BusinessMagazin

Category: Industrie

Analize din domeniul industriei – informații despre companii de succes, studii de caz și multe alte lucruri interesante

  • Plus 5% la nouă luni

    Reprezentanţii Asociaţia Producătorilor de Polistiren Expandat din România (ROMEPS) consideră că piaţa ar fi putut creşte semnificativ în acest an, însă lipsa investiţiilor statului şi neatragerea fondurilor europene pentru termoizolaţii i-au marcat puternic evoluţia. Potenţialul de creştere al pieţei este mare, dacă luăm în considerare necesitatea izolării atâtor blocuri care nu sunt  în standardele de eficienţă impuse de vremurile în care trăim, se arată într-un comunicat al asociaţiei. Mai mult, sectorul eficientizării energetice a clădirilor este marcat de o nouă constrângere şi anume Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului UE privind eficienţa energetică, aşa numita “Directivă 20/20/20”, care precizează că până în anul 2020 statele Uniunii Europene trebuie să-şi diminueze cu 20% emisiile de gaze cu efect de seră, să îşi crească cu 20% eficienţa energetică şi să-şi producă 20% din energie din surse regenerabile. “Toate acestea demonstrează încă o dată potenţialul de creştere al pieţei în care activăm, ajunsă anul trecut la un nivel de aproximativ 100 milioane de euro, reprezentând trei milioane de metri cubi de polistiren expandat. Creşterea uşoară a pieţei din acest an se datorează în principal cererilor din zona privată, dar şi eficientizării producţiei prin investiţiile realizate de companiile din domeniu în tehnologii de producţie de ultimă generaţie”, se arată în comunicat.

    Din ianuarie 2015 membrii ROMEPS vor introduce marcaje suplimentare pe baxurile de polistiren pentru certificarea calităţii iar membrii asociaţiei vor intensifica activităţile de control în piaţă pentru depistarea polistirenului neconform. ROMEPS a ajuns să reprezinte peste 80% din piaţa de polistiren expandat, odată cu afilierea a 13 producători şi a Asociaţiei Plastics Europe la această organizaţie. Companiile nou venite în asociaţie sunt Adeplast, Bico Industries, Congips, Euroconf Impex, Firos, Masterplast, Mindo şi Onebrand. Noii membri se alătură companiilor deja existente în ROMEPS (Arcon, Austrotherm, Hirsch Porozell, Swisspor şi Isopor), în promovarea polistirenului expandat (EPS) de calitate superioară pentru construcţii. De asemenea, ROMEPS mai are în analiză alte cereri de la companii care vor să adere la programele asociaţiei. Cifra de afaceri cumulată a companiilor din ROMEPS este de peste 160 milioane euro, iar capacitatea totală de producţie este de peste 6,5 milioane de metri cubi de polistiren pe an.

    Membrii ROMEPS au hotărât ca, începând cu luna ianuarie 2015, să inscripţioneze pe eticheta produselor din EPS informaţii suplimentare care se referă la densitatea polistirenului expandat destinat aplicaţiilor din construcţii si a domeniului de utilizare, respectiv polistiren expandat pentru interior sau pentru exterior. De asemenea, în concordanţă cu creşterea necesităţii de reducere a costurilor cu încălzirea, membrii asociaţiei vor realiza creşteri ale densităţilor polistirenului expandat destinat izolaţiilor termice. Această măsură adoptată de ROMEPS va avea ca rezultat un upgrade calitativ în ceea ce priveşte termoizolaţia cu polistiren expandat. Astfel, constructorii şi beneficiarii finali trebuie să cunoască faptul că, pentru termoizolaţiile exterioare, singurele tipuri recomandate de polistiren expandat sunt doar EPS 70 şi EPS 80. În plus, toate ambalajele de polistiren expandat certificat de Asociaţie vor purta o siglă cu menţiunea – “CALITATE CERTIFICATĂ ROMEPS”.

    Pe lângă promovarea  standardelor ridicate de calitate în piaţă, ROMEPS susţine iniţierea unui parteneriat cu autorităţile statului din domeniul construcţiilor în vederea eliminării din piaţă a produselor care nu respectă normele şi care produc deservicii consumatorilor.  Acest proces va fi suţinut şi de către Asociaţia Producătorilor de Polistiren Expandat din Europa – EUMEPS, la care ROMEPS este afiliată şi de Plastics Europe, singura asociaţie a producătorilor de stiren (materii prime pentru industria producătorilor de EPS). 

    În acest sens, ROMEPS a dezvoltat programul “Quality Control” prin care asociaţia va preleva periodic mostre de polistiren expandat din piaţă şi le va transmite la analiză către un laborator independent. Dacă rezultatele testelor nu sunt conforme cu menţiunile de pe eticheta produsului, atunci producătorii sunt atenţionaţi, iar autorităţile de control ale statului sunt sesizate. Activitatea de control a ROMEPS se va intensifica începând cu anul viitor, probele fiind prelevate din piaţă de la toţi producătorii, atât membri ai ROMEPS, cât şi ne-membri.

    Asociaţia Producătorilor de Polistiren Expandat din România s-a înfiinţat în anul 2004, din 2011 activând sub denumirea ROMEPS (Romanian Manufactures of Expanded Polystyrene).

  • Românul de 35 de ani care a dezvoltat BMW Seria 1, maşina cu vânzări anuale de 5 miliarde de euro

    Thomas Ebner lucrează de aproape un deceniu pentru BMW şi are biroul la sediul central din München.  Vorbeşte limba română cursiv şi spune că revine în ţară de cel puţin trei-patru ori pe an. „Este vorba de familie, de prieteni, de legături care s-au păstrat. Contactul cu România nu s-a rupt.” Thomas Ebner s-a născut la Timişoara în 1978 şi a plecat din ţară împreună cu familia în 1994, cu puţin înainte de a termina liceul. A terminat şcoala în Germania, iar ulterior s-a angajat la unul dintre cei mai cunoscuţi constructori auto germani, BMW. Acum are dublă cetăţenie, română şi germană.

    „Am plecat cu un an şi jumătate înainte să termin liceul în România, iar studiile le-am terminat în Germania. După liceu am urmat Facultatea de Economie şi Tehnologie din Reutlingen, în apropiere de Stuttgart”, povesteşte Thomas Ebner. În cadrul BMW AG, la München, timi-şoreanul a început să lucreze permanent în 2003, la aproape zece ani de când a ajuns în Germania. De ce a ales BMW? „Am ales BMW dintre ceilalţi constructori auto deoarece este cu adevărat o companie care este fan al automobilelor, este mai multă pasiune aici decât la alţii şi asta m-a atras încă de la primul contact cu firma. Toţi colegii cu care am lucrat încă la început, chiar şi cei de la logistică, erau pasionaţi de produsul final şi de performanţele acestuia”, povesteşte Thomas Ebner. Ascensiunea sa în companie a venit pas cu pas, iar din 2008 a preluat o poziţie de management cu responsabilitate foarte mare – funcţia de product manager pentru Seria 1. Managerul de origine română este acum product manager pentru Seria 2 în cadrul BMW AG şi a preluat dezvoltarea noului model, Seria 2, de anul trecut. Constructorul german a decis lărgirea gamei de modele, iar trecerea de la Seria 1 Coupé la o nouă generaţie s-a realizat prin lansarea noii Serii 2.

    „Atunci când am început să lucrăm la o nouă generaţie a Seriei 1 Coupé nici nu ne-am gândit că se va schimba numele şi din Seria 1 Coupé va deveni Seria 2. Pe parcursul dezvoltării am observat (alături de o echipă bine motivată) şi am vrut să arătăm că putem construi o maşină sport compactă şi dinamică. Plecând de la această idee toată echipa a fost motivată nu doar să îndeplinească cererile, ci şi să le depăşească”, explică Ebner.

    Seria 1, proiect coordonat de Thomas Ebner, a înregistrat anul trecut vânzări de aproape 214.000 de maşini, fiind al treilea cel mai bine vândut model al gamei BMW după Seria 3 şi Seria 5, iar acum Seria 2 vine să completeze aceste vânzări. „La început ne-am propus să lansăm a doua generaţie şi să îmbunătăţim produsul din punct de vedere economic, pentru a reduce consumul de combustibil, să-l facem mai matur şi puţin mai mare. Plecând de aici, produsul a crescut şi din punct de vedere sportiv şi totul a fost îmbunătăţit, de la design la modul cum se conduce şi se simte maşina. Pe parcursul dezvoltării ne-am depăşit în tot ce ne-am propus. Faptul că se numeşte Seria 2 nu a fost o provocare mai mare în sine, deoarece noi am pornit de la aceeaşi idee. De la început s-a evidenţiat ca un model separat deoarece vine cu un design diferit”, a spus Thomas Ebner.

    Urmând cursurile unei facultăţi tehnice, aproape de sediile centrale ale Porsche şi Mercedes-Benz din Stuttgart, a avut încă din primii ani primele contacte cu industria auto. În timpul studiilor a lucrat inclusiv la câţiva furnizori, dar şi la Porsche. În 2001, a plecat în Statele Unite, unde a fost implicat într-un proiect logistic, tot în legătură cu BMW. A stat în Statele Unite aproape opt luni şi a lucrat pe partea de logistică de piese şi after-sales.

  • Profiturile companiilor din industria alcoolului au scăzut cu 90% în perioada crizei

    Analiza, realizată în randul a 123 de companii, arată că în perioada analizată cifra de afaceri a companiilor a scăzut cu un ritm mediu anual de 2,6%, iar al salariaţilor cu 14,5%. Tendinta cifrei de afaceri este confirmată de calculele realizate pentru întreg domeniu. Cercetarea s-a realizat pe patru segmente de activitate: băuturi răcoritoare şi apă minerală, bere, băuturi spirtoase şi vin. În 2013 ponderea fiecarui segment în totalul pieţei – conform datelor ONRC – a fost urmatoarea: 48%, 40%, 5%, respectiv 7%.

    În 2008-2013 marja medie de profit net a eşantionului analizat a fost de 1,2%. Dintre cele patru segmente analizate, cea mai mare valoare a acestui indicator a fost înregistrată de segmentul de producţie şi comercializare vin (2,2%), iar cea mai scazută de segmentul berii (-0,9%). În ceea ce priveşte numărul de salariaţi, acesta a înregistrat fluctuaţii anuale cuprinse între -6,7% (2009 vs. 2008) si plus 1,6% (2011 vs. 2010), pe ansamblul perioadei ritmul mediu anual de creştere fiind de -3,1%.

    În 2013, la nivelul întregului domeniu, 33,7% dintre firmele care au declarat că desfaşoară aceasta activitate au înregistrat profit. Numarul de proceduri de insolvenţă deschise de către companiile din industria băuturilor a crescut într-un ritm mediu anual de cca. 53%, ajungând în 2013 la 66 companii nou intrate în  insolvenţă. Ponderea companiilor intrate în insolvenţă în totalul companiilor din sector a variat în intervalul analizat între 1,2% (2008) şi 6,9% (2013), valoarea medie a perioadei fiind de 5,1%.

  • Magiunăria cu o istorie de 100 de ani. A fost dezafectată şi folosită ca fier vechi şi apoi repusă pe picioare

    vezi aici ilustratia la dimensiune mare.

    Bibiana Stanciulov spune că brandul este notorietatea produsului, cartea de vizită pentru partenerii din ţările evoluate din punct de vedere al civilizaţiei comerciale, este ”cartea de identitate” cu ajutorul căreia producătorul îşi poate face dreptate în justiţie. Mai mult, ”Brandul este cerificarea calităţii produsului. Valoarea unui brand cu vechime presupune, în mod logic, plus valoarea calităţii, într-un stat unde se pune accent pe nutriţie”, declară Bibiana Stanciulov. Tot ea spune că până în acest moment, poate enumera numai dezavantaje ale preluării unei vechi fabrici, dacă se referă strict la termenii financiari. Iar în rândul cauzelor enumeră absenţa unei legislaţii foarte stricte în materie de concurenţă neloaială, imposibilitatea prezentării la raft într-o zonă clar delimitată, în hiper şi supermarketuri. ”Pentru notorietatea pe care o creezi ca producător, primeşti drept răsplată apariţia unei multitudini de produse care copiază cât mai multe semne distinctive ale mărcii proprii, cu preţuri de dumping şi care încearcă să îţi sufoce cât mai rapid brandul”.

  • 118 ani de istorie pentru Teraplast. Cum s-a transformat de-a lungul anilor

    Vezi aici ilustratia la dimensiune mare.

    În 1896 a fost înfiinţată la Bistriţa o unitate de producţie a plăcilor ceramice, în atelierul unui meşter sas. Încă primii ani de după revoluţie, Teraplast a încheiat un parteneriat strategic cu compania maghiară Gemenc Plast, cu activităţi similare. Capitalismul a adus pentru Teraplast o serie de momente cheie în dezvoltare, iar în prezent grupul Teraplast deţine capacitatea de a furniza pe piaţa materialelor de construcţii sisteme de scurgere, canalizare şi aducţiune, sisteme de amenajări interioare, sisteme de tâmplărie termoizolantă sau sisteme de închidere exterioară cu panouri termoizolante.

    Principalele avantaje ale unei fabrici cu tradiţie, spun reprezentanţii companiei, vin din experienţa acumulată de-a lungul anilor, atât în ce priveşte procesele, cât şi oamenii. ”Fiind o industrie specializată, know-how-ul este extrem de important, iar formarea oamenilor durează câţiva ani”, conform oficialilor Teraplast. Principalul dezavantaj, adaugă tot el, este că o unitate de producţie veche are nevoie de investiţii substanţiale pentru modernizare şi retehnologizare; Teraplast a investit aproximatic 50 de milioane de euro pe parcursul ultimilor zece ani. Investiţiile în retehnologizare, explică reprezentanţii companiei, s-au derulat în două etape: o primă etapă în perioada 2004-2006 când s-au investit aproximativ 16 milioane de euro în modernizarea liniilor de producţie şi a doua etapă în perioada 2008-2011, când toate facilităţile de producţie au fost relocate din zona rezidenţiala a oraşului Bistriţa într-un parc industrial, dezvoltat de grupul Teraplast în apropierea oraşului. Pentru relocare s-au cheltuit aproximativ 26 de milioane de euro, incluzând bugetele alocate pentru lucrările de infrastructură, construcţia noilor fabrici, utilarea tehnologică a acestora, relocarea liniilor de producţie din Bistriţa, achiziţionarea unor noi linii de producţie, amenajarea spaţiilor logistice şi de depozitare. Pentru anul în curs, previziunile companiei se referă la o cifră de afaceri de 230,6 milioane de lei, faţă de 226,6 milioane de lei în 2013.

  • Kandia, ciocolata cu istorie de 120 de ani. Cum a rezistat

    Vezi aici ilustratia la dimensiune mare.

    Kandia Dulce, o companie a cărei istorie numără mai bine de 120 de ani. În 2013, compania a înregistrat o cifră de afaceri de 200 milioane de lei iar previziunile pentru 2014 se referă la o creştere a cifrei de afaceri de 7-10%. Avantajele unei fabrici cu tradiţie pe piaţa românească sunt multe, afirmă Gabriela Munteanu, marketing director în cadrul Kandia Dulce, care enumeră tradiţia şi expertiza în domeniu, aprecierea şi încrederea consumatorilor în produse. “Dezavantaje nu există. Kandia Dulce are ceva ce nu au mărcile internaţionale: sunt mărci româneşti şi există un ataşament emoţional  în relaţia cu consumatorii, ataşament care nu poate fi cumpărat pentru nimic în lume”, declară Munteanu. Tot ea admite că brandurile cu tradiţie se confruntă cu o provocare majoră zi de zi: de a fi în continuare relevante pentru consumatori (atât pentru cei care au avut experienţe anterioare cu brandul sau au crescut cu el, dar şi pentru noile generaţii de consumatori), mai ales în contextul competiţional actual, în care mărcile româneşti se confruntă cu cele internaţionale.

  • Instrumente muzicale de la Reghin, peste hotare. Cum a rezistat fabrica cu o istorie de 63 de ani

    Vezi aici ilustratia la dimensiune mare.

    Singurul mare avantaj universal al brandurilor ”cu  tradiţie”, spune {tefan Liuţe, strategy director în cadrul Storience, este notorietatea lor ridicată. ”Dincolo de asta, calitatea produselor şi a promovării lor nu ţine deloc de tradiţie, ci de performanţa recentă şi prezentă a echipelor care le gestionează”, declară Liuţe. Unele branduri tradiţionale, completează reprezentantul Storience, au şi o reputaţie pozitivă, care în combinaţie cu notorietatea înseamnă performanţe de vânzări mai bune. Dar asta nu este neapărat un dat – există şi destule branduri ”vechi” care au avut sau au un nume slab, pe bună dreptate.

  • Fabrica de detergenţi de la Ploieşti. De la nume de categorie, la brand

    Vezi aici imaginea la dimensiune mare.

    ”De pildă marca Dacia s-a păstrat şi joacă un rol important ca brand”, exemplifică Mircea Coşea. România, ca destinaţie de investiţie – fie pentru antreprenori, multinaţionale sau investitori strategici – nu este importantă atât prin prisma pieţei interne, cu 20 de milioane de consumatori, cât mai ales la nivel de regiune, ce reuneşte 500 de milioane de oameni.

    Marele avantaj al unei fabrici vechi este un brand consolidat, declară Adrian Crivii, preşedinte al companiei de evaluare Darian. Tot el spune că este foarte important ca fabrica să aibă un brand foarte cunoscut, experienţă şi tradiţie dar şi forţă de muncă calificată. Un dezavantaj poate fi amplasamentul fabricii dar şi activele depreciate şi în neconcordanţă cu tehnologiile actuale.

  • ”Vechimea contează, desigur, e o garanţie”. Fabrica de cărămidă care s-a reinventat

    vezi aici imaginea la dimensiune mare

    ”Vechimea contează, desigur, e o garanţie”. În cazul Cemacon însă procesul de rebranding a fost, în mixul ce a dus la renaşterea companiei, la fel de important ca şi revoluţia în vânzări. Un brand cu vechime îţi permite să spui poveşti şi să faci comparaţii, spune Stoleru. Trebuie, însă, să adaptezi brandul la nivelul companiei şi invers, continuu. ”Nu poţi trăi doar din vechimea şi notorietatea brandului, fără produse performante şi în linie cu cerinţa consumatorilor de astăzi. Altfel, eşti doar vechi”, explică Stoleru. Pentru Cemacon, vechimea brandului nu a fost un avantaj, atâta vreme cât până în 2010 el nu a depăşit graniţele judeţului decât ocazional. ”Abia acum putem vorbi despre Cemacon ca brand naţional, după ce s-a investit în renovarea şi comunicarea lui. Doar din 2013, brandul Cemacon a devenit un activ important al companiei”, mai spune Stoleru.

  • Cum a rezistat şi s-a transformat fabrica Arctic

    Vezi aici ilustratia la dimensiune mare.

    Piaţa românească este un exemplu de succes aproape fară excepţie când vine vorba despre preluarea brand-urilor vechi de către multinaţionale sau de reactivarea lor de câtre antreprenori români, declară Andreea Florea. ”Cu tot farmecul lor intrinsec şi afectivitatea reminiscentă de care se bucură, brand-urile româneşti de tradiţie aveau nevoie de o infuzie de know-how şi profesionalism pe toate palierele, pornind de la strategia de produs şi până la promovare”. Efectul şi influenţa brand management-ului asupra unor brand-uri precum Dacia, Dero, Rom sau Pegas sunt absolut admirabile, afirmă Andreea Florea. Poveştile de tip “noi nu ne vindem ţara” nu-şi au locul în branding, explică reprezentanta Brandtailors. Pentru multe dintre mărcile româneşti de tradiţie, preluarea de către companii experimentate în pieţe complexe a însemnat, dincolo de salvarea de la extincţie, revirimentul, extensia în alte categorii relevante, oferte performante pentru consumator şi chiar lansarea cu succes pe plan internaţional.