BusinessMagazin

Category: Industrie

Analize din domeniul industriei – informații despre companii de succes, studii de caz și multe alte lucruri interesante

  • Marcile ieftine fac profituri uriase

    Martin Winterkorn, seful celui mai mare producator de masini din Europa, Volkswagen, avea toate motivele sa fie fericit, chiar daca era o zi de 13. Rezultatele anuale anuntate saptamana trecuta la centrul de conferinte al Volkswagen din Wolfsburg consemnau un record pentru producatorul german, nemaiatins in istoria sa de peste 70 de ani.

    Grupul Volkswagen reusise in 2007 sa obtina 6,2 miliarde de euro profit operational, adica aproape sase euro la fiecare 100 de euro incasati de pe urma masinilor vandute.

    La o prima vedere poate parea putin, dar valoarea reprezinta de trei ori mai mult decat realizasera germanii in 2006 si aproape dublu fata de cat au obtinut anul trecut concurenti francezi Renault si PSA Peugeot–Citroen. Daca Winterkorn zambea cand a anuntat depasirea obiectivelor financiare, era insa si pentru ca subalternii sai, Rupert Sadler si Reinhard Jung – sefii Audi si, respectiv, Skoda – isi facusera foarte bine treaba anul trecut.

    Audi – marca pe care Winterkorn a condus-o timp de cinci ani inainte de a prelua anul trecut pozitia de CEO al intregului grup Volkswagen – si Skoda au inregistrat o marja operationala de 8%, si, respectiv, 9%, contribuind cu mai mult de jumatate din profitul grupului.

    Cum pentru Audi, o marca premium, o marja mai mare de profit este de asteptat, in cazul Skoda rezultatele i-au suprins pe foarte multi dintre analisti si chiar dintre manageri.

    "Europa de Est si Asia sunt zonele care ne-au adus cele mai mari ritmuri de crestere si de aici vor veni si cresterile viitoare", explica Reinhard Jung, CEO al Skoda Auto.

    Intr-adevar, la 16 ani de la preluarea sa de catre Volkswagen, marca ceha se apropie usor de anvergura pe care a avut-o compania in primele decenii ale acestui secol, cand vehiculele produse de firma infiintata Václav Klement si Václav Laurin in 1895 erau vandute nu doar in Europa, ci si zone indepartate precum Noua Zeelanda, Brazilia sau Japonia.

    Analistii europeni considera ca Skoda a devenit acum adevarata masina populara – aluzie la denumirea Volkswagen, care in limba germana desemneaza o masina populara, si la discutiile ivite in jurul masinii ieftine pe care Volkswagen ar putea sa o produca pentru a concura cu Logan.

    "Avem in vedere un nou model care sa fie pozitionat sub Fabia (cel mai ieftin model din gama Skoda – n. red.), atat ca pret, cat si ca dimensiuni. O decizie va fi luata in urmatoarele luni", sustine Holger Kintscher, membru in consiliul de administratie al Skoda, responsabil pentru departamentul financiar.

    Cum pretul unui model Skoda Fabia incepe la mai putin de 10.000 de euro, este de asteptat ca un model mai ieftin sa intre in competitie directa cu Dacia Logan si sa propulseze vanzarile producatorului ceh cu mult dincolo de pragul de 8 miliarde de euro depasit in 2007. Pentru comparatie, afacerile Skoda au fost anul trecut de peste trei ori mai mari decat estimau oficialii Dacia, o alta marca de masina despre care soferii spuneau in perioada dinainte de 1989 ca este de preferat sa ai tot timpul la tine o trusa de scule cand o conduci.

    Situatia s-a schimbat insa dramatic in ultimii aproape 20 de ani. Atat Dacia, cat si Skoda contribuie acum la profiturile grupurilor-mama cu mai mult de 10% fiecare. Mai important insa, atat masinile Skoda, cat si cele sub brandul Dacia sunt acum mai profitabile decat marcile Volkswagen si Renault, chiar daca sunt sensibil mai ieftine. Sau, cum spunea recent Carlos Ghosn, presedintele Renault, "prin Logan am demonstrat ca o masina nu trebuie sa fie foarte scumpa pentru a fi foarte profitabila".

    Iar lucrurile sunt departe de a se opri aici, deoarece numele cunoscute inainte de anii ’90 mai mult in zona central si est-europeana au ajuns acum prin intermediul unor modele precum Fabia, Octavia sau Logan in showroom-urile retelelor de dealeri din India, China sau Brazilia, adica tari de la care va veni in proportie foarte mare cresterea industriei auto in urmatorul deceniu.

    "Cred ca nimeni nu isi inchipuia acum zece ani anvergura pe care o poate avea marca Skoda", recunoaste Horst Mühl, membru in cadrul boardului directorilor Skoda, unde este responsabil pentru productie si logistica. Prin atitudine si stilul apasat in care vorbeste despre productie, el aduce cu fostul sef al Dacia, Constantin Stroe, unul dintre putinii oameni care imediat dupa preluarea de catre Renault, atunci cand Dacia anunta pierderi de zeci de milioane de euro, facea referire permanent doar la momentul cand Dacia urma sa lanseze masina de 5.000 de euro, cel care urma sa salveze fabrica pitesteana.

    "Chiar daca stiam din experienta Volkswagen cu Skoda ca urma sa avem cresteri importante, pot spune ca ne-a surprins (si este chiar cazul lui Louis Schweitzer, fostul presedinte al Renault) cererea pe care Logan a avut-o pe pietele dezvoltate, precum Franta sau Germania, care sunt principalele destinatii ale exporturilor noastre", spune Stroe.

    Dincolo de rezultatele financiare solide din ultimul an, un alt element care leaga cele doua marci auto din fostul bloc comunist este reprezentat de lista pretendentilor in momentul privatizarii, care a inclus atat Volkswagen, cat si Renault.

    Daca cehii au optat in 1991 pentru Volkswagen (avand in vedere ca Renault voia sa produca in Cehia automobilul de clasa mini Twingo, considerat ca aducand o valoare prea mica pentru producatorul ceh), Dacia a ajuns in septembrie 1999 in portofoliul Renault.

    Numai ca aici similitudinile dintre cele doua simboluri ale industriei comuniste se incheie, deoarece evolutia ulterioara a Dacia si Skoda a fost fundamental diferita.

    Germanii au preferat sa schimbe imaginea marcii prin transformarea Skoda intr-un "Volkswagen mai ieftin", avand in vedere ca modele precum Skoda Octavia imparteau foarte multe componente tehnologice (inclusiv motoare si platforme) cu modele corespondente ale Volkswagen, fiind insa la preturi cu cel putin 10-15% mai mici.

    In cazul Dacia, abordarea industriasilor francezi a fost insa diferita. Fie ca era vorba de Manuel Gomez, primul presedinte strain al Dacia, sau de Luc Alexandre Menard, cel care i-a urmat acestuia dupa anul 2004, discursul era acelasi: "noi nu vrem sa facem un Renault mai ieftin, ci o cu totul alta masina".

    Iar in toamna anului 2004, viziunea de la jumatatea anilor ’90 al lui Louis Schweitzer, fostul presedinte al Renault, s-a realizat, fiind lansata pe piata Logan, prima masina low-cost din istoria de peste 100 de ani a industriei auto.

    Iar daca tot a venit vorba de istorie, trebuie spus ca aceasta este poate pana la urma principala diferenta dintre Skoda si Dacia. Este de ajuns sa privesti cele peste 40 de masini, de la limuzine la cabriolete si masini de curse, sau esecurile din perioada comunista expuse in muzeul de la Mladá Boleslav, foarte aproape de fabrica responsabila pentru aproape o zecime din exporturile Cehiei.

  • Modelul managerului bun la toate

    Aliz Kosza se afla in holul Hotelului Alpin din Poiana Brasov cand John Smith, reprezentantul producatorului de tigarete RJ Reynolds Tobacco in Romania (devenit ulterior Japan Tobacco International), i-a oferit un post de agent de vanzari, platit la vremea aceea cu 300 de dolari. Era in 1992.

    „Lucram in turism de 13 ani si eram la receptia hotelului. Am inceput sa vorbesc cu reprezentantul Reynolds Tobacco, care era clientul nostru. I-am spus ca eu pot sa fac mai mult, ca nu se intampla nimic cu hotelul, ca nu se privatizeaza, ca ne limitam. Si atunci el mi-a spus: «Am un post de merchandiser, daca te intereseaza. Ma duc sa beau o cafea, ai cinci minute sa te decizi». Nu am asteptat atat, am intins mana si el a zis: «Ok, deal!»“.

    De altfel, toate deciziile referitoare la parcursul sau profesional au fost luate fara sa stea prea mult pe ganduri. Cea mai recenta schimbare a avut loc chiar la inceputul acestui an: a renuntat la conducerea filialei de aici a companiei norvegiene Orkla Foods pentru a deveni directorul general al Fabryo Corporation, o afacere inceputa in 1994 de antreprenorul Daniel Guzu si unde pachetul majoritar il detine din 2006 fondul suedez de investitii Oresa Ventures. „Nu am mai lucrat cu un fond de investitii si nici in antreprenoriat. Trebuia sa am si experienta asta. Rolul meu este de a transforma acest antreprenoriat intr-o companie moderna, dar nu intr-o multinationala“, spune Kosza.

    In cei 13 ani cat a lucrat in turism, si-a format personalitatea lucrand cu oameni foarte diferiti, in special straini. Iar dupa ce a renuntat la turism, a avut un singur scop: sa devina director general. Timp de cativa ani a lucrat in vanzari pentru cateva companii de distributie si apoi pentru Kraft Foods, iar primul post de manager general l-a ocupat in 1998, la Agfa, furnizor de materiale foto si consumabile.

    Doi ani mai tarziu i s-a propus sa conduca MOL Romania. „Am fost contactata de o agentie de recrutare de la Viena. Compania avea anumite dificultati dupa sase ani de activitati in Romania si s-au gandit ca in acel stadiu de dezvoltare au nevoie de un tip de manager cum sunt eu.“

    Domeniul era complet nou; pana atunci nu avusese de-a face cu industria petrolului. Dar a incercat sa se concentreze pe ce stia mai bine: sa coordoneze oamenii. „Am atins gradul de profitabilitate, marimea retelei, am batut Shell la numarul de carduri, am inceput sa avem o imagine“, afirma Kosza, referindu-se la cei trei ani petrecuti la MOL. Numarul benzinariilor MOL ajunsese de la 28 de statii la 74, iar volumul de vanzari medii pe statie era mai mare cu 45% fata de anul cand ea a preluat managementul.

    Atunci a fost contactata de o agentie de recrutare pentru postul de CEO al furnizorului norvegian de produse alimentare Orkla Foods Romania. Interviurile au convins-o, fiindca a vazut ca reprezentantii Orkla „cautau un anumit tip de personalitate, nu un manager, nu pe cineva cu o anumita experienta sau anumite studii“. In cei patru ani cat a condus compania, din 2004, a incheiat trei tranzactii importante, Orkla preluand Topway Craiova, Ardealul Covasna si Royal Brinkers si ajungand la cinci platforme de productie si peste 750 de angajati. Dupa finalizarea celor trei achizitii, pentru care s-a platit o suma estimata in total la peste 25 de milioane de euro, Orkla Foods a decis sa fuzioneze companiile si sa reorganizeze activitatea de productie.

    In vara lui 2007 a fost plecata timp de o luna in concediu si a vazut ca totul a mers ca pe roate in lipsa sa. „Am simtit ca este o misiune indeplinita si o rutina zilnica. Dar eu ma simt mai degraba un manager care construieste decat unul care duce lucrurile la un anumit punct si apoi le mentine acolo.“ La cateva saptamani dupa ce a revenit in tara a fost abordata de Daniel Guzu si de reprezentantul fondului de investitii Oresa Ventures, Laurentiu Ispir. A vizitat fabrica de vopseluri a Fabryo de la Popesti-Leordeni, de langa Bucuresti, si Daniel Guzu i-a povestit istoria afacerii sale, care in 13 ani a ajuns la o cifra de afaceri de 42 de milioane de euro si la aproape 400 de angajati. A batut palma. „Daniel Guzu nu-mi impune astazi absolut nimic, mi-a dat toata autonomia sa conduc aceasta afacere. Se implica in sensul ca strategia o propunem noi, echipa de management, si consiliul de administratie (Daniel Guzu si Laurentiu Ispir) o aproba.“

    Spre deosebire de MOL si Orkla, la Fabryo schimbarea a fost mai lina, pentru ca fondatorul afacerii, Daniel Guzu, a ramas asociat in companie si sprijina schimbarile care au inceput de pe vremea cand el insusi conducea afacerea. Are parte aici si de un pachet salarial mai avantajos. „Dar nu de la bani au pornit discutiile si deciziile. Dupa ce mi-am dat acordul de principiu, mi-au facut o oferta onesta, pe care am acceptat-o fara sa negociez“, sustine managerul. Tintele financiare pe care si le-a asumat pentru Fabryo sunt ambitioase, dar realizabile, considera ea: „Am ca obiectiv o crestere minima neta de 30%, peste estimarile de crestere a pietei, de 15% in acest an. Ca atare, va trebui sa luam cota de piata de la altii. De asemenea, vom dezvolta divizia business-to-business, care este o mare oportunitate“, spune Kosza. Piata de lacuri si vopseluri a crescut anul trecut cu circa 20%, pana aproape de 200 de milioane de euro, datorita investitiilor de pe piata imobiliara.

  • Petrolul a adus mai putini bani in 2007

    Pentru Mariana Gheorghe, directorul general al Petrom Group, anuntarea rezultatelor financiare pentru 2007 a fost si prima comunicare a unor rezultate mai slabe fata de anul anterior.

    De cand a intrat in portofoliul OMV, compania a avut salturi anuale si profit intotdeauna in crestere, chiar daca, tot intotdeaua, a pierdut la rafinare si marketing.

    Este adevarat, cifra de afaceri nu a scazut dramatic in 2007, ci doar cu 1% comparativ cu 2006, din cauzele cunoscute: impactul mediului macroeconomic volatil, cresterea preturilor titeiului pe plan international, cresterea costurilor de aprovizionare, preturile de vanzare mai scazute si cantitatile mai mici vandute la export.

    Numai ca tot sectorul de rafinare si marketing a avut pierderi: din profitul de 2,8 miliarde de lei (852 de milioane de euro) adus in companie de sectorul de explorare si productie, cea mai profitabila activitate a companiei, a ramas pana la urma un profit operational total de 588 de milioane de euro (1,9 miliarde de lei) din cauza pierderilor venite din rafinare si marketing.

    Reinhard Pichler, directorul financiar al Petrom, explica scaderea din 2007 prin faptul ca pretul intern mediu pe care compania l-a realizat la titei, exprimat in dolari, a crescut cu 13% in 2007 comparativ cu 2006, atingand 63 de dolari pe baril, din cauza scumpirii pe plan international.

    „Daca vorbim in lei insa, pretul intern a scazut de fapt cu 2% fata de 2006, fiind influentat de aprecierea leului fata de dolar in primele trei trimestre ale anului 2007“, arata Reinhard Pichler.

    In ultimul trimestru al anului, cand directia cursului de schimb s-a schimbat, iar petrolul a ajuns la 100 de dolari pe baril, compania a avut tot un rezultat negativ, de aceasta data din cauza taxelor mai mari.

    Volatilitatea din 2007 a afectat si celelalte companii prezente pe piata.

    Igor Fedorinov, directorul general al rafinariei Petrotel Ploiesti, detinuta de grupul rus Lukoil, spune ca profitul operational din 2007, mai mic cu 24% fata de 2006, a fost cauzat de „un mediu de afaceri prea putin prielnic“. Profitul in scadere a venit insa pe fondul unei cifre de afaceri in crestere cu aproape 10%.

    Conducerea Rompetrol considera ca pierderile Petromidia (care a avut la sfarsitul lui 2007 un rezultat net mai mic cu 66 de milioane de dolari decat cel obtinut in 2006) au fost direct influentate de factorii externi care au crescut foarte mult costurile. In primul rand pretul petrolului:

    Rompetrol a fost anul trecut singura companie de pe piata fara rezerve proprii. Din acest an, odata cu integrarea Rompetrol in compania kazaha KazMunaiGaz, Petromidia ar putea sa nu mai fie la fel de sensibila la acest factor.

    Singura companie care nu a inregistrat un rezultat negativ a fost MOL Romania, care se diferentiaza insa de celelalte trei companii prin faptul ca nu detine o rafinarie in Romania, cumparand carburanti din rafinariile Petrom, dar si de la rafinariile grupului din Ungaria.

    MOL Romania a avut in primele noua luni din 2007 un profit net egal cu cel din tot anul 2006, de 6 milioane de euro, dar si o cifra de afaceri in crestere cu 60% fata de 2006.

    Vanzarile companiei au scazut insa fata de 2006 cu 4,2%, ca urmare a reducerii cu 13% a retelei de distributie, in urma schimbului de benzinarii realizat cu Petrom (tranzactie prin care MOL a cedat 30 de benzinarii catre Petrom, primind in schimb 11 statii si o suma de bani).

    Mariana Gheorghe considera ca si 2008 va fi un an la fel de volatil: „Nu preconiza m insa ca acest fapt va avea un impact major asupra activitatii noastre, deoarece cererea de produse petroliere este in continua crestere, iar noi facem investitii“.

    Principalele directii ale investitiilor vor fi rafinariile si activitatea de explorare, urmand ca planul de investitii sa fie aprobat de AGA care va avea loc la 22 aprilie. Mariana Gheorghe va prezenta in AGA un plan de investitii mai mare cu 45% fata de 2007 (1,6 miliarde de euro).

    Constantin Tampiza, directorul general al Lukoil Romania, a bugetat pentru acest an afaceri mai mari, mai ales ca se pregateste de o investitie importanta, si anume o centrala electrotermica pe platforma Petrotel, estimata la 100 de milioane de dolari, care va produce in jur de 50 MWh.

    Dupa estimarile companiilor petroliere, piata produselor derivate din petrol ar putea avea o crestere intre 10 si 15% in acest an.

    „15% este mai putin decat cresterea obisnuita pe piata romaneasca, dar in contextul actual este o estimare optimista“, spune Constantin Tampiza.

    Mariana Gheorghe considera ca primele luni ale lui 2008 indica un ritm de crestere de 10%. Chiar cu aceasta crestere, directorul general al Petrom nu se asteapta la un profit mai mare decat in 2007, ci la o „profitabilitate comparabila cu cea din 2007“.

  • Petrolul a adus mai putini bani in 2007

    Pentru Mariana Gheorghe, directorul general al Petrom Group, anuntarea rezultatelor financiare pentru 2007 a fost si prima comunicare a unor rezultate mai slabe fata de anul anterior.

    De cand a intrat in portofoliul OMV, compania a avut salturi anuale si profit intotdeauna in crestere, chiar daca, tot intotdeaua, a pierdut la rafinare si marketing.

    Este adevarat, cifra de afaceri nu a scazut dramatic in 2007, ci doar cu 1% comparativ cu 2006, din cauzele cunoscute: impactul mediului macroeconomic volatil, cresterea preturilor titeiului pe plan international, cresterea costurilor de aprovizionare, preturile de vanzare mai scazute si cantitatile mai mici vandute la export.

    Numai ca tot sectorul de rafinare si marketing a avut pierderi: din profitul de 2,8 miliarde de lei (852 de milioane de euro) adus in companie de sectorul de explorare si productie, cea mai profitabila activitate a companiei, a ramas pana la urma un profit operational total de 588 de milioane de euro (1,9 miliarde de lei) din cauza pierderilor venite din rafinare si marketing.

    Reinhard Pichler, directorul financiar al Petrom, explica scaderea din 2007 prin faptul ca pretul intern mediu pe care compania l-a realizat la titei, exprimat in dolari, a crescut cu 13% in 2007 comparativ cu 2006, atingand 63 de dolari pe baril, din cauza scumpirii pe plan international.

    „Daca vorbim in lei insa, pretul intern a scazut de fapt cu 2% fata de 2006, fiind influentat de aprecierea leului fata de dolar in primele trei trimestre ale anului 2007“, arata Reinhard Pichler.

    In ultimul trimestru al anului, cand directia cursului de schimb s-a schimbat, iar petrolul a ajuns la 100 de dolari pe baril, compania a avut tot un rezultat negativ, de aceasta data din cauza taxelor mai mari.

    Volatilitatea din 2007 a afectat si celelalte companii prezente pe piata.

    Igor Fedorinov, directorul general al rafinariei Petrotel Ploiesti, detinuta de grupul rus Lukoil, spune ca profitul operational din 2007, mai mic cu 24% fata de 2006, a fost cauzat de „un mediu de afaceri prea putin prielnic“. Profitul in scadere a venit insa pe fondul unei cifre de afaceri in crestere cu aproape 10%.

    Conducerea Rompetrol considera ca pierderile Petromidia (care a avut la sfarsitul lui 2007 un rezultat net mai mic cu 66 de milioane de dolari decat cel obtinut in 2006) au fost direct influentate de factorii externi care au crescut foarte mult costurile. In primul rand pretul petrolului:

    Rompetrol a fost anul trecut singura companie de pe piata fara rezerve proprii. Din acest an, odata cu integrarea Rompetrol in compania kazaha KazMunaiGaz, Petromidia ar putea sa nu mai fie la fel de sensibila la acest factor.

    Singura companie care nu a inregistrat un rezultat negativ a fost MOL Romania, care se diferentiaza insa de celelalte trei companii prin faptul ca nu detine o rafinarie in Romania, cumparand carburanti din rafinariile Petrom, dar si de la rafinariile grupului din Ungaria.

    MOL Romania a avut in primele noua luni din 2007 un profit net egal cu cel din tot anul 2006, de 6 milioane de euro, dar si o cifra de afaceri in crestere cu 60% fata de 2006.

    Vanzarile companiei au scazut insa fata de 2006 cu 4,2%, ca urmare a reducerii cu 13% a retelei de distributie, in urma schimbului de benzinarii realizat cu Petrom (tranzactie prin care MOL a cedat 30 de benzinarii catre Petrom, primind in schimb 11 statii si o suma de bani).

    Mariana Gheorghe considera ca si 2008 va fi un an la fel de volatil: „Nu preconiza m insa ca acest fapt va avea un impact major asupra activitatii noastre, deoarece cererea de produse petroliere este in continua crestere, iar noi facem investitii“.

    Principalele directii ale investitiilor vor fi rafinariile si activitatea de explorare, urmand ca planul de investitii sa fie aprobat de AGA care va avea loc la 22 aprilie. Mariana Gheorghe va prezenta in AGA un plan de investitii mai mare cu 45% fata de 2007 (1,6 miliarde de euro).

    Constantin Tampiza, directorul general al Lukoil Romania, a bugetat pentru acest an afaceri mai mari, mai ales ca se pregateste de o investitie importanta, si anume o centrala electrotermica pe platforma Petrotel, estimata la 100 de milioane de dolari, care va produce in jur de 50 MWh.

    Dupa estimarile companiilor petroliere, piata produselor derivate din petrol ar putea avea o crestere intre 10 si 15% in acest an.

    „15% este mai putin decat cresterea obisnuita pe piata romaneasca, dar in contextul actual este o estimare optimista“, spune Constantin Tampiza.

    Mariana Gheorghe considera ca primele luni ale lui 2008 indica un ritm de crestere de 10%. Chiar cu aceasta crestere, directorul general al Petrom nu se asteapta la un profit mai mare decat in 2007, ci la o „profitabilitate comparabila cu cea din 2007“.

  • A treia ratare la Antibiotice

    Initial planificata pentru finele lui 2006, vanzarea ultimului producator de medicamente controlat de stat a fost reprogramata dupa ce fusesera primite mai bine de douazeci de scrisori de intentie.

    La acea data, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) – actionarul principal al Antibiotice – a schimbat strategia, hotarand alegerea unui consultant financiar care sa propuna cele mai bune variante de valorificare a pachetului de 53% din actiunile companiei iesene detinut de stat.

    Pe final de februarie 2008, dupa cateva saptamani de discutii care au implicat sindicalistii Antibiotice, deputati si autoritati locale, ba chiar si Comisia Europeana, Guvernul a renuntat iarasi la privatizarea producatorului iesean de medicamente.

    Desi AVAS insista ca va relansa compania la privatizare, reprezentantii statului nu par a avea o strategie clara. Joia trecuta, dupa ce AVAS a anuntat ca va revoca oferta de vanzare, consultantii statului in acest proces nu stiau care vor fi pasii urmatori.

    „Asteptam sa vedem cum actioneaza in continuare AVAS si Guvernul“, spune Bogdan Besliu, director general al filialei din Romania a AT Kearney, consultant financiar in privatizarea Antibiotice.

    Statul risca sa ramana actionar al companiei pe parcursul intregului an, dat fiind ca, potrivit unor surse din piata, multi dintre potentialii cumparatori ai fabricii de medicamente si-ar putea pierde interesul din cauza multiplelor discutii si amanari.

    „Interes exista, de la firme serioase, de calibru, insa se asteapta solutionarea diferendelor“, sustine Besliu.

    Disputele au pornit de la metoda aleasa de AVAS pentru vanzarea pachetului de 53% din actiunile Antibiotice – licitatia cu strigare.

    Sindicatele, sustinute si de factori de decizie la nivel local, au contestat vehement aceasta strategie, sustinand ca este nevoie de precizarea, in contractul de vanzare, a unor conditii prin care cumparatorul sa pastreze obiectul de activitate al companiei si sa nu instraineze activele.

    „Tot ce ne dorim sunt niste garantii ca aici se vor fabrica tot farmaceutice, iar la licitatia cu strigare aceste garant ii nu exista“, a declarat Vasile Stanga, liderul sindical de la Antibiotice.

    De cealalta parte, AVAS sustine ca licitatia cu strigare este cea mai buna metoda si este in totalitate conforma cu cerintele Comisiei Europene.

    Potrivit autoritatii, pentru a evita posibilele investigatii, Comisia Europeana (CE) a recomandat autoritatii sa vanda intreprinderea printr-o licitatie desfasurata in conditii concurentiale, sa nu impuna conditii care ar putea reduce pretul de vanzare, firma sa fie vanduta ofertantului care propune pretul cel mai mare.

    Orice conditii impuse viitorului cumparator risca astfel sa declanseze o investigatie a autoritatilor de la Bruxelles, iar AVAS se fereste de orice interventie a Comisiei dupa problemele intampinate in vanzarea Automobile Craiova catre Ford.

    CE a solicitat Guvernului sa recupereze 27 de milioane de euro de la Automobile Craiova, suma care reprezinta, potrivit oficialilor europeni, ajutor de stat ilegal la privatizarea constructorului auto.

    Comisia a constatat ca Romania a impus o serie de conditii pentru asigurarea unui anumit nivel de productie si ocupare a fortei de munca, acceptand in schimb un pret de vanzare mai redus.

    In cazul Antibiotice, AVAS s-a gasit intr- o situatie aproape imposibila, fiind practic asaltata din toate partile, mai ales ca sindicalistii obtinusera o decizie judecatoreasca care suspenda hotararea de guvern in baza careia se stabilise strategia de privatizare.

    „Antibiotice o sa fie relansata la privatizare, dar mai intai AVAS trebuie sa astepte «limpezirea apelor», timp in care sa reia discutiile cu investitorii“, au spus surse guvernamentale, citate de Mediafax.

    Este posibil ca AVAS sa considere ca, dat fiind interesul relativ scazut, potrivit unor surse din piata, pentru achizitia Antibiotice in conditiile date – cu dispute la nivel inalt, dar si intr-un mediu neprielnic la nivelul pietelor internationale – este mai bine sa ia de la capat, pentru a treia oara, privatizarea.

  • A treia ratare la Antibiotice

    Initial planificata pentru finele lui 2006, vanzarea ultimului producator de medicamente controlat de stat a fost reprogramata dupa ce fusesera primite mai bine de douazeci de scrisori de intentie.

    La acea data, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) – actionarul principal al Antibiotice – a schimbat strategia, hotarand alegerea unui consultant financiar care sa propuna cele mai bune variante de valorificare a pachetului de 53% din actiunile companiei iesene detinut de stat.

    Pe final de februarie 2008, dupa cateva saptamani de discutii care au implicat sindicalistii Antibiotice, deputati si autoritati locale, ba chiar si Comisia Europeana, Guvernul a renuntat iarasi la privatizarea producatorului iesean de medicamente.

    Desi AVAS insista ca va relansa compania la privatizare, reprezentantii statului nu par a avea o strategie clara. Joia trecuta, dupa ce AVAS a anuntat ca va revoca oferta de vanzare, consultantii statului in acest proces nu stiau care vor fi pasii urmatori.

    „Asteptam sa vedem cum actioneaza in continuare AVAS si Guvernul“, spune Bogdan Besliu, director general al filialei din Romania a AT Kearney, consultant financiar in privatizarea Antibiotice.

    Statul risca sa ramana actionar al companiei pe parcursul intregului an, dat fiind ca, potrivit unor surse din piata, multi dintre potentialii cumparatori ai fabricii de medicamente si-ar putea pierde interesul din cauza multiplelor discutii si amanari.

    „Interes exista, de la firme serioase, de calibru, insa se asteapta solutionarea diferendelor“, sustine Besliu.

    Disputele au pornit de la metoda aleasa de AVAS pentru vanzarea pachetului de 53% din actiunile Antibiotice – licitatia cu strigare.

    Sindicatele, sustinute si de factori de decizie la nivel local, au contestat vehement aceasta strategie, sustinand ca este nevoie de precizarea, in contractul de vanzare, a unor conditii prin care cumparatorul sa pastreze obiectul de activitate al companiei si sa nu instraineze activele.

    „Tot ce ne dorim sunt niste garantii ca aici se vor fabrica tot farmaceutice, iar la licitatia cu strigare aceste garant ii nu exista“, a declarat Vasile Stanga, liderul sindical de la Antibiotice.

    De cealalta parte, AVAS sustine ca licitatia cu strigare este cea mai buna metoda si este in totalitate conforma cu cerintele Comisiei Europene.

    Potrivit autoritatii, pentru a evita posibilele investigatii, Comisia Europeana (CE) a recomandat autoritatii sa vanda intreprinderea printr-o licitatie desfasurata in conditii concurentiale, sa nu impuna conditii care ar putea reduce pretul de vanzare, firma sa fie vanduta ofertantului care propune pretul cel mai mare.

    Orice conditii impuse viitorului cumparator risca astfel sa declanseze o investigatie a autoritatilor de la Bruxelles, iar AVAS se fereste de orice interventie a Comisiei dupa problemele intampinate in vanzarea Automobile Craiova catre Ford.

    CE a solicitat Guvernului sa recupereze 27 de milioane de euro de la Automobile Craiova, suma care reprezinta, potrivit oficialilor europeni, ajutor de stat ilegal la privatizarea constructorului auto.

    Comisia a constatat ca Romania a impus o serie de conditii pentru asigurarea unui anumit nivel de productie si ocupare a fortei de munca, acceptand in schimb un pret de vanzare mai redus.

    In cazul Antibiotice, AVAS s-a gasit intr- o situatie aproape imposibila, fiind practic asaltata din toate partile, mai ales ca sindicalistii obtinusera o decizie judecatoreasca care suspenda hotararea de guvern in baza careia se stabilise strategia de privatizare.

    „Antibiotice o sa fie relansata la privatizare, dar mai intai AVAS trebuie sa astepte «limpezirea apelor», timp in care sa reia discutiile cu investitorii“, au spus surse guvernamentale, citate de Mediafax.

    Este posibil ca AVAS sa considere ca, dat fiind interesul relativ scazut, potrivit unor surse din piata, pentru achizitia Antibiotice in conditiile date – cu dispute la nivel inalt, dar si intr-un mediu neprielnic la nivelul pietelor internationale – este mai bine sa ia de la capat, pentru a treia oara, privatizarea.

  • Lectia de afaceri Logan

    Agenda lui Carlos Ghosn, singurul executiv din industria auto care conduce in acelasi timp doi producatori de pe continente diferite – Renault si Nissan – a avut in luna februarie a ultimilor trei ani cel putin un reper comun.

    Auditorium Initiale, una dintre cele trei sali de conferinte ale Renault Square, centrul de marketing si comunicare al grupului francez, este locul unde Carlos Ghosn si-a facut un obicei in a anunta la ora 8 dimineata rezultatele financiare anuale ale grupului Renault. Spre deosebire de celelalte doua prezentari anuale facute de la preluarea conducerii executive a Renault in 2005, intrebarile celor cateva sute de jurnalisti prezenti saptamana trecuta in Auditorium Initiale nu au mai vizat participarea constructorului cursele de Formula 1, intrarea pe piata chineza sau americana ori vreunul dintre modelele Laguna sau Mègane.

    Cele mai multe dintre intrebari au avut ca obiect Logan, produsul imaginat de boemul Louis Schweitzer, fostul CEO al Renault, si destinat, dupa cum spunea chiar francezul, „acelor 80% dintre oamenii din toata lumea care pana acum nu au avut acces la o masina“.

    Daca meritul pentru aparitia Logan ii apartine lui Schweitzer, succesorul sau Carlos Ghosn, supranumit „cost-killer“, a fost cel care l-a transformat intr-o adevarata fabrica de bani pentru Renault, aflat in pragul celei mai mari restructurari din istoria sa. „Am dovedit ca o masina low-cost nu inseamna neaparat o marja mica de profit“, spunea vizibil satisfacut Ghosn la conferinta de saptamana trecuta.

    Intr-adevar, Renault obtine acum in medie o marja operationala (profit opera- tional in total vanzari) de peste 6% la fiecare masina Logan produsa si vanduta, ceea ce reprezinta de aproape doua ori mai mult decat media realizata la nivelul intregului grup. Iar in Romania marja operationala urca, potrivit lui Ghosn, la aproximativ 8%.

    Pentru comparatie, doar Mercedes a anuntat pentru anul trecut o marja operationala de peste 8%, si aceasta pentru ca din a doua parte a anului trecut germanii au scapat de gaura neagra reprezentata de divizia americana Chrysler, pe care au vandut-o catre un investitor financiar (Cerberus Capital Management). Pe lista producatorilor care obtin cel putin 8- 9% castig operational la fiecare masina vanduta se vor afla mai mult ca sigur si Toyota sau Porsche, chiar daca cei doi produca tori nu si-au anuntat inca rezultatele financiare anuale.

    Revenind la Romania, o marja operationala de 8% ar putea permite Dacia sa obtina un nou profit record dupa cele 100 de milioane de euro din 2006. In conditiile unei cifre de afaceri estimata la 2 miliarde de euro, managementul Dacia ar putea anunta pentru 2007 un profit operational de 160 de milioane de euro. Pentru comparatie, doar trei companii au obtinut anul trecut un profit mai mare de 150 de milioane de euro – Petrom, Orange si Vodafone.

    Situatia pare incredibila daca luam in calcul ca in primii cinci ani de la preluarea sa de catre Renault, Dacia consemna pierderi cumulate de aproape 400 mil. euro. „Au fost ani foarte grei sa transformam compania si modul de gandire al oamenilor. Ganditi-va ca atunci cand am venit (in 1999 – n. red.) am produs 62.500 de masini si aveam 28.000 de angajati. Cand esti aproape de moarte, iti doresti foarte mult sa schimbi situat ia. Oamenii ma priveau in ochi si imi spuneau: orice veti face, vom merge impreuna cu dumneavoastra, dar va rugam sa nu esuati. Acum se produc de peste cinci ori mai multe masini cu mai putin de jumatate din acei angajati“, explica Christian Estève, proaspat numit director al Renault pentru zona Euromed (estul Europei si nordul Africii).

  • Romania a ajuns sa produca 20 mil. anvelope

    Oliver Breitmeyer, unul dintre expatii care lucreaza de mai multi ani in Timisoara, este nevoit in fiecare dimineata sa plece mai devreme de acasa pentru a ajunge la biroul sau la ora obisnuita. „Imi aduc aminte cum era acum 2-3 ani: in fiecare dimineata cand veneam la serviciu aveam drumul liber. Acum sunt ambuteiaje mereu“, spune Breitmeyer, care nu pare insa prea afectat de acest fapt. Motivul este foarte simplu: locul sau de munca este fabrica de anvelope a grupului german Continental, unde ocupa functia de director financiar, post din care inmultirea partenerilor de trafic are intotdeauna un revers bun – cresterea vanzarilor de masini presupune si o majorare a vanzarilor de anvelope.
    Punctul de plecare al fabricarii de anvelope in Romania a fost in vara anului 1998, cand conducerea Continental AG, al patrulea producator mondial de profil, a decis sa construiasca de la zero o noua fabrica. O echipa de experti a companiei a vizitat mai multe tari in cautarea celui mai bun amplasament – Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria si tarile baltice, in final fiind aleasa Romania. „Esentiale in luarea deciziei au fost infrastructura, fiindca productia era destinata la inceput exclusiv exportului, forta de munca bine calificata si numarul anual de absolventi de universitati tehnice“, explica Ildiko Kovacs, directorul de relatii publice al Continental, avantajele pe care Timisoara le-a prezentat fata de celelalte variante luate in calcul.
    Aceste avantaje, carora li s-au adaugat cresterea cererii pe plan mondial, dar si dezvoltarea pietei interne, au facut ca productia fabricii de la Timisoara sa creasca de la 1,2 milioane de anvelope in 2000 la un nivel aproximat de 13 milioane anul trecut. Un tablou pe care toate companiile de profil care au decis sa produca in Romania il estimau, dupa cum spune si Jean-Marc Gebhart, presedintele Michelin pentru Romania. „Piata a evoluat asa cum am prevazut; este scenariul cel mai apropiat fata de ceea ce ne-am propus la acea vreme“, spune Gebhart, glumind pe seama faptului ca volumul de anvelope comercializate „ar putea forma un munte de cauciucuri“. Michelin, liderul industriei pe plan mondial, a preferat intrarea pe piata romaneasca prin achizitionarea a doua fabrici ale grupului Tofan. Valoarea tranzactiei a fost estimata la aproximativ 80 de milioane de dolari, suma la care s-au adaugat ulterior investitii in valoare de 220 de milioane de euro – compania a construit la Zalau si o fabrica de cord metalic, element de baza in producerea anvelopelor.
    Fie ca a fost vorba de o investitie de la zero sau de preluarea unor uzine deja existente, marii producatori au avut destule momente dificile, mai ales la inceput. „Am fost foarte surprinsi sa descoperim ca oamenii erau foarte putin atenti in ceea ce priveste propria lor securitate. Nu a fost o orientare naturala a personalului si nici acum nu a devenit asa, desi am redus cu 15-20% numarul accidentelor de munca“, spune presedintele Michelin Romania. Jean-Marc Gebhart isi mai aminteste ca in materie de productivitate angajatii erau concentrati asupra indeplinirii unor norme „in loc sa se preocupe de ceea ce ar putea sa faca cel mai bine pe postul pe care erau“. Productivitatea companiei a crescut insa in timp, pentru 2007 fiind estimata o productie de aproximativ patru milioane de anvelope.
    Cresterile de productie au avut nevoie de investitii considerabile, continental spre exemplu, investind pana acum in unitatea de la Timisoara aproximativ 185 de milioane de euro. „Vom investi in fiecare an in Continental Automotive Products aproximativ 20-25 de milioane de euro“, spune Oliver Breitmeyer, referindu-se la divizia responsabila de productia anvelopelor la Timisoara. Compania germana nu a mizat pe Romania doar pentru productia de anvelope, fiind prezenta pe piata si prin diviziile Contitech, care produce tubulatura pentru sistemele auto de aer conditionat si curele de racire, si Automotive Systems, care produce sisteme electronice de siguranta, activitati ce au urcat valoarea totala a investitiilor la 250 de milioane de euro.
    Grupul italian Pirelli a ales si el sa construiasca de la zero o fabrica de anvelope la Slatina, in urma unei investitii de 170 de milioane de euro. „Strategia noastra de dezvoltare presupune ca Romania sa devina cartierul general al Pirelli in Europa de Est, deoarece consideram ca Romania este cea mai apropiata tara estica de Europa de Vest, nu numai din punct de vedere geografic, cat si din punct de vedere cultural“, spune Enrico Malerba, CEO al Pirelli Tyres Romania. Grupul italian va investi alte 25 de milioane de euro intr-o noua fabrica, in judetul Gorj, care va produce filtre antipoluante, prima de acest fel a Pirelli. Compania mai detine, tot la Slatina, si 80% dintr-o fabrica de cord metalic, restul de 20% revenind germanilor de la Continental.
    Cum s-a ajuns in sapte ani ca productia sa creasca de aproximativ 10 ori, pana aproape de nivelul de 20 de milioane de anvelope pe an, anvelope care echipeaza modelele unor producatori ca General Motors, Toyota, Ford, Volkswagen sau chiar Ferrari? Toti sefii din Romania ai marilor producatori cu care BUSINESS Magazin a discutat mentioneaza in primul rand avantajele Romaniei (pozitionarea geografica, forta de munca ieftina si potentialul regiunii de dezvoltare) care au facut ca fabricile de aici sa capete importanta in afacerile grupurilor la nivel mondial. In al doilea rand, desi nu reprezinta decat aproximativ 10% in medie din vanzarile marilor producatori, piata interna de anvelope a crescut exponential, chiar daca mai incet decat cea a vanzarilor de masini.

  • IKKS vine pe piata din Romania

    "In perioada Sommet-ului Francofoniei din 2006, le povesteam francezilor ce agitatie este la Bucuresti. Asa am aflat ca bunicul directorului de dezvoltare cu care negociam a fost profesor de romana“, spune Cristina Lupu, directorul general al Azteca CLC Group, companie care detine franciza IKKS pentru Romania.

    Nu ca o astfel de descoperire ar fi usurat negocierile; negocierile au durat aproximativ un an si a fost destul de greu sa-i convinga pe francezi ca Romania poate sa fie o piata interesanta pentru ei in privinta hainelor pentru adulti, sustine Cristina Lupu, marturisind ca a discutat, in acelasi timp, cu mai multe branduri – printre care unul de lenjerie si inca vreo doua – trei de imbracaminte si incaltaminte, care intr-un final i-au raspuns, „intr-un limbaj foarte politicos“, ca Romania nu se afla pe harta planurilor lor de dezvoltare pentru urmatorii cinci ani.

    Compania a semnat contractul de franciza cu producatorul francez pe o perioada de cinci ani, cu optiune de prelungire. Primul spatiu de vanzare al IKKS va consta in 90 de metri patrati, inchiriati la parterul mall-ului Baneasa Shopping City, unde se vor vinde haine si accesorii pentru femei, iar investitia in magazin a fost de circa 250.000 de euro.

    „A trebuit sa aducem din Franta de la mobilier, parchet sau corpuri de iluminat pana la manechine si inclusiv pungi“, adauga Lupu.

    Grupul francez, care vinde peste 50 de milioane de produse in fiecare an si are vanzari anuale de peste 600 de milioane de euro, nu este la prima tentativa de a intra pe piata romaneasca pe acest segment. Zannier cunoaste destul de bine piata de aici de imbracaminte pentru copii, dupa ce in urma cu 11 ani a deschis in Capitala primul magazin marca Z, tot prin franciza.

    Lantul Z, adus in tara de Sonya Mod, numara acum 11 magazine. Din portofoliul aceluiasi grup, in urma cu trei ani a ajuns in Romania si brandul Catimini, cu haine si imbracaminte de lux pentru copiii de pana la 12 ani.

    Cu ce argumente au fost convinsi insa acum reprezentantii Zannier? „Explozia de mall-uri, care creste numarul spatiilor de inchiriat, bugetul din ce in ce mai mare pe care il aloca pentru haine consumatorii, plus faptul ca piata de moda de aici nu ofera inca diversitate“, afirma Lupu.

    A contat mult si intrarea Romaniei in Uniunea Europeana. „S-au eliminat taxele vamale, formalitatile si platile de TVA in vama, iar asta ajuta, in conditiile in care vrem sa avem in Romania preturi similare cu cele din Franta“, sustine directorul Azteca CLC Group.

    Importante sunt si perspectivele. Un studiu al ResearchandMarkets.com estimeaza ca in urmatorii trei ani spatiile de inchiriat din Romania vor fi de cinci ori mai multe decat in prezent, ajungand la aproximativ 3,5 milioane de metri patrati.

    Strategia francezilor de a deschide magazin intr-un mall o aplica mai toti retailerii internationali de imbracaminte care vizeaza Romania. Baneasa Shopping City, programat sa fie deschis in martie, va avea printre chiriasi branduri precum Peek & Cloppenburg, Baltika, Next, Stradivarius, Bershka, Oysho, Oviesse, Hervis sau New Yorker.

    „La capitorul vanzari nu ne-am facut asteptari prea mari“, recunoaste Lupu, subliniind ca in primul an va investi in brand pentru a-l face cunoscut. Dar in urmatorii trei ani ar urma sa se mai deschida inca patru magazine IKKS in Bucuresti, plus alte doua in Cluj si Constanta. „Incepand cu al doilea magazin, vrem sa aducem pe piata romaneasca si colec- tia IKKS pentru copii“, precizeaza Cristina Lupu.

    Cine este IKKS