BusinessMagazin

Category: Resurse umane

Analize la obiect din domeniul resurselor umane – tot ce trebuie să știi despre angajatori, locuri de muncă disponibile si multe altele

  • Cum a lovit criza in romani: acasa deprimati, la munca tristi

    Este ora cinci dupa-amiaza, iar ochii lui stau pe ceas de la
    patru. Andrei lucreaza intr-o multinationala de telecomunicatii si
    asteapta, ca in fiecare zi, terminarea programului. La ora cinci
    trimite mesaje prietenilor pe Facebook si isi verifica hambarele de
    pe Travian. “De regula, imi petrec doua ore din timpul programului
    facand altceva decat ce am de munca, una dimineata si una seara”,
    recunoaste el, nemultumit ca, desi la inceput lucrau patru angajati
    in departamentul sau, acum au ramas doar doi, iar volumul de munca
    s-a dublat pe aceiasi bani. Cu toate astea, isi gaseste timp si
    pentru alte activitati si paseaza munca de la o zi la alta. Daca
    angajatorul a putut sa puna pe umerii a doi oameni munca pentru
    patru, atunci si el simte ca-l pacaleste, ca se razbuna facand
    altceva.


    Tanarul vorbeste despre o situatie generala care se petrece in
    firma sa – sefii stiu, dar sunt si ei in aceeasi barca. Slujba nu-l
    mai face de mult timp fericit, ci a devenit, dupa patru ani de
    munca in acelasi loc, strict “o obligatie necesara”, adica sursa de
    bani care ii asigura un trai decent de la o luna la alta. Dar daca
    priveste la ce se intampla in alte domenii, jobul sau parca nu mai
    e la fel de neplacut.

    Fericirea nu cunoaste adresele multor concetateni, daca e sa
    privim cele mai recente date furnizate de Comisia Europeana. Ca sa
    fim mai exacti, doar un roman din doi declara in sondaje ca se mai
    simte calm, linistit, fericit, plin de energie sau de viata.
    Tristetea nu a navalit doar in Carpati, ci pe tot batranul
    continent, insa diferentele fata de 2005-2006, de cand exista
    ultima raportare, sunt foarte mari de la tara la tara. Ponderea
    celor care se declara fericiti in cea mai mare parte a timpului a
    scazut in Romania cu 8% (de la 56% la 48%), in Grecia a scazut cu
    18%, in Spania si Belgia cu 9%, in Italia si Slovenia a crescut cu
    5%, in Bulgaria cu 4%. Media europeana indica o scadere cu 4%. “Nu
    as spune ca angajatii sunt mai putin fericiti”, replica Monica
    Dona, Human Capital Consultant la agentia de recrutare Lugera &
    Makler.


    Numarul de posturi vacante de pe piata este semnificativ mai mic
    decat in anii precedenti, asa incat angajatii si-au schimbat
    atitudinea fata de locul de munca, fiind mult mai interesati de
    stabilitate. Probleme apar, in viziunea ei, numai in cazul
    angajatilor mai putin motivati de activitatea lor: fie iesirile la
    tigara sunt prea dese, fie timpul petrecut pe internet pentru
    distractie e mai mare. “Pentru angajatii cu activitate de birou,
    cred ca internetul este cea mai mare sursa de distractie. In cazul
    angajatilor tineri, Facebook, Twitter si Youtube sunt principalele
    portaluri pe care isi petrec timpul”, spune Dragos Gheban, manager
    al Catalyst Solutions. E si explicatia pentru care accesul la
    aceste pagini a fost blocat de unii angajatori, si asta inca mult
    dinainte de aparitia crizei si a recesiunii.

    In aceasta perioada, problemele economice si efectele lor sunt
    de altfel principalul motiv de ingrijorare pentru romani, aproape
    jumatate dintre ei (47,6%) fiind afectati in mare si foarte masura,
    nivel mai ridicat fata de 2009, cand aproximativ 36,4% se gaseau in
    aceasta situatie, potrivit unui studiu realizat de compania de
    cercetare Mednet Marketing Research Center pe un esantion
    reprezentativ in Bucuresti si in orasele cu peste 100.000 de
    locuitori. Totodata sunt tot mai putini si cei care nu au simtit
    deloc sau doar in mica masura repercusiunile crizei; daca anul
    trecut mai mult de un sfert dintre locuitorii marilor orase se
    aratau rezistenti in fata problemelor din economie, in 2010
    ponderea s-a redus pana la 17,6%.

  • Retrospectiva 2010 – Seful cel nou

    Aproape ca nu a fost domeniu important din economie in care sa
    nu fi existat macar o schimbare de management in 2010. Au venit
    sefi noi in banci, retail, industria bunurilor de larg consum, IT
    sau telecom. Unii au fost inlaturati pentru ca rezultatele
    companiilor pe care le conduceau nu mai justificau prezenta lor in
    pozitia de conducere, in alte cazuri mandatele au expirat si nu au
    fost prelungite, altii au plecat invocand motive personale si au
    fost si cateva situatii in care schimbarea a fost motivata de o
    promovare a managerului respectiv. Plecarea Lilianei Solomon de la
    conducerea Vodafone Romania, dupa cinci ani in care a fost una
    dintre cele mai puternice femei din business, a fost cea mai
    surprinzatoare miscare de acest gen. A plecat la Londra, unde, de
    la 1 decembrie, ocupa functia de director de operatiuni pentru
    Europa. Locul sau a fost luat de un expat – Iñaki Berroeta, fostul
    sef al filialei Vodafone din Malta.

    Si Shachar Shaine, presedintele URBB, a plecat tot in luna
    noiembrie, dupa sase ani de mandat. A fost unul dintre cei mai
    longevivi manageri din industria berii si unul dintre cei mai vechi
    expati – a venit pentru prima oara in Romania in 1999. Deocamdata
    nu a fost dezvaluit numele celui care il va inlocui pe Shaine, dar
    se stie ca va fi un alt israelian. Seful URBB nu a fost singurul
    berar care a plecat in 2010 de la conducerea companiei – in
    ianuarie, Stephan Maria Weber a parasit functia de presedinte al
    Ursus, invocand motive personale. In luna martie, a fost inlocuit
    de americanul Gary Whitlie, care are o experienta de 26 de ani in
    cadrul grupului SABMiller.

    De altfel, a doua jumatate a anului a fost extrem de dinamica
    din acest punct de vedere. Groupama, Hilton, Profi, Microsoft si
    Pepsi sunt alte companii care si-au schimbat directorii generali
    din septembrie si pana acum. Doar la Groupama expatul Dennis
    Rousset a fost inlocuit de un manager roman – Sanda Nicoara, fostul
    director de operatiuni si director general adjunct al companiei.
    Aceasta a fost, de altfel, intelegerea initiala, rolul lui Rousset
    in Romania fiind clar conturat inca de la inceput – lansarea
    companiei si pregatirea unui executiv roman. In celelalte cazuri,
    alegerea actionarilor a fost de a aduce alti expati, o noua
    lovitura data managerilor romani, despre care nu de putine ori s-a
    spus ca nu ating performantele colegilor lor din strainatate.

    Un caz aparte este ING Pensii, Emilia Bunea, fostul CEO, fiind
    inlocuita de un alt roman, Marius Popescu. Bunea a plecat in luna
    martie la Amsterdam, unde coordoneaza finantele companiilor de
    asigurari si pensii ale grupului din zece tari. Mai exact, a fost
    numita director financiar al ING Central Europe.O alta miscare
    surprinzatoare si o premiera, in acelasi timp, a fost plecarea lui
    Calin Tatomir de la Microsoft Romania. In locul lui a venit un
    expat care va avea o sarcina dificila, in conditiile in care
    compania nu a mai fost pana acum condusa de un strain.

  • Retrospectiva 2010 – calendarul celor mai mari concedieri ale anului

    De la inceputul lui 2009, peste 400.000 de romani au intrat in
    randul somerilor. Este foarte mult, mai ales in conditiile in care
    ne apropiem rapid de momentul in care vom avea mai multi pensionari
    decat angajati. Cei mai loviti au fost bugetarii, care au fost
    eliminati pe rand din schemele de plata ale institutiilor de stat
    si care vor continua sa plece si in anul urmator.

    De altfel, anuntul autoritatilor romane de a disponibiliza, pana
    la finalul anului, peste 60.000 de angajati din sectorul public
    face ca numarul concedierilor anuntate sa fie de cinci ori mai mare
    decat cel al angajarilor la nivelul intregii Uniuni Europene,
    potrivit Raportului de monitorizare a pietei muncii, publicat de
    Comisia Europeana.

    Angajatii din Ministerul Transporturilor au avut anul acesta cel
    mai mult de suferit, in special cei de la CFR. Ei au fost printre
    primii care au fost anuntati ca vor ramane fara locul de munca, iar
    numarul vehiculat ramane impresionat chiar si pentru un an de
    criza, cand concedierile sunt un fenomen normal – 10.300 de oameni
    dati afara.


    Nici macar cea mai mare companie din Romania nu a fost ocolita
    de probleme. OMV Petrom a inceput anul cu un plan serios de
    disponibilizari – 3.000 de oameni. In top intra si Romtelecom, care
    este la al doilea val de plecari masive, dupa ce primul a avut loc
    acum doi ani, cand compania a renuntat la 2.500 de oameni. Compania
    a ales varianta negocierilor pentru incetarea colaborarii. Astfel,
    o parte a ales sa plece de bunavoie, in schimbul unor pachete
    compensatorii consistente, iar 400 de angajati au fost transferati
    catre Ericsson Romania inca din luna ianuarie.

  • Zici ca jobul tau e oribil? Topul celor mai ciudate meserii (GALERIE FOTO)

    Listverse.com a pregatit o lista cu zece joburi care fac ca si
    cel mai nebunesc loc de munca sa para o placere.

    Iata care sunt cele mai ciudate meserii din lume:

  • Noul sef al GSK Romania: Mizam pe cresterea accesului pacientilor la tratamente inovatoare

    “Impreuna cu colegii mei din Romania ne vom concentra eforturile
    pe cresterea accesului pacientilor la tratamente inovatoare si
    eficiente si, de asemenea, vom continua sa raspundem provocarilor
    sociale cu care se confrunta romanii. Sunt mandru ca pot fi parte
    din indeplinirea unui obiectiv ambitios stabilit de echipa din
    Romania, acela de a contribui la cresterea sperantei de viata a
    romanilor care, din pacate, este cea mai redusa din Uniunea
    Europeana”, a spus Pascal Prigent, director general GSK
    Romania.

    Pascal Prigent a venit la GSK de la Eli Lilly Franta, unde a
    condus divizia de Neurosciences and Cardiovascular, fiind
    responsabil de activitatile de marketing si vanzari pentru un
    portofoliu cu o valoare de aproximativ 300 milioane de dolari. In
    acelasi timp, a fost responsabil de dezvoltarea strategiilor de
    marketing si cercetare de piata pentru celelalte divizii.

    Pascal Prigent a absolvit Reims Management School si un MBA la
    INSEAD. Si-a inceput cariera in industria farmaceutica in 1996, in
    compania Eli Lilly, ca reprezentant de vanzari, ocupand ulterior
    roluri in marketing, vanzari si management general in Franta, SUA
    si Chile. Ca director general al GSK Romania, Pascal va fi
    responsabil pentru cresterea si dezvoltarea diviziei farmaceutice a
    GSK si de Europharm Distributie.

  • Cursa medicilor spre taramul fagaduintei

    Ca au fost doua mii sau trei mii de medici, asa cum sustin
    organizatorii, nici nu mai conteaza. Targul, organizat intr-un
    hotel din sudul Bucurestiului, a fost luat cu asalt de halatele
    albe. Liftul urca pana la etajul al 13-lea, cel unde are loc
    evenimentul, iar la coborare constati ca n-ai cum sa mai iesi. Zeci
    de oameni isi dau coate pentru un loc in ascensor.

    Ies cu greu, imi trag sufletul si deja aud doua tinere cu
    planuri pentru tari mai insorite: “Eu zic ca mai bine invatam
    impreuna franceza. Ne e si mai usor si sigur ne recruteaza la
    targul urmator”. Tinerele tocmai au inceput deja rezidentiatul si
    se gandesc sa plece la absolvire, de aceea si-au predat inca de
    acum CV-ul si celelalte documente. Ne intoarcem si ne lovim de
    Dragos, proaspat student la medicina si probabil cel mai tanar
    doctor dintre sutele prezenti la targ. Pana sa duc pana la capat
    intrebarea, Dragos spune ca toata lumea vrea sa plece in Vest ca sa
    faca bani. “Nu se mai poate aici. Mi se pare normal ca aceia care
    au prins deja experienta cu spitalele noastre sa plece.” Si el vrea
    sa plece, iar cat timp acolo tara unde va ajunge ii va permite sa
    aiba o viata decenta, nici nu mai conteaza locul: “Vreau sa nu am
    grija zilei de maine, sa am o masina si in timp sa-mi cumpar o
    locuinta. Nu mi se pare ca cer mult dupa ce o sa am zece ani de
    studii”.

    Daca Dragos e mai pragmatic, Andreea Munteanu, endocrinolog
    rezident, e mai cumpatata. Inca din primii ani de studentie o batea
    gandul sa plece. O deranjeaza conditiile din Romania. Standardul
    profesional pe care il apreciaza ca destul de scazut, lipsa
    sanselor de a se remarca si in plus mereu invocata parte
    financiara. “Ma retin familia si speranta inceputului ca poate va
    fi mai bine si poate daca muncesti mult si poate daca arati ca esti
    bun si poate daca…” Andreea se opreste si reformuleaza: “As vrea
    sa plec in Franta pentru ca sunt endocrinolog si acolo stiu ca sunt
    sanse mari de avansare”.

    Intrebat ce argumente i-ar da unui medic sa nu paraseasca tara,
    presedintele Colegiului Medicilor, profesorul Vasile Astarastoae,
    raspunde franc: “Nu am niciun argument”. Totusi, medicul vorbeste
    despre dificultatile pe care le intampina cei plecati la munca in
    Occident: perioada de adaptare dificila, lipsa prietenilor si a
    cunostintelor, problemele cu necunoasterea limbii. Am reformulat
    intrebarea si, incercand sa aflu ce-i determina pe ceilalti doctori
    sa ramana in tara, am primit mai multe ipoteze de lucru: pe de-o
    parte, dificultatea de a se desparti de familie, apoi comoditatea
    si frica de concurenta, mai ales dupa o anumita varsta. Exista insa
    medici cu ani buni de experienta care raman nu de teama concurentei
    din afara, ci pur si simplu pentru ca au reusit sa-si creeze o
    situatie materiala si sociala care sa le permita sa duca o viata
    decenta. Cel mai greu ramane insa pentru cei la inceput de
    drum.

    Nu doar tinerii vor sa plece. Doar ca pentru cei trecuti de
    30-40 de ani, lucrurile se complica. Sau, dupa cum se exprima un
    medic, e mai mult decat atat, e o “aventura”. Mihaela Axente este
    specialist in neurologie pediatrica si are deja bagajele facute. In
    scurt timp va ingriji bolnavi din Marea Britanie. Cand o intreb ce
    motive are ca sa plece, medicul nu se plange atat de bani, cat mai
    ales de viitorul tot mai incert. “Am o pozitie destul de buna aici
    si as pleca pur si simplu pentru lipsa de perspectiva si de orizont
    pe plan profesional.” Axente nu se vede mutata definitiv in insula,
    ci doar provizoriu. Pentru multi dintre medici, o problema e si
    limba, de aceea singura optiune pentru o pondere ridicata a
    halatelor albe este Marea Britanie, unde pot sa vorbeasca limba la
    un nivel corespunzator.

  • De ce au devenit angajatii dependenti de bonurile de masa

    La supermarket, multi scot la casa numerar, ceva mai putini
    platesc cu cardul si poate la mai bine de jumatate dintre cei care
    stau la rand in fata noastra vedem celebrele tichete de masa. Le
    scot tacticos, le completeaza pe loc si le desprind unul cate unul
    din carnetul special in care sunt legate. Si le vedem tot mai des,
    atata vreme cat numarul de magazine cu care emitentii de tichete au
    incheiat parteneriate si numarul angajatilor care le primesc la
    salariu a atins un nivel impresionant. Iata si cifrele: din circa
    4,2 milioane de angajati, peste doua milioane primesc bonuri de
    masa de la companiile la care lucreaza. Aceste tichete sunt insa
    oferite doar in mediul privat.


    Si numarul magazinelor care accepta aceasta modalitate de plata
    este mare. “Tichetele emise de Edenred sunt acceptate in 50.000 de
    magazine afiliate din toata tara”, spune Iulian Alexe, directorul
    de marketing si comunicare al emitentului de tichete Edenred,
    fostul Accor Services, cel mai mare jucator de pe piata
    tichetelor.


    De altfel, potrivit studiului salarial si de beneficii PayWell
    2010, realizat de PricewaterhouseCoopers, tichetele de masa
    reprezinta cel mai oferit beneficiu de companiile din Romania – 89%
    dintre companiile chestionate spun ca includ acest beneficiu in
    pachetul extrasalarial al angajatilor si cam asa au stat lucrurile
    si in anii trecuti, cand, in medie, procentul ajungea la circa 75%.
    Atractia acestui tip de beneficii tine de facilitatile fiscale pe
    care le ofera. Astfel, tichetele de masa, tichetele de vacanta si
    tichetele – cadou au adus importante beneficii fiscale companiei
    care le ofera, fiind deductibile la calculul impozitului pe profit
    si scutite de la plata contributiilor social-salariale si
    social-patronale. Incepand cu luna iulie, legea a fost modificata,
    iar aceste tichete au devenit impozabile cu cota de 16%,
    corespunzatoare impozitului pe venituri din salarii, platibil de
    angajat.


    Initiativa a fost in mod repetat criticata de angajati si
    angajatori deopotriva, insa in destul de putine cazuri a
    reprezentat un motiv pentru a exclude tichetele de masa din
    pachetul de beneficii.

    Raman, chiar si asa, beneficiile cele mai eficiente financiar pe
    care le pot oferi angajatorii, iar angajatii le pun in topul listei
    de preferinte tocmai datorita accesului imediat si foarte putin
    conditionat in ceea ce priveste utilizarea lor. La o valoare fixa
    de 8,72 de lei pentru un tichet de masa si, in general, la 22 de
    bonuri primite lunar, un angajat poate merge la cumparaturi si
    umple cosul cu produse necesare pentru o saptamana sau doua. Cei
    192 de lei reprezinta, in cele din urma, o suma destul de mica, asa
    ca, in cazul celor mai multi angajatori, tichetele de masa
    reprezinta doar o parte din pachetul de beneficii extrasalariale,
    completat de alte produse sau servicii, precum asigurarile de
    sanatate sau primele acordate la ocazii speciale.

  • Paradoxul crizei: numarul angajatilor cu salarii de peste 1.000 de euro a crescut cu 11.000

    Astfel, numarul angajatilor cu salarii brute de peste 1.000 de
    euro a crescut cu aproape 11.000, respectiv un avans de 5% in
    perioada analizata. In schimb, angajatii cu castiguri brute de pana
    in 1.000 de lei s-au imputinat cu peste 286.000, adica o scadere de
    30%.

    In toamna anului trecut, 6% din totalul angajatilor au castigat un
    salariu brut de peste 1.000 de euro / luna, in timp ce 5% dintre
    salariati au avut un venit la nivelul salariului minim pe economie,
    de 751 de lei in 2009.

    Detalii pe www.gandul.info.

  • Economia vidului sau cum sa faci bani din nimic

    Un bec, un frigider, un microprocesor si un obiect de mobilier
    nu par sa aiba absolut nimic in comun. La o privire mai atenta
    insa, niciunul dintre ele n-ar putea fi fabricat fara ca anumite
    componente sa fie supuse unor procese de vidare, prin care poate fi
    obtinuta, spre exemplu, atmosfera controlata din interiorul becului
    sau vidarea incintei unde urmeaza sa fie depozitat freonul folosit
    de frigidere pentru racire. Totul se realizeaza prin intermediul
    unor instalatii industriale bazate pe tehnica vidului, care ajung
    de cele mai multe ori la dimensiuni foarte mari, comparabile cu
    cele ale unei cladiri cu cateva etaje, si care au folos in aproape
    orice, de la ambalarea multor produse alimentare si pana la vidarea
    otelului, in siderurgie.

    Adrian Bodea era cercetator specializat in tehnica vidului la
    Institutul de Fizica Atomica de la Magurele cand a decis, in 1992,
    sa puna bazele unei afaceri cu instalatii de vidare. “Argumentul
    principal a fost situatia destul de inapoiata a economiei si
    industriei romanesti in raport cu tehnologiile folosite in Vest”,
    povesteste Corneliu Bodea, care a intrat si el un an mai tarziu in
    compania Adrem Invest, alaturi de fratele sau mai mare. Era o
    perioada cand cele mai multe fabrici din Romania isi procurau
    instalatiile de vidare din tari vest-europene sau de la importatori
    si distribuitori locali. Restul cumparau de la FAN – Fabrica de
    Aparatura Nucleara, devenita ulterior, dupa privatizarea din 1998,
    Nuclear Vacuum, care se ocupa printre altele si de productia de
    echipamente si instalatii de tehnica a vidului. “La momentul
    privatizarii am incercat sa achizitionam fabrica, dar nu s-a
    intamplat pana la urma”, spune cu regret Corneliu Bodea, astazi
    vicepresedintele companiei.

    Planurile de afaceri ale celor doi frati fusesera deja date peste
    cap de perioada dificila a industriei intrate in cadere libera
    odata cu inchiderea multor unitati, timp in care in Europa,
    productia traversa o perioada infloritoare, iar fabricantii de
    sisteme de vidare erau suprasolicitati. Dincolo de exemple precum
    Arctic, Antibiotice Iasi sau diverse institute de cercetare, Adrem
    Invest si-a pierdut o buna parte dintre clientii din Romania si s-a
    orientat catre piata internationala. “Industria romaneasca devenise
    incapabila sa sustina un asemenea business”, evoca Bodea momentul
    cand a luat decizia, mai ales ca Adrian Bodea stabilise o legatura
    cu Edwards, un producator britanic de sisteme de vid care facea
    parte din grupul British Oxygen Company, avand astfel deschiderea
    catre exterior.

    Compania s-a transformat din importator in proiectant si executant
    de instalatii la cheie si s-a orientat tot mai mult spre piata
    externa, dominata de nume precum Siemens sau Pfeiffer Vacuum, care
    impart o piata de ordinul mai multor miliarde de euro, potrivit
    Pneurop, comitetul european al producatorilor de instalatii de vid.
    Piata este greu de cuantificat, insa un punct de reper in
    industrie, compania britanica Edwards, a inregistrat anul trecut o
    cifra de afaceri de aproape un miliard de dolari (725 de milioane
    de euro), echivalentul a aproximativ 20% din intreaga industrie
    europeana, dupa unele estimari. In Romania, productia este aproape
    inexistenta, iar importatorii si distribuitorii de componente
    cumuleaza incasari de ordinul zecilor de milioane de euro. Adrem
    Invest a avut anul trecut afaceri de zece milioane de euro, in
    crestere cu 40% fata de nivelul atins in 2008, si mizeaza anul
    acesta pe incasari cel putin comparabile.

    De altfel, nici compania fratilor Bodea nu produce sistemele in
    Romania, ci in tari precum Finlanda, Italia, Rusia sau anumite tari
    din Africa de Sud, prin intermediul partenerilor. Practic, doar
    proiectarea se face in Romania, iar productia si executia
    sistemului se realizeaza in strainatate. “Exista insa anumite
    secrete de productie, componente pe care le fabricam aici”, sustine
    Bodea, facand referire, de pilda, la o idee a fratelui sau,
    patentata la nivel european, de vidare a otelului cu un consum de
    20 de ori mai mic de energie decat in mod traditional.

    Costul unui sistem de vidare porneste in principiu de la un milion
    de euro, insa poate ajunge, in functie de complexitate si
    dimensiuni, si la zeci de milioane de euro. Cel mai scump sistem
    proiectat si instalat de Adrem a costat putin peste 7 milioane de
    euro, valoare care prin comparatie cu nivelul din alte piete este
    chiar si cu 20% mai mica.

    “Proiectul se desfasoara pe etape, iar banii sunt incasati de-a
    lungul unei perioade mai mari de timp”, explica Bodea una dintre
    principalele probleme din domeniu. La semnarea unui contract,
    clientii achita un mic avans din intreaga valoare, urmand sa faca o
    plata mai consistenta odata cu finalizarea fiecarei etape a
    proiectului, ceea ce inseamna ca furnizorul instalatiei trebuie sa
    investeasca in prima faza din buzunarul propriu. “Am avut
    dintotdeauna o problema cu lichiditatile. La un moment dat,
    incasarile din contractele anterioare nu mai erau suficiente pentru
    lansarea altora noi”, spune Bodea, cu completarea ca o finantare de
    la banci nu le-a fost o alternativa la indemana, intrucat bancherii
    preferau sa crediteze companii din domenii mai atragatoare decat
    cel al tehnicii vidului, mai ales cand marjele de profit erau mai
    mari decat nivelul de aproximativ 10 procente din domeniu.

    Pentru o companie din domeniul tehnicii vidului fara capital si
    putere mare de investitie, lipsa lichiditatilor poate duce la
    inchiderea afacerii. Perspectiva i-a impins pe fratii Bodea sa
    diversifice activitatea, in incercarea de a genera fonduri din care
    sa sustina linia de business principala. “Asa a pornit divizia de
    automatizari de retele de utilitati, ce lucreaza de asemenea cu
    contracte de valori mari, platite insa in termen mai scurt decat
    cele pentru instalatiile de vid”, explica vicepresedintele Adrem
    Invest.

    N-a fost totusi suficient, intrucat durata de executie si nevoia de
    capital erau in continuare destul de mari, motiv pentru care
    diversificarea a continuat prin preluarea unor activitati de citire
    a contoarelor de energie electrica si administrare a grupurilor de
    masura externalizate de grupul ceh CEZ in urma cu doi ani. Jumatate
    din cifra de afaceri va proveni de aici in 2010, in timp ce
    automatizarile vor insemna in jur de 30%, iar proiectarea si
    instalarea sistemelor bazate pe tehnica vidului vor aduce
    restul.

    “Nu inseamna ca renuntam la linia de business initiala”, precizeaza
    Corneliu Bodea, mai ales ca limitarea data de faptul ca nu mai sunt
    deschise fabrici de productie noi este doar aparenta. Pe de-o
    parte, durata de viata a unui sistem de vidare nu este foarte mare,
    iar pe de alta parte intervine progresul tehnologic, cu inlocuirea
    anumitor componente din sistemele existente. “Pentru noi e o
    afacere de familie, pe care vrem sa o pastram si sa o predam mai
    departe generatiilor viitoare”, spune antreprenorul

  • Cum au fost ultimii doi ani pentru piata de recrutare din Romania

    “Situatia prin care trecem este de necrezut!” Asa incepe Radu
    Furnica discutia cu BUSINESS Magazin. Nu e un raspuns la o
    intrebare anume, este doar o declaratie rece si taioasa, cu atat
    mai alarmanta cu cat vine din partea unui om care, in general, se
    fereste in aparitiile publice sa se plaseze in tabara pesimistilor.
    Tonul discutiei ce a urmat si scenariul conturat de Furnica s-au
    potrivit perfect cu vremea din acea dupa-amiaza ploioasa de inceput
    de octombrie.

    Cel mai mult se arata socat Furnica de amploarea blocajului din
    piata. “Este foarte simplu sa castigi atunci cand piata te ajuta,
    insa acum, cand lucrurile nu mai merg bine, actionarii nu se
    gandesc sa schimbe managementul, ci prefera sa stea deoparte si sa
    vada cum le scad afacerile, gasind managerilor scuza ca in asemenea
    conditii economice nimeni n-ar putea avea rezultate prea bune”,
    spune el. Or, ce ar trebui sa faca actionarii este ca tocmai acum
    sa investeasca in schimbare. Pe de o parte, atitudinea actionarilor
    este de inteles – le e greu sa creada ca pot gasi manageri care
    sa-i ajute sa creasca atunci cand toata piata scade. In plus,
    firmele de executive search nu sunt deloc ieftine, iar in multe
    bugete nu si-au mai gasit locul anul acesta activitatile de
    recrutare.

    Numeroase companii au inceput sa practice preturi de dumping, in
    speranta ca vor gasi astfel clienti si, mai mult decat atat, sa
    apeleze la metode de recrutare care s-ar potrivi mai degraba pentru
    pozitii de entry level sau, cel mult, de specialisti, cum ar fi
    site-urile sau portalurile de recrutare online. “Multe firme au
    disparut si mai multe au ajuns sa se vanda pe 1.000 de euro pentru
    un proiect si in curand este posibil sa dispara si ele”, apreciaza
    head-hunterul.

    Unii dintre cei vizati de omul de afaceri ar putea sa spuna ca au
    fost nevoiti sa faca aceste compromisuri pentru a supravietui si ca
    aceasta ar fi noua valoare reala a tarifelor, in conditiile in care
    rulajul lichiditatilor disponibile a devenit foarte limitat.
    Practic, piata de executive search a ajuns la valoarea din 2006,
    aproximativ 3,8 milioane de euro. Pentru a intelege cat de mare a
    fost scaderea, sa facem comparatia cu anii de gratie 2007-2008,
    cand afacerile companiilor ajungeau la 7,6, respectiv 8 milioane de
    euro pe an. Angajatorii recrutau masiv pentru toate posturile de
    management, iar head-hunterii castigau nu doar prin volumul de
    proiecte, ci si datorita faptului ca salariul managerilor era mai
    mare, iar recrutorii erau platiti procentual, in functie de acest
    indicator.

    Acum, scaderea uriasa nu vine doar din faptul ca au fost sensibil
    mai putine proiecte in ultimii doi ani, dar si din cauza ca banii
    incasati de companiile de recrutare au fost mai putini, ca urmare a
    deciziilor de a-i plati mai modest pe managerii angajati.
    “Sfarsitul anului va marca o perioada de 24 de luni in care noi nu
    am avut niciun proiect de recrutare in servicii financiare, desi
    aici erau cei mai mari clienti ai nostri. In 2008, 65% din
    veniturile noastre erau din servicii financiare”, mentioneaza
    Furnica, referindu-se la firma fondata de el, LDS. Desi nu a
    compensat pierderea venita din sectorul financiar, presedintele LDS
    a mentinut afacerea prin proiecte in industrie, bunuri de larg
    consum sau energie. Are nevoie, la fel de mult ca oricine
    altcineva, de lichiditati constante, in conditiile in care
    costurile companiei se ridica la 40.000 de euro in fiecare luna. De
    altfel, Furnica este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai scumpi
    head-hunteri din piata, onorariile ridicandu-se la o treime din
    salariul brut anual al persoanei recrutate prin intermediul
    LDS.


    Totusi, fata de anul trecut, considerat dezastruos, piata cunoaste
    usoare tendinte de crestere in 2010, cu aproximativ 1,3 milioane de
    euro. Accentul cade pe “usoare”, fiindca numarul schimbarilor la
    nivel de top management este pana acum foarte mic. Mihai Ghyka a
    revenit la conducerea Bergenbier, Kraft Foods si-a schimbat
    directorul general, noul sef fiind indianul Gerard Chandran, iar la
    Ursus a venit tot un expat, Gary Whitlie, cu experienta
    internationala in industria berii.

    Chiar daca piata de recrutare la nivel de top management ar
    putea cunoaste si in anii urmatori cresteri, acestea vor fi foarte
    mici. In consecinta, costurile tinute in frau raman o recomandare
    la fel de valabila, intrucat vremurile bune raman deocamdata de
    domeniul trecutului. “Daca peste cinci ani vom atinge din nou
    nivelul din 2008, eu voi fi mai mult decat multumit”, declara Radu
    Furnica. Chiar daca orizontul de timp invocat pare mai degraba
    inspaimantator pentru cei ce spera intr-o redresare mai rapida,
    estimarea are temei, avand in vedere ca volumul de proiecte de
    executive search si salariile din 2008 erau rezultatul unei
    explozii a pietei si al unui context economic care este putin
    probabil sa se repete curand.

    Tot intr-un orizont similar de timp vede Furnica si eventualitatea
    de a-si vinde compania, din nou eligibila in ochii investitorilor,
    dupa ce parteneriatul LDS cu Korn/Ferry s-a incheiat. Omul de
    afaceri isi evalueaza compania la 10 milioane de euro, insa spune
    ca ar putea obtine mult mai mult atunci cand piata isi va reveni,
    asa ca, pentru moment, prefera sa mai astepte venirea
    investitorului si a ofertei porivite. Nici sa cumpere nu ar fi
    interesat, intrucat o achizitie in acest sector nu inseamna decat o
    achizitie de capital uman, iar acum Furnica nu vede pe nimeni in
    piata cu care ar putea incheia un parteneriat.

    Cu toate acestea, oferte sunt, probabil, destule la nivelul
    pietei. Companiile infiintate in urma cu trei-patru ani si care au
    prins valul cresterii economice stau acum pe margine si au ajuns in
    pragul falimentului. Pentru ele, cel mai bun lucru care s-ar putea
    intampla ar fi sa primeasca o oferta de parteneriat, insa pana acum
    niciuna dintre companiile importante nu s-a aratat interesata de
    extindere.