BusinessMagazin

Category: Industrie

Analize din domeniul industriei – informații despre companii de succes, studii de caz și multe alte lucruri interesante

  • 100 Cei mai admiraţi CEO din România – 5. Andrei Iacob, CEO, Trust Motors

    Andrei Iacob se află la conducerea Trust Motors, ultimul proiect antreprenorial din România în domeniul importului de autovehicule. Trust Motors este în proprietatea lui Gheorghe Dolofan, unul dintre pionierii antreprenoriatului românesc care, la mijlocul anilor ’90, a debutat în importul oficial al unei mărci auto.

    În decembrie 2020, Andrei Iacob a preluat operaţiunile de import şi distribuţie ale mărcii Opel în România prin achiziţionarea companiei Opel Automotive R, pe care a redenumit-o Trust Motors Import Autovehicule SRL. Prin această mutare, Trust Motors Import Autovehicule SRL completează portofoliul de importuri gestionat de grupul său, care include şi mărcile Peugeot, DS Automobiles şi Citroën.

    Pentru Andrei Iacob, căutarea neîncetată de cunoştinţe noi şi dezvoltarea continuă a abilităţilor reprezintă doi piloni esenţiali în cariera sa. Cu toate acestea, motorul său real de inspiraţie este timpul de calitate petrecut alături de familie.

  • 100 Cei mai admiraţi CEO din România. Cine este antreprenorul român votat drept cel mai admirat de către reprezentanţi ai mediului românesc de afaceri la ediţia de anul acesta a anuarului lansat de BUSINESS Magazin

    Au investit în bricolaj, mizând pe dorinţa românilor de a-şi renova şi construi noi locuinţe. Apoi, au investit mai departe, devenind cel mai mare proprietar român de clădiri de birouri. Investiţiile lor au continuat, cumpărând participaţii – mai mari sau mai mici – şi în companii precum Promateris, Alro Slatina, Transelectrica, Purcari, Cemacon sau Farmacia Tei. „Avem în plan să ne continuăm extinderea la nivel naţional şi regional, menţinând acelaşi set de valori după care ne-am ghidat până în prezent şi implicându-i pe membrii tineri ai familiei noastre în toate activităţile grupului“, a spus Dragoş Pavăl, care a primit la ediţia din 2023 cele mai multe voturi din partea mediului de afaceri şi s-a plasat la toate ediţiile acestui catalog pe una dintre poziţiile fruntaşe.

    CITIŢI DESPRE ALŢI LIDERI VOTAŢI ÎN CADRUL ACESTUI PROIECT ÎN EDIŢIA PRINT A ANUARULUI ŞI ÎN URMĂTOARELE ARTICOLE PE CARE LE VOM PUBLICA PE SITE-UL REVISTEI. 

  • 100 Cei mai admiraţi CEO din România – 1. Dragoş Pavăl, preşedinte şi cofondator, Dedeman. De aproape 30 de ani, fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl pariază pe dezvoltare.

    Au investit în bricolaj, mizând pe dorinţa românilor de a-şi renova şi construi noi locuinţe. Apoi, au investit mai departe, devenind cel mai mare proprietar român de clădiri de birouri. Investiţiile lor au continuat, cumpărând participaţii – mai mari sau mai mici – şi în companii precum Promateris, Alro Slatina, Transelectrica, Purcari, Cemacon sau Farmacia Tei. „Avem în plan să ne continuăm extinderea la nivel naţional şi regional, menţinând acelaşi set de valori după care ne-am ghidat până în prezent şi implicându-i pe membrii tineri ai familiei noastre în toate activităţile grupului.“

    Dragoş Pavăl, care a primit la ediţia din 2023 cele mai multe voturi din partea mediului de afaceri, s-a plasat la toate ediţiile acestui catalog pe una dintre poziţiile fruntaşe.

     

  • Cine este omul care s-a luat la trântă cu marii constructori auto şi i-a îngenunchiat, iar acum ia la ţintă şi compania lui Elon Musk

    Sindicatul United Auto Workers a obţinut printre cele mai mari majorări salariale din istorie pentru zecile de mii de membri ai săi de la principalii constructori auto americani. Preşedintele sindicaliştilor, Shawn Fain, a devenit unul dintre cei mai puternici oameni din SUA, fiind curtat chiar şi de şeful statului, Joe Biden, şi după victoriile iniţiale – „contra salariilor de sărăcie şi executivilor lacomi” – şi-a îndreptat armele către alţi constructori auto, cum ar fi Toyota şi Tesla. Fain face istorie şi ar putea reda sindicatelor gloria de odinioară. Cum a reuşit?

    În primul rând condiţiile economice şi sociale sunt ideale pentru mişcările sindicale – o inflaţie care a lovit cu o forţă nemaivăzută de generaţii, o criză a costului vieţii şi profituri record în sectorul corporate. Dar şi tactica folosită a avut ceva special. Greva orchestrată de Fain a fost prima îndreptată concomitent împotriva celor trei mari constructori auto din SUA, Ford, General Motors şi Chrysler (din cadrul Stellantis). A fost o rupere a tradiţiei. Dar şi abordarea a fost neconvenţională. Şeful de sindicat a luat la ţintă câte o fabrică a fiecărui constructor de maşini şi apoi a extins treptat greva în funcţie de ceea ce se întâmpla la masa de negocieri, scrie Bloomberg.

    Acest lucru i-a permis să lovească fabrici profitabile fără a consuma prea mult din fondul de grevă al sindicatului. În cele din urmă, strategia sa a adus victorii considerabile, inclusiv beneficii de pensionare mai generoase, majorări salariale care să compenseze pentru creşterea costului traiului şi eliminarea nivelurilor inferioare de salarizare. UAW a obţinut în general creşteri de salarii de 25% pe perioada mai multor ani, cu un salt de 11% în primul an. Este cea mai mare creştere obţinută de sindicat în acest secol.

    „Este revoluţionar, dacă nu chiar un cutremur”, spune Robert Reich, fostul secretar al muncii din SUA, despre acordul UAW cu producătorii de automobile. Salariile au stagnat, chiar dacă productivitatea a urcat substanţial, a explicat el. „Aceasta a dus la o dorinţă foarte puternică şi consolidată din partea muncitorilor – şi din partea publicului în general – de a majora salariile acestor oameni. Victoriile lui Fain sunt uimitoare şi pentru că sindicatul său are doar  380.000 de membri, faţă de 1,5 milioane în vremurile de glorie.

    Iar UAW nu acoperă doar industria auto. Peste un sfert dintre membri lucrează în sistemul de educaţie superior. În urmă cu un an, aproape nimeni nu auzise de Fain. El a preluat postul de preşedinte al UAW acum jumătate de an. În această toamnă, 145.000 de sindicalişti l-au urmat în mai mult de şase săptămâni de grevă. Cu ochelari şi început de chelie, recitând din Biblie, Fain, în vârstă de 54 de ani, nu arată neapărat ca un demagog sau ca un agitator, notează CNN. Însă el nu se teme de retorica puternică, chiar şi după standardele liderilor sindicalişti, atacând „clasa miliardarilor” şi „lăcomia corporaţiilor”. 

    Videoclipurile sale destinate membrilor UAW îl arată aruncând la coşul de gunoi ofertele cu contracte  ale producătorilor de automobile, numindu-le „gunoaie” şi „insulte”. „Ne-am săturat cu toţii să trăim într-o lume care preţuieşte profiturile în detrimentul oamenilor. Ne-am săturat cu toţii să-i vedem pe cei bogaţi devenind din ce în ce mai bogaţi, în timp ce noi ceilalţi continuăm să supravieţuim cu ce putem. Ne-am săturat cu toţii de lăcomia corporativă şi împreună ne vom lupta ca diavolii pentru a o schimba. Suferinţa noastră se sfârşeşte pe 14 septembrie.” Producătorii de automobile şi-au exprimat indignarea faţă de unele dintre tacticile lui Fain.

    Stellantis a anunţat că a fost „şocat” când Fain a anunţat că sindicatul depune acuzaţii de practici neloiale la Consiliul Naţional pentru Relaţii de Muncă, acuzând GM şi Stellantis că nu au negociat cu bună-credinţă. GM a numit acuzaţiile o „insultă”. Acesta nu e primul set de negocieri al lui Fain. A mai fost în comitetele de negociere. Dar este prima dată când o face conducând sindicatul.

    La sfârşitul anului trecut, el a fost un candidat cu ultima şansă la conducerea UAW, concurând împotriva unui grup cu rădăcini vechi şi adânci, dar pătat de scandaluri, care a condus sindicatul zeci de ani. Doi dintre cei trei preşedinţi anteriori au intrat în închisoare din cauza scandalurilor, la fel ca directorii de la Fiat Chrysler care i-au mituit. Preşedintele Ray Curry nu a fost implicat.

    Dar scandalurile, inclusiv deturnarea fondurilor sindicale şi luarea de bani de la oficiali de la Chrysler, au forţat sindicatul să accepte ca un monitor guvernamental să-i supravegheze operaţiunile. Şi, ca parte a acestei măsuri, UAW a fost de acord să acorde membrilor obişnuiţi vot direct pentru a alege un preşedinte, în loc ca liderul să fie stabilit la convenţiile sindicale de către oficialii aleşi.

    Fain provine din Kokomo, Indiana, un oraş muncitoresc înconjurat de terenuri agricole. O serie de fabrici de acolo produc o mare parte din motoarele şi transmisiile maşinilor şi camioanelor Stellantis. Trei dintre cei patru bunici ai săi au muncit în uzine auto. Fain a fost angajat la una dintre fabricile Chrysler ca electrician în 1994.

    A lucrat într-o varietate de birouri sindicale la nivel local şi a devenit negociator naţional în timpul răsunătorului şi costisitorului faliment din 2009 al grupului auto şi din nou în timpul negocierilor contractuale în 2011. În 2012, a intrat în rândurile staffului UAW. Candidatura sa de anul trecut pentru conducerea sindicatului a fost prima la nivel naţional. Fain a terminat pe locul al doilea în primul tur de alegeri, cu 38% din voturi, dar la doar 600 de voturi în spatele lui Curry, sau cu mai puţin de 1%. Întrucât Curry nu a reuşit să obţină o majoritate, a avut loc un nou tur de scrutin în primăvară. De data aceasta, Fain l-a devansat pe Curry cu mai puţin de 500 de voturi.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL 

  • I-a îngenuncheat pe marii constructori auto americani şi ia la ţintă Tesla. Cum s-a transformat un lider sindical în doar şase luni dintr-un necunoscut în unul dintre cei mai puternici oameni din SUA

    Sindicatul United Auto Workers a obţinut printre cele mai mari majorări salariale din istorie pentru zecile de mii de membri ai săi de la principalii constructori auto americani. Preşedintele sindicaliştilor, Shawn Fain, a devenit unul dintre cei mai puternici oameni din SUA, fiind curtat chiar şi de şeful statului, Joe Biden, şi după victoriile iniţiale – „contra salariilor de sărăcie şi executivilor lacomi” – şi-a îndreptat armele către alţi constructori auto, cum ar fi Toyota şi Tesla. Fain face istorie şi ar putea reda sindicatelor gloria de odinioară. Cum a reuşit?

     

    În primul rând condiţiile economice şi sociale sunt ideale pentru mişcările sindicale – o inflaţie care a lovit cu o forţă nemaivăzută de generaţii, o criză a costului vieţii şi profituri record în sectorul corporate. Dar şi tactica folosită a avut ceva special. Greva orchestrată de Fain a fost prima îndreptată concomitent împotriva celor trei mari constructori auto din SUA, Ford, General Motors şi Chrysler (din cadrul Stellantis). A fost o rupere a tradiţiei. Dar şi abordarea a fost neconvenţională. Şeful de sindicat a luat la ţintă câte o fabrică a fiecărui constructor de maşini şi apoi a extins treptat greva în funcţie de ceea ce se întâmpla la masa de negocieri, scrie Bloomberg. Acest lucru i-a permis să lovească fabrici profitabile fără a consuma prea mult din fondul de grevă al sindicatului. În cele din urmă, strategia sa a adus victorii considerabile, inclusiv beneficii de pensionare mai generoase, majorări salariale care să compenseze pentru creşterea costului traiului şi eliminarea nivelurilor inferioare de salarizare. UAW a obţinut în general creşteri de salarii de 25% pe perioada mai multor ani, cu un salt de 11% în primul an. Este cea mai mare creştere obţinută de sindicat în acest secol. „Este revoluţionar, dacă nu chiar un cutremur”, spune Robert Reich, fostul secretar al muncii din SUA, despre acordul UAW cu producătorii de automobile. Salariile au stagnat, chiar dacă productivitatea a urcat substanţial, a explicat el. „Aceasta a dus la o dorinţă foarte puternică şi consolidată din partea muncitorilor – şi din partea publicului în general – de a majora salariile acestor oameni. Victoriile lui Fain sunt uimitoare şi pentru că sindicatul său are doar  380.000 de membri, faţă de 1,5 milioane în vremurile de glorie. Iar UAW nu acoperă doar industria auto. Peste un sfert dintre membri lucrează în sistemul de educaţie superior. În urmă cu un an, aproape nimeni nu auzise de Fain. El a preluat postul de preşedinte al UAW acum jumătate de an. În această toamnă, 145.000 de sindicalişti l-au urmat în mai mult de şase săptămâni de grevă. Cu ochelari şi început de chelie, recitând din Biblie, Fain, în vârstă de 54 de ani, nu arată neapărat ca un demagog sau ca un agitator, notează CNN. Însă el nu se teme de retorica puternică, chiar şi după standardele liderilor sindicalişti, atacând „clasa miliardarilor” şi „lăcomia corporaţiilor”.  Videoclipurile sale destinate membrilor UAW îl arată aruncând la coşul de gunoi ofertele cu contracte  ale producătorilor de automobile, numindu-le „gunoaie” şi „insulte”. „Ne-am săturat cu toţii să trăim într-o lume care preţuieşte profiturile în detrimentul oamenilor. Ne-am săturat cu toţii să-i vedem pe cei bogaţi devenind din ce în ce mai bogaţi, în timp ce noi ceilalţi continuăm să supravieţuim cu ce putem. Ne-am săturat cu toţii de lăcomia corporativă şi împreună ne vom lupta ca diavolii pentru a o schimba. Suferinţa noastră se sfârşeşte pe 14 septembrie.” Producătorii de automobile şi-au exprimat indignarea faţă de unele dintre tacticile lui Fain. Stellantis a anunţat că a fost „şocat” când Fain a anunţat că sindicatul depune acuzaţii de practici neloiale la Consiliul Naţional pentru Relaţii de Muncă, acuzând GM şi Stellantis că nu au negociat cu bună-credinţă. GM a numit acuzaţiile o „insultă”. Acesta nu e primul set de negocieri al lui Fain. A mai fost în comitetele de negociere. Dar este prima dată când o face conducând sindicatul.

    La sfârşitul anului trecut, el a fost un candidat cu ultima şansă la conducerea UAW, concurând împotriva unui grup cu rădăcini vechi şi adânci, dar pătat de scandaluri, care a condus sindicatul zeci de ani. Doi dintre cei trei preşedinţi anteriori au intrat în închisoare din cauza scandalurilor, la fel ca directorii de la Fiat Chrysler care i-au mituit. Preşedintele Ray Curry nu a fost implicat. Dar scandalurile, inclusiv deturnarea fondurilor sindicale şi luarea de bani de la oficiali de la Chrysler, au forţat sindicatul să accepte ca un monitor guvernamental să-i supravegheze operaţiunile. Şi, ca parte a acestei măsuri, UAW a fost de acord să acorde membrilor obişnuiţi vot direct pentru a alege un preşedinte, în loc ca liderul să fie stabilit la convenţiile sindicale de către oficialii aleşi. Fain provine din Kokomo, Indiana, un oraş muncitoresc înconjurat de terenuri agricole. O serie de fabrici de acolo produc o mare parte din motoarele şi transmisiile maşinilor şi camioanelor Stellantis. Trei dintre cei patru bunici ai săi au muncit în uzine auto. Fain a fost angajat la una dintre fabricile Chrysler ca electrician în 1994. A lucrat într-o varietate de birouri sindicale la nivel local şi a devenit negociator naţional în timpul răsunătorului şi costisitorului faliment din 2009 al grupului auto şi din nou în timpul negocierilor contractuale în 2011. În 2012, a intrat în rândurile staffului UAW. Candidatura sa de anul trecut pentru conducerea sindicatului a fost prima la nivel naţional. Fain a terminat pe locul al doilea în primul tur de alegeri, cu 38% din voturi, dar la doar 600 de voturi în spatele lui Curry, sau cu mai puţin de 1%. Întrucât Curry nu a reuşit să obţină o majoritate, a avut loc un nou tur de scrutin în primăvară. De data aceasta, Fain l-a devansat pe Curry cu mai puţin de 500 de voturi.

    Fain provine din Kokomo, Indiana, un oraş muncitoresc înconjurat de terenuri agricole. O serie de fabrici de acolo produc o mare parte din motoarele şi transmisiile maşinilor şi camioanelor Stellantis. Trei dintre cei patru bunici ai săi au muncit în uzine auto. Fain a fost angajat la una dintre fabricile Chrysler ca electrician în 1994. A lucrat într-o varietate de birouri sindicale la nivel local şi a devenit negociator naţional în timpul răsunătorului şi costisitorului faliment din 2009 al grupului auto şi din nou în timpul negocierilor contractuale în 2011. În 2012, a intrat în rândurile staff-ului UAW. Foto: Hepta

    „A fost un şoc foarte mare când a câştigat”, povesteşte Art Wheaton, specialist în ştiinţa muncii la Şcoala de Relaţii Industriale şi de Muncă a Universităţii Cornell din Buffalo. Chiar şi cu rezultatul strâns din runda iniţială de vot, Fain a prins pe picior greşit grupul de conducere al sindicatului, a spus Wheaton. „Nu cred că erau conectaţi la membrii sindicatului, la cât de frustraţi erau oamenii atât în privinţa  companiilor, cât şi a sindicatului”, a mai spus Wheaton.

    Valul de victorii al UAW vine pe un teren pregătit dinainte.

    Anul trecut, peste 100.000 de lucrători feroviari au ameninţat că vor înceta munca pentru prima dată în ultimele decenii. O oprire a activităţii lor ar fi blocat livrările pentru întreprinderile din întreaga ţară, costând economia SUA miliarde de dolari, posibil ducând-o în recesiune. Greva a fost evitată când Congresul a forţat sindicatele să accepte un acord, chiar dacă unii lucrători au votat pentru respingerea acestuia pentru a obţine mai multe zile de concediu medical garantate. Totuşi, ameninţarea a fost  suficient de puternică: muncitorii au obţinut câştiguri fără precedent, inclusiv o creştere a salariului de 24% plus un bonus de 5.000 de dolari în  cinci ani şi noi reguli care garantează timp liber neîntrerupt.

    De atunci, mii de muncitori americani au negociat acorduri record folosind tactici noi. În această vară, scenariştii de televiziune şi film au primit garanţii pentru creşteri salariale mai mari decât au văzut vreodată în acest secol, în parte prin utilizarea reţelelor sociale pentru a aduna sprijinul public şi pentru a ţine frontul unit. „Muncitorilor le-a ajuns cuţitul la os şi de aceea câştigăm”, a spus Adam Conover, comedian şi membru al comitetului de negociere pentru Writers Guild of America. „Este o victorie masivă.”

    O poveste similară a fost şi la UPS, unde angajaţii vor primi o creştere a salariului de 10% în primul an de contract. Sean O’Brien, noul preşedinte al sindicatului Teamsters, a făcut lucrurile altfel decât predecesorul său. A început discuţiile cu şase luni înainte de expirarea contractului, în loc de un an. De asemenea, a  străbătut ţara în lung şi-n lat pentru a construi sprijin pentru o posibilă grevă şi a spus clar managementului UPS că nu va amâna greva dacă negocierile trec de termenul limită de 1 august.

    La Kaiser Permanente, angajaţii din sănătate au organizat cea mai mare grevă din istoria sectorului. Circa 75.000 de oameni au oprit lucrul timp de trei zile la începutul lunii octombrie. Ei au ameninţat cu o oprire mai lungă dacă sistemul de sănătate nu este de acord să abordeze problema lipsei de personal. 10 zile mai târziu, sindicatul a câştigat un acord cu creşteri salariale mai mari decât oricând în ultimele două decenii.

    Anul trecut, peste 100.000 de lucrători feroviari au ameninţat că vor înceta munca pentru prima dată în ultimele decenii. O oprire a activităţii lor ar fi blocat livrările pentru întreprinderile din întreaga ţară, costând economia SUA miliarde de dolari, posibil ducând-o în recesiune. Greva a fost evitată când Congresul a forţat sindicatele să accepte un acord, chiar dacă unii lucrători au votat pentru respingerea acestuia pentru a obţine mai multe zile de concediu medical garantate. Totuşi, ameninţarea a fost  suficient de puternică: muncitorii au obţinut câştiguri fără precedent, inclusiv o creştere a salariului de 24% plus un bonus de 5.000 de dolari în  cinci ani şi noi reguli care garantează timp liber neîntrerupt.

    Liderii sindicali au avut o varietate de lucruri care au lucrat în favoarea lor la masa de negocieri. Unele ar putea să nu reziste. Oferta limitată de forţă de muncă le-a oferit angajaţilor – cu sau fără sindicat – mai multă pârghie pentru a convinge companiile să le acorde măriri. A existat şi o schimbare de sentiment. În pandemie multe dintre aceste locuri de muncă au fost considerate „esenţiale”, dar nu au fost evaluate ca atare, în ciuda faptului că companiile raportau profituri record şi câştiguri din acţiuni care au dus la plăţi uriaşe ale CEO-ului.

    Anul trecut, aprobarea publică pentru sindicatele din SUA a ajuns la nivelul maxim din ultimii 57 de ani, deşi de atunci a scăzut uşor. O majoritate solidă a americanilor chestionaţi de Gallup au spus că sunt de partea scenariştilor, actorilor şi angajaţilor din sectorul auto în disputele lor. „Mergeam la cluburi de comedie din toată ţara şi deschideam spunând: «Hei, sunt în grevă », iar mulţimea îmi făcea literalmente ovaţii de 45 de secunde”, povesteşte Conover. „Oamenii de te miri unde mă opreau pe stradă şi-mi spuneau: «Hei, succes cu greva»”. Sindicatele din SUA nu mai sunt într-un „mod defensiv”, a spus Nelson Lichtenstein, directorul Centrului pentru Studiul Dreptului Muncii, Muncii şi Democraţiei de la Universitatea din California Santa Barbara. Până de curând, era mai uşor pentru liderii de afaceri să denigreze sindicatele ca fiind lacome sau corupte. „Nu au un mesaj de opoziţie în acest moment”, a spus Lichtenstein. Forţe similare duc la acţiuni sindicale record în Marea Britanie, unde în ultimul an s-au pierdut mai multe zile lucrătoare din cauza întreruperii lucrului decât oricând după 1980. În Franţa, peste un milion de oameni au ieşit în stradă în ianuarie pentru a protesta împotriva reformei sistemului de pensii a preşedintelui Emmanuel Macron. Liderii laburişti au declarat public că speră să folosească victoriile pentru a-şi creşte rândurile. De obicei muncitorii sindicalizaţi obţin cu 10% până la 20% mai mult la salarii şi beneficii mai bune decât cei care nu sunt membri de sindicat. Cu toate acestea, doar 6% dintre angajaţii din sectorul privat din SUA aparţin unui sindicat, în scădere faţă de 11% în urmă cu treizeci de ani – o pondere mult mai mică decât în Europa sau Canada, unde aproximativ un sfert din forţa de muncă este sindicalizată. O’Brien, de la Teamsters, este încrezător că în următorii patru sau cinci ani va reuşi să coaguleze şi angajaţii de la Amazon în sindicate. El foloseşte aceeaşi abordare  pe care a avut-o la UPS în negocierile pentru 5.000 de muncitori din producţie de la 12 fabrici de bere Anheuser-Busch din SUA. „Avem un impuls extraordinar”, a spus O’Brien. Între timp, Shawn Fain, încurajat de victoriile în „războiul corporaţiilor contra clasei muncitoare americane”, a promis că în 2028, când vor reîncepe negocierile contractuale, la masa discuţiilor nu vor fi doar Big Three (cei trei mari constructori auto istorici din SUA), ci Big Five sau chiar Big Six. Aceasta pentru că UAW va încerca să aducă în rândurile sale angajaţii de la Tesla, Toyota şi Honda.   

  • Citatul săptămânii. Müjdat Tiryaki, Preşedintele Ford Otosan România: România nu este o ţară low-cost, care să atragă prin costuri reduse. Pentru a fi sustenabil trebuie să vii cu valoare adăugată, cu inovaţii şi noi idei pentru producţie

    România nu este o ţară low-cost, care să atragă prin costuri reduse. Pentru a fi sustenabil trebuie să vii cu valoare adăugată, cu inovaţii şi noi idei pentru producţie. Da, este greu să vii cu inovaţii, dar de aceea trebuie să asiguri cadrul necesar în cadrul companiei şi să oferi libertate angajaţilor în acest sens. Trebuie să existe o gândire antreprenorială a angajatului şi să învăţăm din greşeli. Ei trebuie să ştie spre exemplu ce se întâmplă în piaţă. În Turcia operaţiunile noastre mizează pe digitalizare şi tehnologie şi vom aduce acest lucru în România, şi odată cu ele, eficienţă ridicată.

    Müjdat Tiryaki, Preşedintele Ford Otosan România


     

     

  • CSR 2023. Speranţe sădim, oameni construim

    Motivaţie:

    Ideea proiectului „Speranţe sădim, oameni construim”, desfăşurat sub egida Fundaţiei Brico Dépôt şi a motto-ului „Casele bune schimbă vieţi” a demarat din convingerea că educaţia este un factor esenţial pentru transformarea vieţilor şi comunităţilor. Iniţiativa reprezintă o componentă esenţială a parteneriatului între Fundaţia Brico Dépôt şi Asociaţia BookLand, prin intermediul căruia compania a sprijinit programul de reabilitare a şcolilor din zonele rurale, inclusiv amenajarea zonelor verzi. Cu această ocazie, Brico Dépôt a oferit elevilor o experienţă inedită, de tip „do it, yourself”, în cadrul Săptămânii Verzi din programul Şcoala Altfel, încurajând comunităţile să utilizeze resursele locale şi, în acelaşi timp, oferind elevilor oportunitatea de a se bucura de activităţile de grădinărit şi cultivare a propriilor legume şi flori. Alegerea domeniului educaţiei şi acordarea sprijinului comunităţilor vulnerabile din România reprezintă o decizie strategică a Brico Dépôt, bazată pe convingerea fermă că investiţia în educaţie şi îmbunătăţirea calităţii vieţii în comunităţile vulnerabile are un impact semnificativ asupra oamenilor şi asupra dezvoltării durabile a acestor zone marginalizate.

     

    Descrierea proiectului:

    Proiectul a fost demarat in luna februarie 2023, s-a derulat în intervalul februarie – mai şi a vizat, în primul rând, elevii din şcolile rurale din România, oferindu-le sprijin în învăţarea practică a protejării naturii şi a mediului înconjurător, precum şi acces la condiţii mai bune de studiu. Implicarea Brico Dépôt în programul naţional de renovare a şcolilor din mediul rural al asociaţiei BookLand a urmărit două etape: în luna februarie 2023, Brico Dépôt a donat materiale de construcţii în valoare de peste 64.000 de lei pentru activităţile de renovare precum si mobilierul care se afla în spaţiile de lucru ale companiei către patru şcoli pentru a crea condiţii mai bune de studiu, in sprijinul a 1.500 de beneficiari. Astfel, 700 de elevi şi cadre didactice din patru şcoli beneficiare din judeţele Olt (Osica de Sus), Buzău (Costeşti) şi Vrancea (Pauneşti şi Răchitaşu) s-au bucurat de reamenajarea sălilor de clasă cu birouri, scaune şi mochetă. De asemenea,
    800 elevi din şcolile Dolj (Giubega), Buzău (Costeşti), Dâmboviţa (Iedera) şi Ialomiţa (Raşi) au primit materiale de construcţii pentru renovare (vopsea, pigmenţi, materiale de tencuit). Ulterior, în perioada aprilie-mai 2023, Brico Dépôt a livrat prin intermediul angajaţilor din toate magazinele seminţe de legume, verdeţuri şi flori în valoare de peste 88.000 de lei către 40 de şcoli din România. 3.000 de elevi au avut ocazia să îmbine activităţile dedicate mediului înconjurător din Săptămâna Verde cu activităţi de sădire şi îngrijire a plantelor. Aceştia au amenajat spaţiile verzi din curtea şcolii şi au participat, totodată, alături de dascăli, la o lecţie teoretică, dar şi practică, despre importanţa protejării naturii şi a mediului înconjurător într-o atmosferă plină de bucuria de a face lucruri împreună şi de a urmări ulterior rezultatul muncii lor. Asociaţia BookLand a fost principalul partener în derularea proiectului. Valoarea totală a donaţiilor a fost de peste 152.000 de lei şi cu eforturi susţinute din partea echipei Brico Dépôt.

    Rezultate:

    Peste 3.000 de elevi din 40 de şcoli din mediul rural au participat la campanie şi au beneficiat de donaţii, amenajând spaţiile verzi din curtea şcolilor şi învăţând despre protejarea naturii, susţinuţi de angajaţi din toate cele 33 de magazine Brico Dépôt. De asemenea, 1.500 de persoane au beneficiat de donaţiile constând în mobilier şi materiale de construcţii pentru renovarea şcolilor. Potrivit reprezentanţilor companiei, proiectul a generat un impact profund şi pozitiv asupra comunităţilor, consolidând în mod semnificativ calitatea mediului înconjurător şi având un rol esenţial în impulsionarea dezvoltării durabile a zonelor rurale. „Acest impact strategic se manifestă în mod continuu în şcolile care au beneficiat de sprijin. Rezultatele obţinute nu sunt doar momentan vizibile, ci marchează o schimbare pe termen lung, cu perspective clare de dezvoltare şi îmbunătăţire a vieţii comunităţilor rurale, reflectând astfel angajamentul Brico Dépôt în crearea unui viitor sustenabil şi prosper pentru aceste regiuni.” Scopul final nu este doar de a crea un spaţiu sigur şi sănătos la domiciliu, ci şi la şcoală, având în vedere că educaţia şi mediul de învăţare reprezintă pilonii fundamentali ai dezvoltării şi îmbunătăţirii calităţii vieţii pentru aceste comunităţi. Această viziune strategică reflectă aspiraţia Brico Dépôt de a contribui la transformarea profundă şi pozitivă a acestor medii defavorizate.

  • Cum a reuşit un profesor român să ajungă de la catedră, la conducerea unei companii de milioane de euro

    Pasionat dintotdeauna de inginerie, Eugen Toma, CEO al producătorului şi distribuitorului de echipamente şi componente electrotehnice Noark Electric România, şi-a început însă cariera la o catedră de liceu, urmând ca abia apoi să intre cu adevărat în tainele domeniului care îl fascina încă din copilărie. Cum a ajuns să aibă pe mână un business cu venituri de milioane de euro, activ într-o industrie care îi permite executivului să rămână ancorat în zona tehnică?

    Încă din copilărie mi-a plăcut să construiesc lucruri, să pun în practică idei, şi am descoperit ca am abilităţi tehnice, aşa că ingineria este meseria care m-a atras. Dintotdeauna mi-am dorit ca ceea ce fac sau întreprind să aibă un nivel foarte ridicat de profesionalism, indiferent de domeniu – fie că a fost la şcoală sau în activitatea de zi cu zi. Mi-am găsit un job încă din ultimul an de facultate (Facultatea Electrotehnică din cadrul Universităţii Politehnica – n. red.), în anul 2000, ca profesor la un liceu cu profil electric, unde am predat materia Măsurări electrice şi electrotehnică.

    Ca profesor am lucrat doi ani, după care mi s-a oferit oportunitatea de a profesa ca inginer de mentenanţă la o fabrică de producţie profile din cupru şi metale neferoase. Apoi am activat o perioadă ca inginer de service pentru echipamente de birou (fax, copiator). Perioada în care am învăţat multe lucruri a fost când am lucrat pentru un an şi jumătate ca inginer de vânzări la un distribuitor de echipamente electrice, unde am şi avansat pe poziţia de director de vânzări”, îşi descrie Eugen Toma parcursul profesional înainte de aventura leadershipului la cârma Noark Electric România.

    El s-a alăturat echipei Noark în 2011, odată cu extinderea companiei în România, iar una dintre principalele provocări îşi aminteşte că a fost să introducă un producător chinez pe piaţa autohtonă, într-un moment în care exista o anumită prejudecată cu privire la calitatea produselor „Made in China”. „De asemenea, ne-am confruntat cu dificultăţi în găsirea de parteneri şi clienţi care să ne ofere o şansă şi să aibă încredere în produsele Noark.

    Implementarea unei strategii şi politici de piaţă a reprezentat de asemenea un drum anevoios, dar am reuşit să-l parcurgem şi acest lucru ne-a ajutat să ne dezvoltăm. În cei 12 ani de la începutul proiectului, brandul Noark Electric a câştigat recunoaştere şi a reuşit să se afirme alături de producători consacraţi din Europa. A fost de la început o provocare, dar care a crescut frumos şi sunt mândru atât de evoluţia brandului, cât şi de echipa care mi-a fost alături.”

    România, pol de interes. Prezent pe 17 pieţe europene, Noark Electric dezvoltă, produce şi distribuie echipamente şi componente electrotehnice, portofoliul businessului cuprinzând o gama largă de produse şi servicii destinate execuţiei instalaţiilor electrice. Jucătorul contribuie la optimizarea operaţiunilor partenerilor companiei, potrivit lui Toma. Pe plan local jucătorul e activ doar pe zona de distribuţie, însă luând în calcul acoperirea unui număr mare de ţări din Europa, reprezentanţii businessului au anunţat recent şi planurile de deschidere a unui centru logistic local, unde Noark deţine, potrivit lor, aproximativ 15% cotă de piaţă pe segmentul de echipamente de joasă tensiune şi are ca obiectiv să ajungă în top trei producători şi distribuitori de echipamente electrotehnice. „Ne-am dezvoltat la un nivel în care regionalizarea devine o necesitate pentru deservirea unor pieţe precum Bulgaria, ex-Iugoslavia şi Grecia. Odată cu această creştere am realizat că este important să avem produsele disponibile permanent în proximitate şi să le livrăm rapid clienţilor noştri.

    Astfel, am decis să deschidem un centru logistic local, care ne ajută să fim mai flexibili şi să răspundem mai bine cerinţelor pieţelor externe.” Lansarea noului centru logistic aduce o serie de avantaje cum ar fi eficienţa operaţională, o gestionare mai bună a stocurilor şi o planificare crescută a livrărilor, ceea ce înseamnă reducerea timpului de livrare. Potrivit lui Toma, unitatea va fi dotată cu un sistem avansat de warehouse management şi tehnologie modernă pentru a asigura procese fluide. „Tot în termeni de logistică, implementăm standarde de ambalare şi paletizare a mărfurilor pentru a asigura rezistenţa acestora în timpul transportului.” Aşteptările sunt ca centrul să asigure disponibilitatea ridicată a produselor şi livrări rapide către partenerii companiei şi clienţii acestora, prin amplasarea strategică lângă Bucureşti, termenul de livrare fiind redus cu 50%.

    De asemenea, grupul Chint, al cărui membru este şi Noark Electric, are în vedere dezvoltarea unor fabrici de producţie în Europa în următorii 2-3 ani, iar România este şi ea luată în vedere pentru astfel de investiţii, fără a exista încă date concrete. „În prezent, se efectuează analize pentru a determina ce tipuri de produse vor fi fabricate şi se aşteaptă să se ia o decizie anul viitor.”

    Pe plan local, pentru produsele companiei – circa 8.000 în portofoliu – există cerere dintr-o gamă largă de zone, de la rezidenţial la spaţii comerciale, birouri, logistică, sectorul public (incluzând educaţie, sănătate, sport şi hoteluri), vehicule electrice, precum şi proiecte fotovoltaice şi multe altele. „Putem spune, aşadar, că interacţionăm cu un public larg şi diversificat, care diferă în funcţie de produsele şi serviciile pe care aceştia le contractează.” La nivel de tendinţe, executivul notează că piaţa echipamentelor şi produselor electrotehnice este în continuă dezvoltare, iar industria a cunoscut câteva transformări notabile în ultimii ani, incluzând automatizarea, digitalizarea, accentul pe eficienţa energetică şi preocuparea pentru sustenabilitate, schimbări strâns legate de dinamica cerinţelor consumatorilor. „În ultima perioadă am observat o scădere a segmentului rezidenţial, dar, în acelaşi timp, am experimentat o creştere semnificativă în ceea ce priveşte producţia şi distribuţia energiei regenerabile. Această dinamică a generat provocări interesante pentru noi, în efortul de a răspunde la noile tendinţe şi de a satisface cerinţele în schimbare ale clienţilor noştri.”

    Una dintre provocările industriei rămâne însă găsirea angajaţilor, deoarece vorbim de un domeniu nişat, în continuă evoluţie, cu o cerere crescută de specialişti. „În special, în departamentele de vânzări şi tehnice, este esenţial ca angajaţii să aibă cunoştinţe tehnice solide sau să fie capabili să le înveţe rapid.” În direcţia pregătirii noilor generaţii de specialişti, Noark Electric desfăşoară, printre altele, şi o serie de activităţi prin care susţine educaţia, mai ales într-un context în care şcolile profesionale nu sunt întotdeauna prima opţiune. Iniţiativa a luat forma unui concurs prin care compania recompensează elevii talentaţi, oferind premii atât pentru ei, cât şi pentru şcolile din care provin. „În acest fel încurajăm şi sprijinim aspiraţiile tinerilor şi investim în viitorul educaţional al acestora, formând profesioniştii de mâine.”

    Leadership inspirat din propria evoluţie. Ca lider, Eugen Toma spune că se bazează pe puterea exemplului, a unui model prin care poţi inspira şi încuraja oamenii să-şi depăşească limitele şi să-şi atingă potenţialul. „Încerc să-mi împărtăşesc viziunea cu cei din echipa mea şi să-i implic în procesul de creare a strategiilor, astfel încât să obţinem cele mai bune rezultate. Acest stil de leadership are rădăcini în experienţa mea şi în lecţiile învăţate pe parcursul carierei mele. La începuturile mele în calitate de director de vânzări, am învăţat cât de esenţial este să susţin oamenii şi să-i încurajez să-şi exprime ideile, chiar dacă există riscul de a greşi. Am fost, de asemenea, inspirat de susţinerea primită în carieră şi am învăţat că, prin încredere şi inspiraţie, oamenii se simt motivaţi şi încrezători în propriile abilităţi, ceea ce îi face să fie mai implicaţi şi dedicaţi.”

    La rândul său, îi sfătuieşte pe tineri să îşi stabilească obiectivele şi să persevereze în atingerea lor, indiferent de obstacolele care pot apărea pe drum ori de micile eşecuri.

    Potrivit lui, există, de asemenea, o multitudine de motive pentru care ar recomanda tinerilor să exploreze o carieră în această industrie, începând cu faptul că industria electro-energetică este în permanentă dezvoltare, aducând cu ea noi tehnologii şi produse inovatoare. „Tinerii au oportunitatea de a-şi dezvolta abilităţile şi cunoştinţele într-un mediu dinamic. De asemenea, cererea pentru specialişti este în continuă creştere, oferind o gamă largă de oportunităţi de angajare. Tinerii pot aduce contribuţii semnificative la proiectarea şi dezvoltarea noilor tehnologii şi produse care pot schimba lumea. Nu în ultimul rând, energia este un aspect esenţial al societăţii noastre, iar această industrie va continua să fie esenţială, indiferent de forma pe care o va lua în viitor. Aşadar, această industrie oferă oportunităţi durabile şi captivante pentru cei care aleg să facă parte din ea.”  

     

    Carte de vizită

    Eugen Toma, CEO, Noark Electric România

    1. A urmat Facultatea Electrotehnică din cadrul Universităţii Politehnica;

    2. Prima etapă din carieră s-a desfăşurat în zona educaţională, după ce a obţinut un post ca profesor la un liceu cu profil electric, unde a predat materia Măsurări electrice şi electrotehnică;

    3. A rămas la catedră doi ani, după care i s-a oferit oportunitatea de a profesa ca inginer de mentenanţă la o fabrică de producţie profile din cupru şi metale neferoase. A lucrat apoi o perioadă ca inginer de service pentru echipamente de birou (fax, copiator), iar după a activat, timp de un an şi jumătate, ca inginer de vânzări la un distribuitor de echipamente electrice, unde a şi avansat pe poziţia de director de vânzări;

    4. El s-a alăturat echipei Noark în 2011, odată cu extinderea companiei pe piaţa locală;

    5. E pasionat de călătorii.

  • Lumea ferestrelor germane din Cisnădie

    La poalele reci ale Măgurii Cisnădiei, la doar 10 kilometri de Sibiu, nemţii de la Rehau Window Solutions au deschis un centru logistic de unde sunt aprovizionaţi sute de antreprenori din România, Republica Moldova, Grecia şi Bulgaria.

    Aduse de la mii de kilometri distanţă, profiluri de ferestre şi uşi „Made in Germany” ale nemţilor de la Rehau Window Solutions sunt personalizate la Cisnădie, judeţul Sibiu, în funcţie de cerinţele clienţilor din România, Republica Moldova, Grecia sau Bulgaria.

    Aici, la poalele Măgurii Cisnădiei, într-un centru logistic cu o suprafaţă de echivalentul a şapte terenuri de fotbal şi care a fost inaugurat la jumătatea lunii octombrie în urma unei investiţii de 10 mil. euro, profile de ferestre beneficiază de spaţii de depozitare moderne şi de o linie de înfoliere. Din Cisnădie, ferestrele reinventate pleacă în toată România şi în estul Europei. „Deschiderea acestui centru logistic este un angajament clar faţă de dezvoltarea pieţei. Urmăm o strategie globală prin care dorim să fim foarte aproape de clienţi, sprijinind dezvoltarea individuală a ţărilor şi, bineînţeles, a economiei şi a afacerilor clienţilor noştri”, spune Carsten Heuer, CEO al Rehau Window Solutions, prezent la inaugurarea acestui centru. 63 de noi locuri de muncă a creat în Cisnădie investiţia germanilor într-un centru logistic care are o suprafaţă de 52.900 de metri care include un depozit şi o linie de înfoliere. Rehau Window Solutions spune că România este pusă astfel pe harta fabricilor companiei.

    Rehau Window Solutions face parte din grupul german Rehau, afacere de familie cu o istorie de aproximativ 70 de ani şi care în prezent are circa 20.000 de angajaţi în circa 50 de ţări. În România, Rehau este prezent din 1995 prin cele trei divizii: ferestre, instalaţii şi soluţii pentru mobilă. Prin intermediul Rehau Polymer, nemţii au avut afaceri de 282 mil. lei în 2022, plus 12% faţă de anul precedent, şi un profit net de 30 mil. lei, plus 235%. „Observăm că cererea din partea partenerilor şi clienţilor noştri din Grecia, Bulgaria şi, bineînţeles, România este în creştere. Aşadar suntem aproape de locurile în care partenerii noştri îşi dezvoltă afacerile. Este important să înţelegem că este o combinaţie de lanţ de aprovizionare, deci logistică şi competenţă în domeniul profilurilor, pe lanţul de valori suplimentare doar pentru a dezvolta laminarea rapidă şi, desigur, există alte accesorii şi articole pe care le adaptăm foarte rapid livrându-le pe piaţă. Aşadar, este o abordare combinată a logisticii”, spune Carsten Heuer într-o discuţie cu BUSINESS Magazin.

    Germanii au construit centrul logistic din Cisnădie pe un teren cu o suprafaţă de 200.000 de metri pătraţi din care centrul are 52.900 de metri pătraţi. Din cei din urmă, circa 7.000 de metri pătraţi deservesc zona de distribuţie, 1.800 de metri pătraţi zona de laminare, iar restul birourile şi zona de mentenanţă.

    Centrul logistic, spun reprezentanţii companiei germane, va contribui la dublarea capacităţii de depozitare pentru divizia de ferestre şi uşi în România.  Obiectivul nu este însă de a avea mai multe centre ca în Cisnădie.

    „Nu acesta este obiectivul de a avea cât mai multe destinaţii posibile. Cred că este chiar mai important să acordăm un sprijin maxim, din nou, împreună cu partenerii noştri, pentru a dezvolta piaţa. Centrul logistic din acest moment este dimensionat pentru a fi pregătit pentru viitor. şi ar trebui să fie un centru de excelenţă, tocmai pentru a ne oferi un sprijin maxim”.   ■

  • Cum au reuşit trei tineri din România să transforme o investiţie de 2.400 de euro într-o companie cu venituri de 65 de milioane de lei?

    La vârsta de 23 de ani, când pentru mulţi parcursul profesional abia începe să se contureze la orizont, Mirela Ivaşcu pornea, alături de soţul său şi de sora sa, tot tineri fără experienţă antreprenorială, primul business. De la un mic distribuitor de tâmplărie PVC, compania a ajuns astăzi un producător important în industrie, cu exporturi pe mai multe pieţe externe. Cum au reuşit cei trei tineri să transforme o investiţie de  2.400 de euro într-o companie cu venituri de 65 de milioane de lei?

    După o perioadă în care am lucrat ca angajaţi ai unui producător de tâmplărie din PVC, am decis să mă îndrept, împreună cu soţul meu, Ionuţ Atudosiei, şi sora mea, Raluca Ivaşcu, spre o nouă direcţie. Astfel, în anul 2004, am pus bazele afacerii noastre, Deco Plast, cu o investiţie iniţială de 2.400 de euro, proveniţi dintr-un împrumut generos oferit de către părinţii noştri. Această sumă modestă ne-a permis să inaugurăm primul nostru magazin, situat pe Şoseaua Virtuţii, în sectorul 6 al Bucureştiului. Astfel a luat naştere aventura noastră antreprenorială, marcată de pasiune, sacrificii şi o doză generoasă de curaj”, povesteşte Mirela Ivaşcu, managing director al companiei.

    În nici două decenii au reuşit să transforme cei 2.400 de euro într-o afacere cu venituri de aproximativ 65,6 milioane de lei în 2022, în creştere cu 25% faţă de anul precedent. În prezent, compania produce în cele două fabrici peste 167.000 de metri pătraţi de tâmplărie PVC, iar produsele sunt solicitate nu doar în România, ci şi în ţări precum Italia, Franţa şi Belgia. „Mai mult, anul acesta am inaugurat şi un nou depozit cu o suprafaţă totală de 410 metri pătraţi, după o investiţie de 30.000 de euro, în zona Lizeanu din Bucureşti. Astfel, ne-am asigurat condiţiile optime pentru depozitarea şi manipularea produselor, fiind pregătiţi să facem faţă cerinţelor în creştere ale partenerilor din zona de nord a capitalei.”

    Provocări etapizate

    Având în vedere că au pornit afacerea când încă erau foarte tineri, spune că nu pot vorbi real de o experienţă profesională anterioară extinsă. „În 2004, Ionuţ avea 24 de ani, iar eu, 23. Cu toate acestea, amândoi am început să lucrăm încă de la vârsta de 19 ani, acumulând experienţă în diverse domenii. Astfel, chiar dacă nu am avut o experienţă profesională solidă înainte de a ne începe propria afacere, am avut încă de la o vârstă fragedă dorinţa şi gândirea strategică a unor antreprenori, aceste calităţi ne-au determinat să alegem calea antreprenoriatului.” Ea spune că nu au avut un model pe care l-a urmat, ci au ales să îşi construiască propriul drum, să înveţe din propriile experienţe şi să se ghideze după valorile şi viziunea proprie.

    Parcursul în lumea afacerilor a fost astfel presărat cu multe provocări şi momente de adaptare. Prima situaţie de criză reală în care a trebuit să se adapteze a fost între 2008 şi 2010, când compania era încă foarte tânără. „Atunci am fost nevoiţi să ne reorientăm strategiile şi am înţeles rapid că soluţia pentru a ne consolida poziţia era să nu mai livrăm marfa din depozit până când nu era achitată integral.”

    O altă perioadă delicată a fost cea dintre 2017 şi 2020, când au resimţit criza în ceea ce priveşte forţa de muncă, iar căutarea de personal pe piaţa internă, fie el calificat sau necalificat, care devenise o provocare majoră pentru multe industrii, i-a afectat deopotrivă. „Criza forţei de muncă a început acum aproximativ 6 ani. Pentru a depăşi acest obstacol, am luat decizia de a căuta angajaţi în India şi Nepal, iar astăzi am ajuns să avem 65 de angajaţi străini în echipa Deco Plast. (…) În prezent, suntem o echipă diversă, cu aproximativ jumătate dintre membri din străinătate şi cealaltă jumătate provenind de pe plan local. Totodată, suntem mereu în căutare de personal, calificat sau necalificat, dar cu dorinţa puternică de a învăţa. Ne dorim oameni care au o atitudine deschisă, sunt comunicativi şi îşi doresc să se dezvolte în echipa noastră. Pe parcursul acestor ani, echipa executivă şi colegii noştri au jucat un rol crucial în succesul nostru. Împreună am învăţat, am crescut şi lucrăm în continuare împreună!”

    Anul 2020 i-a adus faţă în faţă cu o nouă criză: pandemia. „Cu toate restricţiile şi incertitudinile, ne-am continuat activitatea, respectând cu stricteţe normele de igienă impuse de autorităţi şi testându-ne săptămânal.” Ca urmare a efectelor pandemiei, exporturile au stagnat, iar vânzările au scăzut în prima jumătate a anului. Cu toate acestea, Mirela Ivaşcu spune că au reuşit să se redreseze rapid şi au continuat să înregistreze creşteri semnificative în a doua jumătate a anului 2020, trendul ascendent continuând şi în următorul an.

    În 2021, au fost puşi în faţa unor provocări legate de întârzieri în transporturi şi creşteri lunare ale costurilor materiilor prime. „Cu toate acestea, ne-am adaptat rapid şi am dezvoltat o strategie eficientă de comunicare cu partenerii noştri, păstrându-i la curent cu evoluţia pieţei şi reuşind să anticipăm scumpirile şi întârzierile în aprovizionare.”

    În antreprenoriat, spune fondatoarea, există provocări la tot pasul, însă cel mai mult contează atitudinea pe care o ai în faţa lor. „Eu şi echipa mea nu privim provocările ca pe nişte ziduri de care te loveşti, ci ne gândim întotdeauna cum să le trecem şi cum să facem o schimbare în bine. Pe parcursul celor 19 ani de activitate, am înfruntat diverse provocări, de la crize financiare până la dificultăţi în recrutarea de personal şi pandemie. Însă pot spune, cu încredere, că fiecare criză ne-a provocat să fim mai buni, iar cu fiecare obstacol depăşit, am învăţat să ne adaptăm, să fim mai rezilienţi şi să evoluăm. Cred că asta te învaţă de fapt o criză!”

     

    Sustenabilitatea din spatele ferestrei

    Despre schimbările apărute în industrie, antreprenoarea spune că este de-a dreptul fascinant să privim înapoi şi să vedem cum a evoluat piaţa în ultimii ani. „Aş spune că din experienţa noastră de peste 19 ani, am învăţat că fiecare perioadă dificilă are un început şi un sfârşit. Pandemia a dus la închiderea multor fabrici din Europa, iar acum observăm eforturi susţinute de recuperare a profitului din partea multor companii din industrie. Cu toate acestea, ne aşteptăm ca anul acesta să aducă mai multă stabilitate în ceea ce priveşte preţurile şi mai puţine întârzieri în aprovizionare. Astfel, noi, la Deco Plast, ne-am adaptat strategia, prin producţia unor stocuri mai mari şi expedierea comenzilor cu mai mult timp în avans pentru a evita întârzierile.”

    În ceea ce priveşte evoluţia proiectelor, spune că a remarcat o schimbare de la spaţiile de birouri către sectorul rezidenţial în timpul pandemiei. „De la sfârşitul anului trecut, observăm o tendinţă de revenire către normalitatea de dinaintea pandemiei.”

    Ea adaugă că tendinţa generală se îndreaptă către sisteme de tâmplărie eficiente energetic. „Motivele sunt evidente – costurile tot mai mari ale energiei electrice şi resursele naturale tot mai limitate şi scumpe. În plus, trebuie să ne aliniem la noile norme Near Zero Energy Building (nZEB) pentru toate tipurile de clădiri. Asta înseamnă că energia regenerabilă trebuie să acopere cel puţin 30% din consum într-o clădire cu standard nZEB. Anul acesta s-a observat o afinitate crescută şi pentru smart living, care se reflectă inclusiv în accesorii şi device-uri aplicabile sistemelor de tâmplărie, cum ar fi clanţe şi yale inteligente, sau lacăte cu Wi-Fi şi amprentă digitală.”

    Un alt factor pe care compania pune accentul este sustenabilitatea, astfel că toate produsele Deco Plast conţin, potrivit antreprenoarei, 30% materiale reciclabile. „În plus, resturile rezultate în urma procesului de producţie nu sunt ignorate, ci sunt transformate în resurse valoroase. Avem o colaborare strânsă cu o firmă specializată în reciclare, care preia toate aceste resturi şi le transformă în materiale auxiliare, cum ar fi accesorii de tip glafuri. Această iniţiativă contribuie la reducerea impactului asupra mediului şi la promovarea unei economii circulare sustenabile.”

    Tâmplăria produsă de companie este realizată la comandă, în conformitate cu bugetul şi specificaţiile tehnice ale fiecărui client. „În contrast, lanţurile de magazine cu vânzare în masă comercializează produse fabricate în serie. Noi ne focalizăm pe oferirea de soluţii personalizate, care să se potrivească perfect nevoilor şi preferinţelor fiecărui client. Această abordare ne permite să creăm produse de calitate, realizate cu atenţie la detalii, dar şi să construim relaţii durabile cu clienţii noştri.”

    Parteneriatele desfăşurate de Deco Plast sunt în principal cu distribuitori, atât locali, cât şi internaţionali, companii cu acţionariat român, italian sau belgian, care achiziţionează tâmplăria de la Deco Plast şi se ocupă separat de gestionarea transportului şi montajului. „În ceea ce priveşte exportul, produsele noastre merg, cu precădere, spre distribuitori din Italia în proporţie de 50%, 30% spre Franţa, respectiv 20% în Belgia. La nivel de vânzări, partea de distribuţie generează aproximativ 80% din vânzări, lucrările cu montaj 10%, iar exportul tot 10%.”

    Ca unul dintre „producătorii de tâmplărie cu tradiţie în România, şi unul dintre puţinii producători cu prezenţă internaţională în Italia, Franţa şi Belgia”, odată cu punerea în funcţiune a noii unităţi de producţie, construită de la zero în intervalul 2021-2022, compania ţinteşte consolidarea poziţiei internaţionale, în pieţe din afara Europei. „Deco Plast este cel mai mare şi îndrăzneţ vis al nostru! Privind în urmă cu 19 ani, nici nu visam să ajungem aici. Ne dorim să extindem afacerile cu distribuţie mult mai prezentă în Uniunea Europeană şi să contribuim la creşterea acestei industrii într-un mod durabil şi inovator. Referitor la viitorul companiei, momentan nu luăm în considerare vânzarea afacerii, ci dorim să o păstrăm în continuare în cadrul familiei noastre”, susţine Mirela Ivaşcu.

     

    Antreprenoriatul, un maraton

    Despre sine, antreprenoarea spune că e o persoană foarte organizată, dar nu mereu punctuală. „Sunt zile în care mă simt ca un atlet care participă la un maraton. Îmi place foarte mult ce fac, îmi doresc să construiesc mai mult şi de aici îmi iau toată energia necesară. Sunt şi o persoană foarte optimistă, care vede mereu partea plină a paharului, şi asta ajută mult.”

    În opinia sa, antreprenoriatul te dezvoltă foarte mult ca om, dar subliniază că este important să găseşti ceva la care eşti bun şi să urmezi cu multă răbdare şi muncă acea cale. „Pe parcursul călătoriei, esenţiale sunt determinarea, perseverenţa şi ambiţia. Indiferent de domeniul ales, antreprenoriatul aduce cu sine provocări şi foarte multă muncă, însă şi satisfacţiile sunt pe măsură.”