BusinessMagazin

Category: Industrie

Analize din domeniul industriei – informații despre companii de succes, studii de caz și multe alte lucruri interesante

  • Cum se transformă sticla la periferia Bucureştiului în marfă de lux pentru export

    A construit soţul o maşină de tăiat sticlă şi am început să facem tuburi pentru seringi în apartamentul nostru cu două camere„. Aşa descrie Gabriela Ştefănescu începuturile afacerii cu sticlă pe care a pornit-o în urmă cu mai bine de 20 de ani.

    Acum, compania Adrian Sistem şi brandul Gabriela Seres vând în toată lumea, ajungând chiar să facă decorul vitrinei magazinului Cartier din Paris. Printr-o tehnologie folosită de puţini dintre sticlarii renumiţi ai Europei, suflarea printr-un tub de sticlă, specifică producţiei de obiecte de laborator, cei doi fac obiecte de decor cu preţuri care pornesc de la 10 euro şi pot să ajungă la 2.000 de euro, în cazul candelabrelor.

    Acestea sunt vândute exclusiv pe pieţe din afara ţării şi au adus companiei soţilor Ştefănescu o cifră de afaceri de circa 400.000 de euro, în 2012. Implicarea lor într-o astfel de afacere nu este întâmplătoare: ambii au lucrat la o fabrică de sticlărie tehnică din Bucureşti. „În 1992, pluteau în aer privatizările şi începuse să se observe un dezinteres din partea conducerii fabricii„, spune Gabriela Ştefănescu. Deşi exista posibilitatea investiţiei în fabrica de sticlărie de laborator prin metoda MEBO (privatizare prin vânzare de acţiuni angajaţilor), cei doi soţi au preferat în acea perioadă să îşi deschidă afacerea lor, în propria locuinţă.

    Cu un echi-pament improvizat şi bazându-se pe experienţa de la fabrică, au început să facă tuburi pentru seringi. „Am început să mă duc cu oferte pe la institute de cercetare şi, pentru că produceam mai ieftin decât fabricile de atunci, am reuşit să trăim o perioadă astfel„. Mai mult decât atât, au crescut afacerea şi au mutat-o într-un alt spaţiu, o casă închiriată, unde lucrau la sobe speciale cu trei oameni care veneau după amiaza „pentru că nu am îndrăznit să îi angajăm definitiv„.

    Temerile lor au scăzut odată cu găsirea primului client din afara ţării şi comanda sa de sticle cu fruct în interior, foarte populare în acea perioadă. În paralel, au continuat să facă sticlărie de laborator iar, treptat, nici spaţiul din casă nu a mai fost suficient pentru comenzile primite. 

    DUPĂ ÎNCHIDEREA INSTITUTULUI NAŢIONAL DE STICLĂ – cu vaste spaţii de producţie şi unde se făcea odinioară fibră şi sticlă optică – cei doi au reuşit să închirieze un spaţiu la institut, în 1995.
    Au urmat participările la târguri de specialitate şi promovarea mai mult „din vorbă în vorbă„ care au adus colaborările cu designeri internaţionali. Primul târg unde au expus a fost MACEF Milano, unde s-au prezentat cu „lucruri mărunte„.

    Un italian i-a contractat atunci pentru mărturii de nuntă pentru câteva zeci de mii de euro. Apoi, un brand american de mobilă a dorit să îşi diversifice activitatea prin intermediul lor. Alături de acesta, Ştefănescu a început să conceapă produse noi, potrivite pentru interior, din segmentele Arts de la table şi decoraţiuni interioare.

    Alte comenzi au venit din partea unor firme americane specializate în produse pentru masă şi decoraţiuni interioare, Anthropology, (cu care au semnat cel mai mare contract, în valoare de 50.000 de euro) şi Arte Italica, dar şi din partea unor designeri europeni cum ar fi francezii Laurence Brabant – pentru o colecţie de obiecte destinate mesei sau Matteo Messervy – care a folosit candelabrale de mari dimensiuni făcute în atelierul soţilor Ştefănescu în decorarea unor centre comerciale din Franţa şi chiar la vitrina magazinului de bijuterii Cartier.

    „Produsele executate de noi au ajuns şi la o vitrină Hermes din Geneva sau Paris, ca urmare a colaborării cu designeri din străinătate„, spune Ştefănescu, pentru care nu este o problemă că designerii cu care colaborează nu obişnuiesc să menţioneze numele firmei sale când expun produsele. „Ei vând în nume propriu, iar produsele sunt luate din diverse ţări, de la firme care corespund gustului lor„. Deşi multe din produsele care se vând folosesc designul desenat de Gabriela Ştefănescu, ea respectă condiţiile celor care le vând în nume propriu.

     

  • Lactatele făcute la Braşov se vând mai mult afară decât în România

    CONTEXTUL: Olympus a intrat pe piaţa românească în 1999, iar la finalul lui 2011 a inaugurat o fabrică la Hălchiu, lângă Braşov, în care a investit 55 de milioane de euro. Doar mică parte din producţie era destinată pieţei interne, cea mai mare pondere fiind exportată.

    DECIZIA: Deşi efectele crizei erau deja vizibile asupra pieţei lactatelor, grecii de la Olympus au ales anul trecut să continue investiţiile pentru creşterea capacităţii de producţie. Au semnat în prima parte a anului 2012 un acord de împrumut cu Black Sea Trade and Development Bank, în valoare de 30 de milioane de euro.

    EFECTELE: În primele cinci luni ale acestui an cifra de afaceri a companiei a înregistrat un avans de 20-25% faţă de perioada similară a anului anterior, iar previziunile pentru întregul an vizează un ritm de creştere chiar mai alert. Oficialii companiei şi-au bugetat o cifră de afaceri de 55 de milioane de euro, în condiţiile în care rulajul de anul trecut s-a plasat la 38 de milioane de euro.

    DOAR 40% DIN CAPACITATEA DE PRODUCŢIE A FABRICII BRAŞOVENE ESTE FOLOSITĂ ÎN ACEST MOMENT, iar în trei ani volumele procesate s-ar putea dubla, conform lui Ilias Pliatsikas, directorul general al Olympus România, care se află în ţară de circa cinci ani. Fabrica braşoveană are o importanţă strategică pentru grupul elen: a atras cea mai mare investiţie de până acum din afara graniţelor Greciei, iar oficialii companiei spuneau anterior că România este calea lor de acces către alte pieţe europene. Fapt deja dovedit. Chiar dacă afacerile companiei au sporit rapid pe parcursul ultimilor ani, de la 20 de milioane de euro în 2010 la aproape dublu în 2012 (38 de milioane  de euro), tot activităţile de export deţin ponderea cea mai importantă, respectiv 80%. Ba mai mult, Pliatsikas spune că deschiderea unei pieţe de export nu este o problemă pentru companie; mai degrabă întâmpină dificultăţi în creşterea cantităţilor de lapte colectat.

    PE POARTA FABRICII BRAŞOVENE IES LACTATE SUB UMBRELA A DOUĂ MĂRCI – OLY (IAURT NATURAL, LAPTE DE CONSUM, LAPTE UHT, SMÂNTÂNĂ) ŞI OLYMPUS (TELEMEA, IAURT GRECESC, IAURT BIO); 10% din producţie reprezintă mărci proprii pentru reţele de retail. Recent, compania a marcat şi o premieră pe piaţa românească, lansând primul iaurt bio produs local; noul produs se află deja pe rafturile magazinelor în două variante – 0% şi 3,5% grăsime. Deşi valoarea vânzărilor de lactate bio nu poate fi estimată, reprezentanţii Olympus se aşteaptă ca acest segment să crească în următorii ani. În Grecia, de pildă, iaurturile bio sunt produse din 2006, iar nişa reprezintă 4-5% din volumul pieţei de lactate. Iaurtul bio Olympus va fi mai ieftin cu 10-15% faţă de produsele de import, dar mai scump cu 30-40% faţă de competiţia „clasică„. Argumentul stă chiar în preţul de producţie mai ridicat, pentru că materia primă este mai greu şi mai costisitor de produs. De pildă, antibioticele nu pot fi folosite pentru tratarea vacilor din fermele bio. „Noi am deschis un segment, cel al iaurturilor bio produse în România, în care credem foarte mult„, spune Ilias Pliatsikas. Tot el adaugă că Olympus are în plan mărirea portofoliului de produse bio, în funcţie de evoluţia segmentului.

    În ciuda faptului că nu există date certe care să indice acest lucru, Pliatsikas crede că „creşterea consumului de produse bio în general pe piaţa autohtonă este evidentă, însă există încă un decalaj important faţă de producţie„. Şi evoluţia exportului, dar şi creşterea cotei de piaţă pe plan local contribuie la creionarea previziunilor pentru anul în curs, grecii aşteptându-se la o cifră de afaceri de 55 de milioane de euro în 2013. Pliatsikas spune că evoluţia cifrei de afaceri Olympus România se datorează creşterii consumului de lactate produse la Hălchiu. „Într-o piaţă care stagnează în ansamblu, noi suntem, de la deschiderea fabricii din judeţul Braşov, în 2011, în creştere – o evoluţie firească pentru noi.” Reprezentantul companiei mai spune că Olympus România urmează îndeaproape planul de afaceri elaborat iniţial şi „suntem în grafic cu rezultatele”, procesatorul de lactate bazându-se exclusiv pe creştere organică.

    DIN 1999 GRECII ŞI-AU PREPARAT REŢETELE DE IAURTURI PE PLAN LOCAL, după ce au preluat o linie de procesare în Baraolt, Covasna. Pe piaţa din România Olympus are 180 de angajaţi, de trei ori mai mult decât în urmă cu doi ani.

    Piaţa lactatelor, care are o valoare anuală estimată la circa un miliard de euro, este puternic concurenţială. Cea mai consistentă felie a pieţei este ocupată de companii mari, ca Danone, FrieslandCampina, Albalact şi Hochland. Companii de dimensiuni medii au o prezenţă parţială la nivelul ţării, dar sunt şi firme de dimensiuni mai mici care mizează chiar şi numai pe cumpărătorii dintr-un singur judeţ. Cum lupta la raft este aprigă, mai cu seamă în ultimii ani au existat şi victime. Cel mai sonor eşec a fost investiţia israelienilor de la Tnuva, care au pompat nu mai puţin de 55 de milioane de euro în investiţiile de pe plan local, dar au intrat în faliment şi s-au retras de pe piaţă. Grecii de la Olympus în schimb au preferat o politică mai sigură, cu paşi mai mărunţi pe piaţa locală, iar investiţia de la Hălchiu este bazată pe apetitul vest-europenilor pentru lactatele greceşti made in Romania.

  • ROMEPS: “Doar 10% din polistirenul folosit la termoizolaţii este cel recomandat de normele pentru astfel de lucrări”

    “Din studiile ROMEPS aflăm că peste 50 de procente din polistirenul folosit în România nu respectă standardele tehnice impuse de aplicaţiile pentru care este vândut, iar din acesta mai mult de o treime este comercializat sub denumiri înşelătoare. Pentru a se proteja, consumatorii trebuie să citească eticheta, să afle ce produs cumpără. Informarea este cel mai la îndemână instrument de control”, declară Marin Cruţescu, director executiv ROMEPS.

    ROMEPS a demarat campania naţională “Citeşte eticheta!”. “Tragem un semnal de alarmă cu privire la calitatea precară a polistirenului folosit în construcţii. Consumatorul final întâmpină greutăţi atunci când vine vorba să se protejeze de neregulile din piaţă. Astfel, campania noastră are tocmai rolul de a răspunde la întrebarea <Cum pot sa identific produsele cu nume înşelatoare?>. Răspunsul este: <CITEŞTE ETICHETA şi caută codul tehnic de pe baxul de polistiren!>”, precizează Marin Cruţescu.

    Consumatorii se pot informa şi de pe site-ul campaniei  www.citeste-eticheta.ro.

    “Pentru lucrările de termoizolare, beneficiarii trebuie să ştie că toate standardele  europene recomandă folosirea polistirenului EPS80, cu o grosime minimă de 10 cm. Din informaţiile noastre, în ultimii patru ani, cele mai multe lucrări de termoizolaţii s-au realizat cu polistiren de tip EPS60 sau chiar mai mic, materiale nerecomandate pentru această aplicaţie, fapt ce afectează consistent eficienţa lucrărilor”, menţionează Marin Cruţescu.

    Cumpărătorii trebuie să ştie că termenul “termosistem” include toate materialele necesare realizării unui sistem de izolaţie exterioară. Denumirile de “faţadă ventilată” sau ”fără încărcare mecanică” , indică tocmai faptul că produsul nu este recomandat de producători  pentru destinaţia pe care i-o atribuie majoritatea beneficiarilor. Cifrele care se regăsesc în denumirea generică gen “EPS 80” sau ”ABC 80” trebuie să fie identice cu cele din codul de produs şi implicit să indice caracteristicile de compresiune ale materialului.

    Din cauza scăderii numărului de lucrări de termoizolaţii, nivelul pieţei de polistiren în prima parte a anului s-a redus cu 20-25 de procente. La aceasta se adaugă şi o tendinţă în piaţă de a folosi materiale ieftine şi neconforme cu standardele impuse de lucrările efectuate. Astfel, doar 10% din polistirenul folosit  la termoizolaţii este cel recomandat de normele pentru astfel de lucrări.

    Programul naţional de termoizolare “Este admirabil, dar lipseşte cu desăvârşire!”

    “în loc să crească în acest an, lucrările de termoizolaţii au scăzut considerabil. Anul trecut piaţa de polistiren s-a cifrat în jurul a 3,5 milioane de metri cubi, cu o valoare aproximativă de 100 milioane de euro. Dacă lucrurile ar fi avut un parcurs firesc, nivelul pieţei în acest an ar fi trebuit să fie de minim 4 milioane de metri cubi. Din păcate, mult-trâmbiţatul program de termoizolare la nivel naţional nici nu a început. Este admirabil, dar lipseşte cu desăvârşire!  Cele mai multe lucrări s-au înregistrat în Bucureşti, lucru vizibil cu ochiul liber. Astfel, s-a creat senzaţia că programul a început şi are anvergură. De fapt, la nivel naţional, nu s-a realizat mai nimic. Doar dacă luăm în considerare 10 blocuri în fiecare din cele 40 de capitale de judeţ şi încă în 60 de oraşe cu până la 100.000 de locuitori, ar însemna 1000 de blocuri.  Un simplu calcul arată o piaţă potenţială de 100 de milioane de euro, unde nu s-a făcut nimic”, menţionează Marin Cruţescu.

    Asociaţia Producătorilor de Polistiren Expandat din România s-a înfiinţat în anul 2004, din 2011 activând sub denumirea ROMEPS. Misiunea ROMEPS este aceea de a promova pe piaţa din România un standard de calitate pentru producătorii şi importatorii de polistiren. Membrii actuali în asociaţie sunt companiile: Arcon, Austrotherm, Isopor, Hirsch Porozell, Swisspor.

  • Cum au ajuns doi asistenţi medicali din Botoşani milionari în euro

    “CRED CĂ SUNTEM SINGURII DIN ROMÂNIA CARE AVEM MUZICĂ SIMFONICĂ LA ABATOR”, spune Iulian Căzăcuţ, antreprenorul de 45 ani, care a dezvoltat firma Doly-Com. Muzica este însă doar unul dintre amănuntele care îl diferenţiază în producţia cărnii, dar „despre care nu te învaţă nimeni, nu poţi citi în nicio carte; le-am văzut cu ochii mei la alte abatoare de peste hotare, pentru că din 2002 am făcut mult mai multe drumuri pentru serviciu decât pentru concedii”. Or, muzica, dar şi alte amănunte, cum sunt camioanele de transport cu adăpătoare pentru animale, ventilaţia din maşini şi din abator sau separarea masculilor pentru ca aceştia să nu se încaiere sunt numai câteva dintre exemplele pe care Căzăcuţ le înşiră. Ştiaţi că un animal nu vrea să intre într-un spaţiu închis de bunăvoie, decât dacă vede o lumină acolo? Antreprenorul ştie, şi este nevoit să ştie, pentru că, în cazul în care animalele sunt speriate sau stresate, „carnea se strică, nu mai e bună„, deoarece adrenalina schimbă PH-ul. Dovadă că a tras învăţăminte bune este faptul că într-o evaluare a cărnii făcută în Austria firma s-a plasat pe locul doi, într-o competiţie în care au intrat şi produse din Franţa şi America de Sud. A fost însă nevoie de ani buni pentru a ajunge aici.

    DE PROFESIE ASISTENŢI MEDICALI, SOŢII CĂZĂCUŢ DIN BOTOŞANI îşi amintesc că în urmă cu 19 ani se gândeau la variante de obţinere a veniturilor suplimentare, pentru că salariile nu le ajungeau. „Mama avea câţiva porci de vânzare şi o cantină i-ar fi luat, dar doar tranşaţi”, îşi aminteşte Iulian Căzăcuţ. Banii i-au rămas lui şi, în loc să-şi cumpere bunuri prin casă, a preferat să-i ruleze, iar în timpul liber cumpăra porci, îi ducea la abator şi ieşea în profit. În 2012, compania pe care au dezvoltat-o cei doi soţi a ajuns la o cifră de afaceri de 140 de milioane de lei şi o cotă de piaţă de 14% din producţia autohtonă de carne de vită, cu o valoare de 70-80 de milioane de euro, având concurenţi precum CarmOlimp sau firma Diana din Râmnicu Vâlcea. Doly-Com are 300 de angajaţi şi exportă o treime din producţie, fiind prezentă în toate magazinele Metro din Austria. 

    În 1997 a înfiinţat firma Doly-Com, iar până în 1999 „am lucrat cu abatoare cărora le plăteam serviciile„; lucra împreună cu tatăl şi fratele mai mic, iar abia prin 1999 a angajat primii oameni. A ajuns, la cinci ani de la debutul activităţii antreprenoriale, să aibă deja clienţi câteva cantine, reuşea să vândă între 10 şi 20 de animale pe săptămână, iar în 1999 a ales să cumpere un spaţiu pe care să-l amenajeze ca abator, pentru că „majoritatea abatoarelor nu respectau condiţiile de igienă„. Pentru comparaţie, în prezent igiena şi respectarea standardelor de calitate reprezintă între 3% şi 5% din costurile de producţie. „Nu folosim de două ori un echipament fără a fi igienizat. Toate spaţiile trebuie curăţate cu apă caldă, detergent, dezinfectant şi apoi uscate”, explică antreprenorul.

    CUMPĂRAT UN TEREN ÎN COMUNA ROMA, la 10 km de oraşul Botoşani, cu 100 de milioane de lei vechi şi despre acea investiţie Căzăcuţ spune acum că „au fost cei mai valoroşi bani pe care i-am avut vreodată„. Despre primii ani ai afacerii, antreprenorul îşi aminteşte că „munceam zi şi noapte, adeseori dormeam în camion când făceam livrările şi nu mai puteam sta treaz„. De la momentul investiţiei în propriul abator, antreprenorul moldovean a început să caute clienţi în toată ţara, mai cu seamă că avea de unde cumpăra animale – fie de la gospodăriile ţărăneşti sau fostele crescătorii de stat pe cale de dispariţie, dar şi, în mai mică măsură, de la ferme. „Fiecare bănuţ câştigat l-am reinvestit„, susţine Căzăcuţ, care astfel şi-a finanţat afacerea vreme de ani buni. Începuse deja să lucreze cu reţele moderne de comerţ – cu Metro din 2001 şi Carrefour din 2003, aşa că firma trebuia să crească ritmul şi cantităţile de marfă livrate.

    În 2003, pe terenul de la Roma a ridicat un alt abator, cu o capacitate mai mare, în care puteau fi tranşate între 1.000 şi 1.500 de animale pe lună. Investiţia a ajuns la 5 miliarde de lei vechi, dar nici pentru aceasta nu a avut nevoie de credite, iar pentru construcţia şi utilarea abatorului s-a inspirat, povesteşte el, din ce-a văzut peste hotare. „Prin 2002 au început călătoriile libere în Europa şi prin intermediul unui veterinar din Botoşani am mers într-o vizită în Franţa.„ A doua unitate a primit la numai un an de la deschidere autorizaţia de export pentru Europa şi din 2005 au început vânzările de carne de vită peste hotare. Perioada de creştere accelerată a afacerii s-a plasat între 2003 şi 2007, iar Căzăcuţ îşi aminteşte că „am câştigat şi câte 1-2 milioane de euro pe an”.

  • Regele lemnului este mai puternic ca niciodată: a adunat la petrecerea de la Viena afaceri cu valoare cumulată de sute de miliarde de euro

    “DESCHIDE OCHII ŞI ÎNCEARCĂ SĂ ÎMBUNĂTĂŢEŞTI CE VEZI.” Este lecţia pe care a urmat-o Gerald Schweighofer în conducerea afacerii cu lemn începută de familia lui în urmă cu mai bine de 50 de ani. Austriacul, denumit de presa din România „regele lemnului”, a găzduit recent unul dintre evenimente de amploare din industria în care activează, reunind 600 de participanţi din 35 de ţări. Printre invitaţi s-au numărat alţi „regi”, reprezentanţi ai unor companii cu cifră de afaceri de miliarde de euro, dar şi politicieni, bancheri, profesori, studenţi sau membri ai unor familii aristocrate germane. Printre zâmbete largi, poze pe covorul roşu din grădina interioară a clădirii Rathaus, un simbol al burgheziei, Schweighofer  a vorbit despre viitoarea fabrică pe care compania sa, Holzindustrie Schwighofer, o va deschide în România anul viitor. Dacă la începutul anului apăruseră declaraţii ale austriacului în presă potrivit cărora pe piaţa lemnului din România nu mai este loc pentru încă o fabrică, Holzindustrie Schweighofer a anunţat că o va deschide pe cea de-a cincea, după cele din Sebeş, Rădăuţi, Siret şi Comăneşti.

    „De data aceasta, chiar este ultima”, spune Schweighofer, cu trimitere la investiţia de 150 de milioane de euro de la Reci din judeţul Covasna. Proiectul pentru o nouă fabrică exista deja, dar aparţinea altui jucător austriac important din industria lemnului. Kronospan a anunţat în urmă cu trei ani că va construi fabrica, însă Holzindustrie Schweighofer va finaliza proiectul în urma unei înţelegeri.  Grupul austriac Kronospan are afaceri de 500 de milioane de euro pe plan local şi ar fi deschis această fabrică la Braşov. Schweighofer a preluat  o parte din utilajele de acolo şi a demarat proiectul în judeţul Covasna. El confirmă că, nici în aceste condiţii, dublarea afacerii în România nu poate fi realizată: „Este imposibil să ajungem la un miliard de euro„. Iar acest lucru este cauzat, în mare parte, de lipsa de materii prime: „În România nu există zone nedescoperite pentru exploatare, iar cantitatea de materie primă pe care o cumpărăm de pe piaţa locală prin licitaţiile organizate este insuficientă”.

    ASTFEL, PENTRU FUNCŢIONAREA CELEI DE-A CINCEA FABRICI, UNDE SE VOR PRELUCRA CIRCA 800.000 DE METRI CUBI ANUAL, austriecii intenţionează să crească importurile, estimate în prezent la circa  500.000 de metri cubi pe an. Oficialii companiei vor să crească importurile de lemn din Ucraina, Belarus, Rusia, Bulgaria şi alte ţări pentru a satisface capacitatea de producţie. 80% din cheresteaua produsă aici  va fi exportată, principala piaţă rămânând cea din Japonia. Cea mai importantă piaţă de export pentru companie generează 40% din venituri, fiind  urmată de cea din Orientul Mijlociu. Investiţiile de la Reci nu sunt singurele din perioada următoare, austriacul vrea să investească în continuare în fabricile din Comăneşti şi Siret. Astfel, valoarea totală a investiţiilor în România va ajunge la circa 180 de milioane de euro. Sumele direcţionate spre Comăneşti şi Siret, unde se produc panele şi panouri de cofraj, vor creşte astfel afacerea – estimată la jumătate de miliard de euro cu un profit de o sută de milioane – cu 10% în acest an. În afara celor patru fabrici, Holzindustrie Schweighofer deţine în România 16.000 de hectare de păduri şi 5.000 de hectare destinate agriculturii, dar şi un hotel de patru stele în Rădăuţi.

    BIROCRAŢIA, SCHIMBĂRILE DESE ALE PERSOANELOR DE LA CONDUCERE  ŞI LIPSA UNEI ORGANIZAŢII CARE SĂ SE OCUPE DE INVESTITORII STRĂINI SUNT CÂTEVA DINTRE PROBLEMELE  IDENTIFICATE DE REGELE LEMNULUI ÎN ROMÂNIA. El a exprimat nevoia unei instituţii puternice care să se ocupe de investitorii străini şi dă exemplul Agenţiei Române pentru Investiţii Străine,  ce oferea un sprijin investitorilor străini, puţin familiarizaţi cu mediul de afaceri local. La finalul anului 2009, ARIS a fost absorbită de Centrul Român pentru Promovarea Comerţului, iar austriacul apreciază că decizia politică a cauzat dificultăţi investitorilor străini. Totuşi, cea mai mare problemă identificată de omul de afaceri se referă la exploatările forestiere ilegale: „Dezvoltarea pieţei ilegale a lemnului este cel mai rău lucru care se poate face în industria lemnului, iar acest lucru este cauzat în mare parte de autorităţi care ar fi trebuit să remedieze problema„. Schweighofer cere controlarea pieţei de către autorităţi printr-o poliţie forestieră la fel de strictă ca acelea din Germania şi Austria: „Piaţa ilegală ne afectează, cei care exploatează astfel pădurile ne cauzează şi nouă probleme legate de preţ”. 

    LA VIENA, SCHWEIGHOFER A OFERIT 300.000 DE EURO PENTRU IDEI INOVATIVE DIN INDUSTRIE. „Familia mea a construit această afacere prin lemn, iar încurajarea inovaţiilor din această industrie este o modalitate de a returna comunităţii ce am obţinut.„ Cercetătorii, studenţii sau tinerii antreprenori iau contact cu cei mai importanţi jucători mondiali din industria lemnului. La evenimentul din acest an, alături de Gerald Schweighofer şi părinţii lui, Franz şi Maria Schweighofer, au participat personalităţi din mediul politic austriac şi reprezentanţi ai celor mai importante companii din industrie. Printre proiectele premiate în cadrul evenimentului se află un sistem computerizat  de control pentru industria de procesare a lemnului, o clădire de birouri de opt etaje din Austria din cherestea sau un proiect ce promovează dezvoltarea urbană cu structuri din lemn în oraşele nordice. 

    Din capitala Austriei, regele lemnului pare mai puternic ca niciodată. A adunat sub acelaşi acoperiş afaceri cu valoare cumulată de sute de miliarde de euro de pe întreg mapamondul: prieteni, politicieni, furnizori, clienţi şi diplomaţi. Toţi s-au intersectat la un moment dat cu cei peste un milion de metri cubi care pleacă anual din România.

  • De ce şi-a schimbat straiele Vascar

    Conform reprezentanţilor companiei, dorinţa de reinterpretare şi de inovare a brandului Vascar a luat formă în urma unor ample cercetări de piaţă axate pe preferinţele consumatorilor. Marca Vascar devine, sub sloganul ”Vascar, suflet de bucătar”, un brand umbrelă pentru produsele din carne de pui, de porc, de vită şi din carne mixtă, cât şi pentru brandul de mâncăruri Moldova în Bucate.

    Conceptul creativ este completat de o nouă identitate vizuală. Având ca sursă de inspiraţie domeniul gastronomic, noul logo reafirmă promisiunea brandului pentru tradiţie şi totodată reflectă atenţia companiei pentru un stil de viaţă modern.

    ”Ritualul preparării produselor este similar cu cel al unui maestru-bucătar”, declară Vlad Ciuburciu, director marketing la Vascar SA

    “Rebranding-ul Vascar marchează o etapă de maturitate deplină a brand-ului şi reflectă cu fidelitate filosofia şi maniera companiei de a se raporta la categorie. Departe de a fi o schimbare superficială, rebranding-ul Vascar arată de fapt cum este această companie cu adevărat, în profunzime, iar diferenţierea brand-ului faţă de celelalte brand-uri din categorie este de fapt fundamentată în diferenţierea reală a companiei în contextul competiţional”, declară Andreea Florea, client service partner, Brandtailors.

    Compania Vascar a fost înfiinţată în Vaslui în 1984 şi are activităţi ce pornesc cu tranşarea cărnii de porc, vită şi oaie, continuă cu prepararea acesteia în mezeluri, pate-uri, carne presată şi mâncăruri gătite pe bază de carne.

  • AdePlast a finalizat platforma industrială de la Roman

    “După ce acum două săptămâni am finalizat platforma industrială de la  Oradea, iată că, în timp record, am reuşit şi terminarea celei de-a doua platforme din portofoliul nostru industrial, formată dintr-o fabrică de adezivi şi una de polistiren. Investiţia totală în obiectivul de la Roman a fost de 16 milioane de euro”, declară Marcel Bărbuţ, CEO AdePlast.

    Unitatea de la Roman este cea mai modernă facilitate de producţie de polistiren din Europa şi ve deservi partenerii din zona Moldovei, dar şi exporturile către Republica Moldova, Ucraina şi ţările arabe. În fabrica de polistiren de la Roman vor lucra 49 angajaţi.

    “Dezvoltarea noastră industrială nu se opreşte aici. Mai avem programate investiţii în acest an, cea mai apropiată fiind fabrica de vopsea care se află acum în pregătire la Ploieşti”, adaugă Marcel Bărbuţ.

    AdePlast este cel mai important producător român materiale de construcţii cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman. Programul investiţional pe care AdePlast l-a demarat anul trecut a avut în vedere o împărţire strategică a unităţilor sale de producţie.  Astfel, graţie celor cele trei platforme, care sunt susţinute cu o investiţie de peste 22 de milioane de euro, AdePlast şi-a optimizat fluxurile de livrare în aşa fel încât fiecare zonă geografică beneficiază de acoperire totală. Indiferent dacă livrarea se face la un partener din România sau la unul din afara ţării, marfa este produsă pe platforma cea mai apropiată şi este distribuită la client într-un timp foarte scurt.

    Oradea. Capacitatea de producţie este de 250.000 de tone adezivi şi mortare uscate, 20.000 de tone de vopsea şi tencuieli decorative schimb şi 700.000 metri cubi de polistiren expandat (EPS), având inclusă şi capacitatea de producţie de polistiren grafitat în coobranding cu firma BASF.

    Ploieşti. Pe platforma industrială de la Ploieşti se află o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone, o fabrică de polistiren expandat (EPS) de 700.000 de metri cubi, o line de producţie de polistiren grafitat de 150.000 de metri cubi, iar de la jumătatea anului intră în producţie fabrica de vopsea, tencuieli decorative şi lacuri şi emailuri pe bază de apă.

    Roman. AdePlast deţine o zonă industrială care include o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone şi în amenajare o linie de producţie de polistiren expandat cu o capacitate anuală de 700.000 de metri cubi. Astfel, Adeplast devine producătorul de termosistem numărul 1 din România, având toate materialele componente realizate în fabricile proprii.

  • O nouă campanie anticontrabandă

    Campania se desfăşoară în presa scrisă,TV şi radio locale. De asemenea, se vor trimite prin poştă către cetăţeni din judeţele din Sud Vest (Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş, Bihor, Gorj, Mehedinţi) comunicări scrise prin care Poliţia de Frontieră atrage atenţia asupra efectelor negative ale contrabandei cu ţigarete.
    Totodată, cetăţenii care trec prin punctele de frontier din Sud Vestul ţării vor primi de la lucrătorii Poliţiei de Frontieră materiale informative cu privire la amenzile si sancţiunile prevăzute de legislaţie pentru comerţul ilicit cu ţigarete.
    Inspectorul general al Poliţiei de Frontieră Române, chestor şef de poliţie Ioan BUDA a declarat: ”Având în vedere inclusiv prejudiciile aduse bugetului de stat, Poliţia de Frontieră Română a întreprins şi va continua să aplice, independent sau împreună cu celelalte instituţii abilitate, măsuri ferme în toate zonele de competenţă, în vederea depistării şi sancţionării persoanelor implicate în traficul ilegal cu bunuri de larg consum şi produse accizabile, precum şi reţinerii în vederea confiscării a mărfurilor traficate. Dovadă stau zecile de grupuri infracţionale anihilate şi peste 28 milioane pachete de ţigări de contrabandă, a căror valoare depăşeşte 30 milioane euro, confiscate de Poliţia de Frontieră numai în ultimii 3 ani.
    Totodată, consider că un rol important în prevenirea şi combaterea acestui fenomen îl au cetăţenii, care pot sprijini autorităţile statului prin semnalarea unor astfel de activităţi infracţionale. Drept urmare, prin această campanie, dorim să atragem cetăţenii de bună credinţă de partea autorităţilor de aplicare a legii. Astfel, oamenii pot apela cu încredere numărul de urgenţă al Poliţiei de Frontieră, 0219590, unde pot semnala sau sesiza despre savărşirea unor fapte ilegale în zona noastra de competenţă.”
    Gilda Lazăr, director corporate affairs JTI, a declarat: “Combaterea contrabandei este o prioritate comună pentru industria tutunului şi pentru autorităţi, obiectivul fiind creşterea pieţei legale a ţigaretelor şi implicit a taxelor plătite la buget. Am iniţiat această campanie pentru că era nevoie sa acţionăm şi în plan local, nu numai la nivel naţional. Chiar dacă studiul Novel arată o medie constantă a contrabandei, în 2012 şi în prima parte a anului în curs, de circa 13%,la nivel regional lucrurile stau diferit. în Sud Vestul ţării contrabanda se situa, în ianuarie, la peste 20%, în martie la 15,5%, însă în unele judeţe, precum Mehedinţi, atinge şi 30-40% cota de piaţă. Aşadar, am considerat că este necesar să contribuim la educarea şi conştientizarea publicului local cu privire la efectele şi implicaţiile negative pe care le are contrabanda asupra societăţii şi a fiecăruia dintre noi.
    JTI oferă Poliţiei de Frontieră expertiză şi sprijin pentru limitarea contrabandei, aşa cum s-a întâmplat în cazul capturii făcute de Garda de Coastă. în viitorul apropiat, sperăm să încheiem un protocol de colaborare cu Poliţia de Frontieră, aşa cum sunt cele deja semnate cu Autoritatea Naţională a Vămilor şi Inspectoratul General al Poliţiei.“

  • Marcel Bărbuţ porneşte fabrica de la Oradea

    “Unitatea de la Oradea este cea de-a doua fabrică de polistiren din portofoliul nostru industrial, după cea de la Ploieşti, care include şi o linie de polistiren grafitat de 150.000 metri cubi pe an. în iunie vom porni încă o unitate similară la Roman. Practic, cu cele trei noi fabrici de polistiren expandat şi cu linia de polistiren grafitat vom ajunge la o capacitate de producţie de 2.250.000 metri cubi anual. Dezvoltarea celorlalte platforme industriale de la Ploieşti şi Roman continuă pe tot parcursul acestui an, pentru iulie având programată deschiderea fabricii de vopsele de la Ploieşti”, declară Marcel Bărbuţ, CEO AdePlast.
    Programul investiţional pe care AdePlast l-a demarat anul trecut a avut în vedere o împărţire strategică a unităţilor sale de producţie.  Astfel, graţie celor cele trei platforme, care sunt susţinute cu o investiţie de peste 22 de milioane de euro, AdePlast şi-a optimizat fluxurile de livrare în aşa fel încât fiecare zonă geografică beneficiază de acoperire totală. Indiferent dacă livrarea se face la un partener din România sau la unul din afara ţării, marfa este produsă pe platforma cea mai apropiată şi este distribuită la client într-un timp foarte scurt.
    Dincolo de avantajul competitiv pe care îl are acum AdePlast, datorită acestor investiţii, compania devine un angajator cu peste 250 de salariaţi la nivelul întregii ţări. “Angajaţii AdePlast sunt o resursă extrem de importantă pentru că nivelul de tehnologie din fabricile noastre este unul extrem de avansat. Deci fiecare persoană care intră în fabricile noastre trebuie să-şi însuşească un nivel important de cunoştinţe pentru a face faţă fluxului de producţie. Finalizarea întregului proiect din 2013 va creşte, cu siguranţă, numărul de angajaţi ai AdePlast” declară Marcel Bărbuţ.
    Odată cu deschiderea noii fabrici de la Oradea, AdePlast şi va consolida poziţia pe piaţa din Ungaria şi din Vestul Europei. „Exportul este o direcţie strategică pe care ne dorim să dezvoltăm puternic în următorii ani. Bulgaria, Moldova, Ucraina, Ungaria, Austria, Germania sau Libanul sunt pieţe pe care vom fi din ce în ce mai prezenţi cu produsele noastre, în primele 4 luni, având deja o creştere a exporturilor de 49 procente faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut”,  precizează Marcel Bărbuţ.
    AdePlast este cel mai important producător român materiale de construcţii cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman.
    Oradea. Capacitatea de producţie este de 250.000 de tone adezivi şi mortare uscate, 20.000 de tone de vopsea şi tencuieli decorative pe un schimb şi 700.000 metri cubi de polistiren expandat (EPS), având inclusă şi capacitatea de producţie de polistiren grafitat în coobranding cu firma BASF.
    Ploieşti. Pe platforma industrială de la Ploieşti se află o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone, o fabrică de polistiren expandat (EPS) de 700.000 de metri cubi, o line de producţie de polistiren grafitat de 150.000 de metri cubi, iar de la jumătatea anului intră în producţie fabrica de vopsea, tencuieli decorative şi lacuri şi emailuri pe bază de apă.
    Roman. AdePlast deţine o zonă industrială care include o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone şi în amenajare  o linie de producţie de polistiren expandat cu o capacitate anuală de 700.000 de metri cubi. Astfel, Adeplast devine producătorul de termosistem numărul 1 din România, având toate materialele componente realizate în fabricile proprii.

     

  • Traian Băsescu s-a întâlnit cu Lakshmi Mittal

    Autorităţile române au fost informate în legătură cu situaţia actuală a industriei oţelului şi cu dificultăţile cu care se confruntă, precum şi despre eforturile făcute de ArcelorMittal în Europa şi în România în mod particular, pentru a se asigura că siderurgia are un viitor sustenabil, se arată într-un comunicat al companiei.

    ArcelorMittal şi-a exprimat speranţa că ”România va rămâne o ţară atractivă pentru investiţii străine şi că Guvernul român va lua măsurile adecvate, precum asigurarea competitivităţii costurilor cu energia, pentru a menţine sustenabilitatea industriei oţelului din România.”  

    ArcelorMittal este cea mai mare companie siderurgică şi minieră integrată din lume, prezentă în peste 60 de ţări. ArcelorMittal este lider pe pieţele globale importante, incluzând domeniile auto, construcţii, electrocasnice şi de ambalare, având sisteme performante de cercetare şi dezvoltare, tehnologice, precum şi rezerve cuantificabile de materii prime şi reţele de distribuţie de top. Compania este prezentă cu unităţi de producţie în peste 20 de ţări, de pe patru continente, pe toate pieţele-cheie ale industriei siderurgice, de la cele emergente, până la cele mature, având reţele de distribuţie foarte bine dezvoltate.

     Prin valorile ei de bază, sustenabilitate, calitate şi leadership, ArcelorMittal se angajează să funcţioneze într-un mod responsabil, respectând sănătatea, siguranţa şi bunăstarea angajaţilor săi, contractorilor săi şi comunităţii în care operează. Totodată, se angajează să acţioneze de manieră sustenabilă în privinţa mediului, precum şi a resursele limitate. ArcelorMittal este conştientă de responsabilitatea pe care o are în privinţa combaterii schimbările climatice globale; compania fiind printre primele din industrie care face eforturi pentru a descoperi tehnologii inovatoare, cercetând şi dezvoltând tehnologii şi soluţii de producere a oţelului care contribuie la combaterea încălzirii globale. ArcelorMittal este membru al FTSE4Good Index precum şi Dow Jones Sustainability World Index.

    |n 2012, ArcelorMittal a înregistrat venituri de 84,2 de miliarde USD şi o producţie de oţel de 88,2 milioane de tone, reprezentând aproximativ 6% din producţia mondială de oţel.

    ArcelorMittal este cotat la bursele din New York (MT), Amsterdam (MT), Paris (MT), Bruxelles (MT), Luxemburg (MT) şi la bursele spaniole de la Barcelona, Bilbao, Madrid şi Valencia (MTS).