BusinessMagazin

Category: Industrie

Analize din domeniul industriei – informații despre companii de succes, studii de caz și multe alte lucruri interesante

  • Câţi fumători mai caută produse de contrabandă?

    “În martie 2015, comerţul ilegal cu ţigarete a înregistrat scăderi importante comparativ cu ianuarie, în zonele de nord-vest (minus 7 p.p. până la 13,3%), vest (minus 5,3 p.p. până la 24,1%), sud-vest (minus 4,6 p.p., pana la 21,7%). Regiunea cea mai afectată de piaţa neagră în martie rămâne, ca şi pe parcursul anului 2014 şi în ianuarie 2015, nord-est, în ciuda scăderii semnificative (minus 6,5 p.p. până la 34,7%). Din punct de vedere al provenienţei, şi în martie 2015 „cheap whites” au continuat să deţină cea mai mare pondere pe piaţa neagră, de 40,8%. Ponderea produselor provenite din Ucraina şi Serbia rămâne relativ constantă (20%; respectiv 2,9%), Moldova aflându-se însă în creştere (plus 6,8 p.p., până la 27,6%)”, a declarat Marian Marcu, directorul companiei de cercetare Novel Research.

    ”Reducerea pieţei negre din luna martie se datorează operaţiunilor desfăşurate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Vămilor, Poliţia de Frontieră, Inspectoratul General al Poliţiei. În perioada februarie-aprilie, în urma unor acţiuni derulate la nivel naţional, poliţiştii au capturat aproape 7.500.000 de ţigarete, precum şi dispozitive artizanale de confecţionat ţigarete. Eforturile autorităţilor au fost susţinute şi de companiile de tutun. În ceea ce ne priveşte, în prima parte a acestui an, JTI a demarat o campanie regională extinsă, în regiunile din nord, nord-est, vest şi sud-vest, în parteneriat cu ANAF, DGV şi autorităţile locale, în scopul reducerii pieţei negre în zonele de graniţă, cele mai afectate de comerţul ilegal cu ţigarete. Este a patra campanie regională pe care o derulăm în parteneriat cu autorităţile. Aceste campanii au efecte notabile în reducerea pieţei negre, însă doar în zonele şi în perioadele în care sunt derulate. Considerăm că este necesară o nouă strategie naţională de combatere a comerţului ilegal cu ţigarete, la nivel naţional, pentru perioada 2015-2018, care să vizeze îmbunătăţirea cadrului de reglementare şi măsurile concrete ce trebuie implementate în mod concertat, de către toate instituţiile responsabile. Această strategie a fost cerută în mod public, în repetate rânduri, de ANAF şi DGV, dar şi de alte autorităţi, ca de exemplu Consiliul Concurenţei care, la finalizarea investigaţiei pe piaţa ţigaretelor, a concluzionat că traficul ilegal cu ţigarete este principalul factor perturbator pentru sectorul tutunului”, a declarat Gilda Lazăr, director corporate affairs & communications, JTI România, Moldova şi Bulgaria.

    „Un punct procentual recuperat de piaţa legală din contrabandă reprezintă sume suplimentare la bugetul de stat de circa 35 de miloane de euro. Această scădere s-a obţinut însă cu eforturi deosebite şi resurse suplimentare din partea autorităţilor. De la începutul anului şi până în prezent, presa a relatat aproape în fiecare zi despre destructurări ale unor grupări de contrabandă sau capturi de ţigarete ilegale. În doar o săptămână, în portul Constanţa au avut loc două acţiuni în urma cărora au fost capturate peste 220.000, respectiv 300.000 de pachete de ţigarete de contrabandă. Exemplele trecutului ne-au învăţat însă, să fim pesimişti, pentru că ne desfăşurăm activitatea într-o industrie care depinde într-o foarte mare măsura de factori externi. După cum s-a văzut, măsurile ferme ale autorităţilor competente în combaterea pieţei negre au efectele scontate, dar pentru ca aceste eforturi să aibă consecinţe durabile, pe termen mediu şi lung, este nevoie de îmbunătăţirea legislaţiei, dar şi de corelarea politicilor fiscale cu puterea de cumpărare. Reamintesc că, deşi se află în scădere, un nivel al pieţei negre de 15,2% înseamnă pierderi la bugetul de stat de peste 530 milioane de euro. În acelaşi timp, acest procent depăşeşte încă media contrabandei din ultimii patru ani!”, a declarat Adrian Popa, director corporate & regulatory affairs, BAT Romania.

    “Procentul de 15,2% înregistrat de piaţa neagră a ţigaretelor în martie 2015, este încă departe de media de 10% raportată pentru acelaşi indicator la nivelul Uniunii Europene. De aceea, este important ca această scădere să devină o tendinţă constantă, şi nu rezultatul temporar al unui context. Evoluţia sinuoasă a contrabandei din ultimul an şi jumătate, aflată când în creştere abruptă, când în scădere, demonstrează cât se poate de clar necesitatea unei strategii coerente la nivel naţional, de combatere a pieţei negre şi a fenomenului de evaziune asociat cu aceasta. Dacă pentru combaterea evaziunii fiscale s-au luat deja o serie de măsuri concrete în ultima perioadă, nu acelaşi lucru se poate spune despre combaterea fenomenului de contrabandă, care reprezintă de fapt una din sursele evaziunii fiscale. Iar în acest caz, loteria fiscală nu generează efectele scontate, pentru că bonurile fiscale nu există, iar câştigătorii acestei “loterii” sunt desemnaţi de volumul de marfă transportat ilegal peste graniţă. De aceea, volumul contrabandei cu ţigarete, reprezintă nu numai un potenţial semnal de alarmă pentru nivelul de Securitate naţională, dar poate compromite definitiv eforturile României de aderare la Schengen, din cauza permeabilităţii excesive a frontierelor.”, a declarat Sorana Mantho, director corporate affairs, Philip Morris Romania.

    În opinia celor trei producători de tutun, în vederea reducerii pieţei negre este necesară, pe lângă reglementarea unitară, pe criteriu cantitativ, a infracţiunilor de evaziune fiscală şi de contrabandă cu ţigarete, clarificarea situaţiei la punctele de trecere a frontierei interne, cu Ungaria şi Bulgaria, precum şi stabilirea unor atribuţii specifice pentru poliţia locală şi jandarmerie, întrucât comerţul ilegal cu ţigarete se desfăşoară în zona de competenţă a acestora (pieţe, oboare, staţii de metrou etc.).

    Marii producători de tutun au semnat acorduri de cooperare cu Comisia Europeană pentru combaterea comerţului ilegal cu produse din tutun şi susţin instituirea, din sumele alocate României ca urmare a acestor acorduri, a unui fond de premiere pentru cei care s-au remarcat prin rezultate deosebite în lupta împotriva contrabandei cu ţigarete.

    Industria tutunului este al doilea mare contribuabil la bugetul de stat al României, după companiile din sectorul petrolier. În 2014, industria tutunului a virat la buget circa 2,7 miliarde euro, însemnând accize, TVA, taxe şi contribuţii. Suma reprezintă 1,75% din PIB si 12,5% din totalul veniturilor bugetare.

     

  • România produce cele mai ieftine maşini comparativ cu ţările vecine. De ce are Dacia avantajul că produce un brand care se confundă cu ţara de origine

    Miza industriei auto creşte constant la nivel mondial, în contextul în care o uzină auto poate atrage zeci de alte investiţii ale producătorilor de componente, salarii peste medie şi o contribuţie importantă la PIB-ul şi la exporturile unei ţări. Auto-mobile Dacia a reuşit în 2013 o cifră de afaceri record de 4,16 miliarde de euro, care i-a asigurat prima poziţie în topul companiilor româneşti după cifra de afaceri, situaţie care cel mai probabil se va repeta şi pentru rezultatele din 2014, în condiţiile în care businessul companiei a urcat cu 2% în primele şase luni ale anului trecut.

    Întrebarea recurentă a industriei rămâne însă: de ce România a atras până acum numai asamblarea unor automobile cu preţuri de cel mult 20.000 de euro, cele mai scumpe fiind Dacia Duster şi Ford B-Max la Craiova? În regiune, atât în Ungaria, cât şi în Cehia sau Slovacia, deja se produc maşini ce depăşesc 100.000 de euro şi sunt sau vor fi asamblate parţial automobile care ajung la 200.000 de euro (precum Porsche Cayenne şi viitorul Bentley Bentayga în Slovacia sau automobile Audi şi Mercedes-Benz în Ungaria).

    „Ceea ce contează cu adevărat pentru viabilitatea industriei auto nu este «sonoritatea» mărcilor şi preţul ridicat al pro-duselor, ci competitivitatea acestora reflectată de marja operaţională realizată, bazată la rândul ei pe raportul calitate/preţ şi pe adaptabilitatea gamelor de produse la cerinţele în evoluţie ale pieţei globale. În acest context trebuie să remarc fap-tul că marca Dacia a fost mult mai puţin afectată de criza economică pe care am traversat-o în comparaţie cu mărcile din clase superioare pe care le-aţi enunţat“, este de părere Constantin Stroe, preşedintele Asociaţiei Constructorilor de Auto-mobile din România şi membru în consiliul de administraţie al Automobile Dacia, dar totodată şi cel mai longeviv executiv român din industria auto.

    În opinia lui Constantin Stroe, României „nu i-ar fi lipsit nimic să producă, în loc de Dacia Duster, Touareg, dacă Volks-wagen ar fi decis să investească în România în acest scop. Eu mă bucur că fabricăm Duster la Mioveni şi apreciez sincer acest autoturism, care da multă satisfacţie. Suntem mândri că am reconstruit şi am impus atenţiei pe pieţele din vest marca noastră, Dacia, cu nimic mai prejos decât ungurii care montează Audi şi Mercedes, sau de slovacii care montează Touareg sau Bentley“.

    În 2014, cifra de afaceri în întreg sectorul de componente şi accesorii auto naţional a fost de 12,56 miliarde de euro, ceea ce înseamnă o creştere de 8% faţă de 2013. Trebuie făcută precizarea că, pentru a evalua evoluţia economică a sectorului de componente, în accepţiunea lui extinsă (cea folosită şi de ACEA – Asociaţia Constructorilor Europeni de Automobile), ACAROM cumulează datele statistice disponibile pentru grupa CAEN „componente şi accesorii auto“, cu datele extrase din bilanţurile publicate de Ministerul Finanţelor Publice referitoare la componente care intră în structura automobilelor, dar sunt încadrate statistic în alte grupe CAEN: anvelope, cablaje, baterii, piese din mase plastice şi cau-ciuc. Creşterea de anul trecut s-a bazat pe componente auto mai complexe şi cu valoare adăugată mai mare decât în anii precedenţi. „În acest context, o contribuţie la creşterea înregistrată o are Star Transmission Sebeş-Cugir, filială românea-scă a concernului Daimler, unde în 2014 a fost pusă în funcţiune linia de ansamblare a cutiilor de viteze 7-DC şi a început construcţia halelor industriale din noul proiect NAG 3 care va avea ca rezultat în 2016, în materie de produs, cutia de viteze automată 9G-Tronic cu nouă viteze, probabil cea mai modernă cutie de viteze din lume“, a spus Constantin Stroe.

    n 2014, s-au investit deja la Star Transmission 69 milioane de euro din cele 300 de milioane de euro, cât valorează nouă investiţie făcută de Daimler. Cifra de afaceri a companiei a crescut de la 37,5 milioane de euro în 2013 la 57,2 milioane de euro în 2014, după datele companiei, iar numărul de salariaţi a ajuns la 1.500 în cele două uzine.
    „În creşterile cifrei de afaceri pentru componentele auto se face simţit şi efectul altor investiţii noi, cum sunt cele ale lui Continental, Bosch, Lisa Dräxlmaier etc. Alte investiţii noi sau extinderi de capacităţi, aflate acum în derulare, vor influenţa pozitiv cifrele din 2015 şi 2016“, explică preşedintele ACAROM.

    El a subliniat că „este un lucru bine cunoscut că investiţiile străine directe sunt de mai bine de 15 ani vectorul principal de dezvoltare a sectorului de componente auto din România. Trebuie remarcat că sectorul de componente auto reprezintă aproape 70% din producţia auto naţională şi cam acelaşi procent din exportul realizat de industria auto în 2014. Chiar în componenţa lui statistică limitată, prezentată mai sus, exportul auto are o pondere de peste 23% în exportul total al României“.

  • România produce cele mai ieftine maşini comparativ cu ţările vecine. De ce are Dacia avantajul că produce un brand care se confundă cu ţara de origine

    Miza industriei auto creşte constant la nivel mondial, în contextul în care o uzină auto poate atrage zeci de alte investiţii ale producătorilor de componente, salarii peste medie şi o contribuţie importantă la PIB-ul şi la exporturile unei ţări. Auto-mobile Dacia a reuşit în 2013 o cifră de afaceri record de 4,16 miliarde de euro, care i-a asigurat prima poziţie în topul companiilor româneşti după cifra de afaceri, situaţie care cel mai probabil se va repeta şi pentru rezultatele din 2014, în condiţiile în care businessul companiei a urcat cu 2% în primele şase luni ale anului trecut.

    Întrebarea recurentă a industriei rămâne însă: de ce România a atras până acum numai asamblarea unor automobile cu preţuri de cel mult 20.000 de euro, cele mai scumpe fiind Dacia Duster şi Ford B-Max la Craiova? În regiune, atât în Ungaria, cât şi în Cehia sau Slovacia, deja se produc maşini ce depăşesc 100.000 de euro şi sunt sau vor fi asamblate parţial automobile care ajung la 200.000 de euro (precum Porsche Cayenne şi viitorul Bentley Bentayga în Slovacia sau automobile Audi şi Mercedes-Benz în Ungaria).

    „Ceea ce contează cu adevărat pentru viabilitatea industriei auto nu este «sonoritatea» mărcilor şi preţul ridicat al pro-duselor, ci competitivitatea acestora reflectată de marja operaţională realizată, bazată la rândul ei pe raportul calitate/preţ şi pe adaptabilitatea gamelor de produse la cerinţele în evoluţie ale pieţei globale. În acest context trebuie să remarc fap-tul că marca Dacia a fost mult mai puţin afectată de criza economică pe care am traversat-o în comparaţie cu mărcile din clase superioare pe care le-aţi enunţat“, este de părere Constantin Stroe, preşedintele Asociaţiei Constructorilor de Auto-mobile din România şi membru în consiliul de administraţie al Automobile Dacia, dar totodată şi cel mai longeviv executiv român din industria auto.

    În opinia lui Constantin Stroe, României „nu i-ar fi lipsit nimic să producă, în loc de Dacia Duster, Touareg, dacă Volks-wagen ar fi decis să investească în România în acest scop. Eu mă bucur că fabricăm Duster la Mioveni şi apreciez sincer acest autoturism, care da multă satisfacţie. Suntem mândri că am reconstruit şi am impus atenţiei pe pieţele din vest marca noastră, Dacia, cu nimic mai prejos decât ungurii care montează Audi şi Mercedes, sau de slovacii care montează Touareg sau Bentley“.

    În 2014, cifra de afaceri în întreg sectorul de componente şi accesorii auto naţional a fost de 12,56 miliarde de euro, ceea ce înseamnă o creştere de 8% faţă de 2013. Trebuie făcută precizarea că, pentru a evalua evoluţia economică a sectorului de componente, în accepţiunea lui extinsă (cea folosită şi de ACEA – Asociaţia Constructorilor Europeni de Automobile), ACAROM cumulează datele statistice disponibile pentru grupa CAEN „componente şi accesorii auto“, cu datele extrase din bilanţurile publicate de Ministerul Finanţelor Publice referitoare la componente care intră în structura automobilelor, dar sunt încadrate statistic în alte grupe CAEN: anvelope, cablaje, baterii, piese din mase plastice şi cau-ciuc. Creşterea de anul trecut s-a bazat pe componente auto mai complexe şi cu valoare adăugată mai mare decât în anii precedenţi. „În acest context, o contribuţie la creşterea înregistrată o are Star Transmission Sebeş-Cugir, filială românea-scă a concernului Daimler, unde în 2014 a fost pusă în funcţiune linia de ansamblare a cutiilor de viteze 7-DC şi a început construcţia halelor industriale din noul proiect NAG 3 care va avea ca rezultat în 2016, în materie de produs, cutia de viteze automată 9G-Tronic cu nouă viteze, probabil cea mai modernă cutie de viteze din lume“, a spus Constantin Stroe.

    n 2014, s-au investit deja la Star Transmission 69 milioane de euro din cele 300 de milioane de euro, cât valorează nouă investiţie făcută de Daimler. Cifra de afaceri a companiei a crescut de la 37,5 milioane de euro în 2013 la 57,2 milioane de euro în 2014, după datele companiei, iar numărul de salariaţi a ajuns la 1.500 în cele două uzine.
    „În creşterile cifrei de afaceri pentru componentele auto se face simţit şi efectul altor investiţii noi, cum sunt cele ale lui Continental, Bosch, Lisa Dräxlmaier etc. Alte investiţii noi sau extinderi de capacităţi, aflate acum în derulare, vor influenţa pozitiv cifrele din 2015 şi 2016“, explică preşedintele ACAROM.

    El a subliniat că „este un lucru bine cunoscut că investiţiile străine directe sunt de mai bine de 15 ani vectorul principal de dezvoltare a sectorului de componente auto din România. Trebuie remarcat că sectorul de componente auto reprezintă aproape 70% din producţia auto naţională şi cam acelaşi procent din exportul realizat de industria auto în 2014. Chiar în componenţa lui statistică limitată, prezentată mai sus, exportul auto are o pondere de peste 23% în exportul total al României“.

  • A lăsat în urmă o carieră în retailul de carburanţi şi a intrat în businessul arhivării de documente. Acum administrează o afacere de 25 de milioane de dolari

    Arhiva a reprezentat mult timp locul acela din instituţii sau firme unde funcţionarii erau trimişi să se rateze. Tehnologia a transformat camera arhivelor într-un loc high-tech, unde tehnicieni şi jurişti transformă miile de metri cubi de hârtii îngăl-benite în documente digitale. Cristian Bilan ştia, cel puţin teoretic, că există o viaţă digitală pentru arhive, dar cam la asta se rezuma ceea ce ştia despre acest domeniu în 2006, când a intrat în echipa Iron Mountain România.

    Cristian Bilan se descrie ca un om care nu stă locului nicio secundă. Vorbeşte cu entuziasm despre cele trei motoci-clete ale sale (din care a renunţat la două recent, odată cu renunţarea la competiţii), despre urcatul pe munte şi despre plimbările cu bicicleta alături de copiii săi. Tocmai de aceea povesteşte amuzat că primul său job din Shell, la mijlocul anilor ’90, nu i s-a potrivit chiar ca o mănuşă: „În studenţie, îmi căutam un job şi m-am angajat, printr-o companie de leasing de personal, contabil la Shell. A fost un paradox pentru mine, un om care nu pot sta locului nicio secundă, să ajung într-un colectiv de doamne făcând contabilitate. Am vrut să plec după câteva luni, dar un olandez, care era CFO, mi-a propus să intru în zona de retail, care începuse să se dezvolte accelerat“.

    Tocmai îşi întemeiase o familie şi termi-nase de amenajat prima lor casă, în Bucureşti, iar oferta Shell presupunea mutarea la Cluj. A plecat la Cluj, unde a a găsit un greenfield şi posibilitatea de a dezvolta ceva de la zero: „Toate staţiile Shell din Transilvania au fost deschise de mine. Am stat în Cluj doi ani şi am deschis peste 20 de staţii, într-o perioadă când nu prea exista competiţie“, povesteşte Bilan, care din 1999 a revenit în Bucureşti şi a preluat, pe lângă Transilvania, şi dezvoltarea reţelei din zona de sud a ţării.

    Între timp, Shell l-a inclus în programul lor de global de management, numit GO – Global Opportunity –, prin care i s-a propus să plece în Argentina. „Bariera lingvistică nu a fost singurul impediment când am ajuns în Argentina; totul era diferit acolo, şi din punctul de vedere al businessului, şi la nivel personal. Mă ocupam de reţeaua DoDo (dealer owned, dealer operated, care însemna 27 de dealeri din provincia Buenos Aires) şi am învăţat spaniola în trei luni, plus slangul local, ca să pot să discut cu nişte oameni care poate nu aveau neapărat aceeaşi pregătire profesională, dar aveau şi alte scopuri în viaţă“. Dincolo de piaţa complet diferită, a prins în Argentina şi crahul financiar din 1998-2002, care a contrac-tat economia Argentinei cu aproape 30% şi care a avut un impact profund asupra populaţiei în special din cauza de-precierii pesoului: „Paritatea monedei locale cu dolarul era de 1:1 şi nimeni nu ţinea banii în valute străine, iar devalori-zarea de 300% a distrus toate economiile şi toate afacerile. Băncile s-au închis, banca centrală a inventat o monedă paralelă, mii de oameni ieşeau la ore fixe la protestele pacerolazo (băteau cu polonice în tigăi pe stradă), erau atacate instituţii şi în special bănci, era un sentiment de invazie ameţitor. Când m-am întors de acolo în România, mi s-a părut cel mai sigur loc de pe Pământ“, povesteşte Bilan, care a revenit în ţară în 2003, pregătit să preia o funcţie mai impor-tantă în cadrul Shell, dar a nimerit în mijlocul vânzării reţelei Shell din România către Mol.

  • Albalact ameninţă Danone cu pierderea poziţiei de lider de piaţă. Cum ripostează francezii

    Bună dimineaţa“, „lapte bătut“, „sana“ sunt câteva dintre cuvintele rostite în româneşte de Dieter Schulz în ziua în care compania a anunţat noua sa investiţie, de 10 milioane de lei. Dincolo de valoare, investiţia va avea un corespondent cât se poate de vizibil pe rafturile magazinelor, în cel mult o lună.

    ”Piaţa era aglomerată cu foarte multe produse„, argumentează Dieter Schulz ideea de la care a plecat proiectul care înseamnă, de fapt, schimbarea la faţă a circa jumătate din portofoliul de produse, Danone având în acest moment 50% din piaţa iaurturilor, conform datelor companiei de cercetare de piaţă Nielsen. Concurenţii companiei se plasează la distanţă mare, numărul doi în acest segment având 14%.

    Danone este astfel liderul detaşat al categoriei, iar cifra de afaceri a fost de 481 milioane de lei în 2013, în scădere cu 5% faţă de 2012; rezultatele financiare pentru anul trecut vor fi comunicate la jumătatea lunii mai. În acest context, este interesant de observat care este poziţia în clasamentul producătorilor de lactate, dat fiind că Al-balact, plasată în 2013 pe locul doi, a anunţat rezultatele pentru anul trecut; cifra de afaceri a producătorului controlat de antreprenorul Raul Ciurtin a ajuns la aproape 475 de milioane de lei în 2014, faţă de 423,1 milioane de lei în 2013, în timp ce profitul net a crescut cu 46%, la 12,3 milioane de lei, conform raportului anual al companiei. În plus, Danone se poziţionează, mai nou, drept ”liderul pieţei de iaurturi„, după ce a raportat ani în şir cea mai mare cifră de afaceri din domeniul lactatelor.

    Dieter Schulz este foarte entuziasmat de noul anunţ şi povesteşte că tehnologia pe care fabrica din Bucureşti o pune acum în funcţiune nu mai este folosită în această regiune a continentului, că a fost inventată în urmă cu trei ani, iar acum mai este folosită doar în Spania şi Franţa. În funcţie de diverşi factori, de pildă categoriile în care sunt plasate produsele, gradul de maturitate al pieţelor şi bugetele de promovare, noul tip de ambalaje s-a tradus, în alte pieţe, în creşteri de vânzări între 5% şi 20%, spune Anca Stroe, director de marketing SEE la Danone. Punerea în practică a noii tehnologii este anevoioasă, în proiect fiind implicate în jur de 50 de persoane din fabrică şi alte 20 de la birouri, în condiţiile în care pe plan local compania are 450 de angajaţi.

    Danone şi-a început activitatea pe plan local în 1999, iar investiţiile totale au ajuns la 340 de milioane de lei. Anul trecut producătorul a investit jumătate de milion de euro pen-tru activităţi de producţie şi alte câteva milioane de euro pentru sistemele informatice.

    Dincolo de aşteptările pe care le are de la creşterile de vânzări pe piaţa locală, Schulz se aşteaptă ca şi exporturile să fie impulsionate. 90% din vânzările de pe piaţa românească sunt produse fabricate local, iar peste hotare merg 12% din producţia fabricii de la Bucureşti, unde de pe liniile de fabricaţie ies zilnic 1 milion de iaurturi. ”Anul trecut, ex-porturile au crescut cu 15%,„ declară Schulz, care conduce afacerea la nivelul întregii regiuni, fiind responsabil de România, Bulgaria, Grecia şi ţările adriatice. Iaurturile produse în Capitală ajung pe pieţe ca Ungaria, Franţa, Polonia, Marea Britanie şi Moldova, iar ponderea vânzărilor de peste hotare ar putea creşte în viitorul apropiat.

    ”Am avut un început de an bun, vedem în piaţă un optimism care cred că se leagă deopotrivă de schimbările din mediul politic dar şi de veştile referitoare la scăderea TVA, care mă aştept să aibă un impact însemnat. Cred că 2015 va fi un an bun pentru România în general„, afirmă Schulz. Pe de altă parte, adaugă tot el, se resimt şi efectele creşterii înregistrate de valute, cum sunt francul elveţian şi dolarul american. În ce priveşte vânzările de iaurturi, con-sumul per capita se plasează la 6-7 kg pe an, de două ori mai puţin decât alte ţări din regiune, ca Ungaria sau Polonia, şi la distanţă însemnată de pieţe ca Franţa sau Germania, unde media anuală de consum se află la 27-30 de kg pe an.

    ”Iaurtul nu a avut o tradiţie de consum în România. În urmă cu 16 ani consumul era mult mai redus. În plus, este şi o problemă de acces a consumatorilor la acest tip de produs, iar faptul că TVA-ul va scădea de la 1 iunie ar putea să facă această categorie mai accesibilă pentru o plajă mai largă de consumatori„, este de părere reprezentantul Danone, care are în portofoliu circa 90 de produse, majoritatea produse local. Preferinţele consumatorilor se îndreaptă în prin-cipal către iaurtul simplu, care deţine jumătate din piaţă, urmat de cel cu fructe (27%), pentru copii (5%, în creştere cu 28% în 2014 faţă de 2013, conform Nielsen) şi segmentul numit ”sănătate activă„ (17%), în care este inclus, de pildă, Activia.

  • AdePlast a crescut în primele trei luni cu 25%

    Din perspectivă europeană, România trebui să-şi facă temele la capitolul termoizolare pentru a nu ajunge în situaţia Ungariei, care este la un pas să plătească sute de mii de euro pe lună penalităţi pentru că nu este în grafic cu implementarea unei legislaţii care să transpună la nivel naţional prevederile aşa numitei Directive Europene “20/20/20”. „Din acest punct de vedere ţara noastră este cu un pas în faţa Ungariei, deoarece avem o lege adoptată în acest sens în cursul anului trecut, dar asta nu înseamnă totul. Este nevoie şi de implementarea măsurilor dedicate reducerii consumurilor de energie, printre care se află şi programul de termoizolare a locuinţelor. Aceste programe pot genera destulă piaţă pentru producătorii români de materiale de construcţii” declară Bogdan Pîrvu.

    AdePlast continuă să crească la 3 luni cu peste 25 de procente, ajungând la o cifră de afaceri de aproximativ 59 mil lei in primul trimestru. La 3 luni AdePlast are un avans pe zona de termosistem de peste 30 procente, aceasta categorie incluzând toate cele trei componente de bază produse de fabricile AdePlast: polistiren, adezivi şi tencuieli decorative.

    „Lunile de început de an nu sunt cele mai importante din perspectiva fluxului de business în industria noastră, dar performanţa economică bună dintr-un an se poate întrezări încă din primul trimestru. Am reuşit performanţe superioare faţă de primul trimestru din 2014, cu toate ca şi anul trecut am avut creşteri masive fata de anul precedent, chiar mai mari decât acum. Cele 25 de procente ne arată că partenerii de afaceri ai AdePlast au semnale că anul acesta va merge mai bine ca 2014”, precizează Bogdan Pîrvu.

    În acest început de an, atât autorizaţiile de construcţii, dar mai ales lucrările noi de construcţii au deja un avans de mai bine de 15% faţă de 2014. „Piaţa se poate dezgheaţa şi probabil că în perioada următoare vor fi cereri mai consistente dinspre dezvoltatori. Asta e bine pentru că nu este sănătos ca o piaţă ca a noastră să se întreţină doar din recondiţionări şi reamenajări. Oricum, avansul pieţei trebuie să rămână în parametri uşor scalabili pentru a nu ajunge într-o zonă de dezvoltare haotică”, consideră Bogdan Pîrvu.

    “Pentru trimestrul doi suntem puţin mai rezervaţi în ceea ce priveşte evoluţia pieţei, comparativ cu anul trecut. Să ne aducem aminte că în 2014 atât Paştele ortodox, cât şi cel catolic, au fost în aceeaşi zi, ceea ce a însemnat că s-a lucrat mai mult în luna aprilie, faţă de anul acesta.  De asemenea, nici vremea nu a mai fost atat de prietenoasă. Aşteptăm de la lunile mai şi iunie o creştere a pieţei, dar suntem de un optimism moderat”, precizează Bogdan Pîrvu.

    Membranele hidroizolante vândute de AdePlast au avut o contribuţie semnificativă  la cifra de afaceri consolidată a firmei. „Pentru acest an ţinta noastră este sa dublăm cifra de afaceri pe acest segment. Ne-am facut deja loc pe piaţă şi acum suntem în grafic cel puţin pentru atingerea targetului nostru,” declară Alex Bărbuţ, Export & Development Manager AdePlast.

    Pentru export, balonul de oxigen al AdePlast a fost obţinerea anul trecut a certificatului ETAG, care certifică european termosistemul AdePlast. „Marca AdePlast este deja cunoscută în ţări ca Ungaria, Bulgaria, Austria sau chiar mai la vest. Pentru a depăşi cele 3 milioane de euro realizate la export anul trecut, ne bazam cel mai mult pe platforma noastră din Oradea, care este cel mai bine pozitionată sa livreze catre Vestul Europei” declară Alex Bărbuţ.

     „Totuşi, trebuie să fim precauţi cu avansul pieţei de construcţii cu toţii: dezvoltatori, reseleri, clienţi finali. Trebuie să se înţeleagă nevoia de calitate a materialelor folosite în construcţii. Nimeni nu are de câştigat dacă se va produce ieftin şi prost. Meseriaşul  îşi va strica reputaţia, iar clientul final va cheltui mai mult fiind nevoit să refacă lucrarea în scurt timp. Situaţia este şi mai gravă în cazul lucrărilor de anvergură. Deci, noi suntem pentru dezvoltare, cu conditia ca aceasta sa să fie durabilă”, este de părere Bogdan Pîrvu.

    AdePlast este cel mai important producător roman de material pentru construcţii cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman.

    Oradea. Capacitatea de producţie este de 250.000 de tone adezivi şi mortare uscate, 50.000 de tone de vopsea  şi tencuieli decorative pe an  şi 700.000 metri cubi de polistiren expandat (EPS), având inclusă şi capacitatea de producţie de polistiren grafitat în cobranding cu firma BASF.

    Ploieşti. Pe platforma industrială de la Ploieşti se află o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone, o fabrică de polistiren expandat (EPS) de 1.050.000 de metri cubi, o line de producţie de polistiren grafitat de 150.000 de metri cubi, la care se adaugă  fabrica de vopsele,, tencuieli decorative, lacuri şi emailuri, cu o capacitate de 50.000 tone pe an.

    Roman. AdePlast deţine o zonă industrială care include o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone şi  o linie de producţie de polistiren expandat cu o capacitate anuală de 700.000 de metri cubi. Astfel, Adeplast devine producătorul de termosistem numărul 1 din România, având toate materialele componente realizate în fabricile proprii.

     

  • Albalact a crescut cu 12% în 2014 şi plănuieşte ca anul acesta să depăşească pragul de 0,5 mld. lei

    “În contextul în care piaţa lactatelor a stagnat în volum şi a crescut foarte puţin în valoare anul trecut, suntem bucurosi să anunţăm că inovaţiile susţinute de Albalact şi strategia eficientă de management a portofoliului au adus companiei o creştere de două cifre a afacerilor în 2014 (vânzări cu 12% mai mari în valoare), dar şi o creştere de 9% a vânzărilor în volum. Suntem mai optimişti şi în ceea ce priveşte contextul economic în 2015, când scăderea semnificativă a TVA-ului la alimente va ajuta în mod sigur la întărirea puterii de cumpărare a consumatorilor, chiar daca saturarea pieţei europene a laptelui va genera o uşoară scădere a preţurilor”, a declarat Stephane Batoux, director general al Albalact.

    Pentru anul 2015, Albalact şi-a bugetat o cifră de afaceri de 508,5 milioane de lei.        

    Tot în adunarea generală, acţionarii Albalact au aprobat distribuirea de dividende în acest an. Astfel, compania va acorda un dividend brut de 0,0185 lei pe acţiune, din o parte din profitul cumulat al anilor anteriori, suma ce ar urma să fie acordată reprezentând 11,7 milioane lei. Dividendele brute vor fi plătite în termen de 5 luni de la data hotărârii.

    Acţionarii companiei au mai aprobat schimbarea destinaţiei acţiunilor achiziţionate de către societate în cadrul programului de răscumpărare aprobat prin în 2013. Astfel, acţiunile nu vor fi anulate, ci vor fi incluse într-un plan de opţiune pentru cumpărarea de acţiuni pentru top management-ul companiei, conform termenilor şi condiţiilor planului.

    De asemenea, Albalact continuă demersurile şi formalităţile pentru mutarea pe piaţa principală a Bursei de Valori Bucureşti, proces pentru care compania îndeplineşte criteriile tehnice solicitate. În luna februarie, acţionarii companiei au aprobat în adunarea generală extraordinară, cu unanimitate de voturi, admiterea la tranzacţionare a acţiunilor societăţii pe piaţa reglementată la vedere administrată de Bursa de Valori Bucureşti. Hotărârea a fost luată în baza Legii 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acţiunilor tranzacţionate pe piaţa RASDAQ, care va fi desfiinţată până în luna octombrie a acestui an.

    Cea mai mare inovaţie a companiei din ultimii ani este bidonul de plastic cu mâner, lansat în 2014 sub brand-ul Zuzu, în premieră pentru România. Pentru noile ambalaje, compania a adus în fabrică unul dintre cele mai moderne echipamente de ambalare a laptelui în recipiente de plastic. Proiectul a adus companiei Albalact o creştere cu 20% a cotei de piaţă în categoria lapte.

    Alte proiecte noi au fost lansate în 2014, în portofoliul de iaurturi al companiei – ambalaje şi gramaje noi şi chiar un produs nou, care se adresează exclusiv bărbaţilor – Zuzu Max, iaurtul cremos cu 10% grăsime.

    În 2014, Albalact a investit aproximativ 8 milioane de euro în modernizarea şi extinderea capacităţii de producţie a fabricii de la Oiejdea, din judeţul Alba. Investiţiile au fost gândite să susţină creşterea companiei în următorii ani şi să-i consolideze poziţia pe mai multe segmente de piaţă.

    Albalact este lider cu brand-ul Zuzu în piaţa de lapte (lapte UHT şi lapte pasteurizat) din 2008. Albalact mai este lider de piaţă pe segmentul untului de masă şi pe segmentul smântână, cu brand-ul omonim De Albalact. Extinderea în categoria iaurt cu portofoliul Zuzu a adus compania între primii trei producători de iaurt din ţară, iar cu brand-ul Rarăul şi portofoliul său de brânză proaspătă de vaci compania a urcat pe locul 2 în această categorie.

    Albalact are un portofoliu de peste 140 de produse, comercializate sub cele 5 brand-uri ale sale: Zuzu, Fulga, De Albalact, Rarăul şi Poiana Florilor. Compania deţine 99,01% din acţiunile societăţii Rarăul din Câmpulung Moldovenesc.

    Albalact – Alba Iulia este unul dintre primii trei producători de lapte şi produse lactate din România si cea mai mare companie cu capital majoritar românesc din industrie. Înfiinţată în 1971 şi transformată în societate comercială pe acţiuni în 1990, Albalact a fost privatizată în 1999. Compania Albalact are peste 800 de angajaţi şi peste 6000 de acţionari şi este listată la categoria Rasdaq a Bursei de Valori Bucureşti. Albalact deţine şi 99,01% din pachetul de acţiuni al societăţii Rarăul Câmpulung Moldovenesc. Albalact comercializează produse proaspete pasteurizate şi UHT sub brand-urile sale Fulga, Zuzu, Fruzu, Raraăul, De Albalact şi Poiana Florilor.

  • Biscuiţii Eugenia se vând pe Amazon

    “Românii au o relaţie specială cu brandul Eugenia. Pentru mulţi, înseamnă gustul copilăriei, al anilor de studenţie sau, dacă nu mai locuiesc în România, înseamnă ideea de acasă”, au declarat reprezentanţii companiei.

    Dobrogea Grup vinde pe pieţele externe încă din anul 2007, ţările cu cele mai mari comenzi fiind Spania, Italia, Marea Britanie, SUA, Canada şi Germania, acolo unde, de altfel, se regăsesc şi cele mai extinse comunităţi de români. În acest moment, aproximativ 9% din producţia anuală de Eugenia merge către export.

    Planurile companiei pentru 2015 vizează extinderea activităţilor de export. Eugenia este marca proprie înregistrată a Dobrogea Group, cu o tradiţie de peste 60 de ani în fabricaţie. În acest moment, pe piaţă sunt disponibile şase sortimente: Eugenia Original, Eugenia cu cremă de vanilie, Eugenia cu cremă de cacao, Eugenia cu cremă de lămâie, Eugenia Junior cu lapte şi miere, Eugenia Dark cu cremă de cacao.

    Dobrogea Grup este o companie privată cu capital 100% românesc, cu un portofoliu de peste 300 de produse din 5 domenii de activitate: morărit, panificaţie-patiserie, produse congelate, cereale mic dejun şi biscuiţi.

  • Povestea românului care a facut carieră în Noua Zeelandă, Australia si Africa de Sud şi s-a întors în România la conducerea unei firme ce vinde tractoare

    George Stanson este un român pasionat de rugby, pentru care acasă este în Australia, unde s-a ocupat de înfiinţarea şi dezvoltarea unei companii  daneze. Cariera sa l-a purtat prin Danemarca, alte ţări nordice, iar apoi  în emisfera sudică, unde compania pentru care lucra nu avea activităţi.  A ajuns în Noua Zeelandă doar cu un card în buzunar, fără niciun fel de informaţii sau contacte, şi a construit de la zero o firmă care s-a extins apoi în Australia, Japonia şi Africa de Sud. Acum coordonează de la Bucureşti activitatea unuia dintre cei mai mari producători mondiali de tractoare. Fără falsă modestie, spune că a reuşit în viaţă.

    “E greu de cuantificat o zi de muncă, pentru că lumea e haotică, în sensul bun al cuvântului. E posibil să nu se întâmple nimic de luni până joi iar vineri să am pe masă un deal de 10 milioane de euro, pe care trebuie să-l rezolv până seara la 5“, spune George Stanson, business manager pentru România, Bulgaria, Croaţia şi Serbia pentru Case IH & Steyer Balkans.

    Vorbeşte relaxat şi exuberant, în biroul său cu doi pereţi de sticlă şi vedere spre lacul Herăstrău; când a venit, în urmă cu şapte ani, la conducerea operaţiunilor locale, a ales mai întâi biroul şi apoi locuinţa, la o distanţă de cinci minute de mers cu maşina. În puţine cuvinte, activitatea lui se poate rezuma la vânzarea de tractoare, produse peste hotare. Filiala pe care o conduce a realizat anul trecut o cifră de afaceri de 86 de milioane de euro, România reprezentând 38%, pentru că are cea mai mare suprafaţă agricolă. Pentru anul în curs, „toate previziunile arată bine. Dar noi trăim o ruletă rusească permanentă în agricultură. A fost un an fantastic şi anul trecut, până când au venit ploile, fix la vremea recoltei“.

    Acum, de pildă, fermierii au nevoie de 2-3 săptămâni de căldură, pentru a demara lucrările. „M-aş bucura cu un plus de 15%, la 10% aş avea o grimasă în colţul gurii.“ Acum echipa numără încă şase oameni, iar firma lucrează cu opt dealeri şi distribuitori pentru mărcile Steyer şi Case IH. Reţeaua locală de dealeri este dezvoltată în parteneriat cu cel mai mare vânzător al Case IH de pe glob, Titan Machinery, care are o cifră de afaceri anuală de 1,7 miliarde de dolari din vânzarea de utilaje agricole. Americanii doreau să se extindă, iar Europa de Est, exact zona coordonată de Stanson, este cea în care au făcut primii paşi peste graniţele SUA.

    În totalul afacerii Case IH & Steyer Balkans, partea de after sales este foarte importantă, şi ajunge, împreună cu vânzările de piese, la 40-45% din cifra de afaceri. „Evoluţia fermierului român vizavi de puterea tractoarelor este rapidă, sunt fermieri care au trecut în unul sau doi ani de la un tractor de 200 CP la unul de 700 CP, or neamţul şi francezul au făcut asta în 25 de ani.“ Vârful de gamă al portofoliului firmei este un tractor de 700 CP, cu şenile, care au aderenţă în solul ud, pe care nici nu-l tasează, ca să distrugă plantele. Preţul acestui tractor este de 250.000 de euro şi Stanson spune că în martie a vândut patru la Timişoara, către doi fermieri. Un astfel de produs, argumentează el, nu poate fi vândut arătând câteva flyere. „I-am dat unuia dintre ei, Mateiu Corvin, un tractor pentru o săptămână, de probă, iar apoi mi-a dat telefon, «Vreau două». End of story.“

    Oamenii coordonaţi de Stanson constituie echipa de suport, „cu funcţiunea ca atunci când clientul este ultranemul-ţumit de ceva să discute cu sursa, adică noi, care încercăm să rezolvăm cu importatorul sau dealerul. Oamenilor le place chestia asta foarte mult. Dar nu răspund la 100 de fermieri pe zi, pentru că nu am timp“. Echipa lui Stanson se ocupă, spune el, de toate aspectele afacerii, de la activităţi de marketing, demonstraţii în câmp, la training pentru operatori, training comercial, service, piese de schimb şi aspecte comerciale ale firmei.

    Cariera lui Stanson este însă atipică faţă de cea construită de alţi manageri care coordonează companii pe plan local. „A fost un tren mare de tot care vine în gară“, îşi începe povestea Stanson. Absolvent al Institutului Agronomic, de for-maţie zootehnist, a fost unul dintre cei trei români selectaţi de o delegaţie daneză, formată din oameni de afaceri şi politicieni. „Scandinavii au un mod foarte aparte de a face afaceri. Mai întâi îşi educă oamenii după care îşi deschid afacer-ile, nu invers.“ La acel moment, studenţii nu ştiau detalii despre proiect, ci doar că nişte danezi fac recrutări, iar selecţia a fost bazată pe trei teste distincte. Primul a fost de psihometrie, „nu avea nimic de a face nici cu meseria, nici cu ce în-văţasem, cu nimic. Ne întrebau, de pildă, ce credem că se va întâmpla, în 27 de ani, în locul cutare. Ca să vadă cum gândim proactiv, global“.

  • Circuitul minat 
al petrolului

    Yemenul contribuie cu mai puţin de 0,2% din producţia globală de petrol, însă localizarea sa în vecinătatea strâmtorii Bab el-Mandeb îi oferă un rol important în transportul ţiţeiului. Investitorii sunt îngrijoraţi că o posibilă închidere a strâmtorii ar duce la creşterea costurilor cu transportul, precum şi a timpului necesar de livrare – vasele care transportă petrol din Europa şi Africa de Nord nu vor mai putea urma cea mai directă rută către Asia, ci va trebui să ocolească Africa.

    Lucrurile sunt complicate de faptul că atât autorităţile din Yemen, cât şi şi Arabia Saudită acuză Iranul că sprijină rebelii şiiţi de pe teritoriul yem-enit, în contextul în care cea mai delicată problemă a administraţiei americane (ţinând cont de ostilitatea puternică faţă de Iran a Israelului, a Arabiei Saudite şi a republicanilor din Congres) este încercarea de a încheia un acord asupra programului nuclear iranian, în cadrul negocierilor multina-ţionale (SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Rusia, China, Iran) desfăşurate în aceste zile în Elveţia.

    Atât secretarul de stat american John Kerry, cât şi ministrul de externe iranian Mohamed Javad Zarif (foto) s-au declarat încrezători în şansa unei schiţe de acord până la 31 martie şi apoi în posibilitatea încheierii acordului până la 30 iunie. Pe măsură ce perspectivele unui acord în chestiunea nucleară s-au ameliorat, pariul pe ridicarea sancţiunilor economice internaţionale contra Teheranului a trezit interesul potenţialilor cumpărători de petrol iranian (China, Coreea de Sud, India, Japonia), care ar profita în mod evident de pe urma majorării estimate a producţiei iraniene cu cca 
1 mil. barili pe zi.

    După discursul din Congresul SUA susţinut la invitaţia republicanilor de premierul israelian Netanyahu, care a acuzat din nou ameninţarea nu-cleară iraniană, republicanii i-au atras atenţia preşedintelui Barack Obama că nu vor ratifica un acord nuclear şi ridicarea sancţiunilor economice contra regimului de la Teheran. Cât priveşte Arabia Saudită, ministrul de externe Saud al-Faisal s-a pronunţat contra oricărui acord cu Iranul, folos-ind aceleaşi argumente cu ale Israelului, respectiv „politicile agresive regionale şi intenţia de a obţine o armă nucleară care să ameninţe securitatea internaţională“.