BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • Pravalia de IT

    Dupa ce a semnat contractul prin care a vandut afacerea Best Distribution catre grecii de la CD Media pentru 3 milioane de euro, Octavian Radu, presedintele grupului RTC Holding, a cugetat putin si a tras linie. In urma cu doi ani, cumpara de la omul de afaceri Teo Paduraru compania Best, care includea lantul de magazine Best Computers si divizia de distributie Best Distribution. Acum a renuntat la aceasta din urma, in timp ce brandul de calculatoare a fost desfiintat; o parte dintre magazine au fost inchise pe motive de neprofitabilitate, iar restul au fost integrate in lantul Diverta. „Cred ca nu mai exista niciun viitor pe piata din Romania pentru magazinele mici de IT“, a comentat Radu la incheierea tranzactiei pentru Best Distribution.

    Cat adevar exista insa in aceasta afirmatie a omului de afaceri? Predictia sumbra pentru magazinele mici ar putea fi contrazisa prin exemplul celor cateva mii de astfel de comercianti din piata, majoritatea cu afaceri in crestere, conform lui Gyorgy Baba, directorul Primex, companie cumparata anul acesta de grupul turc Sabanci Holding, detinatorul brandului Teknosa.

    Terra Soft, de exemplu, companie din judetul Dambovita detinuta de doi oameni de afaceri, Ovidiu Brezan si Liviu Stoica, vinde produse IT inca din 1998. Este drept, pe partea de IT functioneaza un singur magazin, in orasul Targoviste, dar compania are in paralel o retea de peste 40 de magazine GSM in toata tara prin intermediul unui parteneriat cu Vodafone. „Vanzarile de IT vor ajunge anul acesta la peste 850.000 de euro, in crestere cu aproximativ 15% comparativ cu 2006“, estimeaza Costel Cruceru, directorul diviziei IT a Terra Soft. Povestea acestui magazin, chiar daca nu foarte spectaculoasa, indica faptul ca retailul de echipamente electronice si IT are viitor nu numai pentru lanturile mari de retail, dar si pentru magazinele mai mici, de la coltul strazii. „Terra Soft a deschis magazinul IT intr-o perioada in care cererea pentru aceste produse era foarte mare pe piata. De atunci s-au schimbat foarte multe, dar noi am continuat sa crestem“, spune Cruceru. Pentru a-si mentine aceste cresteri, Terra Soft s-a orientat in ultimii ani din ce in ce mai mult catre segmentul de servicii post-vanzare (consultanta, mentenanta, service etc.), care inseamna in prezent in jur de 70% din cifra de afaceri. „Motivul este lesne de inteles. Nu mai poti face bani numai din comert, in conditiile in care clientul cere si consultanta, suport tehnic sau service pentru computere dupa achizitie“, puncteaza directorul diviziei IT a Terra Soft. „Si este foarte adevarat ca, daca nu isi regandesc strategia si incep sa ofere si servicii, multe magazine mici vor disparea.“

    Parerea lui Cruceru e sustinuta si de Nicolae Ontiu, directorul companiei One IT, care are in prezent doua magazine IT, unul stradal in Baia Mare si unul in Polus Center din Cluj Napoca, deschis saptamana trecuta in urma unei investitii de 95.000 de euro. „Cred ca fara o strategie bine conturata, multe dintre magazinele mici de computere nu vor avea sanse sa reziste pe piata. Cea mai buna miscare este integrarea in oferta si a serviciilor IT ce aduc valoare adaugata.“ In cazul One IT, serviciile inseamna peste 50% din cifra de afaceri, care va depasi anul acesta un milion de euro, potrivit estimarilor lui Ontiu – o crestere cu 70% fata de 2006, mai ales datorita deschiderii celui de-al doilea magazin in preajma sarbatorilor, perioada foarte buna in retailul IT. Alte 10 procente provin din comertul online, iar planurile companiei pentru 2008 vizeaza cresterea vanzarilor pe Internet pana la 30% din cifra de afaceri. Astfel ca, la fel ca si in cazul Terra Soft, veniturile One IT de anul acesta vor proveni doar in proportie de aproximativ 30-40% din retailul propriu-zis.

    Aceeasi evolutie o urmareste si Beta N Computers, companie care a inceput sa comercializeze echipamente IT in 1996 in Bucuresti. „Pana prin 2002, afacerile au mers foarte bine“, isi aminteste Nicolae Nedelcu, directorul companiei. Acum, retailul aduce din ce in ce mai putini bani – in jur de 350.000 de euro anul acesta, in scadere fata de anii trecuti, cand afacerile ajungeau si la un milion de euro, fapt care l-a inpins si pe Nedelcu sa se orienteze catre servicii integrate. „Anul acesta, 20% din cifra de afaceri va proveni din servicii, dar la anul speram ca ponderea sa fie cel putin egala cu cea a retailului.“

    Astfel de exemple demonstreaza faptul ca viitor exista pentru magazinele mici de IT, numai ca nu doar din retail, solutia fiind serviciile integrate, combinate cu vanzarea efectiva de computere si componente IT. „Daca as fi proprietarul unei retele mici de magazine IT si nu mi-as imagina viitorul decat in aceeasi industrie, mi-as baza activitatea in cea mai mare parte pe servicii cu valoare adaugata, personalizate“, confirma Dragos Simion, vicepresedintele lantului de retail Flamingo. Altfel spus, varietatea de produse nu mai e in sine un avantaj competitiv, moment in care ramane ca lupta cu concurenta sa se bazeze pe o oferta cat mai completa de servicii.

  • Focus grup cu zugravi

    CONTEXTUL: In 2006, Düfa Deutek se plasa intre cei mai mari trei producatori de vopseluri. Cresterea rapida a pietei a pus la indemana companiilor de profil sansa de a-si mari rapid afacerile.

    DECIZIA: Anul trecut, compania a identificat cateva nise pe care sa-si joace cartile, un exemplu fiind vopseaua Profi Weiss, sub gama Deutek Profi, dezvoltata impreuna cu zugravii profesionisti. O alta noutate a fost vopseaua superlavabila cu agenti antimucegai pentru baie si bucatarie, sub marca Danke!.

    EFECTELE: Vanzarile companiei au crescut cu 45% fata de aceeasi perioada a anului anterior, depasind 14,5 milioane de euro, urmand ca pentru tot anul afacerile companiei sa depaseasca 30 de milioane de euro. Düfa Deutek detine acum o cota de piata de 15% si se plaseaza in topul primilor trei producatori de profil, conform estimarilor companiei.

    Vanzarile nu ar fi crescut cu 45% in prima parte a acestui an fata de aceeasi perioada a anului trecut fara a fi „impinse“ de ritmul de crestere a pietei de finisaje, considera Gabriel Enache, directorul de marketing al Düfa Deutek. Enache identifica aici doua directii distincte: atat segmentul constructiilor noi, impulsionat de investitiile in domeniul imobiliar, cat si segmentul renovarii locuintelor, sustinut de cresterea veniturilor populatiei.

    Un rol important l-a jucat insa, in completare, adaptarea portofoliului de marci si produse la noile tendinte de consum, declara Enache. El da doua exemple: vopseaua superlavabila cu agenti antimucegai pentru baie si bucatarie (sub marca Danke!) si vopseaua Profi Weiss (sub gama Deutek Profi), dezvoltata impreuna un zugravi profesionisti. Pentru lansarea vopselei Profi Weiss, procesul de dezvoltare a durat nu mai putin de doi ani, spune reprezentantul companiei. „In primul an nu am dezvoltat o reteta de produs, ci mai degraba am studiat ce-si doresc zugravii profesionisti“, spune Enache. Pentru adunarea informatiilor au fost folosite studii de comportament de consum, testari „in orb“ (clientul nu stia marca pe care o foloseste), focus grupuri. Odata terminata „partea usoara“ a procesului, „a urmat partea incitanta – interactiunea cu zugravii“. La intalniri au fost prezenti pe de o parte reprezentantii Düfa-Deutek (cu echipele din departamentele tehnic, cercetare si marketing, dar si consultanti externi), iar de cealalta parte, cateva zeci de zugravi profesionisti.

    In aceasta etapa, interactiunea dintre cele doua „tabere“ a avut loc atat in centrul tehnic al companiei, unde s-au realizat experimentele cu vopseluri, dar si in deplasari pe teren. „In final, zugravii au fost cei care au ghidat intregul proces pentru obtinerea echilibrului corect intre atribute precum putere de acoperire, grad de alb, usurinta in aplicare, rezistenta la spalare“, explica Enache. Ulterior s-a ajuns la o lista scurta cu cateva retete, moment din care realizarea efectiva a vopselei a mai durat cam un sezon, „pentru ca mai erau necesare o serie de testari interne“. La final, produsul a fost inca o data testat „in orb“, alaturi de cele doua cele mai bine vandute vopsele de pe piata, Savana (produsa de Fabryo) si Policolor, de catre o agentie de cercetare pe un alt lot de zugravi.

    Conform unui studiu Omnibus efectuat de Mercury Research in perioada februarie-martie, cele trei marci ale companiei se plasau in topul primelor cinci branduri de vopsea din punctul de vedere al gradului de notorietate in randul populatiei din mediul urban, alaturi de aceleasi Savana si Policolor. Astfel, marca Düfa a atins un nivel de notorietate de 75%, in timp ce Danke! a ajuns la 72% si marca Super la 67%.

    Pentru a tine pasul cu cererea in crestere, compania a lansat din 2006 un program de investitii in urma caruia ar urma ca Düfa sa-si creasca, pe termen mediu, capacitatea de productie cu 50%. Spatiile de depozitare ar urma sa se dubleze si ele pe termen mediu, conform planurilor de investitii. Pentru anul in curs au fost bugetate investitii de 4 milioane de euro. Si pentru anii urmatori, Düfa Deutek se asteapta ca piata sa creasca intr-un ritm de 15-20% pe an, urmand ca momentul de maturizare a pietei sa duca la crearea unui nucleu de 3-4 producatori puternici, ce vor detine minim 80% din piata.

    Compania infiintata in 1998 ca un joint-venture intre doi investitori romani si concernul Meffert AG din Germania si-a schimbat anul trecut numele: Düfa Romania a devenit Düfa Deutek, al doilea cuvant provenind din termenii „Deutsche“ (german) si „Technologie“ (tehnologie). Din 2005, actionarul majoritar al companiei este fondul de investitii Advent International, in urma unei tranzactii evaluate la 15 milioane de euro.

  • Unde fugim de criza

    Cand am venit prima data in Romania, in urma cu un deceniu, probabil ca oamenii interesati de private equity ar fi incaput intr-unul dintre lifturile care v-au adus aici“, spunea saptamana trecuta Robert Luke in deschiderea primei conferinte anuale a Asociatiei de investitii private si capital de risc din sud-estul Europei (SEEPEA). Afirmatia era facuta in fata unei sali pline a hotelului Howard Johnson Grand Plaza din Bucuresti, prilej pentru Luke de a completa ca se bucura ca „numarul celor interesati a crescut nu numai in Romania, ci si in intreaga Europa de Sud-Est“.

    Iar daca pana acum jocurile in industria de private equity au fost facute de fondurile de dimensiuni mici sau medii, cu capitaluri de cateva zeci sau sute de milioane de euro, acum sunt semnale ca numele mari au pus Romania pe harta lor. „Urmatorul mare val in tranzactii vor fi investitiile de private equity“, sustine Florian Nitu, managing partner al firmei de avocatura Popovici Nitu si Asociatii. El spune ca mai multe fonduri care pana acum nu au intrat pe piata romaneasca analizeaza acum companii din cele mai diverse domenii.
    In ultimii ani, valoarea sumelor stranse de firmele de administrare ale fondurilor cu capital privat a crescut exponential in toata Europa, zona de est a continentului nefacand exceptie, arata Javier Echarri, secretar general al EVCA (asociatia europeana a fondurilor de private equity). Fondurile stranse pentru Europa Centrala si de Est au atins in 2006 un nivel record de 2,25 mld. euro, cu un miliard mai mult decat in anul precedent, potrivit statisticilor EVCA. „Aceasta realizare reflecta interesul in crestere al investitorilor institutionali pentru prezenta in regiune“, comenteaza oficialii asociatiei. Cu atat mai mult cu cat peste 80% din capital a fost strans din afara zonei central si est-europene. In plus, EVCA atrage atentia ca cele 2,25 miliarde reprezinta doar sumele adunate de fondurile care au declarat Europa Centrala si de Est drept zona lor tinta, neincluzand acele fonduri care ar putea aloca o parte din investitii in aceasta regiune, dar centrul lor de interes este in alta parte.

    Nivelul record nu arata neaparat ca sunt mai multe fonduri interesate de partea aceasta a Europei, cat ca fondurile au capitaluri din ce in ce mai mari. Lucru reflectat deja in valoarea afacerilor incheiate. „Vom trece la o alta talie a tranzactiilor“, sustine Cristian Nacu, partener al Enterprise Investors (EI), companie poloneza ce administreaza mai multe fonduri cu activitate in Europa Centrala si de Est. EI, care a strans in urma cu un an al saptelea fond, Polish Enterprise Fund VI, cu un capital de 660 de milioane de euro, este actionar la compania Siveco din Bucuresti si la producatorul de materiale de constructii Macon Deva si a vandut recent lantul de supermarketuri Artima catre grupul Carrefour. Nacu aduce ca exemplu chiar portofoliul Enterprise Investors: „Toate tranzactiile incheiate de PEF VI sunt de 35-40 de milioane de euro. Acum 2-3 ani, o tranzactie de 30 de milioane era ceva special“.

    La randul lor, reprezentantii Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), probabil cel mai important investitor cu capital de risc de pe piata romaneasca din ultimii 15 ani, apreciaza ca in zona sud-est europeana vor intra noi jucatori de dimensiuni mai mari, cu fonduri de peste un miliard de euro. Fondurile cele mai mari cu activitate in regiune au in prezent capitaluri de 500-700 de milioane de euro. Pentru acestea, valoarea medie a unei investitii este cuprinsa intre 50 si 75 de milioane de euro, in timp ce pentru fondurile de peste un miliard – care ar urma sa intre, conform BERD, in piata din 2008 – o tranzactie medie ar fi la nivelul de 150-200 de milioane de euro.

    Intrebarea este daca exista suficiente tranzactii posibile de asemenea dimensiuni, iar analistii BERD incearca un raspuns indirect, aratand ca – potrivit statisticilor EVCA – penetrarea capitalului de risc in regiune este extrem de redusa si este suficient loc de crestere. Deocamdata, in 2006 au fost investite in Romania, potrivit EVCA, 110 milioane de euro din capitalul fondurilor de investitii, iar pentru acest an Robert Luke estimeaza depasirea pragului de 200 de milioane de euro. „Valoarea afacerilor s-ar putea dubla, pe baza tranzactiilor despre care am informatii in acest moment“, spune Luke, completand insa ca exista si varianta ca negocierile in aceste tranzactii sa se prelungeasca pana anul viitor. Pe baza datelor comunicate de companiile implicate sau estimate de unele surse din piata, este perfect posibil ca valoarea investitiilor realizate de fonduri in acest an sa fi trecut deja de 250 de milioane de euro.

    Insa tendinta e clara din perspectiva lui Robert Luke: „valoarea investitiilor cu capital privat se va dubla an de an in urmatorii 3-5 ani“. Luke este managing director al companiei de administrare GED Capital, care a inchis deja un fond (Fondul Roman Post-Privatizare) cu activitate in Romania, dupa investitii de 44 de milioane de euro, si a lansat un al doilea fond destinat regiunii balcanice – GED Eastern Fund II – cu un capital de 140 de milioane de euro.

    Piata de private equity din Romania ar fi de fapt la inceputul unei pante ascendente, dupa un recul in perioada 2004-2005, nu atat la nivel de valoare, cat ca numar de tranzactii, cauzat de ciclul de viata al fondurilor de investitii. In 1996-1997 s-au strans mai multe fonduri destinate Romaniei si tarilor din zona care s-au implicat in cateva zeci de companii. Durata de viata a unui asemenea fond este in general de 7-10 ani, astfel ca acum doi-trei ani si-au incheiat activitatea. Cum economia nu a evoluat prea bine inainte de 2000 si unele fonduri chiar au avut probleme cu unele investitii, nu s-au mai strans alte sume pentru Romania. Abia dupa ce economia a inceput sa creasca si a devenit evident ca Romania va deveni membru al UE, interesul industriei de private equity pentru cea mai mare piata din sud-estul Europei si-a revenit. Dar fondurile noi s-au strans abia dupa 2004 si doar in ultimii doi ani au fost active.

    Pe de alta parte, zona est-europeana este inca relativ nedescoperita de multi investitori, apreciaza Jim Strang, director de investitii si director de achizitii la Gartmore Private Equity. „Multi investitori vor cauta noi zone in care sa se extinda, mai ales in contextul in care industria de private equity trece acum printr-o criza la nivel de finantare, dupa criza creditelor ipotecare subprime din SUA“, considera Strang. „Sunt mai multe fonduri mari care prospecteaza deja piata din regiune“, spune si Michael Tetreault Schilling, partener al Linklaters, una dintre cele mai mari firme de avocatura la nivel global. Linklaters lucreaza deja la cateva tranzactii mari in regiune, dar Schilling nu a dat mai multe detalii.

  • Nu mai ploua cu bani

    Acum exact un an, presedintele filialei romanesti a Citigroup, cel mai mare grup bancar din lume, spunea ca se asteapta la o crestere a numarului companiilor care vor folosi listarea la bursa pentru a atrage fonduri. „Cred ca anul viitor vom vedea mai multe listari, atat la Bucuresti, cat poate si la Londra“, declara atunci Shahmir Khaliq, presedintele Citibank Romania. Khaliq a fost contrazis in ceea ce priveste bursa de la Bucuresti – singura listare importanta anuntata pentru 2007, Transgaz, inca urmeaza sa se produca -, iar Londra s-a dovedit intr-adevar o tinta pentru mai multe companii din Romania in cautare de finantare, dar o tinta neatinsa pana acum decat de A&D Pharma, distribuitorul de farmaceutice care a ajuns anul trecut la cota London Stock Exchange (LSE).

    RCS&RDS, operatorul telecom care testeaza la Oradea intrarea si pe teritoriul comunicatiilor mobile, anuntase lunile trecute ca are nevoie de 500 de milioane de dolari pe care spera sa-i gaseasca la investitorii de la bursa din City, iar mai nou spera sa obtina chiar pana la 575 de milioane de dolari (peste 390 de milioane de euro). „Conditiile neprielnice ale pietei“ au fost motivul invocat in comunicatul de presa trimis prin serviciul online de informare al LSE. Aceeasi sintagma a aparut si in comunicatul de presa al Telemobil, cel care anunta in septembrie ca suma de 125 de milioane de dolari necesara pentru finantarea operatorului mobil Zapp nu mai poate fi obtinuta prin emiterea de obligatiuni pe piata internationala.

    Nu e mai putin adevarat ca, in ciuda crizei financiare in plina manifestare, LSE ar putea parea in continuare favorabil pentru tranzactii. Luna trecuta, Banca Reglementelor Internationale prezenta un studiu care indica faptul ca pe bursa din Londra s-a tranzactionat anul acesta cea mai mare cantitate de lichiditati din lume, conchizand ca dominatia Londrei continua sa creasca in fata celor din New York sau Tokio, aflate in scadere. Totusi, RCS nu e singura reticenta fata de sansele oferite de bursa londoneza; operatorul turc de televiziune prin satelit Digiturk a anuntat si el de curand ca renunta la intentia de a se lista la LSE.

    Daca prima optiune pentru Zapp este acum suportul din partea actionarilor, RCS nu are aceasta varianta. Prin natura actionariatului, RDS nu are surse externe care sa poata pompa jumatate de miliard de dolari. Despre Zoltan Teszari, omul de afaceri care controleaza 60% din RCS&RDS prin Cable Communications Olanda, se spune ca nu are alte afaceri si reinvesteste integral profiturile in dezvoltare. Dar nivelul profitului de anul trecut e doar o fractiune din suma necesara, fara a mai pune in discutie faptul ca mai exista 40 de procente sanse ca ceilalti actionari sa-si doreasca incasarea dividendelor. Surse din piata financiara, citate de Ziarul Financiar, spun ca RDS e acum in discutii pentru a contracta un imprumut sindicalizat de 500 de milioane de dolari, cel mai mare de acest fel initiat in Romania, cu ajutorul Citi in consortiu cu ING Bank.

    O alta companie care isi pregateste listarea e BitDefender, companie desprinsa de curand din grupul Softwin. Florin Talpes, proprietarul BitDefender, si-a ajustat la randul lui planul, declarand recent pentru BUSINESS Magazin ca fata de acum cateva luni, cand alegerea era intre bursa din Londra si cea din New York, acum este luata in calcul si cea din Bucuresti. Argumentul lui e ca aproape jumatate din investitorii care cumpara in ringul londonez sunt prezenti si la Bucuresti.

    Deloc surprinzator, brokerii sustin ca BVB e o optiune valida si chiar de preferat in raport cu o bursa straina. Razvan Pasol, presedintele Intercapital Invest, spune ca daca RCS&RDS ar fi ales sa se listeze la Bucuresti, „influentele internationale ale crizei ar fi fost mai reduse“. La randul lui, Stere Farmache, presedintele BVB, spune ca listarea aici ar fi fost finalizata cu succes: „Au mai fost cazuri in care listarile au fost amanate din cauza conditiilor nefavorabile de pe piata. La bursa din Bucuresti ar fi gasit probabil banii pe care ii cereau in oferta. Anul trecut s-au strans circa 225 de milioane de euro pentru oferta initiala a Transelectrica, deci o oferta RCS&RDS de pana in 400 de milioane de euro nu ar fi fost greu de acoperit“.

  • 10.000 de euro, cifra magica?

    Cand spui piata auto din Romania, spui inevitabil Dacia, care a contribuit ani la rand cu cel putin jumatate din vanzarile de masini noi. Caderea taxelor vamale, aprecierea monedei nationale si mai ales cresterea puterii de cumparare au facut ca masinile de import sa muste permanent din cota de piata a Dacia, care a ajuns la aproximativ 30%. Si atunci apare ca fireasca intrebarea – mai poate reveni Dacia la cotele dinainte sau ar trebui sa se multumeasca cu 30% din piata?

    „Datorita efectului Logan in piata exista acum 27 de modele apartinand a 17 marci, care au ca pret de pornire cu toate taxele incluse sub 10.000 de euro. Este un segment concurential in care Dacia a declansat o scadere a preturilor“, explica saptamana trecuta François Fourmont, directorul general al Automobile Dacia, in cadrul unui seminar organizat de Ziarul Financiar impreuna cu Dacia, Goodyear si Castrol. Din prezentarea lui reiesea ca Dacia detine in prezent mai mult de 70% din segmentul sub 10.000 de euro, dar cresterea producatorului national nu va mai veni ca pana acum de la varianta berlina a Logan, cunoscuta si sub denumirea de Logan Sedan. Cu alte cuvinte, Logan Sedan, baza vanzarilor Dacia, a atins un plafon in Romania, si fara evenimente macroeconomice deosebite sau programe nationale precum prima de casare, volumul anual se va mentine la un nivel oarecum constant.

    „Anul viitor vor exista pe piata varianta pick-up si cea in doua volume din gama Logan“, spunea Fourmont. Practic, lansarea furgonetei si a variantei pick-up din familia Logan se simt imediat in topurile de vanzari, deoarece „un client de Dacie papuc (denumirea populara a variantei Pick-up – n. red.) nu ar fi platit niciodata 25.000 de euro pentru un Nissan Navara si a preferat sa astepte aparitia modelor Logan“. Situatia de pe piata romaneasca, unde masinile ieftine sunt de departe cele mai bine vandute, nu difera foarte mult de cea din Franta, de exemplu, unde 75% din piata este reprezentata de masini al caror pret se situeaza sub 15.000 de euro.

    Vanzarile totale de masini noi in Romania ar putea atinge in acest an 350.000 de unitati, ceea ce ar corespunde unei cresteri de aproximativ 20% fata de anul precedent. „Contextul in care a evoluat piata auto din Romania a fost datorat faptului ca avem inca cel mai scazut grad de motorizare din cele 27 de tari ale Uniunii Europene“, este de parere Marius Tudor, secretar general al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile. Pe acest fond, majorarea veniturilor populatiei, accesul mai facil la finantare si promotiile importatorilor au facut ca in acest an numarul de masini vandute sa fie de peste doua ori si jumatate mai mare fata de anul 2003.

    In plus, spre deosebire de pietele auto din Polonia sau Bulgaria, unde vanzarile de automobile noi au avut de suferit dupa aderarea la Uniunea Europeana in urma exploziei importurilor de automobile second hand, inmatricularile de automobile noi nu au fost aproape deloc afectate.

    Desigur, acest lucru nu s-a intamplat datorita reorientarii pietei, ci introducerii taxei de prima inmatriculare, care presupune plata unor sume care depasesc chiar si de pana la trei ori valoarea masinii second-hand cumparate dintr-o tara vest-europeana. In acelasi timp, daca se cumpara un automobil nou, care indeplineste spre exemplu normele euro 4 (masina produsa dupa 2005) si are un motor de sub 1,6 litri, taxa este de aproximativ 160 de euro.

    Nu mai este de mirare astfel ca Romania a ajuns anul acesta una dintre tarile cu cele mai multe inmatriculari de vehicule noi raportate la 1.000 de locuitori. Iar euforia din statisticile APIA se va regasi si in alte domenii. „Cat timp functioneaza industria auto, functioneaza toata economia. Este industria care pune presiune si pe industria lubrifiantilor si duce la scaderea preturilor“, a declarat Dan Mihoc, country president pentru grupul British Petroleum.

    Cum parcul auto este mult mai vechi decat in restul Europei – informatiile vehiculate in piata iau ca reper o varsta medie a parcului national de peste 14 ani, la care in Europa se pune problema casarii masinilor -, si piata lubrifiantilor, estimata la aproximativ 140.000 de tone (inclusiv consumul industrial), este dominata de uleiuri cu performante limitate. Si in cazul altor accesorii si componente auto se respecta aceeasi distributie pe categorii de pret, un exemplu fiind piata de anvelope sau cea de sisteme de securitate.

    „Consumatorii incep sa aprecieze functiile de confort ale sistemelor de securitate, precum pornirea motorului din telecomanda, dar chiar si asa, 60% din cele 60.000 de sisteme de securitate estimate a fi vandute anul acesta vor fi din gama ieftina. Chiar si asa, piata trece de 7,4 mil. de euro“, spune Cristian Filip, director de marketing al Falcon Electronics, principalul jucator de pe piata de profil. Revenind insa la tendinta remarcata de François Fourmont – plafonarea vanzarilor de masini ieftine -, analistii anticipeaza ca o viitoare crestere a pietei auto si implicit a industriilor conexe va veni din partea produselor din gama medie, dar si superioara.

    De aceea, si ritmul de crestere a vanzarilor de masini avansat de secretarul general al APIA pentru anul viitor este de doar 10%. Nu va mira insa pe nimeni daca la finalul lui 2008 dealerii vor bifa si pragul de 400.000-450.000 de masini vandute, corespunzator unei cresteri de 15%-25%. Nu de alta, dar chiar si anul 2005, cand piata a marcat cea mai mare crestere din istorie – peste 41%-, a debutat tot cu o estimare de 10%.

    Nu doar low-cost

    Urmand exemplul vanzarilor de masini, unde creste interesul pentru masinile scumpe, si investitiile din industria auto si de componente par a se concentra pe hi-tech.

    Know-how: „Este vorba de joburi care implica o valoare adaugata si un grad tehnologic mai ridicat. Nu stiu daca este faza a doua sau a treia, dar de anul trecut si mai ales din acest an, investitorii straini din domeniul componentelor auto au in plan proiecte care se bazeaza mai mult pe transfer de know-how“, afirma Sorin Vasilescu, director in Agentia Romana pentru Investitii Straine (ARIS).

    Proiecte: El spune ca 10 companii straine vor investi direct 500 de milioane de euro in proiecte ce vor genera mai mult de 3.500 de noi locuri de munca, dupa ce alte 6.000 de locuri de munca au fost create in acest an in industria auto in urma unor investitii in valoare de 770 de milioane de euro facute de companii precum Pirelli, Hutchinson sau Delphi.

  • Omul nostru din Austria

    Explicatia oficiala a companiei privind decizia de a face aceasta schimbare a fost faptul ca John Cusa urmeaza sa se implice in dezvoltarea unor proiecte noi tot in cadrul grupului si ca activitatile solicitante care il asteapta nu i-ar mai permite sa ramana in functia de director general al Tornado, pe care o detine de 4 ani. Nici Gerald Maier (45 de ani), noul director general, nu comenteaza mai mult. A venit in Romania in urma cu doua luni, cu misiunea de a reorganiza Tornado si de a schimba strategia de afaceri.

    „Piata de distributie IT&C din Romania inca are la baza un model de business imbatranit“, spune Maier. „Si pe termen lung acest model nu va mai putea sustine cresteri comparabile cu cele de pana acum pentru companiile din industrie, mai ales pe o piata ce devine interesanta pentru mari companii straine“, considera managerul, facand aluzie la intrarea recenta pe piata a Technomarket, dar si la alte nume vehiculate in ultimul an, precum Mediamarkt sau Dixons.

    In Romania nu a vrut sa vina de la bun inceput. „Numai dupa ce m-am intalnit cu proprietarii companiei si am analizat piata am luat decizia“, vorbeste Maier despre primul contact pe care l-a avut cu Eugen si Liviu Lepadatu. Iar piata in sine a avut o contributie importanta, avand in vedere posibilitatile de crestere de aici, deosebite de cele din Vest.

    Planurile lui Maier cu privire la Tornado pentru urmatorul an vizeaza in primul rand reorganizarea interna a companiei, ce presupune redefinirea departamentelor, optimizarea procedurilor, cresterea nivelului de comunicare intre angajati. Numai ca, din punctul sau de vedere, cladirea de birouri a companiei nu este mediul cel mai favorabil pentru aceasta schimbare, avand in vedere ca „sunt prea multe ziduri, cand ar trebui sa fie de fapt un spatiu deschis. Alternativa nu am insa, pentru ca nici nu pot sa sparg aceste ziduri si nici de o mutare nu se poate pune problema. Cel putin nu deocamdata“.

    Maier vrea sa schimbe si conceptia, intalnita uneori in companiile din Romania, ca directorul general este cel ce trebuie sa raspunda de absolut toate departamentele si singurul care trebuie sa ia decizii. Astfel ca deja a inceput sa acorde responsabilitati, putere de decizie (dar si controlul asupra bugetelor de cheltuieli) managerilor fiecarui departament, rolul lui fiind de a lua doar deciziile strategice.

    Totodata, Tornado se va concentra pe dezvoltarea in segmentul de vanzari online catre parteneri, care ar trebui sa ajunga cam la jumatate din cifra de afaceri pe 2008, pentru care insa Maier nu vrea sa faca estimari. Anul trecut, Tornado a avut o cifra de afaceri de 105 mil. euro, iar pentru acest an estimeaza 130 mil. euro. Iar ceva mai indepartat, poate din 2009, dar deja schitat pe harta Europei aflata pe unul dintre peretii noului birou al lui Maier, este extinderea Tornado Sistems in tarile apropiate Romaniei.

    Pe piata de distributie IT&C din Romania, evaluata de Asesoft Distribution la un miliard de euro, situatia s-a asezat in cea mai mare parte – in segmentul distribuitorilor de branduri, primele trei pozitii sunt ocupate de Tornado Sistems, Omnilogic si Scop Computers. Pe partea distributiei de componente, piata este dominata de Asesoft, RHS si Asbis, iar pe retail, incluzand aici si segmentul online, principalii competitori sunt K Tech, Romsoft si eMag.

    In cazul Omnilogic, spre exemplu, o schimbare de strategie a fost mai mult decat necesara, in conditiile in care anul trecut a fost un an greu pentru companie, lucru vizibil in rezultatele financiare. Daca anul 2005 a fost incheiat cu o cifra de afaceri de 135 de milioane de euro, anul trecut s-a incheiat cu o scadere pana la aproximativ 105 milioane de euro. Insa planurile de revenire sunt mai mult decat optimiste, mai ales ca primele noua luni ale acestui an au adus Omnilogic afaceri de 110 milioane de euro, pe fondul implicarii companiei intr-o serie de proiecte in telecomunicatii si in sectorul bancar. Totodata, a contribuit si faptul ca afacerile companiei s-au extins si in zona serviciilor IT si a dezvoltarii de software, in urma achizitiei de anul trecut a Softnet Development & Consulting.

    „Cresterea de anul acesta ar putea fi de 90% fata de 2006, ceea ce ar insemna ca am ajunge la o cifra de afaceri de 200 de milioane de euro“, estimeaza Gabriel Marin, directorul executiv al Omnilogic – peste estimarile anterioare, cifrate la cel mult 180 de milioane de euro.

    In ceea ce priveste Scop Computers, al doilea principal competitor al Tornado Sistems, compania si-a orientat strategia catre incheierea de parteneriate de distributie – cu Avaya, companie telecom specializata pe servicii de telefonie si call centers, si cu Juniper Networks, care dezvolta si comercializeaza servicii bazate pe IT. „Scopul acestor parteneriate este sa oferim clientilor solutii complete pentru dezvoltarea infrastructurii“, spunea anterior Alexandru Visan, directorul executiv al companiei. Drept urmare, in primul semestru al acestui an, afacerile Scop, care provin in proportie de 90% din distributia IT&C, au crescut cu 30% fata de aceeasi perioada din 2006, pana la 40 de milioane de euro. Firma si-a propus un obiectiv de 90 de milioane de euro pentru intreg anul.

    Carte de vizita

    INGINER. Absolvent al unei facultati de electronica si comunicatii, Maier si-a petrecut primii patru ani din cariera ca inginer intr-o companie austriaca. Dar a renuntat la inginerie pentru a se orienta catre segmentul de marketing si vanzari.

    CEO. Din 1992, timp de opt ani, Maier a fost directorul executiv al companiei austriece de distributie IT CHS GmbH. Aici s-a remarcat prin dezvoltarea unei aplicatii online, intr-o perioada in care internetul nu era inca popular. Totodata, a fost responsabil de deschiderea unei noi filiale in cadrul grupului, timp in care a preluat si functia de director de marketing si vanzari in cadrul diviziei din Germania.

    CONSULTANT. Urmatoarea mutare a fost preluarea conducerii Actebis, de asemenea companie specializata in distributia de produse IT. Inainte de a veni la Tornado, a avut o perioada de tranzitie de cateva luni, timp in care a fost consultant de management pentru mai multe companii din Austria.

  • La shopping

    Retras din afacerile cu bunuri de larg consum, antreprenorul roman Florentin Banu a tresarit, probabil, saptamana trecuta la aflarea vestii ca lantul Carrefour a cumparat supermarketurile Artima. Dupa napolitanele Joe, preluate de Nestlé, supermarketurile Artima deveneau al doilea brand creat de Banu (si vandut intre timp catre fondul de investitii polonez PEFV) care ajungea pe mana unui lider mondial. Numai ca daca in cazul napolitanelor porecla din copilarie a lui Banu (Joe) a devenit un brand al Nestlé si chiar a fost exportat in strainatate, Artima va avea probabil aceeasi soarta ca si Connex, Credisson sau alte marci cumparate si ulterior inlocuite cu branduri internationale.

    „Carrefour are supermarketuri si in alte tari in care este prezent. In plus, acest lucru ne permite sa fim prezenti si in alte regiuni decat cele in care suntem acum. Si asta pentru ca Artima opereaza in vestul Romaniei“, explica Andreea Mihai, director de marketing al Carrefour Romania.

    Intr-adevar, achizitia supermarketurilor Artima nu a surprins analistii, mai ales ca de mai bine de un an piata de profil traverseaza o perioada de efervescenta marcata de numeroase tranzactii, insa de dimensiuni reduse. „E un moment in piata in care sunt de asteptat astfel de achizitii pe zona de supermarketuri. Pentru Carrefour, formatul mare este foarte eficient, dar este pretabil doar pentru orasele mari, cu o «catchment area» (zona de atractie – n. red.) bine pusa la punct, iar achizitia unui lant de supermarketuri e o modalitate de a tinti si localitatile mai mici si, implicit, de a castiga mai multi clienti“, spune Valentin Stefan, consultant in cadrul companiei de consultanta Roland Berger.

    De altfel, aceasta fusese reteta Carrefour si in alte tari precum Belgia, Grecia, Spania, Italia, Polonia ori Turcia. Daca din punctul de vedere al Carrefour decizia are sens, ce motive a avut vanzatorul?

    „Interesul pentru preluarea Artima a fost mai mare decat ne-am asteptat“, spune Cristian Nacu, partener al Enterprise Investors (EI), companie care detinea lantul Artima prin intermediul Polish Enterprise Fund V, unul dintre fondurile de investitii pe care le administreaza.

    EI preluase Artima in anul 2004 de la fondatorul Floretin Banu si alte institutii financiare pentru 17 milioane euro, pentru ca acum sa vanda afacerea la un pret de trei ori mai mare – 55 de milioane de euro. Si totusi de ce au vandut Artima? „Am considerat ca am crescut suficient. Nu am vandut-o pentru ca am fi avut pierderi“, adauga Nacu.

    Ceea ce nu inseamna totusi ca evolutia a fost lipsita de probleme. „Dincolo de aglomeratia din retail este si isteria din real estate“, rezuma el. Cele 21 de supermarketuri Artima localizate in vestul Romaniei au o suprafata de vanzare totala de 21.000 mp, iar oficialii companiei estimeaza pentru acest an vanzari de 95 de milioane de euro, in timp ce Carrefour Romania a depasit anul trecut pragul de 500 de milioane de euro.
    Declansata in urma cu un an, febra achizitiilor de supermarketuri a inclus nume locale, precum Angst, dar si branduri internationale precum Interex, Spar, Profi si Billa. Chiar si Artima a cumparat spatii ale altor retele de magazine.

    „Este un proces de globalizare a comertului. Hipermarketurile fie vor achizitiona toate supermarketurile, fie isi vor dezvolta retele de supermarketuri. Noi suntem decisi sa nu vindem si sa ramanem pe nisa, chiar daca aceasta inseamna si produse cu un pret mai ridicat“, spune Sorin Minea, director general al Angst, care recunoaste insa ca nu a avut pana acum nicio oferta de cumparare.

    Parerea sa este sustinuta si de Erol Inaltekin, director de marketing al retelei G’market. „Probabil ca in 2-3 ani vor mai ramane doar 3-4 mari jucatori care vor domina piata de retail“, crede Inaltekin. El exclude o vanzare a supermarketurilor pe care le detine, „pentru ca avem planuri pentru propria extindere pe piata“.

    Pe lista vanzatorilor ar putea intra insa Mega Image, parte a grupului belgian Delhaize, dupa ce directorul executiv Pierre-Olivier Beckers a declarat recent ca ar putea vinde lantul din Romania printre alte active ale grupului, pentru a-si concentra resursele pe dezvoltarea retelelor din SUA, Belgia si Grecia. La Fourmi este, potrivit analistilor, o alta tinta posibila, avand in vedere ca este detinuta de un fond de investitii. Iar lista ramane deschisa, chiar si cumparatorii de acum putand deveni o tinta de achizitie. Artima este cel mai bun exemplu.

  • Se cauta un Corso

    In cativa ani, probabil va fi inghesuiala pe Lipscani si pe strada Covaci. Deja caut sa inchiriez un spatiu in zona, chiar cu riscul de a-l tine inchis un an“, afirma Oana Mizil, proprietarul si designerul atelierului de moda Deverra. Cu un singur magazin de 33 de metri patrati, la hotelul Marriott, in care vinde rochii de seara, pantofi si bijuterii creatii proprii, Mizil se arata convinsa ca in viitorul apropiat, mai exact in trei sau patru ani, magazinele deschise de brandurile de lux si cele premium vor popula centrul Bucurestiului.
    Dan Barbulescu, presedintele Consiliului de Administratie al Cocor, e de acord in privinta zonei, doar ca el vede viitorul comertului de lux de pe Victoriei, Magheru sau Dorobanti in centre comerciale, nu in magazine de sine statatoare ale brandurilor. Exemplul lui e propria viziune despre schimbarea magazinului Cocor: „In decembrie 2008, Cocor va fi un shopping center tip Luxury Department Store, pentru care mai trebuie investite inca 18 milioane de euro“, promite Barbulescu, cu toate ca nu este prima data cand dezvaluie acest plan, pe care l-a amanat la fiecare termen cu inca doi sau trei ani. In afara de faptul ca suprafata de inchiriat va fi mai mare decat in prezent cu 3.000 de metri patrati, adica pana la 9.000 de metri patrati de spatii de vanzare, galeriile comerciale vor fi recompartimentate, iar cladirea va fi imbracata in panouri publicitare multimedia, afirma Barbulescu. Ambitia celor de la Cocor este ca aici sa se concentreze branduri de lux care acum nu sunt prezente inca pe piata din Romania, intre care Vertu, divizia de lux a Nokia, sau Vera Wang, cu produse destinate nuntilor.
    Daniel Rosner, director de vanzari la Alsa Boutiques, companie care detine franciza pe piata locala pentru brandurile Max Mara, Ermenegildo Zegna, Pal Zileri, La Perla, saluta initiativa conducerii Cocor, insa se declara sceptic in privinta succesului asteptat de la proiect. „La ora actuala cred ca in Romania sunt doar 10-15 branduri de lux. Este oare suficient ca sa «mobileze» un magazin intreg?“, se intreaba Rosner. In schimb, crede ca Lipscaniul, de exemplu, va fi transformat intr-adevar intr-o artera comerciala a luxului, dar nu mai devreme de trei sau patru ani, din cauza lucrarilor de reabilitare a zonei, dar si a numarului mare de cladiri aflate inca in litigiu.
    Dar ce inseamna de fapt lux? Definitiile sunt diferite, in functie de domeniul la care se refera si de felul in care percepe fiecare luxul. O poseta Birkin, de exemplu, este un simbol de lux veritabil, pentru ca in afara de faptul ca are un pret de cateva mii de dolari, e fabricata in atat de putine exemplare, incat listele de asteptare se intind pentru circa doi ani. In Romania, din cauza absentei marcilor de lux, notiunea de lux se identifica insa de multe ori cu ceea ce peste granite inseamna de fapt premium, adica produse de calitate superioara, dar nu atat de scumpe pentru a fi accesibile doar unei clase restranse de clienti. Un astfel de exemplu sunt hainele Stefanel, un brand italian care si-a castigat faima ca vinde haine stilate la preturi accesibile, dar totusi destul de scumpe pentru clientul roman.
    Cu o retea de 11 magazine, plus inca unul care va fi deschis la Cluj pana la sfarsitul anului, Stefanel se asteapta la vanzari de 5,5-6 milioane de euro pentru 2007, cu 20% mai mult decat anul trecut. Primul brand de moda care a intrat in tara cu reprezentanta dupa Revolutie, Stefanel a ales de la bun inceput sa-si aseze magazinul pe Calea Victoriei, in virtutea ideii ca „un magazin exclusiv produce de fapt imagine“, cum spune directorul general Florin Oprea. Tot pe Victoriei aveau sa se deschida mai apoi si magazinele Max Mara, Hugo Boss, magazinele creatoarelor Irina Schrotter sau Kiki Roman sau cel al importatorului de cosmetice de lux Estée Lauder. Tot aici a ales Solmar Grup sa deschida in acest an, cu o investitie de peste un milion de euro, magazinul multibrand Victoria 46, cel mai mare de acest fel din Bucuresti (600 mp), cu colectii ready-to-wear si accesorii marca Balenciaga, Roberto Cavalli, Chloe sau Givenchy. Si tot aici, Solmar si-a anuntat intentia sa deschida un magazin de accesorii – Victoria Accesories.
    Dovedesc toate acestea ca luxul de azi se concentreaza pe vechile artere ale centrului? „Centrul vechi este deocamdata un santier, iar arterele traditionale, gen bulevardul Magheru, Piata Romana, Calea Victoriei sau Calea Dorobantilor au spatii putine si scumpe si cel mai adesea situate la parterul unor blocuri de locuinte“, comenteaza Costel Alecu, directorul diviziei de spatii comerciale a agentiei imobiliare Regatta. „In fiecare tara din lume exista o artera comerciala scumpa, Bucurestiul are o strada in devenire – Calea Victoriei, care nu este imbietoare pentru shopping“, este de parere Daniel Rosner de la Alsa Boutiques. „Acum nu vrei sa te plimbi pe Calea Victoriei, pentru ca este poluare, trafic aglomerat, sunt cladiri in constructie, nu sunt locuri de parcare. Oamenii care vin la cumparaturi pe Calea Victoriei vin tinta la un magazin anume, nu sa faca o plimbare“, considera Rosner.
    Ipoteza stramutarii „luxului traditional“ in centrul istoric este sustinuta si de Artur Silvestri, director general al SGA Romania – Institutul de Consultanta Imobiliara. „Ar fi fost solutia cea mai inteligenta pentru salvarea cladirilor in paragina din centru. Am avea si noi un «sanctuar comercial» la fel ca si capitalele europene din Occident“, apreciaza Silvestri, comparand centrul istoric actual al Capitalei cu „un Bronx de Dambovita“, dar care in acelasi timp e o zona ce ar putea sa rivalizeze pe viitor cu Kohlmarkt din Viena ori cu Old Bond Street din Londra. „Cand privesti in Viena la localnicii ce se misca alene, desi activitatea citadina nu-i lenta, si se intalnesc la o cafea pe Graben, la Lehmann, cum faceau bunicii si parintii lor, intelegi ca numai prin continuitate in geografia luxului exista echilibru istoric si stabilitate in a inainta spre viitor“.
    Consultantul opune acestei viziuni orientarea actuala spre mall-uri si centre de shopping a comertului pentru clasa medie si peste medie, care foloseste aceste spatii tocmai pentru plimbarea si recrearea oferite in urma cu cateva generatii de arterele centrale traditionale ale Capitalei. Asa sa fie? Daniel Rosner spune ca in principiu brandurile de lux nu au ce cauta in mall-uri. Totusi, „cochetam cu ideea de a intra in anumite mall-uri, in anumite conditii, cu anumite linii“, spune el, referindu-se la faptul ca brandul Max Mara, de exemplu, va fi vandut in cel putin patru alte orase din tara: „Suntem in faza in care cautam amplasamente, in special stradale, dar Max Mara poate intra si in mall-uri cu o serie de linii“. Compania estimeaza pentru anul in curs vanzari nete de 2,5-3 milioane de euro, din care Max Mara, primul brand din portofoliu, are o contributie de 45-50%.
    Cine vrea sa castige bani din comertul cu vestimentatie de marca e nevoit sa riste si sa faca investitii care nu pot fi amortizate, in general, mai repede de cinci ani. Solmar Grup a riscat, mizand tocmai pe situarea magazinului de pe Calea Victoriei: „Suntem pe piata de sase luni si avem motive sa credem ca ne vom amortiza investitia in doi ani“, estimeaza Katerina Arvaniti, director de marketing pe divizia de lux a Solmar. Arvaniti spune ca „pilonul de sustinere, atunci cand ne-am hotarat sa deschidem magazinul, a fost un amplasament de top pentru iesirea pe piata de retail. Prin pozitionare aratam ca exista o diferenta intre noi si magazinele din mall-uri sau cele plasate fara sa urmeze o strategie de vanzare“. A deschide un magazin pe Victoriei nu garanteaza insa automat succesul: cel al Escada Couture a fost inchis, pentru ca nu aducea profit. Romanita Iovan, detinatoarea francizei, a pus esecul boutique-ului pe seama chiriilor exorbitante.
    Potrivit companiei imobiliare Regatta, pe Calea Victoriei sunt chirii de pana la 120 de euro lunar pe metrul patrat. La fel si pe Calea Dorobantilor. „Pe strazi ca Magheru spre Piata Romana, pretul ajunge pana la 180 de euro“, afirma Costel Alecu. Pentru centrele comerciale de tip mall, chiriile variaza intre 30 si 70 de euro pe metrul patrat, dar pot urca si la 100 de euro pentru spatii mici amplasate in zone cu trafic mare, potrivit companiei americane Jones Lang LaSalle. Spre comparatie, la Milano, de exemplu, chiriile pentru spatiile comerciale nu trec de 70-80 de euro pe metrul patrat, iar la Paris ajung cel mult pana la 90 de euro pe metrul patrat, arata un studiu al Jones Lang LaSalle. Bucurestiul ocupa, potrivit aceluiasi studiu, a treia pozitie in topul oraselor din Europa ca nivel al chiriilor pentru spatii comerciale, fiind devansat doar de Moscova (200 euro/mp/luna) si Bruxelles (150 euro/mp/luna).
    Chiar si in conditiile in care nivelul chiriilor din Bucuresti a ajuns la astfel de cote, lipsa spatiilor comerciale este unul dintre factorii care au tinut departe brandurile de high fashion internationale. Numarul magazinelor multibrand din Capitala care vand exclusiv marci premium si de lux nu trece de trei: Victoria 46, Jolie Ville Galleria din Baneasa si The Place Concept Store, deschis pe Calea Dorobantilor de catre Iulia Dobrin, creatoarea brandului ID Sarrieri. Iar mari case de moda precum Armani, Dolce & Gabbana, Valentino si-au manifestat interesul de a vinde in Romania in sistem de franciza, dar totul a ramas la stadiul de intentie. Reprezentantii Armani, de exemplu, au venit la Bucuresti pentru a cauta un loc potrivit pentru un magazin propriu, dar fara succes. „Ca sa deschida aici, cu siguranta ca Armani nu vrea mai putin de 400 de metri patrati“, explica Oana Mizil, proprietarul si designerul atelierului de moda Deverra. „Iar altii, ca Chanel, Dior, Hermčs, nu acorda francize si decid asupra extinderii pe o piata numai dupa ce acea piata are deja marcile de top, precum Prada, Dolce Gabbana, Armani sau Yves Saint Laurent“, completeaza Oliver Petcu, managing partner la firma specializata in industria luxului CPP. Dintre cei care au prospectat piata pentru deschiderea unui magazin propriu, doar Louis Vuitton vine anul viitor in Romania, in cadrul hotelului JW Marriott.

  • Un islandez la Odorhei

    Trei saptamani sunt in Romania, una in Islanda. Sunt navetist, dar nu iau masina pana la serviciu, ci avionul“, spune Birgir Jonsson. Islandezul este presedintele si directorul executiv al Infopress Group, cel mai mare grup de tipografii din sud-estul Europei, format in prezent din Infopress Romania si Delta Plus Bulgaria si la care se va adauga in curand o a treia tipografie, din Ungaria. S-a mutat in Romania pentru a pune in aplicare planul pe care l-a conceput pentru dezvoltarea in regiune a grupului sau, ce va incheia anul cu afaceri de 80 de milioane de euro, din care cea mai mare parte de pe urma activitatii din Romania. Tocmai din acest motiv, fondul de investitii Kvos International, ce detine tipografii ca Infopress, Oddi, OPM si Gutenberg, a stabilit centrul de administrare a afacerilor europene la Bucuresti.

    Deocamdata, programul sau e dominat de intalniri cu oameni de afaceri, sedinte, planuri de dezvoltare, rapoarte pe care le are de intocmit pentru Islanda. La biroul din Otopeni ajunge deci destul de rar, cam de 10 ori in aceste doua luni de cand a venit in Romania, pentru ca este mai mereu pe drumuri, fie spre Odorheiul Secuiesc, unde este situata tipografia, fie spre Islanda. Jonsson este in continuare managing director in cadrul Kvos International, iar prezenta lui la Helsinki este necesara mai ales pentru a citi si aproba rapoartele privind dezvoltarea Infopress Group, venite de la directorul executiv din Romania. „Poate parea ciudat, dar sunt propriul meu sef. Potrivit ierarhiei din companie, directorul executiv din Romania trebuie sa raspunda in fata managing directorului din Islanda, iar eu sunt cel desemnat in ambele functii“, explica Birgir Jonsson.

    Decizia de a se muta in Romania cel putin pentru urmatorii cinci ani, pentru a conduce activitatile din Romania, Bulgaria si Ungaria ale grupului, i se pare fireasca. Jonsson este obisnuit cu afacerile in alte tari – sase ani a locuit la Londra, trei ani la Hong Kong. Acum, primul pas important pe care il are de facut in noua functie este extinderea afacerilor grupului in Romania, principalul obiectiv fiind dublarea capacitatii de productie in urmatorii doi ani, astfel incat Infopress Group sa faca fata cererii tot mai mari de tiparituri. La varianta luata in calcul inca de la inceputul acestui an – achizitionarea unui principal competitor din piata – se pare ca nu s-a renuntat in principiu, dat fiind ca in ultimele doua luni, de cand a venit la Bucuresti, Jonsson a purtat discutii cu majoritatea proprietarilor de tipografii mari din tara: „In acest moment nu as cumpara nimic pe piata din Romania. Dar nu exclud pe viitor posibilitatea unei achizitii, pentru ca nu se stie niciodata cum se pot schimba coordonatele pietei“.

    Cel mai important competitor al Infopress pe piata din Romania, tipografia Megapress, cu afaceri estimate la 27 de milioane de euro anul acesta, si-a anuntat intentiile de vanzare inca din 2003, cand o serie de investitori s-au aratat interesati de companie, iar de atunci oferta a ramas deschisa. Ceilalti competitori sunt FedPrint, Coprint, Real sau Monitorul Oficial. „Dupa calculul meu insa este mai ieftin sa pleci de la zero decat sa cumperi si sa investesti unde mai este nevoie“, spune Jonsson. Despre ce sume ar fi vorba? Sumele angajate in total de principalele companii din industrie anul acesta sunt echivalente cu cele 25 de milioane de euro prevazute de Infopress pentru aceeasi perioada. Cea mai mare investitie in randul competitorilor a fost facuta de Megapress – 14 milioane de euro, „suma necesara pentru cresterea capacitatii de productie si a productivitatii muncii, corelata cu reducerea numarului de personal necalificat, caracterizat la nivel de piata de o mare fluctuatie“, dupa cum explica Sorin Penes, proprietarul si seful companiei. Insa anumite tipografii, cum ar fi Coprint, nu au investit deloc, „pe fondul investitiilor anterioare care au sustinut fara probleme afacerile estimate la 16 milioane de euro pentru anul acesta“, potrivit lui Radu Nita, directorul companiei.

    Pentru Infopress Group, Ucraina sau Croatia ar putea fi urmatoarele destinatii de dezvoltare si poate chiar Letonia si Estonia. Pana atunci insa, compania a inceput cautarile pentru un teren in nordul Bucurestiului, unde sa construiasca o a doua fabrica, prin care nu numai sa atinga o capacitate de productie mai mare, dar si sa scada costurile cu transportul tipariturilor de la Odorheiul Secuiesc pana in Capitala sau in orasele din sudul tarii. Planurile sunt cu atat mai avansate cu cat au fost purtate deja si discutii cu dezvoltatorii, astfel incat constructia fabricii sa inceapa chiar de anul acesta. In functie de pretul terenului, investitia in acest proiect va fi intre 25 si 30 de milioane de euro, in conditiile in care fabrica va fi mai mica decat cea de la Odorhei, care se intinde pe 2,5 hectare. Productia in sine va incepe cel mai probabil in a doua jumatate a anului viitor, afirma Jonsson.

    Tipografia din Odorhei a fost infiintata in 1990 de omul de afaceri Albert Andras, iar in actionariatul ei a intrat ulterior fondul de investitii Baring Central European Fund, care a ajuns sa detina aproape 80%. In 2005, Kvos a cumparat integral pachetul de actiuni al tipografiei, pentru o suma estimata de surse din piata la 25 de milioane de euro, iar Albert Andras a ramas director general al Infopress Romania pana acum doua luni, cand Jonsson a venit definitiv in Romania, iar el a decis sa paraseasca firma. „Decizia i-a apartinut in totalitate. Ma gandesc ca a fost influentat si de faptul ca am impus directorilor un contract pe un termen de minim cinci ani, perioada poate prea mare din punctul de vedere al lui Andras. Personal, regret decizia acestuia“, comenteaza islandezul.

    In ceea ce priveste Bulgaria si Ungaria, planul lui Jonsson este intr-o faza ceva mai avansata. In ianuarie a fost finalizata tranzactia prin care grupul a achizitionat 51% din Delta Plus, cea mai mare tipografie din Bulgaria. Compania, care va trece printr-un proces de rebranding in urma caruia se va numi Infopress Group Bulgaria, estimeaza pentru anul acesta o cifra de afaceri de 15 milioane de euro. In Ungaria, Infopress va cumpara in urmatoarele luni o companie care avea in plan sa deschida prin investitie de la zero o tipografie, ceea ce inseamna in total aproximativ 25-30 de milioane de euro. Dar spre deosebire de Romania si Bulgaria, unde Infopress Group se situeaza pe locul intai in topul tipografiilor, intrarea in Ungaria va pozitiona compania pe locul al treilea sau chiar al patrulea in piata, data fiind competitia mare. „Piata din Romania este de aproximativ 100 de milioane de euro anul acesta, iar competitia este cat de cat definita. In Ungaria vorbim de o piata a tipografiilor aproape dubla, unde implicit si competitia este mai puternica“, spune Jonsson. In ce priveste Infopress Romania, firma asteapta pentru acest an venituri de 65 de milioane de euro, fata de 50,2 milioane in 2006.

    Cum se impaca pentru islandez doua functii extrem de importante in companii aflate la mii de kilometri distanta? Pentru Jonsson, secretul managementului la distanta tine de calitatea echipei de conducere. „Daca gasesti oamenii potriviti, compania merge inainte fara sa simta lipsa sefului“, crede el. „In Islanda, spre exemplu, nu mai sunt chiar atat de implicat, cu toate ca functia de managing director presupune destul de multe responsabilitati. Ma concentrez acum mai mult pe Europa Centrala si de Est, care inseamna cam 70% din afacerile grupului Kvos.“

  • Departament, divizie, firma

    CONTEXTUL: Intrat in afaceri dupa Revolutie, omul de afaceri Octavian Radu isi dezvoltase afacerile mai ales in sectoarele de papetarie si mobilier de birou, sectoare in care distributia era realizata prin intermediul unui departament de transport integrat in cadrul aceluiasi grup.

    DECIZIA: Antreprenorul a decis la finalul anului 2002 sa transforme departamentul de transport intr-o afacere separata – TCE Logistica, bazandu-se pe reteaua de distributie la nivel national deja stabilita pentru a satisface cerintele grupului si pe parcul de masini existent, toate aflate in proprietatea sa.

    EFECTELE: Noua companie, integrata in RTC Holding, a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 8,46 milioane de euro, estimarea pentru acest an fiind de 11,5 milioane de euro. De la un singur client – grupul din care se desprinsese – compania a ajuns la un portofoliu de peste 600 de clienti si si-a marit flota de masini de peste cinci ori.

    Grupul RTC ajunsese din 2002 cel mai important jucator pe piata de papetarie din Romania, avand afaceri si in distributia de software sau productia si distributia de mobilier pentru birou. Inca din momentul intrarii in afaceri, Octavian Radu, proprietarul RTC Holding, isi transportase produsele cu propriile masini. Parcul auto al grupului a crescut astfel direct proportional cu afacerile RTC, ajungand la finalul anului 2002 la un total de 58 de masini.

    Omul de afaceri a decis in acel moment sa transforme departamentul de transport intr-o companie independenta de curierat – TCE Logistica, care sa faca parte din acelasi grup. „Decizia a fost logica. Departamentul avea deja 50 de puncte de lucru, iar reteaua de distributie acoperea toata tara“, explica Sorin Sofian, actualul director al companiei. Conform lui Sofian, se ajunsese deja la o dezvoltare suficienta a departamentului incat sa se analizeze posibilitatea de a avea si clienti, nu doar de a satisface necesitatile de transport ale grupului: „Daca vrei sa faci eficinta activitatea de transport si ai si volume mari, iti faci propria companie de transport“.

    Compania si-a inceput oficial activitatea in primele luni ale anului 2003, primul client al companiei fiind grupul din care facea parte. Cifra de afaceri inregistrata in primul an a fost de 1,9 milioane de euro, bazandu-se aproape in totalitate pe activitatile prestate pentru compania-mama. Un portofoliu de clienti a inceput sa prinda contur de la finalul anului 2003; Sorin Sofian spune ca nu a fost foarte greu sa atraga clienti, deoarece piata de curierat era destul de slab dezvoltata incat sa permita aparitia unor noi companii de profil. Primul client al companiei, care se mai afla si astazi in portofoliul TCE Logistica, a fost distribuitorul de produse IT&C Tornado Systems.

    Sorin Sofian spune ca dezvoltarea companiei de la momentul infiintarii poate fi cel mai bine exemplificata prin ponderea grupului RTC in afacerile TCE, pondere care a scazut de la 100% in primele luni de existenta ale companiei la 30% in acest moment. „Avem apoi majorarea parcului auto si inmultirea punctelor de lucru. Am pornit la drum cu 58 de masini, iar acum avem 250, plus 50 de tiruri inchiriate, iar punctele de lucru au ajuns la 210, de la 50 la momentul infiintarii“, spune Sofian.

    Compania a incheiat anul 2006 cu o cifra de afaceri de 8,46 milioane de euro, intr-o piata a curieratului cu o valoare estimata la 200 de milioane de euro pentru acest an. Cele mai mari companii autohtone, Fan Courier, Cargus si Curiero, precum si cele patru multinationale prezente in Romania – TNT, DHL, FedEx (prezent printr-un parteneriat cu Fan Courier) si UPS, care opereaza prin agentul autorizat Trans Courier Service – estimeaza cresteri semnificative ale cifrelor de afaceri in acest an. In aceeasi situatie se gaseste si divizia de curierat a RTC Holding, care estimeaza ca va incheia anul cu o cifra de afaceri de 11,5 milioane de euro. Directorul TCE Logistica isi bazeaza estimarea pe faptul ca doar 10% din companiile autohtone si-au externalizat activitatile de depozitare si distributie. „Outsourcingul logisticii va creste eficienta firmelor din Romania – logistica trebuie lasata pe mana specialistilor“, sustine Sofian. Compania membra a RTC Holding a incheiat insa anul precedent cu o pierdere de aproximativ 779.000 de euro, cauzata, potrivit oficialilor TCE, de introducerea unui soft inadecvat in 2005, de lipsa de productivitate si administrare defectuoasa, precum si de investitiile derulate in 2006, care vor avea un impact negativ si asupra bilantului financiar din acest an.

    TCE Logistica urmeaza sa fie vanduta, Octavian Radu incluzand-o pe lista de afaceri din al caror actionariat doreste sa se retraga. Omul de afaceri a iesit deja din patru afaceri in acest an, prin vanzarea companiei de plati electronice Pay Store pentru 15,5 milioane de euro, a distribuitorului de apa in sistem de watercooler Aqua Regis pentru peste un milion de euro si prin inchiderea Depozitului de Vinuri si a Depozitului de Legume si Fructe. Pana la momentul tranzactiei, TCE Logistica ar urma sa se extinda, ca si competitorii sai autohtoni, pe pietele din regiune, prima tara urmand sa fie Bulgaria, unde TCE va urma divizia grupului specializata in distributia de produse de birotica, papetarie si articole de birou, Be Proffice.