BusinessMagazin

Category: Industrie

Analize din domeniul industriei – informații despre companii de succes, studii de caz și multe alte lucruri interesante

  • Mircea Coşea: “În România, există un proces de reindustrializare pe orizontală, o dezvoltare pe platforme industriale specifică primei jumătăţi a secolului 20”

    “Există un proces de reindustrializare pe orizontală, o dezvoltare pe platforme industriale specifică primei jumătăţi a secolului 20, adică pe partea finală a producţiei, cu operaţiuni de asamblare şi manufacturare. ”Părţile de cercetare, dezvoltare, marketing, aparţin unor firme mari. Un exemplu este Dacia care produce în fabrica de la Mioveni un autoturism care este proiectat şi marketat de Renault”, declară analistul Mircea Coşea.

    Specifică momentului este şi dezvoltarea din domeniul IT, unde producţia este bazată pe inteligenţă şi investiţii mici, din pricina lipsei de capital.

    ”Există o schemă de reconstrucţie a sectorului industrial românesc dar în cu totul alte scheme şi principii decât în perioada în care s-a făcut industrializarea iniţială a României”, constată Coşea. În secolul trecut, industrializarea marşa pe domeniul industriei grele, constructoare de maşini, de la producătorii de materii prime până la cei de pe ale căror linii de producţie ieşeau maşini. Industria grea asigura la acel moment independenţa şi suveranitatea ţării. ”În prezent nu sunt cristalizate creneluri pe baza cărora să putem accesa pieţele externe. Suntem subcontractori, cu industrii dezvoltate pe orizontală, ceea ce înseamnă că vom fi dependenţi de marii producători şi pieţele externe. Ca furnizori suntem în umbra unor mari producători. Domeniul agroalimentar este cel care ne poate da speranţe de dezvoltare a industriei”, completează Coşea. El conchide nu avem o industrie de sine stătătoare care să poată exporta sub marcă proprie, însă industria mică şi mijlocie este un atu pe care ar trebui să marşăm.

  • Heineken a redus cu 22,8% nivelul de CO2 rezultat din activitatea logistică în 2013

     “Prin investiţiile pe termen lung în tehnologie şi eficientizarea proceselor de producţie am reuşit să obţinem o scădere semnificativă a emisiilor de carbon (CO2). Frigiderele verzi pe care le plasăm pe piaţă din 2011 şi sistemul automat de distribuţie ne-au ajutat să reducem nivelul de CO2 la 6,6 kg CO2/hl, de la 7,1 kg/hl în 2012”, spune Onno Rombouts, managing director Heineken România. Compania a făcut publică cea de-a cincea ediţie anuală a Raportului de Sustenabilitate, anunţând rezultate pozitive pentru toate ariile Agendei „Brewing a Better Future”.  În 2013, Heineken a înregistrat cea mai mare scădere a nivelului de dioxid de carbon din ultimii trei ani şi a lansat primul program de harm reduction din România organizat la un festival de muzică.

    Rezultate-cheie ale Raportului de Sustenabilitate 2013:

    I. Îmbunătăţiri pe întregul lanţ de producţie, cu un impact pozitiv asupra mediului înconjurător:

    • Heineken a introdus un sistem de planificare automată a transporturilor, care a  permis companiei să micşoreze cu 22,8% nivelul de CO2 rezultat din activitatea logistică.

    • În 2013, consumul de energie termică a scăzut de la 61,9 MJ/hl, în 2012, la 61,8 MJ/hl.

    • Consumul de apă a fost redus de la 3,9hl/hl, în 2012, la 3,8 hl/hl.

    • În 2013, compania a reuşit să reducă nivelul emisiilor de CO2 de la 7,1 kg/hl (în 2012), la 6,6 kg/hl, în parte şi datorită frigiderelor verzi care consumă cu până la 35% mai puţină energie electrică decât frigiderele obişnuite.

    II. Investiţii în promovarea consumului responsabil de alcool

    • Heineken a lansat primul program de Harm Reduction din România desfăşurat la un festival de muzică, în parteneriat cu organizaţia non-guvernamentală ALIAT. 700 de persoane au fost informate cu privire la consumul responsabil de alcool şi 300 de participanţi au răspuns la chestionarele recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

    • Campaniile globale „Sunrise” şi „Dance More. Drink slow” au fost lansate şi în România şi au transmis mesajul puternic de consum responsabil. Pentru campania „Dance More. Drink slow”, compania a colaborat la nivel internaţional cu DJ Armin van Buuren şi a realizat un experiment social, arătând cum muzica bună poate schimba comportamentul de consum al oamenilor, provocându-i să danseze mai mult şi să consume alcool cu moderaţie. 

    III. Investiţia în comunităţi:

    • Programul Heineken pentru Comunităţi a continuat şi în 2013, când compania a majorat valoarea granturilor la 400.000 de lei. Opt proiecte locale care contribuie la bunăstarea comunităţilor au câştigat granturi în valoare de 50.000 de lei fiecare. Valoarea totală a investiţiei se ridică la 1 milion de lei, de la lansarea programului.

    Heineken deţine patru fabrici în România, în Miercurea Ciuc, Constanţa, Craiova, Târgu Mureş şi are peste 1.100 de angajaţi.

  • Noi măsuri pentru combaterea pieţei negre la tutun

    Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a semnat un Protocol de colaborare cu fiecare dintre marile companii din industria tutunului (British American Tobacco – BAT, Japan Tobacco International – JTI şi Philip Morris International – PMI), în vederea combaterii comerţului ilegal cu ţigarete.

    Potrivit documentelor, personalul vamal şi cel specializat în prevenirea şi combaterea fraudei fiscale va beneficia de sprijinul şi expertiza celor trei companii de tutun, acordate în vederea eficientizării acţiunilor de combatere a contrabandei, precum şi a depistării produselor din tutun contrafăcute, care pot ajunge pe piaţa de desfacere din România sau din alte state membre ale Uniunii Europene. La rândul său, Direcţia Generală a Vămilor va furniza companiilor de tutun mostre de ţigarete reţinute în vederea confiscării şi, de asemenea, va transmite date şi informaţii cu privire la capturile de ţigarete.

    „Obiectivul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) este de a asigura o mai bună colectare a taxelor în scopul creşterii veniturilor la bugetul de stat. În acest sens, colaborăm cu toate instituţiile competente în combaterea evaziunii fiscale, continuând aplicarea fermă a  măsurilor de descurajare a iniţiativelor evazioniste şi a traficului ilegal cu produse accizabile”, a declarat Gelu Ştefan Diaconu, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

    „Comercianţii legali vor plăti mai mult statului, dacă vânzările lor sunt mai puţin afectate de comerţul ilegal cu produse din tutun”, a declarat Romeo Florin Nicolae, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, coordonator al Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală şi al Direcţiei Generale a Vămilor.

    „Un exemplu de bună practică îl reprezintă acţiunile desfăşurate în luna iulie 2014 pe frontiera româno-moldovenească, în comun cu alte instituţii ale statului şi cu suportul producătorilor de ţigarete, împreună cu Serviciul Vamal al Republicii Moldova, care au condus la scăderea contrabandei cu ţigarete cu aproximativ 8% în luna iulie 2014 în regiunea nord-est, comparativ cu luna mai 2014, conform unei analize independente realizată de producătorii de ţigarete cu o societate de profil specializată în astfel de studii. (…) În perioada ianuarie – august 2014, lucrătorii Direcţiei Generale a Vămilor au descoperit aproape 49 de milioane de ţigarete traficate ilegal, a căror valoare depăşeşte suma de 6 mil. euro, ceea ce reprezintă o creştere cu 34%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2013”, a declarat Claudiu Ardeleanu, directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor.

    „Vom extinde colaborarea şi cu Direcţia Generală Antifraudă Fiscală şi vom continua parteneriatele cu Direcţia Generală a Vămilor, prin susţinerea dezvoltării profesionale a lucrătorilor vamali, acordarea de suport pentru instruirea de noi echipe canine, precum şi prin derularea de campanii publice anticontrabandă în regiunile de frontieră ale ţării. Până acum, campaniile desfăşurate în zona de sud-vest, nord-vest şi nord-est au avut rezultate vizibile în ce priveşte scăderea pieţei negre”, a declarat Gilda Lazăr, Director Corporate Affairs & Communications, JTI Romania, Moldova şi Bulgaria.

    „Industria tutunului este al doilea mare contribuabil la bugetul de stat al României, după companiile din sectorul petrolier. În 2013, producătorii de ţigarete au virat la buget peste 2,6 miliarde euro, reprezentând accize, TVA, taxe şi contribuţii, ceea ce înseamnă 13% din totalul veniturilor bugetare şi circa 2% din PIB. Accizele plătite de companiile de tutun în 2013 reprezintă peste 40% din totalul veniturilor bugetare provenite din accize. Un singur punct procentual recuperat de piaţa legală din contrabandă înseamnă încasări suplimentare la bugetul de stat de circa 40 milioane de euro”, a declarat Adrian Popa, Director Corporate & Regulatory Affairs, BAT Romania.

    „Printre acţiunile pe care le vizăm se numără sprijinirea campaniilor iniţiate de autorităţi pentru expunerea efectelor nocive ale comerţului ilicit şi furnizarea de expertize tehnice şi training  de specialitate pentru identificarea produselor contrafăcute,” a declarat Sorana Mantho, Director Corporate Affairs, Philip Morris Romania şi Bulgaria.

  • Horaţiu Ţepeş: în vară am produs la capacitate maximă, în trei schimburi

    Bilka, lider pe piaţa autohtonă de acoperişuri, încheie primele 9 luni ale anului cu o cifră de afaceri de peste 100 milioane de lei, în creştere cu 34 de procente comparativ cu aceeaşi perioadă a lui 2013. Peste 3 milioane de mp de învelitori metalice au fost produse şi comercializate în această perioadă de Bilka.

    ”Creşterea de 34% înregistrată în primele nouă luni ale acestui an confirmă aşteptările noastre cu privire la numărul mare de acoperişuri ce necesită înlocuirea imediată. Chiar dacă nu au fost demarate noi lucrări de construcţii sau proiecte de anvergură, în domeniul nostru cerere există şi vine în mare parte din renovări, peste jumătate din totalul cererilor înregistrate de noi. Considerăm vara lui 2014 ca fiind cea mai bună din istoria companiei”, a declarat Horaţiu Ţepeş, proprietar Bilka.

    Piaţa de acoperişuri s-a ridicat în 2013 la 27 milioane mp, 62% fiind reprezentată de acoperişurile metalice. Pentru 2014 compania estimează o creştere similară celei din 2013, de 5 procente şi o creştere de 2-3 procente a ponderii acoperişurilor metalice în totalul pieţei de acoperişuri.

    „Anul acesta în lunile de vară am produs la capacitate maximă, în trei schimburi, în unele zile ieşind pe porţile fabricii peste 200 acoperişuri. Asta se datorează eforturilor şi investiţiilor realizate în cei 7 ani de existenţă. La noi vânzările sunt impulsionate de un complex de factori: capacitate de producţie optimă, sistem logistic performant, gamă largă de produse, distribuţie la nivelul întregii ţări şi echipa care reuşeşte să coordoneze aceste elemente”, a declarat Horaţiu Ţepeş.

    Bilka continuă seria investiţiilor demarate la începutul lui 2014 care fac parte dintr-un plan investiţional de amploare, cu finalizare în 2016, şi care se ridică la aproximativ 5 milioane de euro.

    ”Investiţiile realizate anul acesta se ridică la 2,5 mil euro. O parte din această sumă a fost accesată pentru achiziţionarea şi renovarea platformei Romlag Braşov care este în plină desfăşurare. O altă parte din investiţii este reprezentată de achiziţionarea a trei noi linii de producţie: două linii de ţiglă metalică care au crescut capacitatea de producţie pentru ţigla metalică Clasic cu 60% şi o linie de accesorii pentru acoperiş. Acum avem în curs investiţia pentru o nouă linie de accesorii pentru sistemul pluvial, proiect pentru care am accesat şi fonduri europene”, a precizat Horaţiu Ţepeş.

    Bilka a înregistrat în 2013 afaceri de 104 milioane de lei. Fabrica din Braşov are în prezent mai multe hale de producţie şi depozitare care acoperă o suprafaţă de peste 45.000 mp. Pe poarta fabricii au ieşit doar anul trecut peste 3,2 milioane mp de ţiglă metalică. Liniile de producţie sunt complet automatizate, bazându-se pe cele mai noi tehnologii existente la nivel mondial.

  • Şi-au făcut o fabrică împreună când aveau 23 de ani. Acum vând de 140.000 de euro, iar produsele lor sunt în toate hipermarketurile

    “Un prieten care lucra în Spania ne-a adus brânzeturi de acolo care ne-au plăcut atât de mult, încât am mers, am vizitat mica fabrică de acolo şi am discutat cu proprietarul acesteia, un spaniol prietenos care făcea produsele după reţete tradiţionale“, explică Daniel Donici cum i-a venit ideea de a se lansa în antreprenoriat împreună cu soţia sa, prin anul 2006. După circa şase ani de la discuţia cu spaniolul, ideea lor s-a concretizat într-o fabrică în care prelucrează zilnic circa 1.500 de litri de lapte, transformându-le în produse precum iaurt, sana, chefir, creme de brânză, brânzeturi în ulei de măsline, brânzeturi maturate şi de mucegai cu arome mediteraneene ce ajung pe rafturile hipermarketurilor Auchan, Carrefour, Cora şi Mega Image. Afacerea crescută odată cu criza a ajuns anul trecut la venituri de circa 600.000 de lei (aproximativ 140.000 euro) şi 20 de angajaţi.

    Atât Daniel Donici, cât şi soţia sa, Alina, aveau 23 de ani şi erau încă studenţi când le-a venit ideea deschiderii fabricii: el studia administarea afacerilor, iar ea, relaţii internaţionale şi studii europene, în cadrul unor universităţi private. „Lucrarea din fiecare an de studii era un plan de afaceri“, îşi aminteşte Daniel Donici, care a absolvit facultatea ca şef de promoţie. Chiar dacă îl atrăgea antreprenoriatul, s-a angajat mai întâi într-o bancă, iar apoi a început să ofere consultanţă pentru alcătuirea planului de afaceri şi a documentaţiei necesare celor care voiau să obţină credite la bancă. Abia în 2008, cei doi soţi au făcut primul pas în direcţia aplicării propriului plan de afaceri, prin importul de brânzeturi maturate cu mucegai şi iaurturi din Spania.

    “Eu lucram încă la firma de consultanţă, stăteam până la ora şase la birou, apoi, după ce îmi luam fiica de trei ani de la grădiniţă, mergeam împreună la magazine pentru samplinguri“, descrie antreprenorul modul în care au început să testeze piaţa. Au obervat că, spre deosebire de Spania, unde există o tradiţie în acest sens, laptele de capră era privit oarecum suspect de către români din cauza unor amintiri neplăcute din copilărie, precum mirosul şi gustul intens, aspecte influenţate de modul cum sunt crescute animalele. Chiar dacă produsele reprezentau o noutate la momentul respectiv, au reuşit să le introducă în câteva magazine tip bio tradiţional şi, pentru că cererea pentru produse creştea, au hotărât să construiască fabrica în oraşul natal, Tecuci. „E o zonă cu potenţial foarte bun datorită numărului mare de crescători de animale“, spune Daniel Donici, care îşi aminteşte că în zonă a existat, până prin anii ‘90, o mare fabrică de lactate.

    Planurile lor s-au dovedit însă mai greu de aplicat decât în teoria planurilor de afaceri construite pentru alte firme, mai ales pentru că sosise criza, iar băncile nu mai voiau să îşi asume riscuri. Abia după trei ani, în 2011, au reuşit să obţină o finanţare de 750.000 de euro de la o bancă, pe care au completat-o cu alţi 250.000 de euro bani din fonduri europene, obţinuţi prin progamul de dezvoltare rurală. Anterior, cumpăraseră un teren şi o clădire dezafectată, fostul SMA Tecuci, aflat în lichidare. “Cred că am condus 100.000 de kilometri, numai pentru aprobarea proiectului, în Galaţi, Constanţa, Bucureşti, pentru toate autorizaţiile”, spune Daniel Donici.

    Timp de un an s-au ocupat de renovarea clădirii, au cumpărat utilajele pentru o linie de producţie şi, în 2012, au început să facă produsele mult visate, cu doar opt angajaţi. În primul an, au vândut specialităţi din brânzeturi şi iaurt din lapte de capră în cadrul târgurilor de profil, precum cel din zona Agronomiei din Bucureşti, unde aveau o rulotă, dar şi prin intermediul unui magazin online. Primul an le-a adus un număr mic de vânzări, din cauza căruia făceau cu faţă greu cheltuielilor fixe de producţie, şi au fost tentaţi să treacă la producţia în masă a lactatelor clasice. Anul 2013 a venit însă cu mai mult optimism şi le-a adus participarea la trei târguri, prin care au strâns suficiente resurse astfel încât să cumpere şi ambalajele necesare comercializării. Ideea unui ambalaj tip borcan din sticlă, atât pentru iaurturi, cât şi pentru brânzeturi, i-a ajutat nu doar la diferenţierea pe piaţă, dar şi la menţinerea valabilităţii produsului mai mult timp în mod natural.

  • Bărbaţii din România plătesc 26.000 de euro pe zi pentru Viagra şi alte pastile care tratează impotenţa

    Filmul „Love and Other Drugs“, o comedie romantică din 2010, descrie poate cel mai bine impactul avut de substanţa magică citrat de sildenafil în rândul clienţilor din Statele Unite ale Americii odată cu lansarea pe piaţă. Pelicula descrie povestea unui reprezentant medical responsabil de distribuirea primelor mostre de Viagra către bărbaţi, în 1998. De la liste de aşteptare şi până la bărbaţi care şi-au salvat căsnicia, Viagra a ajuns în scurt timp unul dintre cele mai vândute medicamente din SUA. Iar munca reprezentanţilor medicali se transformase brusc în cel mai uşor job avut vreodată, după ce pacienţii făceau coadă la medic pentru a obţine o reţetă.

    Treptat, molecula s-a răspândit pe toate continentele, fiind unul dintre cele mai răsunătoare succese ale americanilor de la Pfizer, producătorul de medicamente american care practic a inventat termenul de „disfuncţii erectile“, o afecţiune tratată până atunci doar chirurgical sau cu remedii naturiste. Timp de cinci ani, Viagra a controlat o piaţă a disfuncţiilor erectile unde concurenţii lipseau.

    Abia la sfârşitul anului 2003, Levitra, produs de Bayer, şi Cialis, produs de Eli Lilly, medicamente care aveau să devină principalii concurenţi ai Viagra, obţineau aprobarea Food and Drug Administration (FDA), autoritatea de resort din SUA, intrând treptat în lupta pentru câştigarea de cotă de piaţă. La mai bine de un deceniu de la lansare, Viagra încă generează pentru Pfizer vânzări de 2 miliarde de dolari la nivel global, însă în lupta pentru arma secretă a bărbaţilor au intrat în ultimele 12 luni alte zeci de companii după ce brevetul companiei pentru descoperirea acestei substanţe expiră în tot mai multe ţări.

    Dacă în 2000 Viagra controla peste 90% din piaţa medicamentelor destinate disfuncţiilor erectile, în 2007 aceasta a coborât sub 50%. Cota de piaţă a Viagra la nivel global a ajuns la mai puţin de 40% anul trecut, conform datelor IMS Health. Judson Clark, un analist în cadrul Edward Jones, previzionează că vânzările de Viagra vor continua să scadă cu 5% în fiecare an, potrivit AP.

    O pastilă Viagra costă circa 35-40 de lei pe piaţa din România, însă alternativele mai ieftine pot avea preţuri mai mici de până la zece ori. Din vara anului trecut, patentul Viagra a expirat în statele Uniunii Europene şi Canada, în timp ce SUA recunoaşte „monopolul“ pastilei albastre încă cinci ani, după ce FDA a prelungit patentul care expira în martie 2012 până în martie 2020. Piaţa americană este cea mai importantă pentru companiile care produc astel de medicamente, potrivit statisticilor citate de presa de peste ocean, dat fiind că India şi China au permis de mulţi ani existenţa unor pastile similare, dar fabricate local, ca urmare a preţului prohibitiv pentru locuitorii celor două ţări. Brevetele pentru Cialis şi Levitra urmează să expire în 2017 şi respectiv 2018 pe piaţa americană. Jumătate din vânzările de Viagra ale Pfizer provin însă din alte pieţe decât SUA.

    Prima măsură luată de Pfizer odată cu expirarea brevetului în Europa a fost cea a demarării vânzării online a Viagra pe propriul site, potrivit Associated Press. Se întâmpla în vara anului trecut, după ce compania a dat publicităţii rezultatele unui studiu intern care arăta dimensiunea uriaşă a vânzărilor de produse contrafăcute. Oficialii companiei Pfizer au cumpărat în 2011 Viagra de la cele mai populare 22 de farmacii de pe internet şi au testat pastilele în laboratoare, descoperind că 77% dintre acestea nu erau originale. Mai mult, majoritatea aveau jumătate sau mai puţin de jumătate din substanţa activă responsabilă de creşterea performanţelor sexuale. Sunt bine cunoscute campaniile de publicitate online care promit potenţialilor clienţi preţuri cu 95% mai mici decât preţul pieţei pentru o cutie de Viagra, iar credulii care cad în capcană sunt de ordinul milioanelor, potrivit AP. Jumătate dintre cei care consumă sau ar vrea să consume Viagra consideră că preţul este mai mare decât şi-ar putea permite şi preferă variantele mai ieftine, se arată într-o cercetare a New Jersey Medical School.

    Oricum, lista medicamentelor care conţin substanţa sildenafil este acum generoasă, în piaţa românească întrând jucători precum KRKA cu brandul Vizarsin, Zentiva cu Vigrande, dar şi Terapia, Actavis şi Dr. Reddy’s, Teva sau Polpharma. Preţurile pentru varianta generică a Viagra variază între 10 şi 20 de lei pentru o pastilă, aşadar la un preţ cu peste jumătate mai mic.

  • Ultimul avertisment al lui Ioan Niculae pentru Guvern: “Şase oraşe din România pot dispărea. S-ar putea ajunge la cote insuportabile”

    Două dintre cele şase combinate membre sau afiliate companiei Interagro, deţinută de omul de afaceri Ioan Niculae, au fost redeschise, datorită unei conjuncturi favorabile pe piaţa externă, însă alte patru rămân închise, iar şansele să fie repornite sunt destul de mici.

    “Situaţia combinatelor de îngrăşăminte chimice este, în continuare, critică, pe fondul unei politici haotice în domeniul gazelor naturale”, se arată într-un comunicat de presă al Interagro, titrat “Dispar combinatele, suferă agricultura, apar probleme sociale imense”.

    Ultimele două fabrici din imperiul industrial al omului de afaceri Ioan Niculae îşi încetaseră activitatea în data de 11 iulie, când Chemgas Slobozia şi Viromet Victoria, singurele fabrici de îngrăşăminte caree mai funcţionau, din cele şase deţinute de Niculae, au fost închise. Amurco Bacău, Nitroporos Făgăraş, Donau Chem Turnu Măgurele şi Azochim Săvineşti sunt închise de mai multe luni. Condecerea Interagro anunţa că toţi cei 6.000 de angajaţi ai fabricilor erau trimişi în şomaj.

    „Nu ne putem baza activitatea pe factori externi, conjuncturali! Condiţiile favorabile de pe piaţa externă, care ne permit derularea activităţii în două combinate, sunt temporare. Ne aşteptăm oricând ca acest trend ascendent al preţului internaţional al îngrăşămintelor să se inverseze, situaţie în carevom fi nevoiţi să închidem, din nou, toate combinatele, din cauza preţului prea mare al gazelor din producţia internă”, declară Ioan Niculae, preşedinte Interagro.

    În acest moment, preţul gazelor naturale pe bursele spot internaţionale este de circa 17 euro/MWh. În România, cel mai mic preţ de tranzacţionare al gazelor naturale a fost de aproximativ 85 lei/MWh (circa 19 euro/MWh). Liberalizarea preţului gazelor naturale din producţia internă a început din anul 2012. Dacă, pe 30 noiembrie 2012, preţul gazelor din producţia internă era de 45,7 lei/MWh, începând cu 1 aprilie 2014 a ajuns la 89,4 lei/MWh Faţă de ultima cotaţie la care s-au tranzacţionat gazele naturale din producţia internă pe Bursa Română de Mărfuri (85,33 lei/MWh), majorarea este de circa 87%.

    “În plus, multe dintre combinatele membre sau afiliate grupului Interagro sunt amplasate în oraşe monoindustriale: Victoria, Turnu Măgurele, Făgăraş, Slobozia. Astfel, oraşe întregi depind de slujbele în cadrul acestor combinate! Continuarea unei politici haotice în domeniul gazelor naturale nu numai că va conduce la eliminarea de pe piaţă a combinatelor de îngrăşăminte, dar va crea probleme în agricultură, precumşi serioase probleme sociale! Fără combinatele chimice, în oraşele Victoria, Turnu Măgurele, Făgăraş, Slobozia problemele sociale ar putea ajunge la cote insuportabile”, se mai arată în comunicat.

  • Un tânăr de 35 de ani din Bucureşti vinde cea mai ieftină uşă cu 15.000 de euro

    Din biroul său aflat în zona Pipera din Bucureşti, Vlad Stanislav (35 de ani) conduce subsidiara locală a nemţilor de la GEZE, care produc sisteme de acţionare a uşilor şi a tehnologiei de siguranţă, încă de la începutul anului 2008. Stanislav se află la un pas distanţă de multe proiecte, în special clădiri de birouri, pentru care firma pe care o conduce a livrat în ultimii ani uşi rotative. Nusco Tower, Floreasca Business Park sau Monolit Offices sunt doar câteva dintre proiectele de birouri din partea de nord a Capitalei pentru care uşile GEZE au devenit o „carte de vizită“ încă de la intrare. Iar ca să livrezi către clienţi o astfel de uşă nu e nici pe departe un simplu act de vânzare. „Procesul de vânzare a unei uşi rotative este de departe mai complex şi mai lung ca perioadă de timp comparativ cu celelalte sisteme din portofoliul nostru de produse. Perioada de consultanţă premergătoare discuţiilor legate de preţ şi deciziei de achiziţie poate atinge şi doi ani în cazul proiectelor de anvergură de tipul mallurilor sau al clădirilor de birouri de clasa A“, spune Stanislav.

    Piaţa locală de uşi rotative noi nu este încă una foarte mare, ridicân-du-se, în volum, la circa 60-70 de unităţi anual, potrivit estimărilor GEZE România. „Valoarea aceste pieţe este dificil de estimat, pentru că preţurile variază foarte mult de la un furnizor la altul datorită varietăţii de uşi rotative“, spune Stanislav. El adaugă că peste 70% din produsele din piaţă sunt fabricate la comandă, astfel că preţul unei uşi rotative poate varia de la 15.000 la 100.000 de euro. În medie, preţul uşilor rotative comercializate de GEZE în România s-a ridicat în ultimul an la 25.000 de euro pe bucată. Deşi nu oferă informaţii exacte privind preţul celor mai scumpe uşi pe care GEZE România le-a livrat de-a lungul timpului, Stanislav spune că cele premium, adică cele care au toate dotările de top, au fost livrate către proiecte precum clădirile de birouri Petrom City şi Nusco Tower sau hotelul de patru stele Kronwell din Braşov.

    În piaţă există două mari tipuri de proiecte pentru care există cerere de uşi rotative în prezent: pe de o parte, cele realizate de investitori tradiţionali, care intuiesc creşterea economică viitoare, sau de jucători nou-intraţi pe piaţa din România, iar pe de altă parte, cele intrate în „hibernare“ pe perioada crizei, care dau în prezent semne că vor fi repornite. Un exemplu de proiect reluat este mallul ParkLake Plaza din cartierul bucureştean Titan, pe care portughezii de la Sonae Sierra şi grupul irlandez Caelum Development l-au lansat în urmă cu aproape 7 ani, însă proiectul a debutat efectiv anul acesta, potrivit informaţiilor Business Magazin. Stanislav mai spune că proiectele de construcţii private înregistrează o revenire nu doar la nivelul Capitalei, ci şi în celelalte oraşe mari din ţară, precum Constanţa, Timişoara, Iaşi sau Cluj-Napoca.

    „Pe lângă aceste investiţii mai mult sau mai puţin noi îşi face apariţia pe piaţă un nou tip de proiect, şi anume cel de renovare, modernizare şi extindere a clădirilor deja existente, în special cele din segmentul de birouri şi retail. La ora actuală în România aceste proiecte sunt considerate de nişă, însă ele ocupă o pondere importantă în activitatea de construcţii în ţările dezvoltate“, spune Stanislav. De asemenea, şeful GEZE România urmăreşte cu atenţie şi un alt segment, cel al clădirilor care doresc certificări „green“ (cu consum redus de energie pentru minimalizarea sau eliminarea impactului negativ asupra mediului înconjurător), întrucât în cazul unor astfel de proiecte există un potenţial mare de cerere pentru produse şi sisteme premium.

    GEZE România a înregistrat în anul financiar precedent (iulie 2013-iunie 2014) o cifră de afaceri de circa 2,1 milioane de euro, în creştere cu 17% faţă de anul financiar precedent, iar pentru perioada iulie 2014 – iunie 2015 compania şi-a bugetat un avans al rulajului de 8%. În anul fiscal precedent, circa 50% din cifra de afaceri a companiei a fost generată de vânzările de uşi automate, 22% de amortizoare, iar restul – produse pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi, sisteme manuale de uşi glisante sau sisteme pentru construcţii din sticlă. Circa 37% din cifra de afaceri a companiei GEZE România este generată de vânzările către proiecte de retail, iar 32% de proiectele de spaţii de birouri. Restul vânzărilor merg către sectoarele industrial, medical sau hotelier.

  • Fabrica de la Ţaga va ieşi din conservare şi îşi va relua producţia în câteva luni

    FrieslandCampina România a încheiat, astăzi, 29 august 2014, un acord cu  Fabrica de Brânzeturi Transilvania pentru reluarea producţiei de la fabrica din Ţaga.

    Acordul oferă dreptul societăţii Fabrica de Brânzeturi Transilvania de a opera fabrica de brânză din comuna Ţaga, judeţul Cluj. Asociatul majoritar al societăţii este AgroTransilvania Cluster, având ca partener asociat Cooperativa Agricolă Someş Arieş.

    Fabrica de brânză din comuna Ţaga este deţinută de compania FrieslandCampina România şi se află în conservare de la 1 iunie 2013.

    Pentru a implementa un model de afaceri sustenabil, acordul prevede producţia Brânzei de Năsal, sub brandul Napolact, dar şi a altor tipuri de brânzeturi, sub brandurile proprii ale AgroTransilvania Cluster.

    “Suntem extrem de bucuroşi că am reuşit, prin această soluţie inedită de business, să reluăm activitatea în fabrica de la Ţaga, o unitate unicat în Ardeal. În momentul în care am anunţat intrarea în conservare  a unităţii de la Taga, consumatorii, dar şi alti membri ai comunităţilor locale ne-au trimis numeroase mesaje prin care îşi exprimau regretul ca nu vor mai putea cumpăra Brânza de Năsal. Suntem mulţumiţi că Năsal Napolact va fi, în curând, disponibilă din nou pe piaţă. Ne aşteptăm ca producţia să fie reluată în câteva luni”, spune Cornel Cărămizaru, director de vânzări FrieslandCampina România.

    “Acordul de parteneriat cu FrieslandCampina România reprezintă pentru noi, ca structură asociativă ce promovează investiţiile în sectorul agroindustrial transilvănean, o oportunitate de a duce mai departe reţetele şi tradiţiile clujene, indiferent de contextul economic. Grota de la Ţaga, în care se maturează brânzeturile, face parte din patrimoniul Transilvaniei şi este de datoria noastră să facem tot ce este posibil să susţinem procesul de producţie de aici”, a declarat Felix Arion, manager general AgroTransilvania Cluster.

    FrieslandCampina România este parte a companiei olandeze FrieslandCampinaş în portofoliul companiei se găsesc brandurile Napolact, Milli, Oke, Campina şi Dots.

    Fabrica de Brânzeturi Transilvania a fost înfiinţată de AgroTransilvania Cluster, asociat majoritar, în parteneriat cu Cooperativa Agricolă Someş Arieş. AgroTransilvania Cluster este o structură formată din agenţi economici, entităţi de cercetare, instituţii şi catalizatori ai sectorului agroindustrial transilvănean, iar partenerul său în Fabrica de Brânzeturi Transilvania este o cooperativă formată din peste 50 de ferme, care cresc împreună peste 2.000 de vaci de lapte. Iniţiativa de a reuni în aceeaşi structură actori importanţi din sectorul agroindustrial clujean şi transilvanean îi aparţine Consiliului Judeţean Cluj. AgroTransilvania Cluster îşi propune să fie un pol integrator al dezvoltării durabile pentru sectorul agroindustrial transilvanean, fapt pentru care şi-a asumat misiunea de a promova şi implementa proiecte concrete, operarea fabricii de la Ţaga fiind unul dintre aceastea.

  • A renunţat la România şi a plecat să trăiască în cea mai fericită ţară din lume: “MOR DE CIUDĂ că nu pot munci acasă”

    Un tânăr inginer care lucrează în Danemarca răspunde cu propria sa poveste la întrebarea „De ce pleacă românii din România?“.

    “După ani petrecuţi în jurul lumii, lucrând şi vizitând SUA, Mexic, Jamaica, Spania, Olanda, Irlanda, Singapore, Vietnam, Tailanda, Indonezia, Italia, aveam o dorinţă nebună să mă întorc în ţară, să lucrez pentru o companie locală, să creştem împreună şi să facem ceva cu şi pentru români. Am găsit un sistem neschimbat. Greu de digerat. Clasa politică mă dezgustă.“ Mărturia lui Florian Ioniţă, în prezent SAP P3M Project Manager la Maersk, în Danemarca, este reprezentativă pentru cei mai mulţi tineri profesionişti români care aleg să părăsească România.

    Povestea lui Florian Ioniţă (pe care o vom prezenta ca atare) începe în anul 2006, când, după trei ani de lucru în Centrala Nucleară de la Cernavodă (în timpul facultăţii a început să lucreze pentru a se echilibra financiar şi a început ca turnover technician, lucrând pe documentaţie tehnică, iar în ultimele şase luni acolo a coordonat o echipă de 26 de persoane care a executat o lucrare de construcţie), a ieşit într-o seară la o bere cu şeful său, Ian Horne, un canadian: „Era iarnă, frig şi întuneric, dar a fost o seară care mi-a marcat viaţa.

    După ce a aflat povestea mea de până atunci şi a văzut determinarea mea de a lucra fără să-mi termin studiile 12 h/zi, dar mai ales ştiindu-mă foarte bine, mi-a spus: «Să faci orice sacrificiu să-ţi termini facultatea şi să fii inginer. Fără studii, cât mai multe şi cât mai înalte, anii ce vor urma vor fi cumpliţi. Apoi, trebuie să mergi cel puţin 5 ani în jurul lumii să lucrezi, să înveţi 2-3 companii mari şi să ştii cel puţin 2-3 limbi internaţionale, urmând ca singur să decizi când vrei să te întorci în România să creşti împreună cu o companie local㻓.

    Ioniţă nu a înţeles pe loc sensul cuvântului „cumplit“, dar spune că i-a urmat întocmai sfatul dat fiind că Horne a stat 26 de ani în România şi a lucrat la construcţia ambelor reactoare ale centralei. În vara lui 2006, a decis să plece pe un vas de croazieră în Bahamas, unde a lucrat ca ajutor de licitator şi şi-a perfecţionat engleza, stilul vestimentar, abilităţile de vânzare şi nu numai: „Am mai învăţat cum arată civilizaţia, curăţenia, ordinea, serviciile de calitate, puterea banului câştigat cinstit şi valoarea lui când îl ai, relaxarea oamenilor şi calmul lor, ce înseamnă să fii îmbrăcat elegant, perfect asortat, cum şi când zâmbeşti, cum şi când râzi, ce înseamnă să utilizezi decent o piscină, un bar de plajă, să stai la rând“. După Bahamas, a revenit în România şi a terminat facultatea (inginerie mecanică): „Studiile sunt totul.

    După facultate am făcut IFR şi master pe inginerie economică şi management la Politehnică“. După încheierea lucrărilor la centrală şi terminarea studiilor, a aplicat pe internet la diverse joburi şi şi-a început cariera internaţională; experienţa de pe vas l-a ajutat la interviurile de angajare, mai ales la întrebările legate de răul de mare şi de cursurile de lucru offshore, iar experienţa de la centrală l-a ajutat să primească jobul: „Lumea offshore este închisă, pătrund cei mai norocoşi (a nu se înţelege cei mai bine pregătiţi sau relaţii sau alte prostii). Am pătruns datorită experienţei offshore pe vasul de croazieră, a englezei şi a spaniolei bune, a tinereţii, a facultăţii de inginer mecanic şi a curajului“. Primul contract cu lumea offshore a fost în Singapore, pentru italienii de la Eni/Saipem.