BusinessMagazin

Category: Industrie

Analize din domeniul industriei – informații despre companii de succes, studii de caz și multe alte lucruri interesante

  • Plus 5% pentru Agricola în primul semestru 2017

    Cifra de afaceri nu mai include şi off-urile de vânzări, potrivit legislaţiei aplicabile din 2017. Procentul de creştere a fost calculat în raport cu cifra de afaceri din primele 6 luni 2016, din care au fost scazute off-urile de vânzări, care la acea vreme se înregistrau, conform legii, la cheltuieli.

    Creşterea cifrei de afaceri este rezultatul creşterilor generate de vânzările companiilor din grup care realizează şi comercializează produse sub brandul Agricola, excepţie fiind Agricola Magazine SRL (reţeaua de magazine Agricola), cu o diminuare a cifrei de afaceri de – 8,79%.

    Agricola Internaţional SA, cea mai importantă companie a grupului, în care sunt integrate lanţul de producţie al cărnii de pasăre şi operatorul logistic, a înregistrat în primele 6 luni o cifră de afaceri similară celei realizate anul trecut, ajungând în prezent la circa 194,980 mil. lei. “Cifra de afaceri se menţine la nivelul anului trecut, în special din cauza diminuării vânzarilor de furaje către terţi. Vânzările de carne de pui sunt în staţionare din punct de vedere al volumelor (21.200 tone), dar în creştere cu 5,56% din punct de vedere valoric, comparativ cu perioada similară din 2016, pe fondul obţinerii unui preţ mediu mai bun la carnea de pasăre, datorat structurii de vânzare (mai multe produse ca Pui Fericit, Pui Familist, Pui Antistres) şi a pieselor din carne de pui cu valoare adăugata mare (tranşate, dezosate, gama Usoar de Gătit, ş.a.)”, declară Grigore Horoi, preşedintele Agricola Bacău.

    Cifra de afaceri a companiei Salbac a crescut în primele 6 luni cu 10%, ajungând la 55,661 mil. lei, în condiţiile în care vânzările la categoria salamuri crud-uscate realizate au înregistrat o creştere 7% în valoare, respectiv 5% în volum. În acelaşi timp, grupa salamurilor fiert-afumate înregistrează o creştere a volumelor de 16,5%, respectiv o creştere valorică de aproape 19%. „Menţinem tendinţa de creştere la grupa salamurilor crud-uscate, unde suntem lideri de piaţă, Salamul de Sibiu Agricola fiind în continuare lider detaşat în segment”, precizează Grigore Horoi.  

    Categoria semipreparate şi produse de tip ready-meal, obţinute la fabrica Europrod, a înregistrat în primele 6 luni o creştere a cifrei de afaceri de 18,75% (20,341 mil. lei). Vânzările acestor produse au înregistrat o creştere în volume de 7%, în special din exporturi în ţările UE.

    La ouăle proaspete, obţinute la Avicola Lumina – Constanţa, s-au înregistrat în primul semestru al anului o creştere de 0,5% a vânzărilor volumice (30,818 mil. ouă) şi o creştere valorică de 18% datorată revenirii preţului mediu al acestui produs la un nivel normal.

    Agricola este unul dintre cei mai mari producători de carne de pui din România şi principalul exportator din această categorie, care în septembrie 2017 împlineşte 25 de ani de la înfiinţare.

    Agricola deţine 16% din piaţa cărnii de pui, este lider cu 19% din piaţa de semipreparate şi produse de tip ready-meal, iar Salamul de Sibiu Agricola este lider în total segment Salam de Sibiu comercializat în România cu 50% cotă de piaţă, medie, în valoare (Nielsen)

  • Cum arată cea mai eficientă fabrică de anvelope din lume: produce zilnic 46.000 de unităţi

    Nokian Tyres a fost fondată în 1988, însă îşi are rădăcinile în anul 1898, când a fost înfiinţată Suomen Gummitehdas Oy sau Fabrica de Cauciuc Finlandeză; compania este cel mai nordic producător de anvelope din lume. Sediul central al Nokian Tyres se află în Nokia, Finlanda, iar sediul european este la Praga.

    |n 2015, cifra de afaceri netă a companiei a fost de aproximativ 1,4 miliarde euro, iar marja de profit de peste 20%. Acesta este şi motivul pentru care Nokian Tyres nu caută extinderea afacerii pe segment de buget. ”De când am început businessul în Rusia, în 2004, am reuşit să devenim lideri de piaţă pe segmentele premium şi medium. Pe cel premium, spre exemplu, vindem de două ori mai multe anvelope decât principalul concurent, producătorul Michelin“, notează CEO-ul companiei.

    Fabrica de la Vsevolozhsk, pe care am vizitat-o, a pornit în 2005 cu o capacitate de producţie de 1 milion de anvelope pe an; astăzi, 15,5 milioane de astfel de produse ies pe poarta fabricii. Unitatea de producţie include toate segmentele necesare pentru a transforma materia primă în produs final, iar ritmul este unul impresionant: 46.000 de anvelope ies zilnic de pe liniile de producţie şi sunt stocate, ulterior, în depozitul adiacent (ce are o capacitate de 1 milion de unităţi); fabrica din Rusia este cea mai eficientă unitate de producţie de anvelope la nivel global. Un aspect interesant: 86% din anvelopele Nokian sunt produse în acest loc.

    Până în prezent, Nokian Tyres a investit peste 1 miliard de euro în extinderea şi automatizarea fabricii de la Vsevolozhsk. E uşor să observi de ce: pe fiecare culoar există câte un robot sau maşină de ridicat autonomă.

    ”Producem anvelope de peste 80 de ani, prin urmare există destul de multă istorie în spate“, spune Andrei Pantioukhov, preşedinte interimar şi CEO Nokian Tyres, în cadrul evenimentului de presă. ”Prima fabrică, cea din Finlanda, are peste o sută de ani vechime; ea a fost însă extinsă şi modernizată de-a lungul timpului, iar acum vorbim de o tehnologie similară cu cea de aici. Putem produce acolo până la 6 milioane de anvelope anual, dar producţia actuală este de 2,5 milioane.“ Motivul pentru impunerea acestei limite este unul economic: din punctul de vedere al costurilor, e mai convenabil pentru companie să producă anvelope în Rusia. Din punct de vedere tehnic, singura diferenţă este că fabrica din Finlanda operează cinci zile pe săptămână, în timp ce unitatea din Rusia funcţionează 24 de ore, şapte zile din şapte.

    Nokian deţine şi mai multe centre de testare, cel mai important fiind cel din Finlanda. Mai exact, Nokian îşi testează amănunţit produsele pe zăpadă, gheaţă şi lapoviţă în centrul denumit White Hell (Iadul Alb), aflat în apropierea localităţii Ivalo din Laponia. Centrul se întinde pe mai mult de 700 de hectare de câmp înzăpezit şi este poziţionat mult dincolo de Cercul Polar Arctic.

  • A reuşit să transforme 3.000 de dolari într-o companie cu cifră de afaceri de opt cifre: “Succesul este duşmanul progresului”

    „Lucram pentru o companie şi am încercat mai întâi acolo să dezvolt afacerea, un concept de închiriere a utilajelor. Am fost printre primele trei firme din România care au oferit serviciul acesta, de închiriere de nacele”, îşi aminteşte Ştefan Ponea, CEO al Industrial Access, modul în care a pornit la drum. În februarie 2005, a renunţat la statutul de angajat, iar o lună mai târziu punea bazele Industrial Access. La acea vreme, explică Ştefan Ponea, piaţa era destul de mică, fiind formată din doi-trei jucători importanţi. „Astăzi vorbim de o piaţă mare, cu peste 80 de jucători, care se ridică la aproximativ 250 de milioane de euro. Vorbim de închirieri nacele, utilaje de construcţii, macarale, stivuitoare şi aşa mai departe. Şi sunt doar firme pornite după 1990, nu sunt privatizate – pe acestea le-am scos din calcul. Noi suntem printre cele mai vechi firme rămase în picioare şi fără brand schimbat sau alte lucruri de genul ăsta. Am avut nişte principii sănătoase, suntem auditaţi încă din primul an de companii din Big 4.”

    Investiţia iniţială? 3.000 de dolari, din care doar 600 erau ai săi, povesteşte Ponea. „Am făcut un proiect, am avut trei parteneri inactivi în business; ei trebuiau să vină cu o investiţie de 8 milioane de euro, dar n-au mai venit cu nimic. Am făcut deci un plan de afaceri, o bancă m-a ajutat şi mi-a acordat un credit de 200.000 de euro. Cu 100.000 de euro am luat primele şase utilaje, iar restul a reprezentat capital de lucru.”

    În doar 6 luni a obţinut profit: „7 martie a fost de fapt prima zi în care am avut voie să facturez; ţin şi acum minte, pentru că sărbătorim în fiecare an. La 30 iunie aveam deja profit. La vremea respectivă, piaţa de închirieri nu exista, dacă voiai să-ţi cumperi un utilaj, aşteptai 6 sau 8 luni.“

    Explozia activităţii firmei a avut loc după intrarea în acţionariat a unui fond de investiţii, actualul Axxess Capital (la acea vreme Balkan Accession Fund), în decembrie 2007. „Am reuşit, printr-o conjunctură fericită, să scap de ceilalţi acţionari, care nu făceau nimic şi cereau mereu bani din companie. Fondul respectiv a vrut să investească într-o firmă de leasing operaţional, pe care doi dintre partenerii mei o deţineau împreună; cei doi au spus că vor să dea Industrial Access la pachet, ca bonus, doar că atunci când investitorii au început procesul de due diligence au văzut că Industrial Acces era sănătoasă, ce era în acte era şi în realitate, în vreme ce a lor era cam şvaiţer.” Prin urmare, cei de la Axxess au decis să cumpere 80% din companie, deţinere care a ajuns la 90% după majorarea de capital.

    Alături de noii parteneri, Ştefan Ponea a schiţat un plan de afaceri pe 5 ani care prevedea venirea unei crize. „În industria noastră, există o ciclicitate care nu depinde de ţară”, spune el. „În ultima jumătate de secol, în industria de închirieri intervalul a fost de şapte ani. Noi deja eram cu doi ani de creştere puternică şi nu ne aşteptam la mai mult de cinci ani fără criză, sau măcar o scădere. Nu m-am aşteptat însă la criza care a venit.”

    Flota a crescut, într-un singur an, de 100 la 700 de utilaje; iar avansul companiei a fost mai rapid decât putea susţine piaţa, crede Ştefan Ponea. „Teoria unui fond asta e: vin, iau gogoaşa, o injectez cu capital, o cresc şi apoi o vând din nou. Neşansa noastră a fost că am prevăzut scăderea pentru 2010-2011, iar ea a venit în mai puţin de 8 luni. Într-o dimineaţă care nu «spunea nimic» ne-am trezit cu utilajele în curte. Şi treaba asta a continuat, în timp ce nouă încă ne veneau utilajele comandate, au tot venit până în aprilie 2009.”

    Nu doar flota s-a dezvoltat; numărul angajaţilor a crescut de la 14 la 55, compania a deschis numeroase puncte de lucru şi a extins afacerea în afara graniţelor, în ţări precum Bulgaria sau Serbia – toate acestea într-un an. „Evident, a trebuit să schimbăm strategia; am vândut din flotă, pentru că ne uitam la utilaje cum rugineau. A fost şi o reaşezare serioasă a costurilor cu forţa de muncă, explodaseră şi erau complet disproporţionate faţă de rezultate, performanţe şi aşa mai departe. Noi avem şi acum oameni în firmă care sunt pe salariile din 2008, atât de mari au fost atunci. Şi asta pentru că aveai nevoie de creştere, nu-ţi puteai permite să aştepţi mai mult de două săptămâni să găseşti om şi ca să găseşti oameni buni trebuia să plăteşti enorm.”

    Compania a obţinut plusuri ale veniturilor şi în anii de criză, iar 2011 a fost cel mai eficient an, cu un avans de 60%. A urmat o nouă perioadă de extindere, ilustrată cel mai bine de investiţiile în utilaje. „Am cumpărat de la firme de leasing şi de la bănci, la licitaţii, la 40% din preţul de nou, pentru că noi aveam cash. În România nu ai ce companii să cumperi cu totul, sunt puţine viabile din acest punct de vedere. Noi ne-am uitat după asta, pentru că fondul avea forţă financiară, dar nu am avut în ce să investim. Care arătau mai bine din punctul de vedere al veniturilor aveau probleme în ceea ce priveşte profitabilitatea sau procesele interne.”

    Situaţia dificilă în care s-a regăsit piaţa de construcţii după 2009 a dus la insolvenţa sau falimentul unui număr importante de companii de profil. Ultimii ani au adus o înviorare, dar una fragilă, notează un raport al ARACO (Asociaţia Română a Antreprenorilor de Construcţii). Piaţa locală a crescut în 2015 cu 10% faţă de anul precedent, dar valoarea rămâne cu 35% mai mică faţă de cea înregistrată în 2008, ultimul an de avans.

    În 2015 (ultimul bilanţ închis) cifra de afaceri a companiei consolidată pe România, Bulgaria şi Moldova a fost de 12,3 milioane de euro. Profitul net, după taxe, a fost de 1,9 milioane de euro. 2016 a fost mai slab din punct de vedere al veniturilor, explică CEO‑ul companiei, dar profitabilitatea s-a menţinut la acelaşi nivel. În momentul de faţă, Industrial Access desfăşoară operaţiuni în opt ţări, având o flotă de 2.700 de utilaje estimată la 32 de milioane de euro la preţ original.

  • A reuşit să transforme 3.000 de dolari într-o companie cu cifră de afaceri de opt cifre: “Succesul este duşmanul progresului”

    „Lucram pentru o companie şi am încercat mai întâi acolo să dezvolt afacerea, un concept de închiriere a utilajelor. Am fost printre primele trei firme din România care au oferit serviciul acesta, de închiriere de nacele”, îşi aminteşte Ştefan Ponea, CEO al Industrial Access, modul în care a pornit la drum. În februarie 2005, a renunţat la statutul de angajat, iar o lună mai târziu punea bazele Industrial Access. La acea vreme, explică Ştefan Ponea, piaţa era destul de mică, fiind formată din doi-trei jucători importanţi. „Astăzi vorbim de o piaţă mare, cu peste 80 de jucători, care se ridică la aproximativ 250 de milioane de euro. Vorbim de închirieri nacele, utilaje de construcţii, macarale, stivuitoare şi aşa mai departe. Şi sunt doar firme pornite după 1990, nu sunt privatizate – pe acestea le-am scos din calcul. Noi suntem printre cele mai vechi firme rămase în picioare şi fără brand schimbat sau alte lucruri de genul ăsta. Am avut nişte principii sănătoase, suntem auditaţi încă din primul an de companii din Big 4.”

    Investiţia iniţială? 3.000 de dolari, din care doar 600 erau ai săi, povesteşte Ponea. „Am făcut un proiect, am avut trei parteneri inactivi în business; ei trebuiau să vină cu o investiţie de 8 milioane de euro, dar n-au mai venit cu nimic. Am făcut deci un plan de afaceri, o bancă m-a ajutat şi mi-a acordat un credit de 200.000 de euro. Cu 100.000 de euro am luat primele şase utilaje, iar restul a reprezentat capital de lucru.”

    În doar 6 luni a obţinut profit: „7 martie a fost de fapt prima zi în care am avut voie să facturez; ţin şi acum minte, pentru că sărbătorim în fiecare an. La 30 iunie aveam deja profit. La vremea respectivă, piaţa de închirieri nu exista, dacă voiai să-ţi cumperi un utilaj, aşteptai 6 sau 8 luni.“

    Explozia activităţii firmei a avut loc după intrarea în acţionariat a unui fond de investiţii, actualul Axxess Capital (la acea vreme Balkan Accession Fund), în decembrie 2007. „Am reuşit, printr-o conjunctură fericită, să scap de ceilalţi acţionari, care nu făceau nimic şi cereau mereu bani din companie. Fondul respectiv a vrut să investească într-o firmă de leasing operaţional, pe care doi dintre partenerii mei o deţineau împreună; cei doi au spus că vor să dea Industrial Access la pachet, ca bonus, doar că atunci când investitorii au început procesul de due diligence au văzut că Industrial Acces era sănătoasă, ce era în acte era şi în realitate, în vreme ce a lor era cam şvaiţer.” Prin urmare, cei de la Axxess au decis să cumpere 80% din companie, deţinere care a ajuns la 90% după majorarea de capital.

    Alături de noii parteneri, Ştefan Ponea a schiţat un plan de afaceri pe 5 ani care prevedea venirea unei crize. „În industria noastră, există o ciclicitate care nu depinde de ţară”, spune el. „În ultima jumătate de secol, în industria de închirieri intervalul a fost de şapte ani. Noi deja eram cu doi ani de creştere puternică şi nu ne aşteptam la mai mult de cinci ani fără criză, sau măcar o scădere. Nu m-am aşteptat însă la criza care a venit.”

    Flota a crescut, într-un singur an, de 100 la 700 de utilaje; iar avansul companiei a fost mai rapid decât putea susţine piaţa, crede Ştefan Ponea. „Teoria unui fond asta e: vin, iau gogoaşa, o injectez cu capital, o cresc şi apoi o vând din nou. Neşansa noastră a fost că am prevăzut scăderea pentru 2010-2011, iar ea a venit în mai puţin de 8 luni. Într-o dimineaţă care nu «spunea nimic» ne-am trezit cu utilajele în curte. Şi treaba asta a continuat, în timp ce nouă încă ne veneau utilajele comandate, au tot venit până în aprilie 2009.”

    Nu doar flota s-a dezvoltat; numărul angajaţilor a crescut de la 14 la 55, compania a deschis numeroase puncte de lucru şi a extins afacerea în afara graniţelor, în ţări precum Bulgaria sau Serbia – toate acestea într-un an. „Evident, a trebuit să schimbăm strategia; am vândut din flotă, pentru că ne uitam la utilaje cum rugineau. A fost şi o reaşezare serioasă a costurilor cu forţa de muncă, explodaseră şi erau complet disproporţionate faţă de rezultate, performanţe şi aşa mai departe. Noi avem şi acum oameni în firmă care sunt pe salariile din 2008, atât de mari au fost atunci. Şi asta pentru că aveai nevoie de creştere, nu-ţi puteai permite să aştepţi mai mult de două săptămâni să găseşti om şi ca să găseşti oameni buni trebuia să plăteşti enorm.”

    Compania a obţinut plusuri ale veniturilor şi în anii de criză, iar 2011 a fost cel mai eficient an, cu un avans de 60%. A urmat o nouă perioadă de extindere, ilustrată cel mai bine de investiţiile în utilaje. „Am cumpărat de la firme de leasing şi de la bănci, la licitaţii, la 40% din preţul de nou, pentru că noi aveam cash. În România nu ai ce companii să cumperi cu totul, sunt puţine viabile din acest punct de vedere. Noi ne-am uitat după asta, pentru că fondul avea forţă financiară, dar nu am avut în ce să investim. Care arătau mai bine din punctul de vedere al veniturilor aveau probleme în ceea ce priveşte profitabilitatea sau procesele interne.”

    Situaţia dificilă în care s-a regăsit piaţa de construcţii după 2009 a dus la insolvenţa sau falimentul unui număr importante de companii de profil. Ultimii ani au adus o înviorare, dar una fragilă, notează un raport al ARACO (Asociaţia Română a Antreprenorilor de Construcţii). Piaţa locală a crescut în 2015 cu 10% faţă de anul precedent, dar valoarea rămâne cu 35% mai mică faţă de cea înregistrată în 2008, ultimul an de avans.

    În 2015 (ultimul bilanţ închis) cifra de afaceri a companiei consolidată pe România, Bulgaria şi Moldova a fost de 12,3 milioane de euro. Profitul net, după taxe, a fost de 1,9 milioane de euro. 2016 a fost mai slab din punct de vedere al veniturilor, explică CEO‑ul companiei, dar profitabilitatea s-a menţinut la acelaşi nivel. În momentul de faţă, Industrial Access desfăşoară operaţiuni în opt ţări, având o flotă de 2.700 de utilaje estimată la 32 de milioane de euro la preţ original.

  • Adeplast se aşteaptă la exporturi mai mari cu 40% în 2017

    “Avem de ceva vreme în gând să iniţiem şi piaţa din Ucraina, însă evoluţia politică de acolo încă ne face să privim încă cu rezerve acest proiect. Cu toate acestea prospectăm piaţa constant şi chiar în aceste zile suntem prezenţi cu echipa la un târg de profil din Kiev, unde am întâlnit un interes deosebit al distribuitorilor locali pentru produsele româneşti. Suntem atenţi la tot ce se întâmplă în spaţiul european plus Marea Britanie şi, pe fondul strategiei actuale, ne aşteptăm în 2017 la o creştere de 40% a exporturilor. Dacă luăm în considerare doar piaţa din Bulgaria, vedem un potenţial uriaş. Acolo sunt alocaţi 500 de milioane de euro în 2017 pentru reabilitarea termică, care vizează 2000 de blocuri. Banii provin din fonduri europene, iar proprietarii nu trebuie să plătească nimic. Noi am crescut cu 174% pe Bulgaria şi 88% pe Ungaria, iar potenţialul este enorm având în vedere informaţiile de mai sus”, declară Marcel Bărbuţ, proprietar AdePlast.

    Cel mai nou proiect extern marca AdePlast este reabilitarea spitalului universitar regional din Graz, al doilea ca mărime din Austria. “La Graz livrăm termosistem pe bază de polistiren expandat, reuşind să ne impunem, iată, pe o piaţă cu tradiţie puternică în ceea ce priveşte calitatea materialelor de construcţii. Pe de altă parte, opţiunea austriecilor pentru termosistemul pe bază de polistiren demonstrează încă o dată valabilitatea tehnică a acestui material, atunci când este aplicat corect, în standardele impuse de normative actuale”, precizează Marcel Bărbuţ.

    Cele mai căutate categorii de produse la export sunt în ordine termosistemele bazate pe polistiren expandat şi grafitat, adezivii de faianţă, şapele pentru pardoseli, mortarele manuale şi mecanizate, gleturile şi chiturile.

    În ceea ce priveşte logistica, AdePlast livrează în Europa în 1-3 zile de la plasarea comenzii, având capacităţi de producţie foarte mari şi un parc auto care asigură o desfăşurare europeană a distribuţiei. Există, însă, şi cazuri în care produsele s-au livrat în aceeaşi zi a comenzii.

    “Din toate semnalele acumulate din prospecţiile pe care le facem la nivel european, reiese că tema termoizolaţiilor este extrem de prezentă la nivelul ţărilor europene, mai ales datorită faptului că statele încep să simtă presiunea Directivei 20/20/20, care precizează că până în anul 2020 statele Uniunii Europene trebuie să-şi diminueze cu 20% emisiile de gaze cu efect de seră, să îşi crească cu 20% eficienţa energetică şi să-şi producă 20% din energie din surse regenerabile. Din păcate, în România nu întâlnim aceleaşi preocupări şi, din acest motiv, vom ajunge să plătim amenzi pe baza procedurilor infrnigement, la fel cum s-a întâmplat în urmă cu câţiva ani în Ungaria, din cauză că guvernul nu a raportat către UE evoluţia măsurilor luate pentru implementarea Directivei 20/20/20”, precizează Marcel Bărbuţ.

    În 2016, compania AdePlast a realizat o cifră de afaceri de 346 milioane de lei, în creştere cu 13% faţă de 2015.

    AdePlast este cel mai important producător român de materiale pentru construcţii, cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman.

  • Bilka a avut în 2016 afaceri de 60 milioane euro, în creştere cu 41%

    ”Rezultatele înregistrate anul trecut sunt efectele imediate ale proiectului investiţional de 10 milioane de euro, demarat în 2014 şi finalizat în 2016. În urma acestui proiect s-a achiziţionat şi integrat în fluxul de producţie o nouă platformă de producţie de 27.000 mp, s-au instalat 25 noi linii de producţie, s-au lansat 3 noi modele de ţiglă metalică şi, astfel, am încheiat investiţiile pentru divizia de rezidenţial. Toate acestea se văd în creşterea cifrei de afaceri din 2016 care a fost de 41%”, declară Horaţiu Ţepeş, proprietar Bilka.

    După ce anul trecut compania a finalizat etapa de expansiune pentru divizia de rezidenţial, pentru 2017 principalele obiective sunt: exploatarea investiţiilor de peste 13 milioane de euro, realizate în cei 10 ani de activitate pentru creşterea capacităţii de producţie şi gamei de produse, eficientizarea activităţii din fabrică şi creşterea ponderii exporturilor în totalul afacerilor.

    ”Anul acesta ne concentrăm pe fructificarea investiţiilor realizate, avem linii de producţie şi produse noi, care nu au nici un an complet de funcţionare şi care abia anul acesta se vor resimţi în vânzări. De asemenea, exportul continuă să fie un punct important. În 2015 acesta reprezenta 7,3% din totalul cifrei de afaceri, ajungând în 2016 la 10%. Identificăm un potenţial mare pe pieţele externe, de aceea şi anul acesta avem în plan dezvoltarea exporturilor. În urma investiţiilor realizate, avem mijloacele de producţie şi logistică necesare pentru a ne impune pe pieţele externe”, declară Horaţiu Ţepeş.  

    Un alt aspect important în strategia pentru 2017 este susţinerea şi creşterea celor 500 de parteneri din teritoriu cu care compania colaborează.

    ” Bilka este o companie care creşte alte 500 de business-uri. Suntem responsabili de evoluţia a peste 500 de parteneri care ne reprezintă în teritoriu, iar creşterea noastră se reflectă pozitiv şi în business-urile lor. Şi anul acesta vom veni în sprijinul distribuitorilor cu know how-ul nostru, dar şi servicii şi produse care să îi ajute să se dezvolte”, precizează Horaţiu Ţepeş.

    Compania are în aşteptare un nou program investiţional pentru dezvoltarea diviziei de industrial – producţia de table cutate destinate sectorului industrial, producţia de panouri termoizolante, profile industriale, casete structurale şi hale la cheie, însă demararea acestuia este condiţionată de achiziţionarea unor noi spaţii de producţie.

    ”Acum, că am finalizat etapa de dezvoltare a diviziei de rezidenţial, este un moment oportun să începem noi investiţii pentru dezvoltarea diviziei de industrial. Pentru acest proiect avem mijloacele financiare necesare, însă spaţiile disponibile din vecinătatea fabricii Bilka, fosta platformă Rulmentul, aflată în prezent în paragină, se află în domeniul public şi depindem de autorităţile locale. Dacă ni se închiriază sau vinde suprafaţa solicitată vom demara investiţiile, dacă nu, vom fi nevoiţi să blocăm temporar acest proiect. Noi continuăm demersurile în vederea extinderii activităţii pe terenurile din vecinătatea noastră, dar pe viitor nu excludem varianta achiziţiei unor terenuri în afara oraşului”, precizează Ţepeş.

    Piaţa de acoperişuri a crescut în ultimii ani cu 5 – 10 procente şi a ajuns anul trecut să depăşească, pentru prima dată, pragul de 32 milioane de metri pătraţi, înregistraţi în 2008. În 2016 piaţa s-a aflat la cel mai ridicat nivel existent în România, 35 milioane de metri pătraţi. Această creştere vine pe de-o parte din creşterea consumului, a nevoii de noi locuinţe sau renovări, dar şi din investiţiile care s-au realizat în acest sector, în ultimii ani.

    ”Şi pentru anul acesta aşteptăm o creştere a pieţei de 10%.  Ne bazăm în primul rând pe contribuţia companiei la creşterea pieţei. O piaţă nu poate creşte fără ca principalii jucători să investească în inovaţie, tehnologie şi noi produse. Dacă în 2016 cea mai mare creştere a venit din creşterea BILKA, cel mai probabil, lucrurile nu se vor schimba semnificativ anul acesta. În al doilea rând, ne bazăm pe trendul pieţei din ultimii ani, pe studiile oficiale care arată că piaţa de construcţii va înregistra în 2017 o creştere de până la 5%, pentru sectorul rezidenţial se estimează o creştere de până la 10%, iar numărul autorizaţiilor de construcţii, numai în mediul urban a crescut anul trecut cu 5%. Sunt statistici care ne permit să fim optimişti, să vedem şi în 2017 o creştere considerabilă a pieţei de acoperişuri”, precizează Horaţiu Ţepeş.

    BILKA a înregistrat în 2016 afaceri de 270 milioane de lei.  Fabrica BILKA se întinde în prezent pe o suprafaţă de 45.000 mp cu destinaţie hale de producţie, depozitare şi birouri. În cei 10 ani de activitate compania a acoperit peste 150.000 de case.  Liniile de producţie sunt complet automatizate, bazându-se pe cele mai noi tehnologii existente la nivel mondial.

    În 2016, BILKA şi-a vândut produsele la nivelul întregii ţări, prin intermediul a peste 500 dealeri stabili. Reţeaua de distribuţie BILKA acoperă integral teritoriul României.

  • Profit de aproximativ 1 miliard de dolari în 2016 pentru grupul MOL

    Segmentul Upstream a dovedit o rezistenţă sporită în contextul deteriorării mediului extern. Scăderea cotaţiei Brent cu 17% şi diminuarea cu 23% a preţului la gaze au fost compensate de producţia sporită şi de disciplina costurilor. Ca urmare, rezultatul EBITDA a rămas aproape constant, la 675 milioane USD iar sectorul a generat un flux de numerar liber de peste 250 de milioane de dolari, echivalentul a 7 USD/ bep. Producţia a crescut cu 6%, la 112 mii bep/zi, cu suplimentări provenite din perimetrele onshore din Europa Centrală şi de Est (unde producţia s-a situat la cel mai ridicat nivel din 2012), Pakistan, Marea Britanie şi câmpul Baitugan din Rusia. Reducerile de costuri pe acest segment au avut ca rezultat o scădere de 13% a cheltuielilor operaţionale (OPEX) per unitate. Astfel, ţintele Noului Program Upstream au fost pe deplin atinse.

    Segmentul Downstream a generat un rezultat operaţional de 1,5 miliarde USD. Acest nivel este foarte puţin în urma rezultatului record raportat în anul 2015. Principalul factor din spatele acestui declin a fost aşteptata normalizare a marjelor de rafinare şi petrochimie.  Segmentul Serviciilor pentru Clienţi (Retail) a înregistrat un rezultat EBITDA în creştere cu 40%, sprijinit de recenta achiziţie a aproximativ 450 de benzinării în cinci state din ECE, desfăşurarea cu succes a strategiei Grupului MOL privind produsele non-fuel (altele decât carburanţii), precum şi datorită tendinţelor de creştere a cererii. Programul Next Downstream, o iniţiativă internă de eficientizare pe termen de 3 ani, care urmează să genereze o îmbunătăţire a rezultatului EBITDA cu 500 milioane USD, are un parcurs pozitiv, având deja un aport de 340 de milioane USD la finalul primilor doi ani.

    Segmentul Gas Midstream (transport de gaze naturale) a avut o contribuţie anuală la EBITDA de 54,5 miliarde HUF (194 milioane USD) în 2016, uşor sub nivelul celei din anul precedent.

    Chairman-CEO Zsolt Hernádi a comentat rezultatele: “Ne-am atins obiectivele şi am generat un flux liber de numerar foarte solid, pe seama modelului nostru de afaceri integrat şi rezistent. Segmentul Upstream a generat un flux liber de numerar de peste 250 de milioane de dolari la finalul ciclului de producţie şi a realizat cel mai mare nivel de producţie de petrol şi gaz în zonele onshore din ECE, din 2012. Segmentul Downstream a înregistrat rezultate solide, cu foarte puţin în urma nivelurilor record înregistrate în 2015, în pofida marjelor mai scăzute de rafinare şi petrochimie. Segmentul Serviciilor pentru Clienţi a înregistrat în continuare creştere impresionantă, pe fondul unor achiziţii făcute la momentul oportun şi a implementării cu succes a noului nostru concept în domeniul non-fuel. În 2017 vom genera din nou un rezultat EBITDA de cel puţin 2 miliarde USD, acoperind confortabil cheltuielile de capital organice, dividendele acţionarilor noştri precum şi necesarul de fonduri pentru proiectele de transformare.”

    Grupul MOL este o companie internaţională, cu sediul central în Budapesta, Ungaria. Are operaţiuni în peste 40 de ţări, aproximativ 25.000 de angajaţi în întreaga lume şi peste 100 de ani de activitate. În domeniul explorării şi producţiei de hidrocarburi, grupul are operaţiunile de producţie în 8 ţări şi activităţile de explorare în 13 ţări. Grupul MOL controlează patru rafinării şi două unităţi petrochimice la nivelul managementului integrat al lanţului de aprovizionare, în Ungaria, Slovacia şi Croaţia. Compania are, de asemenea, o reţea de aproximativ 2.000 de benzinării în Europa Centrală şi de Sud-Est, în 10 ţări, dintre care peste 200 în România.

  • Vânzările înregistrate de Apa Calipso au ajuns la 48 milioane de lei la 11 luni

    Producătorul apei de izvor naturale Calipso a atins, la 11 luni, afaceri de 48 milioane de lei, în creştere cu 13 procente faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    “A fost un an foarte bun pentru noi, am depăşit cu 13% cantitatea de apă livrată în 2015. În această situaţie, ne-am concentrat atenţia şi asupra investiţiilor pentru reducerea cantităţii de plastic folosite anual cu cca 60 tone“, a declarat Daciana Siderache, director general Apa Calipso.

    Apa de izvor Calipso este extrasă de la peste 250 de metri  adâncime, din Codrii Vlăsiei. Analizele de laborator arată că este o apă oligominerală, cu un reziduu sec de 372 mg/l, uşor alcalină, cu un pH de 8,2, similar pH-ului lichidelor din corpul uman şi un nivel de nitriţi sub capacitatea de detecţie a aparatelor de laborator.

    “Am observat un interes din ce în ce mai crescut al românilor pentru calitatea apei pe care o consumă. Marketingul nu mai face neapărat diferenţa pe piaţa apei. Este un lucru îmbucurător pentru că primează calitatea apei pe care o bem şi nu alte considerente. Pe scurt, trebuie să ştim ce bem, nu neapărat ce brand consumăm”, a adăugat Daciana Siderache.

    Unul dintre cei mai importanţi parametri ai apei este pH-ul. Acesta indică aciditatea sau bazicititatea unei substanţe. Apa de izvor Calipso este uşor alcalină, perfectă pentru a reduce nivelul de aciditate din corp, nivel pe care îl creştem consumând alimente precum carne, cafea, lapte sau diferite sucuri.

    Un alt criteriu important este reziduul sec. Acesta reprezintă cantitatea de săruri minerale care rămâne în urma procesului de fierbere la 180 grade Celsius. O apă bună trebuie să conţină obligatoriu sub 500 mg/l de reziduu sec.

    “Este foarte important ca oamenii să ştie exact ce înseamnă aceste informatii şi cât de mult le poate influenţa starea de bine”, a întărit Daciana Siderache, director Apa Calipso şi farmacist.

    Compania Apa Calipso a fost înfiinţată în anul 1991, având acum peste 140 de angajaţi, şi a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de aproximativ 45 de milioane de lei. Proiectul de extindere a capacităţii de îmbuteliere finalizat anul acesta ridică valoarea totală a investiţiilor în producţie ale companiei la peste 12 milioane de euro.

  • Cifra de afaceri a Lemet ajunge la 312 milioane de lei

    Lemet, producător român de mobilier pentru români, înfiinţat în urmă cu un sfert de secol, ajunge anul acesta la o cifră de afaceri de 312 milioane de lei.

    Înfiinţată în 1991 de inginerul Alexandru Rizea, fabrica Lemet a ajuns în prezent la peste 40.000 de mp de hale de producţie şi depozitare, cu linii de producţie complet automatizate şi bazate pe cele mai noi tehnologii existente la nivel mondial. Pe poarta fabricii ies anual peste 250.000 module de mobilă care ajung în casele românilor şi nu numai.

    Din 2005, Lemet a dezvoltat brandul de magazine Lem’s pentru desfacerea produselor sale care cuprinde acum 76 showroomuri în ţară. Acestea sunt amenajate pentru a da sentimentul de “acasă”.

    La 25 de ani distanţă de la primele activităţi de producţie, Lemet are în portofoliu sute de produse, corpuri de mobilier, configuraţii complexe, iar reţeaua de magazine a fabricii Lemet – Lem’s – reuneşte aproximativ 70.000 mp de showroom; cifra de afaceri este estimată la aproximativ 312 milioane de lei pe întreg anul 2016.

     „Astăzi, în fabrică şi în reţeaua naţională de magazine Lem’s lucrează peste 1650 de angajaţi, iar activitatea de pregătire şi perfecţionare este continuă. Cei mai importanţi pentru noi sunt oamenii pentru că oamenii dau valoare lucrurilor” a încheiat Alexandru Rizea.

  • RTPR Allen & Overy alături de grupul japonez Asahi în achiziţia Ursus

    RTPR Allen & Overy a consiliat grupul japonez Asahi Group Holdings, Ltd. cu privire la achiziţia Ursus Breweries, liderul pieţei de bere din România. Tranzacţia prin care grupul Asahi a cumpărat producătorii de bere din regiune ai SAB Miller acoperă cinci pieţe – România, Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria – şi va fi cea mai mare tranzacţie de M&A din România din acest an. Vânzătorul este Anheuser-Busch InBev SA/NV.

    Allen & Overy a oferit consultanţă Asahi cu privire la aspecte de M&A, drept comercial, concurenţă/antitrust, financiar, taxe şi dreptul muncii în legătură cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu AB InBev. Aceasta este cea mai mare tranzacţie din istoria Asahi.

    Echipa de avocaţi a RTPR a fost condusă de Adrian Cazan (counsel) care, sub îndrumarea lui Mihai Ristici (partner), a coordonat o echipă multidisciplinară din care au făcut parte 15 avocaţi din biroul casei de avocatură din Bucureşti.

    Adrian Cazan a declarat: „Această tranzacţie internaţională (…) va fi probabil cea mai mare tranzacţie de M&A pe plan local din 2016. A fost un proiect intens care, datorită procesului competitiv, ne-a solicitat capacităţile profesionale la maxim, fiind nevoiţi să lucrăm 24/7 pe parcursul mai multor săptămâni.”  Aceasta este a treia tranzacţie din ultima perioadă în care au fost implicaţi avocaţii RTPR; anterior, au lucrat şi pentru vânzarea lanţului de magazine Profi şi achiziţionarea de către Allianz Capital Partners a pachetului de acţiuni al E.ON Distribuţie România S.A.

    Vânzătorul a fost asistat pe plan local de către avocaţii Suciu Popa.

    Domeniile principale de activitate ale RTPR Allen & Overy cuprind finanţări, fuziuni şi achiziţii, pieţe de capital, insolvenţă şi restructurări, concurenţă, dreptul muncii, dreptul proprietăţii intelectuale, litigii şi arbitraj, consultanţă pentru sectoarele de afaceri, inclusiv energie, telecomunicaţii, finanţare, real estate şi industria farmaceutică.

    RTPR a fost înfiinţată în anul 2004 şi activează în asociere cu firma londoneză Allen & Overy din 2008. RTPR Allen & Overy are o echipă de 44 de avocaţi, inclusiv 5 parteneri – Costin Tărăcilă, Victor Pădurari, Alexandru Retevoescu, Mihai Ristici, Valentin Berea, precum şi profesorul Lucian Mihai.