rata la leasing, iar valoarea ratei depinde şi de valoarea reziduală. Am crescut numărul ehipamentelor din standard tocmai pentru a reduce devalorizarea maşinii – am venit cu scaune electrice şi masaj în scaune, navigaţie conectată pe viaţă, fără vreun abonament suplimentar, jante din aliaj, pentru mai multă valoare”, a spus Santiago Sainz. Dar de ce lansează Ford maşini electrice într-un an în care vânzările acestora încetinesc? Americanii merg mai departe cu planul de a electrifica flota europeană până în 2030.

    „Ce am văzut la început, acum 3-4 ani, era o cerere peste medie pentru maşini electrice, iar momentan situaţia revine cumva la normal, dar volumele tot sunt peste estimările noastre. Următorul val de electrice, din care face parte şi Explorer, este unul conectat. În Europa, din nord, din Norvegia, avem 80-90% grad de adopţie până în sud, unde lucrurile mai pot fi îmbunătăţite. Dar avem şi un val nou de electrice. Doar anul acesta vom avea
    80 de noi modele electrice în Europa. Vedem şi multe maşini dinspre China, iar piaţa devine una tot mai competitivă”, a spus Peter Zillig.

     

    De ce Explorer pentru noul electric?

    „Explorer nu vine neapărat ca hero name plate, ci vine cu semnificaţia denumirii – este un explorator, înseamnă că este curios, aventurier, este gata de un nou capitol. Ne ajută să spunem povestea şi doar noi putem veni cu un Explorer”, a spus Amko Leenarts, director design, Ford Europa. Proiectat în Europa şi asamblat la noul Centru de Vehicule Electrice Ford din Köln, Germania, unde producţia de volum este acum în desfăşurare, noul Explorer complet electric este un alt pas în călătoria Ford spre o nouă generaţie de vehicule electrice de pasageri în regiune.

    Noul Explorer complet electric este primul dintr-un val de vehicule electrice inovatoare de la Ford şi deschide calea către o reinventare completă a brandului Ford în Europa. Combinând ingineria germană cu stilul american, SUV-ul de dimensiuni medii are cinci locuri pe două rânduri şi este complet echipat pentru a duce familiile în aventuri cu o experienţă digitală remarcabilă şi cu dinamica de conducere adaptată clienţilor europeni.

    Un al doilea vehicul electric, un nou crossover sport, va fi dezvăluit în curând cu producţie în Köln care începe în acest an, urmat de o versiune complet electrică a micuţului crossover Puma mai târziu în 2024. „Explorer deschide calea pentru o nouă şi interesantă generaţie de vehicule electrice Ford. Inspirat din moştenirea noastră americană, dar proiectat şi construit pentru clienţii noştri europeni, este echipat pentru a face faţă de la condusul zilnic până la mari aventuri”, a declarat Marin Gjaja, chief operating officer, Ford Model e.

    Noul Explorer a intrat deja în cărţile de recorduri în mâinile lui Lexie Alford, care a devenit prima persoană care a ocolit globul într-un vehicul electric. Traversând şase continente, 27 de ţări şi acoperind peste 30.000 de kilometri doar electric.

    „La finalul zilei cel mai mult contează este rata la leasing, iar valoarea ratei depinde şi de valoarea reziduală. Am crescut numărul ehipamentelor din standard tocmai pentru a reduce devalorizarea maşinii – am venit cu scaune electrice şi masaj în scaune, navigaţie conectată pe viaţă, fără vreun abonament suplimentar, jante din aliaj, pentru mai multă valoare.” –  Santiago Sainz, director product marketing pentru Ford Europa

    Pentru orice aventură

    Noul Explorer complet electric este primul vehicul de pasageri EV de la Ford dezvoltat şi construit în Europa, oferind specificaţii superioare standard care includ lanţuri de propulsie electrice pentru emisii zero de evacuare în timpul conducerii – şi până la 602 km autonomie la o singură încărcare.

    Explorer este introdus cu opţiunea cu un singur motor şi cu tracţiune pe roţile din spate (RWD) sau două motoare şi cu tracţiune integrală (AWD). Ambele folosesc o baterie NMC (nichel-mangan-cobalt), aleasă pentru densitatea sa energetică, putere şi performanţă în climatele europene de la Scandinavia la Mediterană. Încărcarea de la 10 la 80% durează aproximativ 26 de minute utilizând încărcarea rapidă DC de până la 185 kW pentru modelul AWD. Explorer poate accelera mai rapid decât un Ford Performance Focus ST, cu 340 CP, atingând 100 km/h în 5,3 secunde pentru modelul AWD. Explorer AWD poate, de asemenea, tracta până la 1.200 kg. Şi toate acestea sunt realizate folosind propulsie electrică fără întreruperi.

    „Explorer dovedeşte că eficienţa şi rafinamentul lanţurilor de propulsie complet electrice nu vin în detrimentul plăcerii de a conduce”, a declarat Geert van Noyen, Vehicle Dynamics, Ford in Europe. „Acceleraţia de tip maşină sport şi agilitatea caracteristică Ford într-un pachet atât de capabil şi flexibil oferă clienţilor libertatea de a face propriile lor aventuri.”

    Noul Explorer complet electric este primul vehicul asamblat la Centrul de Vehicule Electrice din Köln al Ford după o investiţie de 2 miliarde de dolari, care a transformat această fabrică.

    Echipat cu inteligenţă artificială de ultimă generaţie şi o simfonie de sute de roboţi coregrafiaţi într-un mod extrem de precis, Centrul de Vehicule Electrice din Köln este susţinut de maşini care învaţă singure şi peste 600 de noi roboţi care execută sarcini de sudare, tăiere, curăţare, vopsire şi fuziune. 

  • În lumea miliardarilor

    Cullinan a luat prin surprindere industria luxului în 2018. Mulţi constructori deja aveau sau au anunţat SUV-uri în portofoliu, însă în cazul Rolls-Royce nu puteau avea ceva care să se numească utilitar – „Sports Utility Vehicle”. Chiar şi aşa, Cullinan a dublat volumele constructorului din Goodwood şi a avut şi o contribuţie la creşterea preţului mediu.

    Denumit după cel mai mare diamant descoperit vreodată, primul automobil Rolls-Royce tot-teren, cu caroseria înălţată, a fost proiectat pentru a putea rula şi pe teren accidentat, fiind primul Rolls cu tracţiune integrală şi capabilitatea de a ieşi în afara carosabilului. Fiind o nouă serie, şi nu un model complet nou, Cullinan Series II dispune tot de motorul Rolls-Royce V12 de 6,75 de litri ce produce 563 CP. Electrificarea rămâne doar în portofoliul Spectre momentan, însă după 2030 toate automobilele Rolls-Royce vor fi electrice.

    În noua sa formă, reprezintă cea mai extinsă dezvoltare Series II din istoria Rolls-Royce. Aceasta răspunde codurilor în schimbare ale luxului şi modelelor de utilizare în evoluţie, păstrând în acelaşi timp calităţile esenţiale care stau la baza popularităţii Cullinan – în prezent este cel mai bine vândut Rolls-Royce şi reprezintă circa jumătate din vânzările brandului britanic. Şi în România rezultatul a fost similar. De la 10-15 automobile Rolls-Royce odată cu noul Cullinan, din 2018 vânzările au tot urcat până spre 30 de unităţi în 2023. Aici este vorba însă de înmatriculări în România, însă clienţii de Rolls-Royce de obicei pot alege şi înregistrarea maşinii într-o altă ţară precum Monaco sau Germania. Mai mult, comenzile în cazul unor modele noi pot fi livrate şi la peste un an de la achitarea avansului.

    Alter ego-ul disruptiv al Rolls-Royce, Black Badge, a atins apogeul în Cullinan, unde atitudinea sa asertivă şi necompromiţătoare atrage clienţii care caută cele mai îndrăzneţe forme de autoexprimare. Pentru aceşti clienţi, britanicii vin cu Black Badge Cullinan Series II, reprezentând o propunere mai expresivă, definită nu doar printr-un tratament estetic mai „întunecat”, dar şi prin modificări tehnice care să o fundamenteze. „În 2018, Cullinan a reîncadrat motorizarea superlux, permiţând clienţilor Rolls-Royce să experimenteze senzaţia de «plimbare pe covor magic» a mărcii, indiferent de teren, în fiecare colţ al lumii. În cei şase ani de atunci, Cullinan a atras grupuri complet noi de clienţi către Rolls-Royce şi a schimbat profund percepţiile despre ce este o maşină Rolls-Royce şi ce poate însemna pentru proprietarul său. Cullinan Series II a fost creat pentru a construi pe aceste rezultate. Prin integrarea de noi tehnologii, materiale noi, actualizări meticulos considerate ale designului şi oportunităţi inovatoare de auto-exprimare prin Bespoke, păstrăm tot ceea ce clienţii noştri iubesc la această maşină, asigurându-i continuarea atracţiei”, explică Chris Brownridge, chief executive officer, Rolls-Royce Motor Cars. Fiind un Rolls-Royce, Cullinan oferă întreaga suită de elemente de personalizare bespoke dezvoltate special pentru diferitele moduri de viaţă ale proprietarilor săi. Una dintre opţiunile cele mai vizibile o reprezintă Modulul de Recreere (Recreation Module) – un sertar acţionat electric în care clienţii vor putea depozita accesoriile şi bunurile personale necesare activităţilor pe care au în plan să le desfăşoare. Acesta este situat în compartimentul din spate al maşinii şi poate fi deschis cu uşurinţă la atingerea unui buton. Cei de la Rolls-Royce vizează întotdeauna locurile unde posesorii acestora îşi petrec timpul, în special vacanţele. În acest context, şi testul internaţional a fost organizat în Ibiza, locul unde mulţi dintre miliardarii lumii au case de vacanţă.

    „De la lansarea primului Rolls-Royce construit la Goodwood, designerii au avut mare grijă să ofere fiecărui model un univers estetic propriu distinctiv. Fiecare este bazat pe informaţii detaliate adunate direct de la clienţii noştri înainte ca maşina să fie concepută şi pe tot parcursul vieţii sale.“

    Anders Warming, director de design, Rolls-Royce Motor Cars

    „Lumea luxului a crescut mult în Ibiza în ultimii ani, iar insula este depăşită doar de Londra şi Monaco în Europa. Sunt mulţi antreprenori care lucrează din Ibiza, iar numărul miliardarilor de aici este în creştere”, spune Georgina Cox, head of global product communications, Rolls-Royce Motor Cars. Una dintre opţiunile oferite de Recreation Module este Rolls-Royce Cullinan Viewing Suite – cu o singură apăsare de buton, două scaune din piele de cea mai bună calitate orientate spre exterior şi o masă de cocktailuri apar din cadrul modulului. Ori de câte ori posesorul călătoreşte undeva, Viewing Suite garantează cel mai bun loc posibil pentru privitor. „Sunt vremuri interesante pentru Rolls-Royce. Baza de clienţi creşte şi sunt tot mai mulţi tineri atraşi de marcă, în special datorită ediţiei Black Badge. În plus, venim şi cu multe ediţii limitate bespoke precum Frozen Lakes sau Blue Shadow care au un design interior special”, a subliniat Boris Weletzky. El explică faptul că acum este în discuţie un echilibru între calitatea execuţiei, istorie şi tradiţie. Miza este de a concepe un obiect de artă atemporal, un automobil inspirat de tradiţie şi vertical. De aceea inspiraţia vine din afara sferei auto, dinspre iahturi. „Grila radiatorului este acum iluminată. Ne-am inspirat de la clădirile înalte de birouri şi felul în care acestea se văd pe timp de noapte. Mai mult, creşte şi verticalitatea maşinii, iar partea de jos este inspirată de modul în care o barcă sparge valurile. Venim în premieră cu jante pe 23 de inci cu design inspirat de diamante”, a spus Julianne Blasi, head of exterior design. Noul Cullinan aduce şi o premieră – au revenit materialele textile la bordul Rolls-Royce. Dacă până acum aveam lână de cea mai bună calitate pentru covoraşe, acum există şi o tapiţerie din bambus.

    „În 2018 Cullinan a reîncadrat motorizarea superlux, permiţând clienţilor Rolls-Royce să experimenteze senzaţia de «plimbare pe covor magic» a mărcii, indiferent de teren, în fiecare colţ al lumii. În cei şase ani de atunci, Cullinan a atras grupuri complet noi de clienţi către Rolls-Royce şi a schimbat profund percepţiile despre ce este o maşină Rolls-Royce şi ce poate însemna pentru proprietarul său. Cullinan Series II a fost creat pentru a construi pe aceste rezultate. “

    Chris Brownridge, chief executive officer, Rolls-Royce Motor Cars

     

    Textilul twill este brodat cu un grafic artistic, Duality. Bazat pe o interpretare abstractă a celor două iniţiale ale mărcilor RR, designul reflectă o clară influenţă nautică, amintind de frânghii intercalate găsite pe iahturile de navigaţie – o altă aluzie subtilă la Riviera Franceză. Un interior complet Duality Twill poate încorpora până la 2,2 milioane de cusături, 16 km de fir şi este produsul a 20 de ore de construcţie. Pentru a asigura uniformitatea în model, fiecare bucată este realizată individual înainte de a fi tăiată folosind un laser special dezvoltat care sigilează marginea materialului şi previne slăbirea firelor individuale. Materialul de bază twill este disponibil în trei culori – Liliac, Ciocolată şi Negru – iar clienţii pot alege dintre 51 de culori diferite de aţă. Acest textil brodat intricat a fost dezvoltat pentru mai mult de un an. Cullinan Series II integrează o altă tehnică contemporană – perforaţie localizată. Această practică inovatoare permite artiştilor să creeze lucrări, folosind scaunele ca pânză, prin perforaţii minuscule în piele. Pentru Cullinan Series II, designerii au creat un model inspirat de formele şi umbrele în continuă schimbare ale norilor peste Home of Rolls-Royce din Goodwood – cuprinde 107.000 de perforaţii individuale de 0,8 şi 1,2 milimetri. „De trei ani şi jumătate lucrăm la acest automobil. Am studiat diverse materiale şi culori şi am căutat frumuseţea grafică. Am venit de această dată cu ceasuri digitale de bord, dar cu unele care nu se schimbă, tocmai pentru a păstra linia. Am venit cu un nou tip de furnir şi perforaţii pentru o experienţă haptică. Pe planşa de bord spre exemplu, furnirul are 7.000 de perforaţii executate cu laserul pentru ca lemnul să ofere o imagine 3D”, a spus Christine Franck, head of colour & material. Astfel, direct în faţa pasagerului se află un panou de Faţadă Iluminată, cu cuvântul Cullinan iluminat şi un grafic unic Cityscape.

    În România brandul britanic deţinut de BMW Group este prezent prin service-ul Rolls-Royce al Automobile Bavaria din cadrul centrului din Băneasa, în timp ce vânzările se pot derula prin dealerul din München deţinut tot de Michael Schmidt.  

     

    Interiorul este alcătuit dintr-un palet inspirat de teme botanice. Cullinan Series II introduce Grey Stained Ash, un lemn natural bogat granulat cu pori deschişi şi o strălucire delicată. Dezvoltat de colectivul Bespoke Rolls-Royce pe parcursul a patru ani, acest material stă la baza caracterului contemporary al Cullinan. Pentru a obţine o textură complexă şi distinctă, fiecare buştean este selectat individual, frunzele de furnir sunt ulterior colorate manual şi elevate prin adăugarea de particule metalice microscopice, creând un efect strălucitor unic.

  • Povestea româncei care a construit o afacere la Satu Mare. Ea îşi vinde produsele în toată lumea şi face milioane de euro

    100 Cele mai puternice femei din business. Elena Birtoc, Cofondatoare şi CEO, Carel Woodworks

    Cifră de afaceri (2022): 3.533.150 euro

    Profit net: 314.773 euro

    Număr de angajaţi: 66

    Biografie:
    Ambiţie, tenacitate şi curaj – sunt primele trei cuvinte care o definesc pe Elena Birtoc, cofondatoare şi CEO al Carel Woodworks – producător de mobilier din judeţul Satu Mare. Povesteşte că dintotdeauna a crezut în visul său de a construi un business stabil, un brand pe care să-l ducă mai departe în Europa. Atentă la detalii, antreprenoarea nu a renunţat niciodată la strategiile sale de dezvoltare, chiar şi în vremuri dificile din punct de vedere economic. În opinia sa, succesul într-un business este strâns legat de succesul din viaţa personală, fiind important să păstrezi un echilibru între cele două.

    ► În urmă cu 20 de ani, antreprenoriatul se afla în plină ucenicie, caracterizat de o cultură precară din punct de vedere antreprenorial şi managerial, cu o civilizaţie bancară de asemenea precară, dar compensate cumva de emoţia, dorinţa şi nevoia de a visa şi a crede în tine. Perspectivele în România erau dintre cele mai bune, puteai începe aproape orice business. Totuşi, ca orice pas nou făcut, o firmă avea nevoie încă de pe atunci de toate ingredientele necesare pentru a fi una de calitate. Nu le aveai la îndemână, trebuia să te lupţi cu ce ai, să aştepţi momente prielnice. Până la urmă, istoria dictează. Iar mediul în care te desfăşori determină rezultatul.

    ► Este adevărat că ne-am adaptat mereu la schimbări, am construit strategii potrivite contextului, pe care uneori chiar a trebuit să le modificăm peste noapte, în funcţie de pandemii, de crize economice, de războaie, taxe sau de mentalul colectiv. Azi, am o companie cu o istorie de 23 de ani, am reuşit să o construiesc foarte stabilă împreună cu echipa mea şi, împreună, ne-am câştigat locul în piaţă.

    ► Curajul şi entuziasmul de a crea un business vor fi, în continuare, esenţiale. Iar curajul este important indiferent de context: curajul de a rezista, de a te ridica, de a spune răspicat cine eşti şi de unde vii. Viitorul îi va ajuta pe cei creativi şi îndrăzneţi. Valoarea României de azi este indiscutabil mult mai preţioasă, cultura noastră managerială, civilizaţia bancară sau mentalul antreprenorial sunt pregătite pentru o dezvoltare fără precedent a capitalului românesc. Azi înţelegem, putem şi avem uşile deschise spre o nouă eră a antreprenoriatului românesc.


     

  • Cum arată cea mai mare fabrică de aeronave din America de Nord şi avioanele care ies de pe porţile acesteia

    Peste 100 de avioane de ultimă generaţie F-35 ies în fiecare an pe poarta fabricii Lockheed Martin din Texas, Statele Unite. Este cea mai mare fabrică de aeronave din America de Nord, spun americanii, poate şi fiindcă „everything is bigger in Texas” (este sloganul neoficial al statului american, dar probabil cel mai uzitat.) Nu mai puţin de o milă (1,6 km) are lungimea facilităţii de producţie, unde se asamblează sute de aeronave F-35 în diferite stadii de construcţie. România bate la uşa programului F-35 şi pune pe masă 6,5 miliarde de dolari pentru 32 de bucăţi, iar americanii vor să le vândă. Întrebările care au mai rămas sunt: când se va dota armata Română cu aceste avioane şi ce va câştiga industria românească de apărare din această achiziţie mamut?

     

    Există deja 18 clienţi globali care fac parte din programul F-35. Până în prezent, am livrat peste 990 de aeronave. Ei au încredere în sistemul nostru de producţie şi în maturitatea procesului nostru de achiziţie, că acest program există şi livrează 156 de aeronave. Asamblăm 156 de aeronave pe an pentru comunitatea mondială a celor 18 clienţi pe care îi veţi vedea astăzi pe linia noastră de producţie”, spune Greg Day, director dezvoltare business pentru programul F-35 la Lockheed Martin, în faţa celor 11 jurnalişti români prezenţi la o prezentare a fabricii companiei de lângă Fort Worth, Texas. În Fort Worth, un oraş de aproape 1 milion de locuitori, care se află la nici 50 de kilometri de Dallas, în ultima zi din aprilie 2024 erau 30 de grade Celsius sau, cum măsoară americanii, 86 de grade Fahrenheit. Texanii ţin toate aparatele de aer condiţionat pornite la maximum, iar jurnaliştii români din grup, care au venit de la 18-19 grade din Bucureşti, nu au timp să se obişnuiască nici cu frigul dinăuntru, nici cu căldura de afară. Un autobuz negru inscripţionat cu Lockheed Martin aşteaptă jurnaliştii în faţa unui hotel din Fort Worth în dimineaţa zilei de 30 aprilie. Cam jumătate de oră durează drumul de la hotel la fabrica Lockheed Martin, unde Tom Cruise a aterizat avionul cu care a venit la discuţiile cu reprezentanţii companiei pentru recuzita avioanelor din filmul Top Gun Maverick.

    Înainte de a ajunge în faţa porţilor fabricii, suntem avertizaţi: de acum nu se mai fac fotografii sau filmări de către jurnalişti, reprezentanţii Lockheed Martin vor realiza toate materialele audio-video şi le vor pune la dispoziţia jurnaliştilor. Facilitatea este una dintre cele mai securizate din lume, pentru că acolo se fabrică vârful de lance al aviaţiei americane din acest moment: avionul de luptă de generaţia a cincea F-35. Greg Day, directorul de dezvoltare business pentru programul F-35 la Lockheed Martin, ne primeşte într-o sală de conferinţe unde începe prezentarea programului.

    PESTE 100 de AERONAVE F-35 ies anual pe porţile fabricii Lockheed Martin din Fort Worth, Texas

    Americanii au realizat acest eveniment pentru a promova aeronava, pe care şi România vrea să o cumpere, pentru că, în termeni practici, în următorii ani 10-15, avioanele F-16 urmează să fie „scoase la pensie”, sau cel puţin asta indică site-urile de specialitate despre durata de viaţă a unei aeronave F-16. Despre folosirea bătrânelor MiG-uri sovietice nici nu mai poate fi vorba. În acest context, Armata Română a solicitat şi primit de la Parlament undă verde pentru achiziţia a 32 de aeronave F-35 cu 6,5 mld. dolari. Costurile implică atât aparatele propriu-zise, cât şi mentenanţa aparatelor, dar şi pregătirea piloţilor pentru a pilota noile aparate.

    „Dacă îmi permiteţi să rotunjesc cifrele, 2.400 de piloţi operează F-35 astăzi. 16.000 de tehnicieni operează din diverse locaţii din lume, asigurându-se că putem opera această aeronavă în siguranţă şi securitate”, spune Greg Day. La prezentarea introductivă este prezent şi Theodore Dyckman, cu numele de cod „Dutch”, fost pilot în armata americană şi actual pilot de teste pentru Lockheed Martin. El prezintă capabilităţile aeronavei.  „Cum definim generaţia a cincea? În principal, spun că este stealth, senzori avansaţi, fuziunea senzorilor şi apoi interoperabilitatea, capacitatea de a partaja informaţiile pe care le colectează. Transportăm armele intern, astfel încât acestea nu reflectă energia radar înapoi. Şi apoi, de asemenea, am pus un canal bifurcat pentru a ascunde motorul în fuzelaj, astfel încât faţa motorului, care este un mare contribuitor radar, să nu reflecte înapoi către sursă”, spune Dutch.

    Lockheed produce aparatul F-35 în trei variante: A – similar unui F-16, dar modernizat şi cu un singur motor, B – capabil de aterizare verticală şi C – destinat portavioanelor. Dutch le indică pe prezentarea sa: „Aceasta este varianta noastră terestră, cea pe care România o urmăreşte (A – n. red.). Ca particularitate, are această cocoaşă chiar aici, pe partea stângă a aeronavei. Acolo se află tunul intern. Este singurul model care are un tun intern instalat. Şi astfel, când tragi cu tunul, micuţa uşă se deschide, tragi, şi apoi se închide pentru a menţine capacităţile de stealth”, explică el. Din perspectiva de pilot, explică şi alte avantaje ale aeronavei: „Şi ultimul lucru care nu este aici (pe prezentare – n. red.), dar ar trebui să fie, este sistemul avansat de control al zborului, care este probabil unic pentru orice avion care zboară astăzi în lume. Are un model aerodinamic la bord. Şi astfel, în loc de tabele de căutare unde mişti manşa şi mişcă unele suprafeţe, echilibrarea avionului este automatizată. Avionul este plin de senzori şi camere video care sunt conectate cu casca pilotului, care costă singură 400.000 de dolari.” Avionul are camera în lateral şi sub fuzelaj, astfel că pilotul practic „se uită” prin „pereţii” şi „podeaua” aeronavei.

    Theodore „Dutch“ Dyckman pilot de teste Lockheed Martin: „Cum definim generaţia a cincea? În principal, spun că este stealth, senzori avansaţi, fuziunea senzorilor şi apoi interoperabilitatea, capacitatea de a partaja informaţiile pe care le colectează. Transportăm armele intern, astfel încât acestea nu reflectă energia radar înapoi.”

    După prezentare, grupul de jurnalişti este condus prin fabrică, însă, de data aceasta, obiectele personale le depozităm într-o mică borsetă. Ne întâmpină un angajat care urmează să facă prezentarea fabricii. În fabrică ne mişcăm cu ajutorul unor vehicule similare celor din aeroporturi pentru transportul de persoane. „Aceasta este cea mai lungă facilitate de producţie de aeronave din America de Nord, deoarece, după cum ştiţi, totul este mai mare în Texas. În ceea ce priveşte durata de construcţie a unei aeronave, există puţină complexitate în funcţie de unde vin piesele, deoarece avem parteneri internaţionali, coproducători care construiesc unele dintre piese. Partea Lockheed Martin, de la un capăt la altul, durează cam 18 luni.” Turul continuă de-a lungul liniei de producţie. În dreptul fiecărui avion care se află în construcţie, în diferite faze, este un ecran care arată cine este cumpărătorul, care este gradul de realizare a avionului, cât este întârzierea şi ce piese lipsesc. În dreptul unui avion aproape complet se vede steagul Poloniei şi ghidul ne spune că acela este primul F-35 care va ajunge în Polonia, ţară care a intrat recent în program. Turul continuă dinspre cele mai incomplete aeronave, care nu sunt decât componente, până la avionul aproape complet, care pleacă spre vopsit în altă încăpere. „Catapultarea devine o provocare tehnică, deoarece acum, dacă încerci doar să deschizi partea de sus a ramei, curentul de aer va împinge acea cupolă înapoi în jos. Deci, în acest program, am implementat o nouă modalitate de catapultare. Dacă vă uitaţi sub cupolă, veţi vedea aceste linii. Arată aproape ca o bandă, linii subţiri gri direct pe plasticul în sine. Ce sunt acestea se numeşte încărcătură flexibilă în formă liniară. Este un exploziv care, atunci când pilotul trebuie să se catapulteze, trage de manetă. Acel exploziv se declanşează şi aruncă sticla în aer, care este, de fapt, un material plastic.”

    În toată fabrica este curăţenie lună, iar în zona de vopsire a avionului nu este niciun miros de vopsea. Ghidul ne explică: „Cum de nu miroase a vopsea? La fiecare dintre acele încăperi de vopsire, întregul perete din spate este un sistem de ventilaţie. Deci, închizi acele uşi când faci operaţiunea de vopsire şi aerul curge prin acele celule de vopsire spre peretele din spate pentru a-l menţine bine ventilat”.