BusinessMagazin

Category: Industrie

Analize din domeniul industriei – informații despre companii de succes, studii de caz și multe alte lucruri interesante

  • Piaţa auto în 2014: primul după şase ani de scăderi în care volumele vânzărilor au crescut

    Între 2008 şi 2013 mai bine de 80% din vânzări s-au evaporat, iar România, care se apropia de top 10 al pieţelor europene, a coborât până aproape pe locul 20. România a înregistrat în intervalul ianuarie-noiembrie 2014 a treia cea mai mare creştere a înmatriculărilor de maşini noi la nivelul Uniunii Europene, depăşind ţări precum Spania, Marea Britanie sau Italia.

    În total, în primele 11 luni ale acestui an s-au înmatriculat aproape 64.600 de autoturisme noi, ceea ce înseamnă că până la finalul anului se vor înregistra în total aproape 70.000 de maşini noi, în creştere cu peste 20% faţ de anul trecut. Piaţa locală revine astfel la creşterile puternice de dinainte de 2007, însă volumele rămân foarte mici şi comparabile cu cele din ţări cu populaţie sub 10 milioane de locuitori, precum Cehia.

    „Per ansamblu, 2014 a fost un an mai bun. Volkswagen a avut 8.400 – 8.500 de autoturisme noi vândute, faţă de 7.400 în 2013. Creşterea vânzărilor şi a pie-ţei va con-ti-nua şi în 2015. Vom avea creştere eco-nomică, in-di-ferent cât de mică este, avem sta-bilitate eco-nomică, iar companiile continuă să-şi schimbe par-curile auto, să angajeze oameni. Chiar am ob-servat o tendinţă de dezvoltare nu doar în Bu-cureşti, ci şi în Sibiu, Cluj, Timişoara. Vor exis-ta tot mai multe com-panii care se vor ex-tin-de şi care vor face anga-jări“, a spus Bogdan Florea, brand manager Volkswagen autoturisme în cadrul Porsche România, cel mai mare importator de pe piaţa locală. În ceea ce priveşte piaţa, directorul de marcă al VW se aşteaptă la o apreciere de „până la zece procente în 2015, spre 85.000 – 90.000 de unităţi“. Piaţa însă mai are de luptat şi cu importurile second-hand care evită în continuare plata taxelor, dar şi cu asigurătorii care recomandă clienţilor repararea maşinilor în anumite service-uri, nu cele oficiale, este de părere Bogdan Florea.

    Anul acesta Programul Rabla a susţinut vânzarea a aproape 20.000 de autoturisme noi, faţă de circa 13.000 în 2013, însă tot în 2014 s-au importat mai bine de 200.000 de maşini vechi. „De programul Rabla nu ar mai fi nevoie în 2015 deoarece atât timp cât faci un program de stimulare prin casarea maşinilor mai vechi de 10 ani, dar în acelaşi timp laşi uşa larg deschisă importurilor de maşini mai vechi de zece ani care lovesc întreaga piaţă şi pe producătorii locali, atunci putem spune că programul este ineficient, deoarece ce dăm cu o mână pierdem cu cealaltă“, a spus Florea.

    Următorul pas în susţinerea vânzărilor de maşini noi către persoane fizice, care în prezent reprezintă numai 30% din vânzări, faţă de 60% în 2007-2008, îl reprezintă programul Prima maşină, care, ca şi Prima casă, doreşte să ieftinească finanţarea.

    „Nu se vede o îmbunătăţire a pieţei auto pe final de an. Programul Rabla s-a încheiat, Prima maşină nu va avea un efect prea mare şi nici măcar nu s-au realizat vânzări până acum prin acesta. S-au publicat normele metodologice de o săptămână, băncile nu sunt pregătite încă şi impactul asupra ratei lunare este unul redus, de circa 100 de lei, astfel încât nu poate influenţa prea mult clienţii. Cine se încadra până acum se va încadra în continuare, cine nu, nu se va încadra nici acum“, a spus Florea.

    În ceea ce priveşte producţia de maşini, România va produce din nou în 2014 peste 300.000 de maşini, dar nu va mai depăşi pragul de 400.000, cum a făcut-o în 2013 din cauza uzinei Ford de la Craiova. În timp ce Dacia menţine ritmul de producţie similar cu 2013, înregistrând chiar o creştere de 1% la 10 luni, accelerând spre 340.000 de maşini, la Craiova, pe fondul cererii scăzute de B-Max la nivel european, uzina va produce sub 50.000 de maşini, faţă de 68.000 în 2013. Din acest motiv, americanii au decis ca 680 din cei 3.200 dintre salariaţi să plece, fie voluntar, fie vor fi disponibilizaţi.

  • Construcţiile în 2014: investiţii publice mai puţine, fuziuni şi achiziţii pe bandă rulantă

    Industria locală a construcţiilor a stat anul acesta sub semnul reducerii drastice a investiţiilor publice, ca urmare a încercării guvernului de a realiza un deficit bugetar cât mai mic. După ce în perioada 2009-2013 piaţa construcţiilor consemnase unul dintre cele mai puternice declinuri din economie, de circa 40%, anul acesta scăderile au continuat să afecteze un sector care dă de lucru pentru peste 300.000 de angajaţi.

    Astfel, în primele 10 luni ale acestui an lucrările de construcţii au consemnat un minus de aproape 11% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cea mai importantă scădere fiind în zona construcţiilor inginereşti (de infrastructură), care s-au redus cu circa 27%, pe fondul unei micşorări masive a investiţiilor de stat.

    Situaţia pieţei construcţiilor este cu atât mai dramatică cu cât din 2009 până anul trecut sectorul deja fusese afectat de o scădere de 40%, ajungând la o valoare de 9,6 miliarde de euro, potrivit Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO). De altfel, sectorul construcţiilor, altădată un motor de creştere economică, a ajuns să aibă un impact negativ, de -0,2%, la avansul PIB din primele nouă luni ale anului, de 2,8%. În acest context, o serie de firme din sectorul construcţiilor se confruntă cu probleme. Numai anul acesta au intrat în incapacitate de plată companii de construcţii de anvergură, precum Tehnologica Radion (controlată de Theodor Berna) şi Vega 93 (Corneliu Istrate).

    Dincolo de scăderea investiţiilor publice, care i-a lăsat pe jucătorii din construcţii dependenţi preponderent de proiectele private, anul 2014 a însemnat şi o reconfigurare a pieţei din perspectiva tranzacţiilor. Cea mai importantă veste a fost anunţul fuziunii dintre giganţii cimentului, elveţienii de la Holcim şi francezii de la Lafarge, care va afecta în mod direct şi piaţa locală. Astfel, francezii sunt nevoiţi să-şi vândă activele din România, printre care şi două fabrici de ciment, în contextul în care odată cu tranzacţia noua entitate ar fi avut o poziţie dominantă în România, controlând peste jumătate din piaţa cimentului, evaluată la 500-600 de milioane de euro anual.

    Alte tranzacţii care şi-au pus amprenta asupra pieţei construcţiilor de anul acesta au fost preluarea producătorului german de profile PVC Gealan de către nemţii de la VEKA, care activează în acelaşi domeniu, precum şi intrarea fondului de investiţii Asia Debt Management Capital (ADM Capital) din Hong Kong în acţionariatul producătorului de cărămizi Ceramica Iaşi. Aceasta a fost de altfel şi prima investiţie a unui fond de investiţii asiatic pe piaţa locală. De asemenea, o efervescenţă a putut fi observată şi în zona bricolajului, de la preluarea magazinelor nemţeşti Praktiker de către omul de afaceri turc Omer Susli până la închiderea unităţilor Obi sau apariţia unui nou brand şi concept – Brico Depôt – care a înlocuit magazinele Bricostore.

    O veste care a marcat piaţa de materiale de construcţii pe final de an a fost cea prin care Ruukki România, parte a furnizorului finlandez de soluţii metalice Ruukki Construction, anunţa că va opri în această iarnă producţia fabricii pe care o deţine în Bolintin-Deal, lângă Bucureşti, deschisă în 2008 şi care a atras investiţii de peste 35 de milioane de euro. Această măsură include şi disponibilizarea a 110 angajaţi.

    Dincolo de veştile mai bune sau mai puţin bune de anul acesta, cert este că singurele domenii unde lucrurile s-au mai mişcat în 2014 au fost rezidenţialul şi birourile, semn că proiectele private dau semne de revenire.

  • Cum se poate încălzi iarna o casă de 150 mp doar cu un calorifer

    Producătorul de izolaţie din vată minerală URSA România îşi propune ca anul următor să continue comunicarea în privinţa folosirii unor produse adecvate pentru izolarea caselor. Practic, se doreşte o creştere a vânzărilor venită din modificarea obiceiurilor de cumpărare a beneficiarilor finali. Orientarea lor către produse adecvate, mai bune calitativ, ar asigura o izolare optimă a locuinţei şi economii reale în bugetul familiei.

    ”De multă vreme se discută pe piaţa construcţiilor despre conceptul de casă pasivă. Casa pasivă este o casă bine izolată cu produse adecvate, în care s-a montat si un sistem eficient de recuperare a căldurii. Calităţile şi beneficiile acestui tip de casă sunt supraestimate în condiţiile de dezvoltare şi de construcţie din România. În străinătate este altceva, deoarece costurile pentru sistemele de recuperare a energiei sunt acceptabile şi sustenabile în cazul unei familii cu venituri medii. În România costurile aferente acestor sisteme sunt foarte mari şi nu există în acest moment un program national de susţinere a costurilor şi din partea statului”, arată reprezentantul companiei.

    “În schimb, aceste costuri pot fi ocolite dacă beneficiarul îşi izolează pur şi simplu casa bine, folosind izolaţie adecvată. Pentru acoperiş stratul de material izolant trebuie să măsoare 30 de cm, iar pentru pereţi  40 de cm de material izolant cu conductivitate optimă,” declară Sorin Pană.

    Există case în România, izolate cu produsele URSA care ating conceptul specialiştilor referitor la case bine izolate. “Practic, dacă se doreşte şi un sistem de recuperare a căldurii costurile lui se ridică la peste 10-12.000 euro, o sumă foarte mare dacă ne gândim că toată valoarea casei ar fi de aproximativ 60.000 euro. Iar recuperarea acestor bani se va face intr-o perioada extrem de lungă. În schimb, există varianta de izolare a casei cu produse premium, fără sisteme suplimentare de recuperare a căldurii. Există o astfel de locuinţă în Bucureşti care nu are sistem de încălzire. Pe timpul iernii se foloseşte doar un calorifer cu ulei care încălzeşte toată casa. Costurile lunare de intretinere se ridică la maxim 250 lei, incluzând energia pentru încălzire, apa caldă menajeră şi cea folosită la gătit. Costurile pentru izolarea a 150 mp de acoperiş cu vată de sticlă de calitate premium cu grosimea de 30 cm sunt de aproximativ 4000 lei”, spune Sorin Pană.

    Tot el spune că la izolarea pereţilor exteriori s-a folosit aceeaşi vată minerală ca la acoperiş, doar că grosimea a fost de 40 cm. Costul de izolare pentru pereţii exteriori cu izolaţie premium a fost de aproximativ 5500 lei. La aceste costuri se adaugă izolarea pardoselii. În total costurile pentru izolare sunt de 12.000 lei, dar economiile la energie sunt considerabile, iar casa nu are sisteme de recuperare de căldură”,  explică Sorin Pană.

    În opinia lui, “2014 a fost un an imposibil din punctul de vedere al business-ului în domeniul construcţiilor în România. Au fost mişcările din piaţa de bricolaj, au fost insolvenţe care au afectat pe unii din cei mai mari sau vechi constructori şi pe unii vânzători de materiale de construcţii. Şi mai rău este că în piaţă sunt promovate produsele ieftine, de volum, de multe ori neadecvate scopului lucrării. Toată această practică este în detrimentul cumpărătorului şi favorizează creşterea consumurilor de energie, în sensul în care acesta foloseşte la izolarea casei produse ieftine care nu reuşesc să scadă costurile de încălzire sau răcire” spune Sorin Pană.

    Pentru sfârşitul acestui an şi începutul lui 2015 URSA România aşteaptă o evoluţie constantă a vânzărilor. “Avantajul produselor de tipul celor comercializate de URSA România este că, montându-se la interior, se poate lucra cu ele şi în luna decembrie, ianuarie sau februarie. În felul acesta stocurile de produse se vând şi pot fi refăcute în luna ianuarie, ceea ce pentru noi înseamnă vânzări semnificative şi în ianuarie”, mai adaugă Sorin Pană.

    URSA România este subsidiara companiei internaţionale cu acelaşi nume, unul dintre cei mai mari producători de materiale izolatoare din Europa, parte a grupului internaţional URALITA. În România URSA este prezentă cu produsele sale de 20 de ani, comercializând două branduri de vată minerală URSA Glasswool şi URSA Terra, fabricate în Slovenia.

     

  • Horaţiu Ţepeş: “În dezvoltarea firmei, foarte importantă a fost imaginea mea”

    S-a dezvoltat pe creditul furnizor, adică putea plăti pentru mărfurile luate de la furnizori după ce încasa banii de la distribuitorii din România. Pentru a primi încrederea firmelor străine, ”foarte importantă a fost imaginea mea, ceea ce făcusem din 2004 în concernul slovac; după vânzare s-au schimbat şi furnizorii, iar cei cu care lucrasem ani buni pierdeau piaţa din România. Am discutat cu ei şi relaţiile bune construite în perioada 2004-2008 au dat roade.” Doi furnizori – din Polonia şi Suedia – erau strategici, iar oferta Bilka cuprindea la început jgheaburi şi burlane, ”practic cu accesoriile pentru acoperişuri am făcut cele mai bune profituri”.

    În 2008, ajungând la o cifră de afaceri de 5 milioane de euro, nu ştiam ce este criza, despre care însă se vorbea. A simţit criza în ianuarie-februarie 2009, când, raportat la cifra de afaceri de la acel moment, ”aveam o grămadă de bani în piaţă şi recuperarea a fost foarte grea; am şi pierdut bani. Atunci am simţit că ne-am lovit ca de un zid. Nici vânzarea, nici cererea nu mai erau ca în 2008. Bătaia în preţ era foarte mare. Încercam să venim cu servicii, dar nu aveam o strategie foarte bine conturată”. Bilka a înregistrat la începutul lui 2009 pierderi de 250.000 de euro, care însemna în jur de 25% din marfa care o avea în piaţă. ”Nu-mi venea să cred că avem un milion de euro în piaţă, părea o sumă uriaşă”. În noiembrie 2014, Bilka avea în piaţă mărfuri în valoare de circa 3,5 milioane de euro, iar gradul de încasare este foarte bun.

    Acum, la 34 de ani, antreprenorul braşovean Horaţiu Ţepeş controlează Bilka, este liderul pieţei de produse pentru acoperişuri. A plecat la drum în urmă cu şapte ani având drept capital imaginea sa pe seama căreia a atras creditul din partea furnizorilor, iar cifra de afaceri a crescut cu o medie de 40% pe an. Acum are 130 de angajaţi, hale de producţie cât cinci terenuri de fotbal, vânzări ce ar urma să treacă anul acesta de 30 de milioane de euroi şi planuri ca în câţiva ani să deschidă fabrici peste hotare.

  • Continental Anvelope instruieşte angajaţi cu simulatorul 3D

    Descrierea inovaţiei: Simulatorul 3D, implementat cu ajutorul Universităţii Tehnice din Compiegne, Franţa, pregăteşte operatorii fabricii înainte ca aceştia să înceapă să lucreze efectiv în procesul pentru producerea anvelopelor. Echipamentul simulează procesul de producţie, permite angajatului să înveţe paşii corecţi şi măsurile de siguranţă, reducând, în acelaşi timp, pierderile generate de procesul de instruire.
    Ulterior, inginerii români de la Continental au implementat acest program în fabricile grupului din Portugalia, Franţa, SUA, Rusia, China, Africa de Sud şi Brazilia.

    Efectele inovaţiei: Prin intermediul acestei soluţii, Continental a reuşit să îşi îmbunătăţească eficienţa procesului de producţie, prin reducerea cantităţii deşeurilor rezultate, ajutându-l, în acelaşi timp, pe operator să se familiarizeze mai repede cu procesul efectiv de producţie. Proiectul a condus la o diminuare cu 25% a neconformităţilor şi a sporit eficienţa, în medie, cu 45%.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Horaţiu Ţepeş: ”Ca orice om am o grămadă de idei în minte, dar unul din motivele evoluţiei Bilka este că am ajuns să cunosc foarte bine domeniul, pentru că m-am concentrat pe asta”.

    Este de părere că în România de azi se poate reuşi în orice domeniu, dar sunt necesare concentrarea, voinţa şi munca; flerul se formează. ”În cazul meu n-aş putea spune că au fost foarte multe sclipiri de-a lungul timpului. Totul s-a format prin multă muncă”. Are în memorie multe delegaţii în Scandinavia când nu a făcut parteneriate sau un business palpabil la vremea respectivă, dar a învăţat foarte mult din abordarea lor, din evoluţia pieţei. În plus, chiar şi acum, ”în permanenţă avem deplasări; la începutul fiecărui an e un târg la care mergem în Polonia pentru a lua pulsul pieţei”.

    Horaţiu Ţepeş controlează Bilka, care este liderul pieţei de produse pentru acoperişuri. A plecat la drum în urmă cu şapte ani având drept capital imaginea sa pe seama căreia a atras creditul din partea furnizorilor, iar cifra de afaceri a crescut cu o medie de 40% pe an. Acum are 130 de angajaţi, hale de producţie cât cinci terenuri de fotbal, vânzări ce ar urma să treacă anul acesta de 30 de milioane de euro şi planuri ca în câţiva ani să deschidă fabrici peste hotare.

    Horaţiu Ţepeş spune că, fără să fie pasionat de jocurile pe calculator, de-a lungul anilor au fost momente de relaxare în care a văzut evoluţia firmei în viitor ca un joc de strategie. ”Anul viitor cu siguranţă vom avea o creştere, nu la acelaşi ritm, pentru că vorbim de un alt nivel, vom ajunge la 140 de milioane de lei cifră de afaceri. Dar mediul economic din România şi branşa construcţiilor nu sunt mature, cu siguranţă trebuie să mizăm pe creştere de la an la an”.

    Sectorul local al materialelor de construcţii se ridică anual la circa 3 miliarde de euro, conform estimărilor, reprezentând aproape o treime din piaţa totală a construcţiilor. În industria materialelor de construcţii lucrau circa 36.000 de oameni la finalul anului trecut.

    Iar dacă în prima jumătate din 2014s-a simţit în piaţă un nivel de optimism ridicat în comparaţie cu anii trecuţi, în a doua parte sentimentul nu a mai fost la fel, din pricină că au scăzut investiţiile, spune Ţepeş. Spune că nu are un mentor, că admiră oameni din diferite branşe, de pildă atitudinea lui Warren Buffet de-a lungul timpului dar şi abordarea lui Mittal, ambele fiind exemple de studiat, nu neapărat de urmat, ”depinde de context, conjunctură, tipologia fiecăruia”. Iar cărţi de business citeşte, dar pe unele le abandonează la jumătate, pentru că îi dau impresia că mai mult îl încurcă: ”Anumite cărţi mă pot influenţa negativ, pentru că dacă încep să povestească despre cum să fac exitul, mă încurcă, nu e un gând folositor nici pentru dezvoltarea mea nici a companiei”. Nici sfaturile economiştilor din alte pieţe nu le vede prea folositoare, pentru că experienţele din economiile mature nu se pot aplica total la piaţa locală. ”Dacă citesc într-o carte că o creştere de 40% pe an nu e sănătoasă eu pot aduce un contraargument solid”.

  • Cosmetic Plant atacă piaţa din Portugalia

    Ea a subliniat că, dincolo de Ungaria, compania a exportat anul acesta şi pe alte pieţe precum: Grecia, Ungaria, Liban, Marea Britanie, etc. Potrivit afirmaţiilor Susanei Laszlo, Portugalia se afla de mai multă vreme pe lista potenţialelor zone de dezvoltare a exporturilor, însă prezenţa companiei în cadrul Bazarului Diplomatic de la Lisabona şi vânzările record obţinute în cadrul acestuia au determinat o creştere a interesului pentru această zonă.

    „Avem toate motivele să fim încrezători (…) că putem fi prezenţi în Portugalia cât mai curând”, a mai declarat reprezentanta companiei.

    Un alt motiv pentru care Cosmetic Plant prospectează piaţa din Portugalia este asemănarea obiceiurilor de consum cu România. „Cumpărătorii au avut interese diferite. Pentru clienţii de la Bazarul Diplomatic din Lisabona a contat faptul că produsele nu conţin parabeni şi se bazează pe ingrediente de origine naturală”, a mai spus Susana Laszlo. În cadrul Bazarului Diplomatic de la Lisabona, Cosmetic Plant a fost unul dintre cei opt expozanţi de la standul României, alături de producători de suplimente nutritive, accesorii din piele realizate la Timişoara, ouă încondeiate din Bucovina, ţesături româneşti, dar şi bijuterii handmade.

    „România s-a aflat între primele opt ţări participante, iar 80% din vânzările de la standul ţării noastre au fost asigurate de produsele noastre, potrivit unor calcule realizate de organizatori”, a mai afirmat Susana Laszlo.

    Bazarul Diplomatic din Lisabona este un eveniment deschis publicului larg la care ambasadele acreditate în Portugalia oferă spre vânzare produse din ţările respective. Scopul vânzărilor este caritabil.

    Afacere de familie înfiinţată în 1991 la Cluj-Napoca, Cosmetic Plant a fost fondată de farmacista Ileana Mester, care avea o experienţă de peste 20 de ani în cosmetologie.

    În 2013 compania a înregistrat o cifră de afaceri de 1,6 milioane de euro, fiind prezentă la nivel naţional în reţelele Cora Hypermarche România, XXL Mega Discount, DM DrogerieMarkt, Profi, în farmaciile Catena, Centrofarm şi Remedia, în Plafar şi alte magazine naturiste din ţară, precum şi pe plan extern în ţări precum Canada, Grecia, Italia, Germania, Liban, Emiratele Arabe Unite, Azerbaijan, Austria şi Ungaria.

    În prezent, portofoliul Cosmetic Plant include 92 de produse, împărţite în 16 game sortimentale, grupate în funcţie de ingredientul activ principal (argan, Q10, ceai verde, cătină, gălbenele etc.) sau de utilizarea produsului (protecţie solară, îngrijirea părului etc).

     

  • Wienerberger: creştere de 3% – 5% în 2014 pe piaţa materialelor de zidărie

    Trendul crescător este validat şi de cele mai recente date publicate de Institutul Naţional de Statistică privind numărul locuinţelor rezidenţiale finalizate în primele trei trimestre ale lui 2014, care au înregistrat o creştere de peste 7% faţă de aceeaşi perioadă din 2013.

    „Piaţa de zidărie din România a înregistrat o evoluţie favorabilă în 2014, în linie cu aşteptările noastre. Anul curent ar putea reprezenta punctul de cotitură în evoluţia pieţei de zidărie din ultimii 5 ani şi ar putea marca trecerea către o perioadă de creştere organică a pieţei”, afirmă Corneliu Fecioru, membru în consiliul de administraţie, vânzări şi marketing Wienerberger.

    Conform lui, pentru a sprijini locuirea în condiţii decente în România este nevoie de o strategie pe termen lung. Una din soluţii ar putea fi demararea, în parteneriat public-privat, a unui program naţional privind construirea de locuinţe eficiente energetic, accesibile, destinate închirierii, precum şi evaluarea impactului economic al unui astfel de program asupra economiei României. Programul ar putea avea ca scop dezvoltarea unei pieţe de închiriere, private şi sociale, în vederea satisfacerii nevoii populaţiei pentru locuinţe de calitate şi accesibile adresate tinerilor şi persoanelor cu venituri mici-medii.

    Trendul este de a privi construcţia ca pe o investiţie. Clientul este mai educat şi mai conştient de beneficiile construirii cu materiale eficiente şi durabile. În procesul de construcţie a unei case, 50% din volum o reprezintă cărămizile şi planşeul ceramic, însă din punct de vedere al costurilor, acestea reprezintă numai aproximativ 5% din valoare. Din acest motiv, este foarte importantă alegerea unor produse de calitate şi care să ofere beneficii pe termen lung.

    Wienerberger Sisteme de Cărămizi este cel mai mare producător de blocuri ceramice din România. Compania deţine trei unităţi de producţie la nivel local, în Gura Ocniţei – Dâmboviţa, Sibiu şi Tritenii de Jos – Cluj. Wienerberger, cel mai mare producător global de cărămizi, a intrat pe piaţa din România în anul 1998 şi este unul dintre cei mai mari investitori din domeniul producţiei de materiale de construcţii. Principalele produse sunt sistemele de zidărie ceramică Porotherm şi Terca. Wienerberger AG deţine poziţia de lider pe piaţa de ţiglă ceramică din Europa, prin brandurile Koramic şi Tondach, şi este numărul unu pe piaţa de pavele de beton din Europa Centrală şi de Est, prin brandul Semmelrock. Wienerberger AG produce sisteme ţevi prin companiile Pipelife, unul dintre liderii mondiali în producţia de sisteme de ţevi de plastic şi Steinzeug Keramo, cel mai mare producător european de ţevi ceramice.

  • Pieţele externe au devenit ultima speranţă pentru businessurile locale

    După ce sectorul românesc de materiale de construcţii a ajuns de la o valoare de 5 miliarde de euro în anii de boom la doar 3 miliarde de euro anul acesta, a devenit din ce în ce mai clar pentru firmele româneşti că piaţa de desfacere nu se mai poate rezuma doar la România. ”Este periculos să depinzi doar de piaţa locală. Construcţiile sunt în scădere, iar cine depinde doar de piaţa românească are o mare problemă„, afirmă Marius Pantiş, directorul general şi unul dintre acţionarii producătorului de ferestre şi uşi din PVC şi aluminiu Optimedia din Oradea. Compania a fost cu un pas înaintea crizei şi a demarat exporturile în 2007, când primele valuri ale turbulenţelor economice abia se făceau simţite în Statele Unite. Acum se aşteaptă ca 60% din vânzările de 11,5-12 milioane de euro de anul acesta să ajungă în ţări vest-europene, dar şi în Statele Unite sau chiar şi în  Japonia, unde compania a avut anul acesta prima livrare.

    Pentru a-şi face intrarea pe aceste pieţe, compania ia pulsul prin participarea la târguri şi expoziţii. Numai anul acesta a fost la mai multe târguri, în Paris, Bruxelles, Tokio şi Singapore. Cel mai recent la care a participat a fost Equip Baie din Paris, care a avut loc în noiembrie. Investiţiile în târguri sunt pe măsură: standul şi întreaga participare la Equip Baie a costat Optimedia 52.000 de euro. ”Investim în speranţa că vom creşte numărul de clienţi, e o investiţie care are rezultate„, afirmă Pantiş. Chiar dacă a ajuns la 220 de parteneri prin care îşi comercializează produsele pe plan extern şi mult mai puţini, 45, în România, antreprenorul român spune că nu va renunţa la livrările pentru piaţa locală, mai ales că nu plănuieşte să mute producţia de la Oradea în alte ţări. ”E mai multă stabilitate în vest, dar producţia acolo e o provocare foarte mare. Ai nevoie de spaţiu, stocuri, utilaje, oameni şi control. Costurile de transport sunt din ce în ce mai mici, de ce să nu produci în România?„, arată Pantiş.

    Dacă acum câţiva ani târgurile şi expoziţiile de specialitate din străinătate nu prea aveau şi participanţi români, acum firmele locale îşi fac din ce în ce mai des apariţia la astfel de evenimente. Tot la Equip Baie a venit anul acesta şi grupul MCA, specializat în producţia de uşi de garaj şi rulouri pentru ferestre, după ce a mai participat la acest târg şi la precedenta ediţie, din 2012. ”Când piaţa locală nu e suficientă, exportul capătă o miză din ce în ce mai mare„, afirmă Ciprian Oprea, directorul general şi unul dintre acţionarii grupului. El îşi doreşte o prezenţă cât mai activă pe piaţa franceză, deşi aceasta este una dificilă, în care accesul este destul de ”greoi„, fiind un sector destul de concentrat, cu puţini jucători. Chiar şi aşa, potenţialul şi oportunităţile sunt evident mai mari decât în România.

    ”Piaţa de uşi de garaj din Franţa este de 20 de ori mai mare decât în România şi se ridică la 240.000 de unităţi anual„, explică Oprea motivul pentru care Hexagonul reprezintă una dintre principalele ţinte ale MCA. Compania, care are o fabrică în Jilava, judeţul Ilfov, a demarat primele exporturi în 2010, iar anul acesta se aşteaptă ca 28% din cifra de afaceri estimată la 8 milioane de euro să fie generată de livrările la extern. Oprea mai apreciază piaţa franceză şi din alt punct de vedere, dincolo de gusturile diferite la nivel de modele: termenul de livrare. Românii sunt mult mai nerăbdători, vor să primească produsele cât mai repede, în timp ce francezii înţeleg că o comandă de calitate nu se face bătând din palme. ”E vorba de maturitatea pieţei. La un moment dat, se va înţelege şi în România că a livra în 3 zile înseamnă costuri mai mari„, spune Oprea.

    Un alt producător român de materiale de construcţii care a participat anul acesta la târgul parizian Equip Baie este Aplast, cu activităţi în zona de uşi şi ferestre din PVC, aluminiu şi lemn. ”Am început să mergem la târguri începând de anul acesta. Sunt scumpe, dar demonstrează pieţei că existăm. Dezvoltăm direcţia exporturilor, e singura opţiune fezabilă„, spune Cătălin Nicolaescu, directorul general şi unul dintre acţionarii Aplast. Compania, care deţine două fabrici, una în localitatea 1 Decembrie din judeţul Ilfov şi una în Ceptura, judeţul Prahova, a prins gustul exporturilor în plină criză, în 2011, iar anul acesta se aşteaptă ca livrările în străinătate, în ţări precum Franţa, Italia, Belgia sau chiar SUA, să genereze 70% din producţie.

    Grupul Aplast are trei companii, Aplast, Aplast Wood Industry şi Aplast Trading, cu afaceri cumulate de 37 milioane de euro în 2013. Pentru anul 2014, directorul com-paniei estimează că cifra de afaceri a grupului va scădea cu circa 20% din cauza declinului pieţei româneşti. Pe de altă parte, livrările în străinătate ale grupului s-au dublat anul acesta faţă de 2013, urmând să înregistreze un plus şi în perioada următoare; în consecinţă, Aplast are în plan să mai angajeze 150 de persoane pentru fa-brica din 1 Decembrie, pe lângă cei 350 de salariaţi pe care îi are în prezent grupul.

    Timpul va spune dacă livrările în străinătate vor ajunge să salveze piaţa locală a materialelor de construcţii, pusă la pământ de criză. Pe de altă parte, nici în vest situaţia economică nu este roz, dar faptul că brandurile şi produsele româneşti ajung în casele vest-europenilor, ale americanilor sau chiar ale asiaticilor nu este doar un motiv de mândrie, ci şi o necesitate. Exporturile nu mai sunt o opţiune pentru producătorii români, ci devin obligatorii pentru supravieţuire.

  • Horaţiu Ţepeş: „Bilka va rămâne copiilor. N-o văd de vânzare vreodată, decât dacă voi face şi alte afaceri”

    La 34 de ani, el controlează Bilka, companie care este liderul pieţei de produse pentru acoperişuri. A plecat la drum în urmă cu şapte ani având drept capital imaginea sa pe seama căreia a atras creditul din partea furnizorilor, iar cifra de afaceri a crescut cu o medie de 40% pe an. Acum are 130 de angajaţi, hale de producţie cât cinci terenuri de fotbal, vânzări ce ar urma să treacă anul acesta de 30 de milioane de euro şi planuri ca în câţiva ani să deschidă fabrici peste hotare.

    Ţepeş spune că nu are un mentor, că admiră oameni din diferite branşe, de pildă atitudinea lui Warren Buffet de-a lungul timpului dar şi abordarea lui Mittal, ambele fiind exemple de studiat, nu neapărat de urmat, ”depinde de context, conjunctură, tipologia fiecăruia”. Iar cărţi de business citeşte, dar pe unele le abandonează la jumătate, pentru că îi dau impresia că mai mult îl încurcă: ”Anumite cărţi mă pot influenţa negativ, pentru că dacă încep să povestească despre cum să fac exitul, mă încurcă, nu e un gând folositor nici pentru dezvoltarea mea nici a companiei”. Nici sfaturile economiştilor din alte pieţe nu le vede prea folositoare, pentru că experienţele din economiile mature nu se pot aplica total la piaţa locală. ”Dacă citesc într-o carte că o creştere de 40% pe an nu e sănătoasă eu pot aduce un contraargument solid”.

    Spune ferm că nu are niciun motiv pentru a vinde afacerea sau a accepta parteneri, dar a primit după 2009 oferte din partea producătorilor din Europa iar după 2013 au apărut şi fondurile de investiţii cu propuneri de discuţii; ”oferte nu am avut pentru că nu le-am dat curs”. Şi apreciază că valoarea companiei se plasează între 25 şi 40 de milioane de euro. Îşi aminteşte clar de o discuţie din 2009, cu un producător polonez, seara, la cină, care i-a spus că îi poate oferi 0,5 milioane de euro pentru preluare. ”Eu m-am gândit la momentul acela (deşi am dat răspunsul pe loc, n-am făcut o analiză), că 500.000 de euro pot fi scoşi pe dividende în 3-5 ani. Iar 500.000 de euro se cheltuiesc foarte rapid şi nu vedeam nicio eficienţă. Ce am gândit atunci, chiar s-a adeverit. Aşa gândesc şi acum”. Aşa că, spune acum, ”Bilka va rămâne copiilor. N-o văd de vânzare vreodată, decât dacă voi face şi alte afaceri”. Ţinteşte ca în 10-20 de ani să aibă o cifră de afaceri ”mult mai mare decât ceea ce avem acum, un business regional, care se va mişca mult mai greu când va avea 2-3.000 de angajaţi, dar dacă alţii din vest au putut să facă asta noi de ce n-am putea?”