BusinessMagazin

Category: Industrie

Analize din domeniul industriei – informații despre companii de succes, studii de caz și multe alte lucruri interesante

Povestea lui Sandero de Pitesti

La aproape patru ani de la lansarea primului model Logan, Dacia a decis ca este momentul unei schimbari si la nivel de imagine, inclusiv printr-o noua sigla, care sa se impuna la nivel european cu o imagine moderna. Odata cu lansarea oficiala a noului hatchback Sandero, s-a renuntat definitiv la binecunoscutul scut albastru montat pentru prima data in grila modelul Solenza, care a suferit apoi cateva mici modificari pentru Logan.

“Decizia a fost luata impreuna cu departamentul central de marketing al Renault”, afirma Thierry Metroz, vicepresedintele Renault responsabil pentru design exterior, explicand ca daca pentru Sandero s-a optat pentru o linie de design mai fluida, care sa atraga consumatorii mai tineri, si emblema trebuia sa urmeze aceeasi transformare.

Metroz anunta o viata lunga a noii sigle: “Logo-ul va fi prezent in curand si la celelalte modele din gama, iar o noua versiune va fi introdusa peste cel putin 10-15 ani. Este o perioada obisnuita pentru astfel de schimbari, de rebranding, timp in care bineinteles vor fi modificate detalii, daca va fi cazul”.

Ramane de vazut insa care va fi perioada exacta pana la urmatorul retus al stemei Dacia, schimbarea fiind intampinata de pareri impartite atat la lansare, cat si pe forumurile dedicate marcii. Cea mai frecventa comparatie a fost aceea intre noua sigla si un deschizator de bere sau de conserve.

“Ca forma sau semn grafic utilizat in logo, daca cel al Dacia seamana cu deschizator de conserve, atat semnul Renault – rombul, cat si semnul Nissan – cercul – sunt figuri geometrice cu mare putere de semnificatie. Diferenta este evidenta”, e de parere Oana Navodaru, senior brand consultant la agentia de branding Branzas, care adauga ca daca s-a dorit un logo potrivit pentru un brand ieftin, directionat catre un public considerat fara pretentii deosebite, atunci “se poate spune ca s-a reusit atingerea unui astfel de obiectiv: un logo modest pentru o masina modesta”.

In schimb, Cristian Paul, partener fondator al agentiei Brandient, spune ca noul logo rezolva problemele de nepotrivire dintre grafica vechiului logo si targetul Dacia care se doreste mai tanar, mai activ si mai putin masculin. “Atat formele noului semn, cat si litera wordmark-ului sunt mai rotunjite, iar compozitia mai simpla, detalii care il fac mai putin rigid si agresiv, ca atare mai accesibil unui target tanar, din care nu lipsesc femeile”. Paul adauga ca spre deosebire de logo-ul vechi sub forma de scut, noul logo “este mai , mai simplu si mai accesibil, cu o pozitionare clara in functionalitate”.

Navodaru admite, la randul sau, ca Dacia avea nevoie de o sigla noua pentru a aduce brandul printre cele cu identitate moderna, dar si pentru a reflecta diversificarea ofertei companiei. Ea recunoaste calitatile noului logo – fontul placut, modul modern in care au fost alese culorile, eleganta argintiului. “Liniile curbe, metalizate inscriu logo-ul in tendintele cele mai noi ale domeniului auto”, adauga expertul Branzas.

Cosmin Alexandru, managing partner la agentia Brandivia, considera ca, desi probabil Dacia a dorit sa realizeze un logo care sa combina simboluri ale Nissan si Renaut, producatorul auto nu a reusit: “Pe masura ce privesc noul logo sunt din ce in ce mai convins ca va intra in manualele de branding ca exemplu de ratare. La categoria . Pacat de un brand care promite mult”.

Dupa patru ani in care pozitia brandului si posibilitatile lui s-au clarificat, era normal sa aiba loc si o clarificare a identitatii pentru viitor, comenteaza Alexandru. “Din pacate, daca ideea acestei ultime schimbari mi se parea benefica, punerea ei in practica nu mi se pare la fel. Noua forma pozitioneaza brandul mai jos decat produsul”.

Deocamdata, Sandero a fost primit cu entuziasm, fapt vizibil inca de la lansarea de saptamana trecuta de la salonul auto de la Geneva. Inainte de eveniment, Renaul-Nissan a pastrat cu grija secretul cu privire la aspectul modelului, fiind asteptata o versiune usor modificata a masinii produse inca de anul trecut la uzina Renault din Brazilia. Producatorul auto a ales insa sa introduca pe piata europeana aceeasi versiune, fara schimbari la linia exterioara de design, fiind pastrat chiar si numele sub care este comercializat pe piata sud-americana.

Ar fi fost o decizie care ar fi putut fi totusi anticipata destul de usor, dat fiind principiul limitarii costurilor, dupa care se ghideaza Renault de cand conducerea a fost preluata de catre Carlos Ghosn. Tot ratiunile legate de cost au fost principalul motiv pentru care primul hatchback din istoria Dacia nu difera de fratele brazilian. “Criteriul costurilor a fost o componenta importanta in conceperea masinii. In cazul Sandero insa au fost investiti mai multi bani, iar costul de productie nu a fost la fel de important precum la Logan, pentru ca s-a urmarit obtinerea unui produs mai atragator”, spune Thierry Metroz.

Intr-adevar, aspectul exterior al Sandero difera mult de imaginea cu care ne-a obisnuit Logan, cu versiunile sedan, MCV, VAN si de luna trecuta Pick-Up. Designul interior a fost insa preluat de la primul model dezvoltat pe platforma tehnica B0, fiind redimensionat si imbunatatit, cu trei versiuni ale plansei de bord si patru versiuni de tapiterie. Acomodarea se face insa foarte usor, deoarece echipamentele sunt la fel de limitate ca si la Logan si pozitionate in aceeasi ordine. Proiectantii Sandero nu au uitat de functionalitatea pe care o presupune un model low-cost, spatiile de depozitare fiind mentinute si in acest caz la un nivel usor superior concurentilor din segment. Asa ca Sandero a fost echipat cu un portbagaj de 320 de litri.

Justificarea aceleiasi baze de configurare pentru Sandero tine de intentia de a limita costurile, dar si de intentia de a mentine capacitatea de productie – introducerea unor noi repere pe linia de asamblare ar fi complicat procesul de productie. Presedintele Automobile Dacia, Francois Fourmont, afirma ca in acest an la Mioveni pot fi produse 350.000 de autoturisme, indiferent de structura cererii de pe piata. In ceea ce priveste Sandero, productia anuntata pentru acest model este de 500-600 de unitati pe zi incepand cu luna septembrie, ceea ce reprezinta aproape jumatate din productia totala.

Un pas inainte a fost realizat la capitolul siguranta, sistemul ABS fiind completat de asistenta la franarea de urgenta (AFU), care potrivit constructorului, reduce distanta de franare cu aproximativ 20%. Noile sisteme, la fel ca si cele doua airbaguri ce pot fi instalate optional, vin cu un pret aproximat ca fiind cu cateva sute de euro mai mare decat la Logan, in cazul compararii variantelor de echipare de baza. Totusi, pretul maxim platit pentru un Sandero nu ar trebui sa depaseasca, potrivit vicepresedintelui Dacia, Constantin Stroe, 9.500 de euro pentru o versiune de maxima echipare.

Daca proiectarea primului Logan a pornit de la un pret deja fixat, iar incadrarea in limita sa a fost realizata de inginerii francezi, mentinerea pretului la un nivel competitiv pentru Sandero a fost realizata in mare parte de inginerii romani. Aproape jumatate din echipa care a conceput Sandero a fost formata din ingineri romani, iar o mare parte din prototipuri au fost realizate la uzina-pilot de la Mioveni. De aceea, Constantin Stroe estimeaza ca productia Sandero ar fi putut incepe chiar si in urma cu doi ani.

Tot inginerii romani au fost cei care i-au format pe specialistii responsabili de productia Sandero in Brazilia, punerea in practica a proiectului fiind, ca intotdeauna, mai dificila decat desenarea sa. “De la plansa la macheta este cale lunga. Cea mai mare problema o poate implica tabla, care functioneaza matematic pana la un anumit punct, dupa care urmeaza tatonari, iar ajustarile se fac tot in atelier”, spune Stroe.

Crearea hatchbackului Sandero a durat, conform reprezentantilor Automobile Dacia, aproximativ doi ani, iar investitiile pentru dezvoltarea pentru piata europeana au ajuns la un total de 147 de milioane de euro.

Pentru dezvoltarea propriu-zisa a modelului au fost necesare fonduri de 65 de milioane de euro, restul banilor fiind directionati spre sporirea capacitatilor liniilor de productie ale uzinei argesene.

Dacia nu a dat insa detalii si despre fondurile alocate facelift-ului pentru modelul Logan sedan, a carui prezentare este estimata sa aiba loc spre sfarsitul verii (si oarecum prefatata de introducerea noii embleme), si nici pentru viitorul autovehicul 4X4, care va incheia gama Logan.

Este evident insa ca in cazul acestor programe se lucreaza intens, constructorul Renault fiind acum constrans sa revitalizeze modelul la nivel de design si sa detina o gama completa pana la finalul anului 2009. De ce 2009? Pentru ca este orizontul la care concurenti precum Toyota, General Motors, Hyundai sau chiar Volkswagen au anuntat ca vor dispune fiecare de cate un model “entry level”, competitiv din punctul de vedere al pretului.

Deocamdata, doar Toyota a dat semne ca se afla indeajuns de aproape de aceasta tinta, anuntnd recent ca in maxim 2-3 ani va lansa un model low-cost. Modelul va concura nu doar din perspectiva pretului, dar va fi incadrat si in acelasi segment de volum. Constienti de impactul Logan in aria consumatorilor sensibili la pret, japonezii au anuntat deocamdata ca prime piete de lansare pentru viitorul automobil India si America de Sud. Intrarea pe piata europeana a unui nou concurent va fi destul de dificila, in primul rand deoarece Renault estimeaza ca va vinde pana la sfarsitul anului 2009 mai mult de 900.000 de masini din gama Logan.

Vezi aici galeria foto cu noul Sandero si noul logo Dacia

March 10, 2008
Petrolul a adus mai putini bani in 2007

Pentru Mariana Gheorghe, directorul general al Petrom Group, anuntarea rezultatelor financiare pentru 2007 a fost si prima comunicare a unor rezultate mai slabe fata de anul anterior.

De cand a intrat in portofoliul OMV, compania a avut salturi anuale si profit intotdeauna in crestere, chiar daca, tot intotdeaua, a pierdut la rafinare si marketing.

Este adevarat, cifra de afaceri nu a scazut dramatic in 2007, ci doar cu 1% comparativ cu 2006, din cauzele cunoscute: impactul mediului macroeconomic volatil, cresterea preturilor titeiului pe plan international, cresterea costurilor de aprovizionare, preturile de vanzare mai scazute si cantitatile mai mici vandute la export.

Numai ca tot sectorul de rafinare si marketing a avut pierderi: din profitul de 2,8 miliarde de lei (852 de milioane de euro) adus in companie de sectorul de explorare si productie, cea mai profitabila activitate a companiei, a ramas pana la urma un profit operational total de 588 de milioane de euro (1,9 miliarde de lei) din cauza pierderilor venite din rafinare si marketing.

Reinhard Pichler, directorul financiar al Petrom, explica scaderea din 2007 prin faptul ca pretul intern mediu pe care compania l-a realizat la titei, exprimat in dolari, a crescut cu 13% in 2007 comparativ cu 2006, atingand 63 de dolari pe baril, din cauza scumpirii pe plan international.

„Daca vorbim in lei insa, pretul intern a scazut de fapt cu 2% fata de 2006, fiind influentat de aprecierea leului fata de dolar in primele trei trimestre ale anului 2007“, arata Reinhard Pichler.

In ultimul trimestru al anului, cand directia cursului de schimb s-a schimbat, iar petrolul a ajuns la 100 de dolari pe baril, compania a avut tot un rezultat negativ, de aceasta data din cauza taxelor mai mari.

Volatilitatea din 2007 a afectat si celelalte companii prezente pe piata.

Igor Fedorinov, directorul general al rafinariei Petrotel Ploiesti, detinuta de grupul rus Lukoil, spune ca profitul operational din 2007, mai mic cu 24% fata de 2006, a fost cauzat de „un mediu de afaceri prea putin prielnic“. Profitul in scadere a venit insa pe fondul unei cifre de afaceri in crestere cu aproape 10%.

Conducerea Rompetrol considera ca pierderile Petromidia (care a avut la sfarsitul lui 2007 un rezultat net mai mic cu 66 de milioane de dolari decat cel obtinut in 2006) au fost direct influentate de factorii externi care au crescut foarte mult costurile. In primul rand pretul petrolului:

Rompetrol a fost anul trecut singura companie de pe piata fara rezerve proprii. Din acest an, odata cu integrarea Rompetrol in compania kazaha KazMunaiGaz, Petromidia ar putea sa nu mai fie la fel de sensibila la acest factor.

Singura companie care nu a inregistrat un rezultat negativ a fost MOL Romania, care se diferentiaza insa de celelalte trei companii prin faptul ca nu detine o rafinarie in Romania, cumparand carburanti din rafinariile Petrom, dar si de la rafinariile grupului din Ungaria.

MOL Romania a avut in primele noua luni din 2007 un profit net egal cu cel din tot anul 2006, de 6 milioane de euro, dar si o cifra de afaceri in crestere cu 60% fata de 2006.

Vanzarile companiei au scazut insa fata de 2006 cu 4,2%, ca urmare a reducerii cu 13% a retelei de distributie, in urma schimbului de benzinarii realizat cu Petrom (tranzactie prin care MOL a cedat 30 de benzinarii catre Petrom, primind in schimb 11 statii si o suma de bani).

Mariana Gheorghe considera ca si 2008 va fi un an la fel de volatil: „Nu preconiza m insa ca acest fapt va avea un impact major asupra activitatii noastre, deoarece cererea de produse petroliere este in continua crestere, iar noi facem investitii“.

Principalele directii ale investitiilor vor fi rafinariile si activitatea de explorare, urmand ca planul de investitii sa fie aprobat de AGA care va avea loc la 22 aprilie. Mariana Gheorghe va prezenta in AGA un plan de investitii mai mare cu 45% fata de 2007 (1,6 miliarde de euro).

Constantin Tampiza, directorul general al Lukoil Romania, a bugetat pentru acest an afaceri mai mari, mai ales ca se pregateste de o investitie importanta, si anume o centrala electrotermica pe platforma Petrotel, estimata la 100 de milioane de dolari, care va produce in jur de 50 MWh.

Dupa estimarile companiilor petroliere, piata produselor derivate din petrol ar putea avea o crestere intre 10 si 15% in acest an.

„15% este mai putin decat cresterea obisnuita pe piata romaneasca, dar in contextul actual este o estimare optimista“, spune Constantin Tampiza.

Mariana Gheorghe considera ca primele luni ale lui 2008 indica un ritm de crestere de 10%. Chiar cu aceasta crestere, directorul general al Petrom nu se asteapta la un profit mai mare decat in 2007, ci la o „profitabilitate comparabila cu cea din 2007“.

March 3, 2008
Petrolul a adus mai putini bani in 2007

Pentru Mariana Gheorghe, directorul general al Petrom Group, anuntarea rezultatelor financiare pentru 2007 a fost si prima comunicare a unor rezultate mai slabe fata de anul anterior.

De cand a intrat in portofoliul OMV, compania a avut salturi anuale si profit intotdeauna in crestere, chiar daca, tot intotdeaua, a pierdut la rafinare si marketing.

Este adevarat, cifra de afaceri nu a scazut dramatic in 2007, ci doar cu 1% comparativ cu 2006, din cauzele cunoscute: impactul mediului macroeconomic volatil, cresterea preturilor titeiului pe plan international, cresterea costurilor de aprovizionare, preturile de vanzare mai scazute si cantitatile mai mici vandute la export.

Numai ca tot sectorul de rafinare si marketing a avut pierderi: din profitul de 2,8 miliarde de lei (852 de milioane de euro) adus in companie de sectorul de explorare si productie, cea mai profitabila activitate a companiei, a ramas pana la urma un profit operational total de 588 de milioane de euro (1,9 miliarde de lei) din cauza pierderilor venite din rafinare si marketing.

Reinhard Pichler, directorul financiar al Petrom, explica scaderea din 2007 prin faptul ca pretul intern mediu pe care compania l-a realizat la titei, exprimat in dolari, a crescut cu 13% in 2007 comparativ cu 2006, atingand 63 de dolari pe baril, din cauza scumpirii pe plan international.

„Daca vorbim in lei insa, pretul intern a scazut de fapt cu 2% fata de 2006, fiind influentat de aprecierea leului fata de dolar in primele trei trimestre ale anului 2007“, arata Reinhard Pichler.

In ultimul trimestru al anului, cand directia cursului de schimb s-a schimbat, iar petrolul a ajuns la 100 de dolari pe baril, compania a avut tot un rezultat negativ, de aceasta data din cauza taxelor mai mari.

Volatilitatea din 2007 a afectat si celelalte companii prezente pe piata.

Igor Fedorinov, directorul general al rafinariei Petrotel Ploiesti, detinuta de grupul rus Lukoil, spune ca profitul operational din 2007, mai mic cu 24% fata de 2006, a fost cauzat de „un mediu de afaceri prea putin prielnic“. Profitul in scadere a venit insa pe fondul unei cifre de afaceri in crestere cu aproape 10%.

Conducerea Rompetrol considera ca pierderile Petromidia (care a avut la sfarsitul lui 2007 un rezultat net mai mic cu 66 de milioane de dolari decat cel obtinut in 2006) au fost direct influentate de factorii externi care au crescut foarte mult costurile. In primul rand pretul petrolului:

Rompetrol a fost anul trecut singura companie de pe piata fara rezerve proprii. Din acest an, odata cu integrarea Rompetrol in compania kazaha KazMunaiGaz, Petromidia ar putea sa nu mai fie la fel de sensibila la acest factor.

Singura companie care nu a inregistrat un rezultat negativ a fost MOL Romania, care se diferentiaza insa de celelalte trei companii prin faptul ca nu detine o rafinarie in Romania, cumparand carburanti din rafinariile Petrom, dar si de la rafinariile grupului din Ungaria.

MOL Romania a avut in primele noua luni din 2007 un profit net egal cu cel din tot anul 2006, de 6 milioane de euro, dar si o cifra de afaceri in crestere cu 60% fata de 2006.

Vanzarile companiei au scazut insa fata de 2006 cu 4,2%, ca urmare a reducerii cu 13% a retelei de distributie, in urma schimbului de benzinarii realizat cu Petrom (tranzactie prin care MOL a cedat 30 de benzinarii catre Petrom, primind in schimb 11 statii si o suma de bani).

Mariana Gheorghe considera ca si 2008 va fi un an la fel de volatil: „Nu preconiza m insa ca acest fapt va avea un impact major asupra activitatii noastre, deoarece cererea de produse petroliere este in continua crestere, iar noi facem investitii“.

Principalele directii ale investitiilor vor fi rafinariile si activitatea de explorare, urmand ca planul de investitii sa fie aprobat de AGA care va avea loc la 22 aprilie. Mariana Gheorghe va prezenta in AGA un plan de investitii mai mare cu 45% fata de 2007 (1,6 miliarde de euro).

Constantin Tampiza, directorul general al Lukoil Romania, a bugetat pentru acest an afaceri mai mari, mai ales ca se pregateste de o investitie importanta, si anume o centrala electrotermica pe platforma Petrotel, estimata la 100 de milioane de dolari, care va produce in jur de 50 MWh.

Dupa estimarile companiilor petroliere, piata produselor derivate din petrol ar putea avea o crestere intre 10 si 15% in acest an.

„15% este mai putin decat cresterea obisnuita pe piata romaneasca, dar in contextul actual este o estimare optimista“, spune Constantin Tampiza.

Mariana Gheorghe considera ca primele luni ale lui 2008 indica un ritm de crestere de 10%. Chiar cu aceasta crestere, directorul general al Petrom nu se asteapta la un profit mai mare decat in 2007, ci la o „profitabilitate comparabila cu cea din 2007“.

March 3, 2008
A treia ratare la Antibiotice

Initial planificata pentru finele lui 2006, vanzarea ultimului producator de medicamente controlat de stat a fost reprogramata dupa ce fusesera primite mai bine de douazeci de scrisori de intentie.

La acea data, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) – actionarul principal al Antibiotice – a schimbat strategia, hotarand alegerea unui consultant financiar care sa propuna cele mai bune variante de valorificare a pachetului de 53% din actiunile companiei iesene detinut de stat.

Pe final de februarie 2008, dupa cateva saptamani de discutii care au implicat sindicalistii Antibiotice, deputati si autoritati locale, ba chiar si Comisia Europeana, Guvernul a renuntat iarasi la privatizarea producatorului iesean de medicamente.

Desi AVAS insista ca va relansa compania la privatizare, reprezentantii statului nu par a avea o strategie clara. Joia trecuta, dupa ce AVAS a anuntat ca va revoca oferta de vanzare, consultantii statului in acest proces nu stiau care vor fi pasii urmatori.

„Asteptam sa vedem cum actioneaza in continuare AVAS si Guvernul“, spune Bogdan Besliu, director general al filialei din Romania a AT Kearney, consultant financiar in privatizarea Antibiotice.

Statul risca sa ramana actionar al companiei pe parcursul intregului an, dat fiind ca, potrivit unor surse din piata, multi dintre potentialii cumparatori ai fabricii de medicamente si-ar putea pierde interesul din cauza multiplelor discutii si amanari.

„Interes exista, de la firme serioase, de calibru, insa se asteapta solutionarea diferendelor“, sustine Besliu.

Disputele au pornit de la metoda aleasa de AVAS pentru vanzarea pachetului de 53% din actiunile Antibiotice – licitatia cu strigare.

Sindicatele, sustinute si de factori de decizie la nivel local, au contestat vehement aceasta strategie, sustinand ca este nevoie de precizarea, in contractul de vanzare, a unor conditii prin care cumparatorul sa pastreze obiectul de activitate al companiei si sa nu instraineze activele.

„Tot ce ne dorim sunt niste garantii ca aici se vor fabrica tot farmaceutice, iar la licitatia cu strigare aceste garant ii nu exista“, a declarat Vasile Stanga, liderul sindical de la Antibiotice.

De cealalta parte, AVAS sustine ca licitatia cu strigare este cea mai buna metoda si este in totalitate conforma cu cerintele Comisiei Europene.

Potrivit autoritatii, pentru a evita posibilele investigatii, Comisia Europeana (CE) a recomandat autoritatii sa vanda intreprinderea printr-o licitatie desfasurata in conditii concurentiale, sa nu impuna conditii care ar putea reduce pretul de vanzare, firma sa fie vanduta ofertantului care propune pretul cel mai mare.

Orice conditii impuse viitorului cumparator risca astfel sa declanseze o investigatie a autoritatilor de la Bruxelles, iar AVAS se fereste de orice interventie a Comisiei dupa problemele intampinate in vanzarea Automobile Craiova catre Ford.

CE a solicitat Guvernului sa recupereze 27 de milioane de euro de la Automobile Craiova, suma care reprezinta, potrivit oficialilor europeni, ajutor de stat ilegal la privatizarea constructorului auto.

Comisia a constatat ca Romania a impus o serie de conditii pentru asigurarea unui anumit nivel de productie si ocupare a fortei de munca, acceptand in schimb un pret de vanzare mai redus.

In cazul Antibiotice, AVAS s-a gasit intr- o situatie aproape imposibila, fiind practic asaltata din toate partile, mai ales ca sindicalistii obtinusera o decizie judecatoreasca care suspenda hotararea de guvern in baza careia se stabilise strategia de privatizare.

„Antibiotice o sa fie relansata la privatizare, dar mai intai AVAS trebuie sa astepte «limpezirea apelor», timp in care sa reia discutiile cu investitorii“, au spus surse guvernamentale, citate de Mediafax.

Este posibil ca AVAS sa considere ca, dat fiind interesul relativ scazut, potrivit unor surse din piata, pentru achizitia Antibiotice in conditiile date – cu dispute la nivel inalt, dar si intr-un mediu neprielnic la nivelul pietelor internationale – este mai bine sa ia de la capat, pentru a treia oara, privatizarea.

March 3, 2008
A treia ratare la Antibiotice

Initial planificata pentru finele lui 2006, vanzarea ultimului producator de medicamente controlat de stat a fost reprogramata dupa ce fusesera primite mai bine de douazeci de scrisori de intentie.

La acea data, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) – actionarul principal al Antibiotice – a schimbat strategia, hotarand alegerea unui consultant financiar care sa propuna cele mai bune variante de valorificare a pachetului de 53% din actiunile companiei iesene detinut de stat.

Pe final de februarie 2008, dupa cateva saptamani de discutii care au implicat sindicalistii Antibiotice, deputati si autoritati locale, ba chiar si Comisia Europeana, Guvernul a renuntat iarasi la privatizarea producatorului iesean de medicamente.

Desi AVAS insista ca va relansa compania la privatizare, reprezentantii statului nu par a avea o strategie clara. Joia trecuta, dupa ce AVAS a anuntat ca va revoca oferta de vanzare, consultantii statului in acest proces nu stiau care vor fi pasii urmatori.

„Asteptam sa vedem cum actioneaza in continuare AVAS si Guvernul“, spune Bogdan Besliu, director general al filialei din Romania a AT Kearney, consultant financiar in privatizarea Antibiotice.

Statul risca sa ramana actionar al companiei pe parcursul intregului an, dat fiind ca, potrivit unor surse din piata, multi dintre potentialii cumparatori ai fabricii de medicamente si-ar putea pierde interesul din cauza multiplelor discutii si amanari.

„Interes exista, de la firme serioase, de calibru, insa se asteapta solutionarea diferendelor“, sustine Besliu.

Disputele au pornit de la metoda aleasa de AVAS pentru vanzarea pachetului de 53% din actiunile Antibiotice – licitatia cu strigare.

Sindicatele, sustinute si de factori de decizie la nivel local, au contestat vehement aceasta strategie, sustinand ca este nevoie de precizarea, in contractul de vanzare, a unor conditii prin care cumparatorul sa pastreze obiectul de activitate al companiei si sa nu instraineze activele.

„Tot ce ne dorim sunt niste garantii ca aici se vor fabrica tot farmaceutice, iar la licitatia cu strigare aceste garant ii nu exista“, a declarat Vasile Stanga, liderul sindical de la Antibiotice.

De cealalta parte, AVAS sustine ca licitatia cu strigare este cea mai buna metoda si este in totalitate conforma cu cerintele Comisiei Europene.

Potrivit autoritatii, pentru a evita posibilele investigatii, Comisia Europeana (CE) a recomandat autoritatii sa vanda intreprinderea printr-o licitatie desfasurata in conditii concurentiale, sa nu impuna conditii care ar putea reduce pretul de vanzare, firma sa fie vanduta ofertantului care propune pretul cel mai mare.

Orice conditii impuse viitorului cumparator risca astfel sa declanseze o investigatie a autoritatilor de la Bruxelles, iar AVAS se fereste de orice interventie a Comisiei dupa problemele intampinate in vanzarea Automobile Craiova catre Ford.

CE a solicitat Guvernului sa recupereze 27 de milioane de euro de la Automobile Craiova, suma care reprezinta, potrivit oficialilor europeni, ajutor de stat ilegal la privatizarea constructorului auto.

Comisia a constatat ca Romania a impus o serie de conditii pentru asigurarea unui anumit nivel de productie si ocupare a fortei de munca, acceptand in schimb un pret de vanzare mai redus.

In cazul Antibiotice, AVAS s-a gasit intr- o situatie aproape imposibila, fiind practic asaltata din toate partile, mai ales ca sindicalistii obtinusera o decizie judecatoreasca care suspenda hotararea de guvern in baza careia se stabilise strategia de privatizare.

„Antibiotice o sa fie relansata la privatizare, dar mai intai AVAS trebuie sa astepte «limpezirea apelor», timp in care sa reia discutiile cu investitorii“, au spus surse guvernamentale, citate de Mediafax.

Este posibil ca AVAS sa considere ca, dat fiind interesul relativ scazut, potrivit unor surse din piata, pentru achizitia Antibiotice in conditiile date – cu dispute la nivel inalt, dar si intr-un mediu neprielnic la nivelul pietelor internationale – este mai bine sa ia de la capat, pentru a treia oara, privatizarea.

March 3, 2008
Lectia de afaceri Logan

Agenda lui Carlos Ghosn, singurul executiv din industria auto care conduce in acelasi timp doi producatori de pe continente diferite – Renault si Nissan – a avut in luna februarie a ultimilor trei ani cel putin un reper comun.

Auditorium Initiale, una dintre cele trei sali de conferinte ale Renault Square, centrul de marketing si comunicare al grupului francez, este locul unde Carlos Ghosn si-a facut un obicei in a anunta la ora 8 dimineata rezultatele financiare anuale ale grupului Renault. Spre deosebire de celelalte doua prezentari anuale facute de la preluarea conducerii executive a Renault in 2005, intrebarile celor cateva sute de jurnalisti prezenti saptamana trecuta in Auditorium Initiale nu au mai vizat participarea constructorului cursele de Formula 1, intrarea pe piata chineza sau americana ori vreunul dintre modelele Laguna sau Mègane.

Cele mai multe dintre intrebari au avut ca obiect Logan, produsul imaginat de boemul Louis Schweitzer, fostul CEO al Renault, si destinat, dupa cum spunea chiar francezul, „acelor 80% dintre oamenii din toata lumea care pana acum nu au avut acces la o masina“.

Daca meritul pentru aparitia Logan ii apartine lui Schweitzer, succesorul sau Carlos Ghosn, supranumit „cost-killer“, a fost cel care l-a transformat intr-o adevarata fabrica de bani pentru Renault, aflat in pragul celei mai mari restructurari din istoria sa. „Am dovedit ca o masina low-cost nu inseamna neaparat o marja mica de profit“, spunea vizibil satisfacut Ghosn la conferinta de saptamana trecuta.

Intr-adevar, Renault obtine acum in medie o marja operationala (profit opera- tional in total vanzari) de peste 6% la fiecare masina Logan produsa si vanduta, ceea ce reprezinta de aproape doua ori mai mult decat media realizata la nivelul intregului grup. Iar in Romania marja operationala urca, potrivit lui Ghosn, la aproximativ 8%.

Pentru comparatie, doar Mercedes a anuntat pentru anul trecut o marja operationala de peste 8%, si aceasta pentru ca din a doua parte a anului trecut germanii au scapat de gaura neagra reprezentata de divizia americana Chrysler, pe care au vandut-o catre un investitor financiar (Cerberus Capital Management). Pe lista producatorilor care obtin cel putin 8- 9% castig operational la fiecare masina vanduta se vor afla mai mult ca sigur si Toyota sau Porsche, chiar daca cei doi produca tori nu si-au anuntat inca rezultatele financiare anuale.

Revenind la Romania, o marja operationala de 8% ar putea permite Dacia sa obtina un nou profit record dupa cele 100 de milioane de euro din 2006. In conditiile unei cifre de afaceri estimata la 2 miliarde de euro, managementul Dacia ar putea anunta pentru 2007 un profit operational de 160 de milioane de euro. Pentru comparatie, doar trei companii au obtinut anul trecut un profit mai mare de 150 de milioane de euro – Petrom, Orange si Vodafone.

Situatia pare incredibila daca luam in calcul ca in primii cinci ani de la preluarea sa de catre Renault, Dacia consemna pierderi cumulate de aproape 400 mil. euro. „Au fost ani foarte grei sa transformam compania si modul de gandire al oamenilor. Ganditi-va ca atunci cand am venit (in 1999 – n. red.) am produs 62.500 de masini si aveam 28.000 de angajati. Cand esti aproape de moarte, iti doresti foarte mult sa schimbi situat ia. Oamenii ma priveau in ochi si imi spuneau: orice veti face, vom merge impreuna cu dumneavoastra, dar va rugam sa nu esuati. Acum se produc de peste cinci ori mai multe masini cu mai putin de jumatate din acei angajati“, explica Christian Estève, proaspat numit director al Renault pentru zona Euromed (estul Europei si nordul Africii).

February 19, 2008
Romania a ajuns sa produca 20 mil. anvelope

Oliver Breitmeyer, unul dintre expatii care lucreaza de mai multi ani in Timisoara, este nevoit in fiecare dimineata sa plece mai devreme de acasa pentru a ajunge la biroul sau la ora obisnuita. „Imi aduc aminte cum era acum 2-3 ani: in fiecare dimineata cand veneam la serviciu aveam drumul liber. Acum sunt ambuteiaje mereu“, spune Breitmeyer, care nu pare insa prea afectat de acest fapt. Motivul este foarte simplu: locul sau de munca este fabrica de anvelope a grupului german Continental, unde ocupa functia de director financiar, post din care inmultirea partenerilor de trafic are intotdeauna un revers bun – cresterea vanzarilor de masini presupune si o majorare a vanzarilor de anvelope.

Punctul de plecare al fabricarii de anvelope in Romania a fost in vara anului 1998, cand conducerea Continental AG, al patrulea producator mondial de profil, a decis sa construiasca de la zero o noua fabrica. O echipa de experti a companiei a vizitat mai multe tari in cautarea celui mai bun amplasament – Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria si tarile baltice, in final fiind aleasa Romania. „Esentiale in luarea deciziei au fost infrastructura, fiindca productia era destinata la inceput exclusiv exportului, forta de munca bine calificata si numarul anual de absolventi de universitati tehnice“, explica Ildiko Kovacs, directorul de relatii publice al Continental, avantajele pe care Timisoara le-a prezentat fata de celelalte variante luate in calcul.

Aceste avantaje, carora li s-au adaugat cresterea cererii pe plan mondial, dar si dezvoltarea pietei interne, au facut ca productia fabricii de la Timisoara sa creasca de la 1,2 milioane de anvelope in 2000 la un nivel aproximat de 13 milioane anul trecut. Un tablou pe care toate companiile de profil care au decis sa produca in Romania il estimau, dupa cum spune si Jean-Marc Gebhart, presedintele Michelin pentru Romania. „Piata a evoluat asa cum am prevazut; este scenariul cel mai apropiat fata de ceea ce ne-am propus la acea vreme“, spune Gebhart, glumind pe seama faptului ca volumul de anvelope comercializate „ar putea forma un munte de cauciucuri“. Michelin, liderul industriei pe plan mondial, a preferat intrarea pe piata romaneasca prin achizitionarea a doua fabrici ale grupului Tofan. Valoarea tranzactiei a fost estimata la aproximativ 80 de milioane de dolari, suma la care s-au adaugat ulterior investitii in valoare de 220 de milioane de euro – compania a construit la Zalau si o fabrica de cord metalic, element de baza in producerea anvelopelor.

Fie ca a fost vorba de o investitie de la zero sau de preluarea unor uzine deja existente, marii producatori au avut destule momente dificile, mai ales la inceput. „Am fost foarte surprinsi sa descoperim ca oamenii erau foarte putin atenti in ceea ce priveste propria lor securitate. Nu a fost o orientare naturala a personalului si nici acum nu a devenit asa, desi am redus cu 15-20% numarul accidentelor de munca“, spune presedintele Michelin Romania. Jean-Marc Gebhart isi mai aminteste ca in materie de productivitate angajatii erau concentrati asupra indeplinirii unor norme „in loc sa se preocupe de ceea ce ar putea sa faca cel mai bine pe postul pe care erau“. Productivitatea companiei a crescut insa in timp, pentru 2007 fiind estimata o productie de aproximativ patru milioane de anvelope.

Cresterile de productie au avut nevoie de investitii considerabile, continental spre exemplu, investind pana acum in unitatea de la Timisoara aproximativ 185 de milioane de euro. „Vom investi in fiecare an in Continental Automotive Products aproximativ 20-25 de milioane de euro“, spune Oliver Breitmeyer, referindu-se la divizia responsabila de productia anvelopelor la Timisoara. Compania germana nu a mizat pe Romania doar pentru productia de anvelope, fiind prezenta pe piata si prin diviziile Contitech, care produce tubulatura pentru sistemele auto de aer conditionat si curele de racire, si Automotive Systems, care produce sisteme electronice de siguranta, activitati ce au urcat valoarea totala a investitiilor la 250 de milioane de euro.

Grupul italian Pirelli a ales si el sa construiasca de la zero o fabrica de anvelope la Slatina, in urma unei investitii de 170 de milioane de euro. „Strategia noastra de dezvoltare presupune ca Romania sa devina cartierul general al Pirelli in Europa de Est, deoarece consideram ca Romania este cea mai apropiata tara estica de Europa de Vest, nu numai din punct de vedere geografic, cat si din punct de vedere cultural“, spune Enrico Malerba, CEO al Pirelli Tyres Romania. Grupul italian va investi alte 25 de milioane de euro intr-o noua fabrica, in judetul Gorj, care va produce filtre antipoluante, prima de acest fel a Pirelli. Compania mai detine, tot la Slatina, si 80% dintr-o fabrica de cord metalic, restul de 20% revenind germanilor de la Continental.

Cum s-a ajuns in sapte ani ca productia sa creasca de aproximativ 10 ori, pana aproape de nivelul de 20 de milioane de anvelope pe an, anvelope care echipeaza modelele unor producatori ca General Motors, Toyota, Ford, Volkswagen sau chiar Ferrari? Toti sefii din Romania ai marilor producatori cu care BUSINESS Magazin a discutat mentioneaza in primul rand avantajele Romaniei (pozitionarea geografica, forta de munca ieftina si potentialul regiunii de dezvoltare) care au facut ca fabricile de aici sa capete importanta in afacerile grupurilor la nivel mondial. In al doilea rand, desi nu reprezinta decat aproximativ 10% in medie din vanzarile marilor producatori, piata interna de anvelope a crescut exponential, chiar daca mai incet decat cea a vanzarilor de masini.

January 29, 2008
IKKS vine pe piata din Romania

"In perioada Sommet-ului Francofoniei din 2006, le povesteam francezilor ce agitatie este la Bucuresti. Asa am aflat ca bunicul directorului de dezvoltare cu care negociam a fost profesor de romana“, spune Cristina Lupu, directorul general al Azteca CLC Group, companie care detine franciza IKKS pentru Romania.

Nu ca o astfel de descoperire ar fi usurat negocierile; negocierile au durat aproximativ un an si a fost destul de greu sa-i convinga pe francezi ca Romania poate sa fie o piata interesanta pentru ei in privinta hainelor pentru adulti, sustine Cristina Lupu, marturisind ca a discutat, in acelasi timp, cu mai multe branduri – printre care unul de lenjerie si inca vreo doua – trei de imbracaminte si incaltaminte, care intr-un final i-au raspuns, „intr-un limbaj foarte politicos“, ca Romania nu se afla pe harta planurilor lor de dezvoltare pentru urmatorii cinci ani.

Compania a semnat contractul de franciza cu producatorul francez pe o perioada de cinci ani, cu optiune de prelungire. Primul spatiu de vanzare al IKKS va consta in 90 de metri patrati, inchiriati la parterul mall-ului Baneasa Shopping City, unde se vor vinde haine si accesorii pentru femei, iar investitia in magazin a fost de circa 250.000 de euro.

„A trebuit sa aducem din Franta de la mobilier, parchet sau corpuri de iluminat pana la manechine si inclusiv pungi“, adauga Lupu.

Grupul francez, care vinde peste 50 de milioane de produse in fiecare an si are vanzari anuale de peste 600 de milioane de euro, nu este la prima tentativa de a intra pe piata romaneasca pe acest segment. Zannier cunoaste destul de bine piata de aici de imbracaminte pentru copii, dupa ce in urma cu 11 ani a deschis in Capitala primul magazin marca Z, tot prin franciza.

Lantul Z, adus in tara de Sonya Mod, numara acum 11 magazine. Din portofoliul aceluiasi grup, in urma cu trei ani a ajuns in Romania si brandul Catimini, cu haine si imbracaminte de lux pentru copiii de pana la 12 ani.

Cu ce argumente au fost convinsi insa acum reprezentantii Zannier? „Explozia de mall-uri, care creste numarul spatiilor de inchiriat, bugetul din ce in ce mai mare pe care il aloca pentru haine consumatorii, plus faptul ca piata de moda de aici nu ofera inca diversitate“, afirma Lupu.

A contat mult si intrarea Romaniei in Uniunea Europeana. „S-au eliminat taxele vamale, formalitatile si platile de TVA in vama, iar asta ajuta, in conditiile in care vrem sa avem in Romania preturi similare cu cele din Franta“, sustine directorul Azteca CLC Group.

Importante sunt si perspectivele. Un studiu al ResearchandMarkets.com estimeaza ca in urmatorii trei ani spatiile de inchiriat din Romania vor fi de cinci ori mai multe decat in prezent, ajungand la aproximativ 3,5 milioane de metri patrati.

Strategia francezilor de a deschide magazin intr-un mall o aplica mai toti retailerii internationali de imbracaminte care vizeaza Romania. Baneasa Shopping City, programat sa fie deschis in martie, va avea printre chiriasi branduri precum Peek & Cloppenburg, Baltika, Next, Stradivarius, Bershka, Oysho, Oviesse, Hervis sau New Yorker.

„La capitorul vanzari nu ne-am facut asteptari prea mari“, recunoaste Lupu, subliniind ca in primul an va investi in brand pentru a-l face cunoscut. Dar in urmatorii trei ani ar urma sa se mai deschida inca patru magazine IKKS in Bucuresti, plus alte doua in Cluj si Constanta. „Incepand cu al doilea magazin, vrem sa aducem pe piata romaneasca si colec- tia IKKS pentru copii“, precizeaza Cristina Lupu.

Cine este IKKS

January 29, 2008
Unora le place whisky-ul

"Macar o sticla de vin fin sau de whisky" a devenit pentru multi etalonul minim in materie de cumparaturi sau de cadouri cu ocazia sarbatorilor de Craciun si Revelion, fie ca sarbatoresc acasa sau intr-o statiune. La cresterea puterii de cumparare, care a sporit in ultimii ani vanzarile de bauturi alcoolice scumpe din comert, se adauga vanzarile de bauturi fine datorate cadourilor pe care tot mai multe companii obisnuiesc sa le faca angajatilor sau partenerilor de afaceri cu ocazia sarbatorilor.

"Sezonul conteaza foarte mult in sensul cresterii vanzarilor. Pentru ca asa cum creste consumul in segmentul de HoReCa (hoteluri, restaurante, catering, n.red.) datorita avalansei de evenimente de firma si petreceri de Craciun, la fel de bine cresc si vanzarile din retail", spune Tudor Furir, director general al importatorului de bauturi Pernod Ricard.

Dincolo de factorul sezonier, trei sunt factorii care au influentat radical anul trecut piata bauturilor alcoolice importate, ce a crescut anul trecut cu 50% fata de 2006, estimarile pentru 2007 referindu-se la o valoare plasata in jur de 100 de milioane de euro: eliminarea taxelor vamale, disparitia magazinelor duty-free si cresterea puterii de cumparare.

Disparitia taxelor vamale a dus la ieftinirea sensibila – in unele cazuri cu 30% pana la 35% – a preturilor la raft. Aceasta a sustinut "translatia" consumatorilor catre marcile de pe treapta urmatoare de pret: de la premium la superpremium, de la mediu la premium. Datorita ieftinirilor, "consumul evolueaza fara un efort financiar major spre branduri plasate in segmentul superior", spune Furir, a carui companie a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de peste 10 milioane de euro. Astfel, explica Furir, tot mai multi dintre cumparatorii ce luau de pe raft pana la inceputul lui 2007 Ballantine’s (la 60-70 de lei), prefera acum sa ia un Chivas la 80 de lei. La fel de bine, Ballantines (ce costa acum in jur de 40 de lei) incepe sa atraga clientii marcilor premium produse in Romania, ca Alexandrion sau Stalinskaya, ce afiseaza etichete cu preturi plasate in jur de 30 de lei. "Un salt usor catre un produs plasat ceva mai sus este facut cu lejeritate, pentru ca romanilor le plac foarte mult brandurile".

Un rol cheie l-a jucat anul trecut si inchiderea duty-free-urilor, ce a avut un impact „cel putin la fel de mare” ca si scaderea taxelor vamale, spune Pepe Berciu, managing partner la BDG. El da ca exemplu faptul ca in 2006 compania pe care o conduce realiza in jur de 70% din vanzari prin intermediul duty-free-urilor. Cifra de afaceri a companiei a ajuns anul trecut la 18 milioane de euro, fata de circa 12 milioane de euro in 2006. Tendinta de crestere a vanzarilor ar urma sa se mentina si pentru anul acesta, pentru care previziunile companiei se refera la vanzari de circa 27 de milioane de euro. Compania a devenit de la finalul anului trecut unic importator si distribuitor in Romania al marcilor Remy Cointreau, una dintre cele mai mari companii europene pe piata de sampanie si bauturi spirtoase. Aceasta a adaugat portofoliului BDG marci ca Metaxa, Cointreau, Passoa si Remy Martin.

Un rol important il va juca insa si cursul valutar euro/leu in acest an, apreciaza Berciu, care se declara surprins de recenta ascensiune a euro fata de leu, cu efect negativ direct asupra activitatii importatorilor.
Dintre toate tipurile de bauturi alcoolice de import, cele mai mari cresteri le-au punctat anul trecut, in termeni absoluti, vanzarile de vodca, a carei pondere tinde sa se mareasca in totalul pietei. |n 2006 insa, dintre toate categoriile de bauturi, brandy a fost sortimentul cu cea mai importanta crestere a valorii vanzarilor (44,5%), urmat de gin (26,8%) si lichior (15,4%), arata un studiu MEMRB. "Anul trecut, cam toate bauturile alcoolice au cunoscut un avans spectaculos, iar in cazul companiei noastre vedetele au fost Cinzano si bauturile de tip sparkling wine (vinuri spumante)", declara Dan Ursu, director general al Cristalex, importatorul si distribuitorul marcilor Jack Daniel’s, Cinzano si Jim Beam si Campari.

Daca in 2006 vodca de import insemna doar 2% din totalul pietei, anul trecut volumele vandute s-au dublat, ajungand la 4%. Pe ansamblu, importurile ar urma sa ajunga in acest an la o pondere de 4-5% din totalul pietei, ce cuprinde si bauturile vrac. |nsa reprezentantii companiilor importatoare sunt optimisti. "Cred ca pana in 2010-2012 volumul vanzarilor de bauturi de import se va tripla", declara Tudor Furir. In acest peisaj insa, partea leului va fi detinuta in continuare de bauturile de tip whisky, iar inclinatia romanilor pentru acest tip de bautura este evidenta, in opinia lui Pepe Berciu. El spune ca in conditiile ieftinirii bauturilor de import, era de asteptat ca majoritatea consumatorilor de vodca produsa local sa se indrepte catre cea importata, "insa clientii au direct catre whisky".

In randul clientilor romani nu conteaza insa foarte mult originea unui whisky, crede Furir, care adauga totusi in gluma ca "trebuie sa nu ai papile gustative ca sa nu faci diferenta intre un scotch si un bourbon". |n cazul scotch-ului este evident gustul de fum (din butoaiele in care este tinut whisky-ul la maturat), in timp ce reteta bourbon-ului exclude afumarea baricului. La fel de bine, bourbon-ul (varianta americana de whisky) se diferentiaza printr-o aroma mai puternica de amidon, maltul de porumb fiind folosit in cantitate de peste 50% in retetele folosite pe continentul american. Situatia se schimba insa radical in cadrul aceleiasi "specii" de whisky, cand doar cunoscatorii pot face diferenta intre marci, producatori sau ani de productie. Iar in cazul amestecului cu Red Bull sau bauturi de tip cola, "nici nu prea mai conteaza marca de whisky", declara Furir, deoarece gustul este acoperit, sau cel putin afectat, de celalalt ingredient din amestec.

Pe ansamblul pietei, dintre toate bauturile de import, cea mai consistenta felie o detine segmentul mediu de pret, ce se adreseaza insa, explica Furir, consumatorilor cu venituri peste medie. Ceea ce se numeste in limbajul de specialitate "standard scotch", ca Ballantine’s sau Teachers, intruneste peste jumatate din preferintele de consum pentru bauturi alcoolice. Cu certitudine insa, piata va continua sa atraga consumatorii spre palierele superioare de pret, pe masura ce cresc puterea de cumparare, atractia catre branduri si o mai mare familiaritate cu marcile internationale. La toate acestea se adauga insa ceea ce managerul Pernod Ricard din Romania numeste "un interes general in privinta whisky-ului, fie ca este vorba de executivi sau manageri din middle management sau vicepresedinti de institutii sau companii: cu totii sunt fascinati de aceasta bautura".

In general, in canalul HoReCa – ce reuneste barurile, cafenelele, restaurantele si terasele – se vand aproape 40% din totalul bauturilor alcoolice (cu exceptia pietei negre). Dar bauturile alcoolice de import – ce echivaleaza cu "spuma" pietei de bauturi alcoolice – nu se potrivesc in orice local. Astfel incat un whisky de peste 200 de lei sticla nu poate fi gasit decat in spatiile ale caror pretentii cresc in ritm cu preturile din meniuri.

Din cele peste 31.000 de spatii HoReCa, doar intr-o treime din ele sunt prezente bauturile alcoolice din segmentele superioare, ce exclud bauturile vrac, de genul tuica sau palinca. Dar servirea cu dichis a bauturilor, fie paharul de cognac inflacarat sau vinul la temperatura corecta, se intampla doar in cateva mii dintre acestea. "Probabil ca nici in Bucuresti nu sunt decat cateva mii de spatii ce au in oferta o gama de bauturi rafinate. Iar cei ce merg pe detalii, ca paharul potrivit, temperatura si prezentarea se pot numara deja pe degete", spune Tudor Furir.

In hoteluri, restaurante, baruri sau cafenele au loc cele mai multe dintre vanzarile de bauturi alcoolice de import, cam 60% din vanzari fiind atrase de aceste puncte de vanzare. "Exista insa si bauturi dedicate prin definitie spatiilor din HoReCa, pentru ca sunt folosite in mod covarsitor in coctailuri", spune Furir, care da ca exemplu bauturile de tip cahlua sau tequila. In cazul bauturilor "clasice", cu un grad mai mare de rezonanta in mintea consumatorului, vanzarile sunt insa echilibrate: jumatate se datoreaza comertului si diferenta e consumata in HoReCa. Iar in segmentul de retail, partea leului revine hipermarketurilor si supermarketurilor, ce detin peste 80% din totalul vanzarilor.

January 15, 2008
CEO din garda veche

Marian Popa isi aminteste si acum de singura intrevedere pe care a avut-o cu „tovarasa“. Elena Ceausescu l-a convocat intr-o zi din iarna anului 1987, deoarece era acuzat de iredentism. Povestea a fost cam asa: la fiecare sfarsit de an, companiile multinationale trimiteau agende la institut ii precum ambasade, ministere sau companii de stat partenere.

Agendele veneau de la compania-mama, iar Mike Popa (cum il cunosc prietenii si partenerii de afaceri), cel care conducea operatiunile Xerox in Romania de cativa ani, le-a primit de la Londra.

„Pe agende era insa o greseala la harta“, isi aminteste Mike Popa, raul Mures fiind din greseala unit cu Milcovul si dand impresia ca Moldova si Ardealul fac parte din Ungaria. Echipa Xerox din Romania a observat acest lucru si din doua rele, a nu da deloc agendele sau a le da cu cele doua pagini lipite, Mike Popa a ales varianta a doua.

„Cineva a observat, s-a facut un raport si am ajuns la «tovarasa», mai ales ca ei au amplificat problema dupa ce au aflat ca Sighisoara este locul meu de nastere.“ Concluzia a fost ca timp de un an jumatate, majoritatea intalnirilor trimestriale, a lansarilor si a conferin- telor Xerox s-au tinut la Bucuresti, deoarece Mike Popa avea pasaportul suspendat. In afara de episodul „agenda“, omul de afaceri are destule povesti din experienta sa de manager in comunism, inclusiv cateva despre propunerile de colaborare cu Securitatea, care apareau de fiecare data cand conducerea Xerox ii oferea o promovare. Mike Popa tocmai terminase liceul cand s-a angajat ca translator la Camera de Comert si Industrie, pentru a evita repartitia undeva in tara.

Dupa trei ani, a fost transferat la Publicom, agentia de publicitate a Romaniei pentru comertul exterior. Aici, i-a cunoscut pe cei de la Xerox, cu care a lucrat pe mai multe proiecte pana la sfarsitul anilor ’70, cand oficialul Xerox in Romania nu s-a mai intors in tara dintr-o delegatie si compania britanica i-a oferit postul responsabilului cu publicitatea. „Nu am putut sa ma mut acolo, pentru ca transferul la o companie straina era foarte dificil, iar mutarea implica si un fel de «comportament» care nu imi era pe plac“, justifica Popa.

Pana la urma, cei de la Xerox au luat pe altcineva, dar dupa un an si jumatate si acea persoana a ramas peste granita intr-o delegatie. „Atunci am acceptat oferta Xerox, mai ales dupa ce mi-am dat seama ca pentru activitatea de colaborationism e nevoie de doi ca sa se intample ceva efectiv. Dupa ce mi-am dat seama de asta, am actionat in consecinta si nu am stat in frig si nici nu mi-a smuls nimeni unghiile“, spune Popa, preciza nd ca nu a avut conflicte cu Securitatea, chiar daca nu a raportat efectiv nimic.

Acceptarea ofertei Xerox l-a facut insa pe Mike Popa sa intre intr-o categorie speciala la vremea respectiva, mai precis in departamentul Argus al Camerei de Comert, unde erau angajati cu carte de munca toti directorii generali ai companiilor straine. Se intalneau cu totii la contabilitate, cand isi luau salariul (conform, dupa cum spune el, cu salariul unui director de firma romaneasca si cu vechimea in munca, dar departe de suma pe care Camera de Comert o cerea pentru un reprezentant oficial in Romania, suma care se invartea in jurul a 6.000 de dolari), dar si cand mergeau sa isi ia vizele.

„Numarul firmelor straine prezente in Romania era in jur de 100, fiindca indiferent cat incerca Romania sa le faca pe toate, chiar nu reusea“, spune Mike Popa.

Astfel, era coleg cu directorii generali ai Dow Chemical, Ansaldo, General Electric (deoarece predominau companiile straine din domenii industriale), dar si cu directori ai unor companii producatoare de cosmetice si alimente. „Acestea aprovizionau in special casele de comenzi ale gospodariei de partid, care aveau circuit inchis si trebuia sa fie aprovizionate foarte bine“, povesteste fostul director, care isi aminteste, ca, puse cap la 21 cap, produsele importate de reprezentante precum Dior sau Chanel „dadeau zece containere pe an“.

Iar companiile, chiar daca aveau rulaj mic, preferau sa stea in Romania: „Pe vremea comunismului, afacerile Xerox erau undeva intre 1,5 si 2 milioane de dolari anual, dar atat Xerox, cat si Dior sau altii preferau sa isi pastreze prezenta aici pentru cand piata va exploda: fie in sensul vestic, fie in sensul estic, precum China“, spune Popa, care precizeaza ca toate companiile care au fost aici in 1990, cand s-a deschis piata, au avut o crestere interesanta.

Asa s-a intamplat si in cazul Xerox: afacerile au sarit de la 3 milioane de dolari in 1988 la 10 milioane de dolari in 1990 pentru ca in 1996, cand Popa a decis sa plece de la Xerox, sa sara de 26 de milioane de dolari.

January 15, 2008