BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • De ce a fost rau cand a fost majorata TVA si nu e bine nici cand ar urma sa fie micsorata?

    Acum, decizia Camerei Deputatilor de a reduce TVA de la 24% la
    5% pentru alimentele de baza (paine, lapte, ulei vegetal, zahar) a
    fost taxata de unii analisti, pentru ca ar diminua veniturile
    bugetare si pentru ca nu ar conduce la scaderea automata a
    preturilor.

    In schimb, oamenii de afaceri din industria alimentara cred ca
    masura ar avea efecte pozitive. Radu Timis, care detine CrisTim,
    cel mai mare producator local de mezeluri, spune ca reducerea TVA
    la alimentele de baza ar fi o “mica speranta data oamenilor” si
    considera ca nici statul nu va pierde atat de mult cum se
    anticipeaza din aceasta masura. “Ar putea scoate la lumina piata
    neagra, care se stie ca este peste 50% din exact pietele pe care se
    doreste aplicarea acestei taxe.”

    Detalii pe www.zf.ro.

  • 8 ani de comert. Cine a pierdut, cine a castigat?

  • Metro: anul acesta 800 de clienti au remodelat spatiile cu sprijinul nostru

    Cu vanzari de 1,23 mld. de euro in 2009, Metro a declansat o
    serie de proiecte prin care sa-si eficientizeze business-ul. Un
    exemplu este si divizia de oameni dedicati relatiei cu clientii din
    comert si horeca, divizie ale carei baze au fost puse anul trecut
    si care urmareste sa ajute la cresterea vanzarilor firmelor din
    segmentele mentionate.

    Pentru remodelarea spatiilor clientilor din retail angajatii
    Metro asigura consultanta gratuita – de la evaluare, sugestii de
    amenajare si pentru alcatuirea sortimentatiei. Durata unui proiect
    de reamenajare variaza foarte mult, in functie de nevoile si
    disponibilitatea proprietarului de magazin dar si in functie de
    spatiu. “Durata medie se plaseaza intre 2 si 3 luni, dar se poate
    ajunge si la proiecte de 4-5 luni”, spune oficialul Metro. Aceeasi
    situatie se regaseste si in cazul costurilor pentru remodelare,
    suportate de antreprenori: pot varia de la cateva sute de euro pana
    la un prag de 10.000 de euro.

    Acest proiect, prin intermediul caruia MCC a participat la
    remodelarea a peste 1.300 de spatii, se desfasoara si pe alte piete
    in care este prezenta reteaua germana.Afacerile micilor comercianti
    reprezinta segmentul cel mai afectat de pe piata, confruntandu-se
    atat cu scaderea puterii de cumparare cat si cu o presiune tot mai
    mare din partea retelelor de discouunt, super si hipermarket. Pe
    parcursul ultimilor opt ani, numarul de spatii de tip convenience,
    care reunesc magazinele de cartier, chioscurile si spatiile din
    benzinarii, au inregistrat cea mai drastica scadere dintre toate
    tipurile de comert inregistrand un declin de 53,9% fata de 2002
    conform datelor companiei de cercetare de piata MEMRB citate de
    reprezentantii Metro Cash & Carry Romania.

  • A doua incercare a Stefanel in Romania. O iesi mai bine?

    “Imi place responsabilitatea. Am crescut mult in ultimul an”,
    spune Carlo Stefanel, managerul Stefanel Romania si fiul lui
    Giuseppe Stefanel, presedintele si actionarul majoritar al
    grupului. Ultimul an inseamna pentru Carlo, care alaturi de fratele
    sau va mosteni afacerea Stefanel, perioada pe care a petrecut-o
    pana acum in Romania, fiind trimis de familie pentru a repozitiona
    reteaua locala in acord cu noua politica a grupului.

    Zvonurile ultimilor ani despre Stefanel nu sunau tocmai bine. Se
    vorbea despre scaderi semnificative ale vanzarilor, despre
    inchideri de magazine, despre o repozitionare a brandului, desi nu
    se stia bine pe ce segment. Reteaua de sute de magazine a
    italienilor era considerata gresit situata pe segmentul
    mediu-superior al pietei – fiind o retea mare, analistii considerau
    ca i-ar sta mai bine in zona de cumparatori medii. Cu toate
    acestea, familia Stefanel nici nu a luat in considerare (in mod
    public) sa devina un concurent direct al H&M, Zara, Bershka sau
    alte branduri promovate de noul lider al pietei europene, spaniolii
    de la Inditex. Din contra, s-au orientat catre o zona mai
    exclusivista si vorbesc despre o noua politica a companiei, o
    repozitionare mai aproape de segmentul high. Desi in Romania
    brandul a fost considerat intotdeauna un brand de lux, “dar lux pe
    care ti-l poti permite”, in restul statelor se adreseaza
    segmentului medium-high.

    Venit in Romania la scurt timp dupa revolutie, brandul italian a
    fost unul dintre primele nume straine care si-au facut curaj sa
    patrunda pe piata locala. “La deschidere, desi romanii nu erau atat
    de pasionati de moda, s-a facut coada in fata magazinului de pe
    Calea Victoriei, care este si astazi cel mai important pentru
    companie”, spune Carlo Stefanel, citand din povestile grupului
    italian, auzite de la tatal sau sau de la predecesorul sau in
    Romania, Lucio Manfreda, care a condus timp de opt ani operatiunile
    locale ale retailerului de imbracaminte si care s-a mutat la
    conducerea locala a retailerului Sasch.


    Romania a fost prima piata din regiune pe care a patruns
    compania, iar la sfarsitul anilor ’90 devenise un adevarat centru
    de dezvoltare in regiune, dat fiind ca acum Stefanel este prezent
    si in Polonia, Croatia, Cehia , Bulgaria , Rusia si Serbia .

    Intre timp insa piata a devenit mai competitiva, “deoarece in
    ultimii 3-4 ani au venit branduri noi”. Pe piata au mai intrat
    jucatori precum Max Mara, Escada sau multibrandurile Victoria 46 si
    Mengotti, “insa acestia se adreseaza clientilor de pe segmentul de
    lux”. Cei ce nu au ajuns inca vor veni in urmatorii 2-3 ani, pentru
    ca acum criza a pus investitiile in stand-by.


    Dar nu din cauza crizei a inchis Stefanel doua magazine in Romania
    anul trecut, insista Carlo Stefanel: “In ultimul an am inchis doua
    magazine. Nu erau in pozitia potrivita si nu se potriveau noului
    concept. Toate magazinele noastre trebuie sa se incadreze in
    tiparul nou stabilit. Orice punct de vanzare care nu se potriveste
    ca marime, pozitie sau concept il inchidem”. Procesul de
    repozitionare a brandului a inceput inca din 2007 si nu este astfel
    “unul manat de criza”. Pentru a le inlocui pe cele doua inchise,
    alte doua magazine – pliate pe noul concept – se vor deschide in
    2011 in Bucuresti.

    “Cele mai nou deschise magazine din Italia, Germania si Rusia sunt
    realizate conform noului concept. Cele deja existente vor fi si ele
    reinventate”, explica tanarul Stefanel, care are acum 24 de ani si
    conduce reteaua de zece magazine din Romania, un business de 5,8
    milioane de euro in 2009. Dintre cele zece magazine, cinci sunt in
    Bucuresti si cinci in provincie, in Timisoara, Iasi, Constanta,
    Ploiesti si Brasov.

  • Metamorfoza Cocor: de la magazinul cu cele mai bune cojoace si covoare la mallul brandurilor romanesti

    Compania Cocor Bucuresti, care a investit circa 25 de milioane
    de euro in renovarea, modernizarea si extinderea suprafetei
    inchiriabile la 10.000 de metri patrati din Cocor, a anuntat ca
    vanzarile prognozate ale magazinelor pentru primul an de la
    deschidere se ridica la 50 de milioane de euro, in prezent gradul
    de ocupare fiind de 85%.

    Dan Barbulescu, presedintele Cocor, spune ca nivelul mediu al
    chiriei este de 50 de euro pe metru patrat fara TVA, nivel
    confirmat si de chiriasi. Sunt de asemenea magazine care platesc o
    chirie procentuala, intre 8% din cifra de afaceri, in cazul
    magazinelor de bijuterii sau cosmetice pana la 25%-30% in cazul
    designerilor romani, potrivit lui Barbulescu.

    Detalii pe
    www.zf.ro    .

  • La un pahar de riesling. Chinezesc. La Berlin

    Pe masura ce in Germania continua discutiile privind integrarea
    imigrantilor, incurajate de o carte anti-imigratie scrisa de Thilo
    Sarrazin, un executiv al bancii centrale, proprietarul de
    restaurant Jianhua Wu e ocupat sa vanda vin, sa promoveze vin, sa
    ofere cu asiduitate mostre de vin si sa deguste vin. Nu doar orice
    vin, ci vin german.

    Wu, care a venit in Berlin din China in urma cu peste doua decenii
    ca sa studieze pentru a deveni inginer, reprezinta in multe feluri
    cealalta parte a dezbaterii privitoare la imigratie, nu
    sentimentele ostile, tematoare, antiimigrationiste starnite de
    cartea-soc a bancherului Thilo Sarrazin. El si familia lui
    reprezinta acea Germanie care devine incet si dureros o societate
    multiculturala, unde aromele picante ale mancarii chinezesti si
    dulceata florala subtila a unui riesling se pot potenta
    reciproc.

    “Rieslingul si mancarea chinezeasca merg bine impreuna”, crede Wu,
    care a devenit o atractie in oras pentru restaurantul lui, Hot
    Spot, care ofera o colectie bogata de vinuri germane impreuna cu
    feluri de mancare din Sichuan si Shanghai.

    “E pasiunea mea”, spune Wu, in timp ce se pregateste sa primeasca
    cinci dintre cei mai mari producatori de vin la un bufet cu
    degustare organizat la restaurantul lui.

    Dupa ce s-a zbatut sa-si faca un rost aici, trecand dintr-un
    restaurant chinezesc in altul, dupa ani de zile de manevrare a
    retetelor dulci-amarui indesate cu monoglutamat de sodiu, Wu spune
    ca a descoperit ca drumul catre succesul lui financiar in aceasta
    casa adoptiva este vinul sau felul cum dragostea lui pentru vinul
    german i-a facut pe germani sa-l priveasca. “E nitel maniac in ce
    priveste vinul german”, spune Holger Schwarz, negustorul de vin
    care a organizat intalnirea de la Hot Spot. “Iubeste vinul
    german.”

    Cartea lui Sarrazin, “Germania se autodistruge”, lansata in
    septembrie, ataca imigrantii musulmani din Germania pentru ca
    refuza sa se integreze, spunand ca “acestia prostesc societatea”.
    Sarrazin critica Islamul si da vina pe statul asistential german ca
    ar fi prea generos. Ca raspuns, banca centrala i-a cerut
    presedintelui german sa-l inlature din consiliul director al
    institutiei.


    Cartea se vinde insa bine, iar multi germani cred ca Sarrazin are
    dreptate si ca oameni ca Wu – dispusi sa faca unele sacrificii pe
    care alti imigranti refuza sau nu reusesc sa le faca – sunt dovada
    vie. “El si-a botezat fiul Martin; turcii n-ar face in veci asa
    ceva”, spune Monica Diel, al carei sot – Armin – este producator de
    vin, acompaniata de aprobarile din cap ale celor din jur. De fapt,
    Wu i-a dat fiului sau doua nume – Martin si unul chinezesc, Tao.
    Dar se pare ca Martin are mai mult succes, in vreme ce Tao paleste.
    Asta, zambeste Wu, sugereaza ca a reusit in Germania, nu insa fara
    niste costuri pentru identitatea familiei lui.
    Aceasta este una dintre cele mai acute chestiuni din dezbaterea de
    aici. Multi germani vor sa-si pastreze identitatea culturala a
    natiunii cerandu-le imigrantilor sa-si uite traditiile. Multi
    imigranti refuza, spunand ca vor sa-si pastreze propria
    cultura.

    In realitate, ambele parti se amesteca deja, in special in locuri
    ca Berlinul si, in particular, in Hot Spot. Wu si-a pastrat
    pasaportul chinezesc, in vreme ce sotia si fiul lui au devenit
    cetateni naturalizati. “N-am incercat din greu sa ma integrez”,
    spune el intr-o germana fluenta. “Fundamentul meu cultural este
    chinez si acolo ma simt ca acasa. Undeva in creierul meu, Germania
    este inca o tara straina.”

    Acasa, el si sotia lui, Huiqin Wang, incearca sa vorbeasca mai
    mult in chineza, dar sunt uneori nevoiti sa treaca pe germana,
    pentru ca fiul lor se exprima mai bine in aceasta limba. “Incerc
    sa-l invat bazele culturii si ale filozofiei chineze, astfel incat
    sa fie un chinez”, spune Wu. “Dar el locuieste aici si trebuie sa
    vorbeasca germana la perfectie. Ii place China, dar se simte acolo
    mai putin acasa decat ma simt eu.”

    Wu, care are acum 50 de ani, a venit in Germania in 1984 din
    Zhejiang. Rade frecvent, acel tip de ras al unui om inca amuzat de
    norocul pe care l-a avut. Si-a obtinut o diploma aici in inginerie,
    dar s-a lasat de scoala si a deschis un restaurant despre care
    spune ca era ca alte o mie de restaurante chinezesti. “Mancarea era
    toata la fel”, rememoreaza el acum. “Serios, chiar avea acelasi
    gust. Nu era bine.”

    Intr-o zi, in 1995, a vazut un fluturas care facea reclama la
    vinuri. Era interesat, asa ca a mers si a cumparat 10 lazi, toate
    de Bordeaux, gandindu-se ca-si va putea vinde vinurile la
    restaurant. N-a vandut nicio sticla, din cauza ca vinul scump nu-i
    atragea pe clientii care veneau pentru chop suey. Asa ca a luat
    vinul acasa, a cumparat un ghid, a baut si a invatat sa cunoasca
    bine domeniul. In 2003, s-a intersectat cu un om de afaceri chinez
    care i-a cerut sa caute vin german pentru vanzare in China.

    A ajuns astfel la Jos. Christoffel Jr., o podgorie din regiunea
    viticola Mosel, unde si-a gasit pasiunea. “Vinul m-a dat pe spate,
    era primul riesling cu adevarat frumos si interesant pe care-l
    intalnisem”, povesteste Wu zambind.
    Cu trei ani in urma, Wu si sotia lui au inchiriat un restaurant
    falimentar, sperand sa vanda mancare chinezeasca gatita cu legume
    proaspete si retete sofisticate, dar si vinuri germane. Vreme de un
    an, afacerea a fost moarta. “N-am fost acceptati”, crede el.

    Apoi, din intamplare, unul dintre cei mai cunoscuti bucatari din
    Germania, Christian Lohse, a observat o sticla de vin bun german pe
    masa, in vreme ce trecea pe langa magazin. Lohse si Wu au devenit
    prieteni, iar Lohse un client frecvent. In urma cu doi ani, Lohse a
    vizitat restaurantul lui Wu insotit de o echipa de televiziune. La
    o zi dupa ce emisiunea a fost difuzata, locul a devenit intesat de
    lume si asa e de atunci, adesea printre clienti fiind si vedete si
    oficialitati. De fapt, spune Wu, Thilo Sarrazin a luat si el
    pranzul la Hot Spot chiar in ziua cand i-a aparut cartea.

    “Cred ca germanii au impresia ca musulmanii nu-i plac”, spune
    Martin von Hermanni, programator si un impatimit dupa vinuri,
    participant la evenimentul organizat la Hot Spot, in acelasi timp
    critic la adresa cartii lui Sarrazin. “In cazul domnului Wu, vedem
    ca iubeste Germania, poate chiar mai mult decat germanii.”

    “Toata lumea vrea sa se faca placuta”, zice el, in vreme ce bea
    dintr-un pahar de riesling.

  • Fabrica P&G de la Urlati. Unde se fac sampoane pentru 20 de tari

    Alin Stan are 32 de ani si lucreaza de sapte ani la
    Procter&Gamble, si-a terminat studiile in Germania si s-a
    angajat ca inginer in filiala nemteasca a grupului, apoi a urmat un
    stagiu de trei ani in Belgia. Acum este responsabil de punerea in
    functiune a liniilor de ambalare a sampoanelor din noua fabrica de
    la Urlati, unde grupul american a investit 100 de milioane de
    dolari in cea mai moderna fabrica a grupului din acest
    moment.

    Stan s-a intors in Romania in 2008 si a facut parte din echipa care
    s-a ocupat de dezvoltarea, din primele faze, a proiectului din
    oraselul cu 12.000 de locuitori de langa Ploiesti. Saptamana
    trecuta, la inaugurarea oficiala a fabricii, principala grija a lui
    Alin Stan a fost sa raspunda la intrebari despre detalii tehnice
    pentru grupul de ziaristi echipati cu halate albe carora le-a fost
    ghid in turul de fabrica. Impartita pe zone (de productie,
    ambalare, stocare), fabrica ocupa acum sase hectare de teren din
    cele 25 concesionate de P&G de la Consiliul Judetean
    Prahova.

    Alin Stan povesteste insufletit, langa liniile de ambalare, ca
    materiile prime (“e vorba de peste 100 de ingrediente”) ajung la
    fabrica, sunt descarcate, stocate, folosite apoi in sala de
    productie, iar sampoanele (“linia de balsam va intra in productie
    in cateva luni”) sunt apoi ambalate si isi urmeaza drumul catre
    rafturile depozitului. Cele patru linii de productie instalate in
    fabrica – dintre care trei pentru sampoane si unul pentru balsam de
    par – stralucesc, in asteptarea muncitorilor. Dupa ce vor primi
    toate avizele de calitate (“acum se fac teste”), sampoanele
    (Wash&Go, Head&Shoulders si Pantene) vor tinti 300 de
    milioane de consumatori din 20 de tari, peste 90% din productie
    fiind destinata exportului.

    La finalul turului de fabrica, sute de oameni, din care 250 sunt
    chiar angajatii fabricii, imbracati cu totii in tricouri bleu si
    blugi crem, asteapta ca discursurile oficiale sa fie rostite de pe
    scena ridicata in fabrica. Sunt aici presedintele Basescu,
    ministrul mediului, Laszlo Borbely, Theodor Melescanu si
    oficialitati locale.

    Bob McDonald, director executiv general si presedinte al
    Consiliului de Administratie al P&G, presedintele Traian
    Basescu si Luc Viaene, directorul fabricii din Urlati, asteapta sa
    se faca liniste – una dintre liniile de productie nu a fost oprita
    – inainte de urcarea lor pe scena.

    Bob McDonald, caruia nu i-a luat mai mult de zece minute sa
    aprobe planul de investitii pentru Romania (“dar inainte de a
    ajunge la mine o astfel de propunere trece prin multe maini”) a
    tinut primul discurs, spunand ca se asteapta ca pe viitor “sa
    extindem investitia”, dar nu a oferit detalii suplimentare despre
    sume nici ulterior, in conferinta de presa.
    In cele cateva minute de discurs, presedintele Traian Basescu a
    mentionat ca aceasta investitie “probeaza faptul ca Romania este un
    loc in care sa investesti” si a spus ca fabrica “este importanta si
    pentru ca produsele sunt destinate in primul rand exportului”. A
    adresat multumiri – investitorilor, celor ce au lucrat la ridicarea
    rapida a fabricii, angatilor – si a asigurat audienta, pe un ton de
    gluma, ca “desi nu par, voi fi un consumator al produselor
    P&G”.

    Ultimul discurs oficial a apartinut lui Luc Viaene, directorul
    fabricii P&G din Urlati, care a vorbit in romana. Viaene a
    declarat apoi, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, ca s-a ocupat
    de acest proiect din primul moment, inca inainte de a se fi pus
    problema locului unde va fi ridicata fabrica. “Am facut un studiu
    sa vedem ce loc ar fi cel mai potrivit pentru o noua fabrica. Nu ne
    gandeam la un loc anume, dar acesta s-a dovedit a fi in Romania”,
    spune Viaene, care a venit pentru prima oara la Timisoara, in 1996.
    Vreme de cativa ani, cat s-au derulat investitii in linii de
    productie la Timisoara, Viaene venea destul de des in Romania, dar
    nu cunostea prea bine Bucurestiul.
    Cand s-a intors in 2007, dupa cativa ani de la ultimele vizite, a
    fost surprins de schimbarea prin care trecuse tara – de la numarul
    mai mare de magazine ale retelelor moderne si pana la felul cum
    fusesera renovate cladirile vechi. Se schimbasera si pretentiile
    consumatorilor, dupa o perioada cand consumul avea cresteri anuale
    de cate doua cifre.

    Pe parcursul ultimilor doi ani, pe fondul recesiunii, si
    vanzarile P&G Distribution (care are in portofoliu marci ca
    Ariel, Tide, Ace, Fairy si Pampers) au scazut la 280 milioane de
    euro in 2009, fata de 315 milioane de euro in 2008. In Romania,
    grupul are competitie din partea altor companii multinationale, ca
    Unilever, care a terminat anul trecut cu o cifra de afaceri de 177
    de milioane de euro, si Henkel, cu vanzari totale de 135 de
    milioane de euro (care cuprind bunuri de larg consum si materiale
    de constructii).

    Totusi, in ciuda inaspririi conditiilor economice, pe parcursul
    acestui an “nu am schimbat planul de afaceri din cauza masurilor de
    austeritate”, declara Sotirios Marinidis, CEO al filialei
    romanesti. Dimpotriva, compania are planuri ferme de a investi in
    continuare in fabrica de la Urlati, pe care ar vrea s-o completeze
    cu linii de productie si pentru alte categorii de produse din
    portofoliu. Jon R. Moeller, director executiv financiar al
    grupului, afirma ca P&G investeste in total “4% din valoarea
    vanzarilor”.

    Din cele zece fabrici trecute pe lista de investitii din acest
    an, cea de la Urlati este “a treia, in functie de valoarea
    bugetelor alocate si singura din Europa”, spune directorul
    fabricii. Investitia de aici s-a impus, explica el, pentru ca
    fabrica din Franta care producea pentru tarile unde vor fi vandute
    sampoanele de la Urlati nu mai facea fata cererii. Este insa
    “complet exclus” ca fabrica din Franta sa-si inchida portile,
    sustine Ramona Brad, communications asociate director in cadrul
    P&G.

    Bob McDonald, aflat la a doua sa vizita in Romania, dupa ce in
    urma cu cativa ani a participat la inaugurarea sediului central de
    la Bucuresti, a declarat ca impactul investitiei asupra comunitatii
    locale este important, mai cu seamna ca “de fiecare loc de munca
    din cadrul P&G se leaga alte trei slujbe”. De fapt, investitia
    de la Urlati a revigorat oraselul de 12.000 de locuitori. In
    perioada comunista, cea mai mare parte a acestora lucrau fie pentru
    industria textila – care a intrat in declin -, fie aveau activitati
    legate de extragerea petrolului – dar sondele sunt acum
    parasite.

    Aportul autoritatilor locale la aceasta investitie – cea mai mare
    fabrica inaugurata in acest an in Romania – a constat intr-un
    proiect in valoare de 2,5 milioane de euro pentru “viabilizarea
    terenului si aducerea utilitatilor”, conform lui Mircea Cosma,
    presedintele Consiliului Judetean Prahova. De fapt, zona Ploiesti
    este unul din cei mai importanti poli ai investitiilor la nivel
    national, daca ne gandim ca alti trei mari producatori din
    industria bunurilor de larg consum – Unilever, Bergenbier si
    British American Tobacco – au fabrici in zona. Unilever a inceput
    investitiile in Romania prin achizitia fabricii de detergenti Dero
    din Ploiesti, in 1995. Noua ani mai tarziu, compania a ridicat in
    spatiul alaturat fabricii de detergenti o alta unitate de productie
    pentru marcile Rama, Delma, Knorr si Delikat.

    Producatorul de bere Bergenbier, care a realizat anul trecut o
    cifra de afaceri de 135 de milioane de euro, a anuntat recent ca
    doreste sa-si concentreze toata productia de pe piata romaneasca in
    fabrica de la Ploiesti, dupa ce anul trecut a inchis un spatiu la
    Blaj. Acelasi oras a fost ales si de British American Tobacco, cel
    mai mare producator local din domeniul bunurilor de larg consum, cu
    o cifra de afaceri de 1,15 miliarde de euro in 2009. Catre si
    dinspre aceste fabrici fac zilnic naveta zeci de angajati care
    lucreaza in zona Ploiesti, dar locuiesc in Bucuresti. La fel face
    si Alin Stan, care, odata incheiat proiectul de investitie de la
    Urlati, va pleca “cel mai probabil” spre o alta viitoare fabrica.
    Ca navetist, Stan e avantajat: locuinta lui e la iesirea din
    Capitala, pentru ca sotia sa lucreaza acum la o firma cu sediul in
    Pipera.

  • CLUB BM: Romania, o analiza de tara intr-o seara de luni

    Invitatii care au raspuns solicitarilor BUSINESS Magazin au fost
    Octavian Popescu (Vicepreşedinte Initiative), Bogdan Popescu (Head
    of strategic project management, Metro Cash & Carry România),
    Radu Furnică (Preşedinte Leadership Development Solutions), Bogdan
    Georgescu (Managing partner Colliers International), Radu Georgescu
    (Preşedinte Gecad), Ovidiu Cernei (Corporate affairs &
    communications government relations & regulatory affairs
    manager JTI), Ciprian Moga (Managing partner Iquest Consulting),
    Anca Bidian (CEO Kiwi Finance), Radu Crăciun (Director de
    investiţii Eureko Pensii) si Costea Dumitrescu (Managing partner
    Ascendis).

    BUSINESS MAGAZIN: Romania are nevoie, in contextul crizei si al
    necesitatii atragerii de investitii, in special investitii straine
    directe, sa stie cum sta. De aceea am propus ca tema de discutie o
    analiza a calitatilor, slabiciunilor, oportunitatilor si
    amenintarilor din economia si societatea romaneasca.

    RADU FURNICĂ: Daca noi ne gandim la o analiza SWOT (strengths,
    weaknesses, opportunities, threats – puncte tari, puncte slabe,
    oportunitati, amenintari, n.red.) fara o perspectiva pe termen lung
    si fara sa ne intrebam care vor fi consecintele a ceea ce inseamna
    azi politica vis-a-vis de tanara generatie, in termen mediu spre
    lung, eu cred ca orice analiza ar fi un exercitiu inutil.

    BUSINESS MAGAZIN: E un inceput foarte bun. Unde ati plasa in
    acest moment sistemul de invatamant intr-o analiza?
    RADU FURNICĂ: In momentul acesta este o slabiciune clara.
    OCTAVIAN POPESCU: O slabiciune pe termen scurt si o amenintare pe
    termen lung.
    RADU CRĂCIUN: Mie mi se pare ca prin definitie o analiza SWOT ar
    trebui sa fie pe termen scurt pentru ca nu putem sti care vor fi
    oportunitatile sau amenintarile peste zece ani. Iar primul pas este
    sa punem etichete pe ele, asa cum sunt ele acum si asa cum le vedem
    acum. Pentru ca nimeni nu are globul de cristal care sa-i spuna cum
    va fi peste zece ani.
    CIPRIAN MOGA: Va propun eu o eticheta pentru sistemul de
    invatamant: in dezacord cu cerintele pietei muncii, atat pe
    perioada de criza cat si inainte de ea. Nu exista o strategie, nici
    a liceelor, nici a universitatilor, de a-si urmari elevii sau
    studentii sa vada ce ajung. In absenta acestui marketing exista o
    ruptura totala intre ce se produce in scolile romanesti si ce iese
    pe piata muncii. La Pitesti exista chiar si acum si a existat in
    ultimii cinci ani o singura clasa de ingineri proiectanti auto in
    conditiile in care Dacia incearca cu cerul si pamantul sa obtina
    astfel de specialisti.
    RADU CRĂCIUN: Eu as vrea sa ma leg de acest aspect si sa fac o
    referire la o traditionala chestiune considerat punct tare al
    Romaniei: costul scazut al fortei de munca cu care am tot defilat
    incercand sa atragem capital. Parerea mea este ca in acest moment
    este din ce in ce mai putin un punct tare al Romaniei. Ceea ce se
    cauta acum este o forta de munca calificata si mai putin costul
    scazut. Acum cinci ani costul fortei de munca era un punct tare,
    iar acum nu mai e asa si poate deveni un punct slab.


    BUSINESS MAGAZIN: In momentul de fata, forta de munca unde s-ar
    incadra in analiza noastra?
    RADU FURNICĂ: Este o slabiciune. Pentru ca nu e important sa avem o
    forta de munca ieftina, ci de o calitate buna. Ceea ce inseamna ca
    la pretul la care este sa aiba o productivitate peste nivelul
    sugerat de pret.
    BUSINESS MAGAZIN: Dar domnul Radu Georgescu spunea anterior ca
    romanul e inventiv si bine pregatit. Sa fie doar un apanaj al
    IT-ului?
    RADU GEORGESCU: La noi asa se vede. Eu cred ca nimic nu este in alb
    si negru, ci totul este in zone de gri. Sunt de acord ca daca te
    uiti la zidarul care nu e in stare sa faca unghiul drept, e vorba
    de forta de munca slab pregatita, dar daca te uiti in zona IT
    lucrurile stau altfel.
    RADU FURNICĂ: Braindrainul care are loc in momentul de fata va fi
    platit de tara asta in 15-20 de ani de-acum inainte extraordinar de
    scump, dincolo de banii pe care ii imprumutam noi de la FMI sau
    orice. Cele mai greu de dovedi datorii sunt asa numitele
    “oportunity loses”. Cu alte cuvinte cum poti sa dovedesti ca daca
    s-ar fi luat alte decizii rezultatul ar fi fost mult, mult mai
    bun.
    RADU FURNICĂ: Un alt punct care ar trebui discutat ar fi politica,
    administrativa.
    BOGDAN GEORGESCU: Oamenii pleaca din tara dar nu pentru ca
    managementul este prost intr-o firma ci pentru ca viata este din ce
    in ce mai grea. Pentru ca s-au saturat sa stea aiurea in trafic, la
    cozi, sa fie batjocura unui functionar de la ghiseu.
    OVIDIU CERNEI: Fara politic si deciziile luate astazi, acum un an
    sau doi, de catre clasa politica, careia ii datoram foarte mult din
    criza actuala, probabil ca ar fi fost alte evolutii. Si tot ei ar
    fi cei care ar putea sa schimbe putin viitorul si acele
    oportunitati pe care tanara generatie daca anumite decizii ar fi
    gandite si luate pe alte baze decat cele care conteaza acum.
    BUSINESS MAGAZIN: Atunci ar trebui sa trec politicul tot la
    slabiciuni.
    MAI MULŢI: Mai degraba o amenintare.
    CIPRIAN MOGA: Imi permiteti sa fac o simplificare a cuvantului
    politic? Se numeste management. Impactul este mai mare sau mai mic,
    dar cred ca atunci cand vorbim de politic nu stiu daca nu cumva
    vorbim de management in administratie.
    OCTAV POPESCU: Si un model de neasumare a responsabilitatii si de
    ne-urmarire a oricaror obiective si a momentului decontului. Dar
    cred ca cel mai mare liability pe care il aduce politicul in
    business este aceasta impredictibilitate uriasa cu care trateaza
    mediul de afaceri – schimbari peste noapte samd. Cati dintre Dvs.
    pot face un plan de afaceri pe care sa nu-l atinga sase luni?
    RADU FURNICĂ: Pesimismul fata de viitor in ochii clientilor mei
    este in mod vizibil mult crescut si a crescut mult in ultimii patru
    ani.
    BOGDAN POPESCU: Dimensiunea e una dintre marile oportunitati ale
    Romaniei.
    Octav Popescu: Oportunitatea e data nu doar de variabila numerica
    din ecuatie, referitoare la populatie, ci si din apetitul de
    consum, care, in ciuda anilor buni de pana acum doi ani, nu a ajuns
    la nivelul necesar. Noi am facut un studiu in Romania despre
    atitudfinea consumatorului afectat de criza. In medie, la nivel
    international, pe un esantion de 7 tari, 70% din consumatorii
    intervievati au spus ca isi vor pastra comportamentul de cumparare
    alterat de criza. Cu alte cuvinte, au descoperit ca se pot descurca
    cu mai putine vacante, cu masini mai mici, pot astepta sa cumpere
    la promotii etc. In Romania, numai 52% au spus ca isi vor pastra
    acest comportament, adica de indata ce lucrurile vor reveni din
    punctul de vedere al comportamentului de cumparare la un nivel
    normal, vor continua sa cumpere. Aceasta diferenta este o mare
    oportunitate care, combinata cu numarul de consumatori, da un
    potential chiar palpabil acestui punct.
    CIPRIAN MOGA: Nu cumva suntem in stare sa mergem mai in jos cu
    dorinta de cumparare?
    OCTAV POPESCU: Noi suntem consumatori emotionali. Pana acum,
    increderea si dorinta de a cumpara depaseau cu mult puterea de
    cumparare acum doi ani si jumatate. Astazi, este cea mai scazuta
    din toata regiunea. Apropo de atitudinea consumatorului, 86%
    considera ca lucrurile s-au inrautatit in ultimele sase luni si 75%
    considera ca lucrurile se vor inrautati si mai mult in urmatoarele
    sase luni. In mediul international, 70% considera ca lucrurile se
    vor imbunatati in urmatoarea jumatate de an. Din cum isi plaseaza
    consumatorii increderea sau neincrederea, criza i-a facut pe oameni
    sa-si schimbe valorile si lucrurile in care cred. Credibilitatea,
    competenta si securitatea reprezinta principalele criterii care
    influenteaza comportamentul de cumparare. Aici nu suntem cu nimic
    diferiti fata de ceea ce se intampla la nivel international. Lumea
    s-a divizat intre eroii si raufacatorii crizei. Printre eroi, sunt
    prietenii si familia. Ei sunt surse de informare, in ei se
    investeste capital de incredere. Pe locul doi este internetul si pe
    locul trei sunt supermarketurile, pentru ca ele s-au dovedit
    aliatul consumatorilor pe timp de criza, prin promotii. Sondajul
    este reprezentativ pentru Romania pe segmentul de varsta 21-45, din
    mediul urban, persoane active din punct de vedere financiar, adica
    lucreaza. Dintre raufacatori, sunt Guvernul si politicienii. In jur
    de 91% n-au niciun fel de incredere in ei. Media internationala e
    apropiata – 90%. Pe locul al doilea este mass-media. Asta nu
    inseamna ca nu consuma televiziune, ziare si reviste, dar
    credibilitatea pe care o pun pe aceste surse este infima. Pe locul,
    al treilea este publicitatea si pe locul al patrulea sunt bancile.
    Practic, autoritatea construita ca atare a disparut in momentul de
    fata, la fel si autoritatea transmisa prin mass-media. Au ajuns la
    un nivel minim istoric. Cu toate acestea, suntem una din natiunile
    care au un consum foarte mare de informatii.
    BOGDAN POPESCU: Pentru ca astazi trebuie sa interpretam tot ce
    primim ca informatie in media, din cauza credibilitatii scazute in
    acest mediu, as pune media la amenintari.
    CIPRIAN MOGA: La nivel social, ne orientam foarte mult dupa elite
    si avem o carenta sociala pentru ca nu avem activitati sociale. Un
    exemplu ar fi ca oamenii de elita nu au practica sociala. In afara
    de vizitarea prietenilor sau petrecerile de la firma, nu au o
    practica sociala, cum ar fi infiintarea unui grup de reactie sau de
    opozitie.
    RADU FURNICĂ: Diferenta este ca in societatile mature exista o masa
    critica a acelui sistem de valori, care, la noi, in ultimii 20 de
    ani nu a apucat sa se dezvolte.
    BUSINESS MAGAZIN: Aceasta situatie se regaseste si in mediul de
    afaceri? Sunt dispuse companiile sa colaboreze, depasind sfera
    simpla a contractului semnat?
    RADU FURNICĂ: Problema este ca indiferent de domeniul de
    activitate, activitatea organizatiilor de afaceri este focalizata
    in principal spre supravietuire si atunci rolul lor de participant
    la viata sociala este redus, de multe ori, la un simulacru, pentru
    ca ei abia reusesc sa-si plateasca salariile.
    BUSINESS MAGAZIN: Mediul de afaceri unde-si are locul?
    RADU FURNICĂ: Atata cat e, e un punct tare. Eu as mai spune ca un
    alt lucru bun pe care il avem este tocmai faptul ca nu s-a
    intamplat nimic pana acum. Adica, ceea ce s-a intamplat, e foarte
    putin in comparatie cu ce s-ar fi putut intampla.
    COSTEA DUMITRESCU: Din acest punct de vedere, totul e o
    oportunitate, nu? Daca reusim sa traim cu managementul pe care il
    avem, cu productivitatea pe care o avem, trebuie sa ne gandim ca
    daca creste calitatea actului de management si in mediul de
    business si in administratiile locale, vom inflori. Deci, nivelul
    scazut poate fi privit ca o oportunitate, nu ca o problema.
    ANCA BIDIAN: Eu si invatamantul si forta de munca tot la
    oportunitati le-as trece, in loc de slabiciuni, invatamantul, cu
    toate hibele pe care le are, avem foarte multi tineri care pleaca
    afara. Pai, ei acolo fac treaba, cu acelasi sistem de invatamant in
    spate. Am trait multi ani in Canada si stiu ce spun.
    RADU GEORGESCU: Problema invatamantului romanesc nu este ca nu te
    invata bine cat este integrala de gradul 3 din 72.255.000. La asta
    suntem senzational mai buni noi decat americanii si oricine
    altcineva. Copiii nostri nu sunt indrumati catre ce pot face in
    viata, asta e problema.
    ANCA BIDIAN: Din acest punct de vedere, slabiciunea poate fi a
    mediului de afaceri, care nu stie ce sa faca pentru a ii indruma si
    a media, in egala masura, pentru ca nu arata si lucrurile valoroase
    din tara asta. Nu cred ca nu mai avem niciunul. Atata timp cat avem
    un marketing negativ extraordinar, in care nu aflam decat de cei
    care au esuat, de companiile care si-au declarat insolventa, de cei
    care fura. Daca nu vom fi in stare sa cream talente sau ai nostri
    vor performa mai bine la Bill Gates, vor veni cetateni moldoveni,
    chinezi, pakistanezi care vor asigura bunul mers al societatii mai
    departe. Solutii sunt.
    RADU FURNICĂ: Eu am o unitate de business cu un filtru pentru
    identificarea tinerilor cu potential de leadership. In jur de 60%
    dintre ei nici macar nu termina testele. Din cei 40% care le
    termina, foarte putini sunt buni.
    ANCA BIDIAN: Si in 2007-2008 ne vaitam, iar atunci lumea nu mai
    putea sa circule in Bucuresti. Nu avem masuri pentru calitatea
    vietii pentru a putea compara mere cu pere si pentru a lua brusc
    decizia de a pleca in alta tara pentru ca acolo e mai bine.
    RADU GEORGESCU: Stateam si faceam o socoteala cu colegi de-ai mei.
    Din ce ne-am uitat noi, romanul mediu este in top 20% ca nivel de
    trai in Romania. In acest context, sa venim si sa ne plangem ca ne
    este rau, mi se pare un pic cam mult.
    BOGDAN GEORGESCU: Eu nu cred ca am o viata foarte buna, din punctul
    de vedere al calitatii vietii. Poate ca fata de Pakistan sau fata
    de China, da, dar fata de ceea ce imi doresc eu si fata de restul
    Europei, nu.
    COSTEA DUMITRESCU: Eu cred ca aici e o dezamagire pe undeva, pentru
    ca ultimii 20 de ani care au adus ceva prosperitate, mai ales la
    nivel individual, nu au atras dupa sine o crestere a nivelului de
    civilizatie si a calitatii generale a vietii. Daca punem calitatea
    vietii ca o slabiciune si totodata ca o oportunitate, pentru ca nu
    putem merge decat in sus, n-ar fi rau.
    RADU CRĂCIUN: Eu cred ca sunt doua planuri aici. Pe de-o parte, din
    punctul de vedere al activelor pe care fiecare roman le are, e clar
    ca a existat o progresie chiar geometrica – masini, calatorii in
    strainatate, case. Cu toate acestea, in toti acesti ani n-a existat
    niciun singur moment in care in media sa spuna cineva ca romanul
    traieste mai bine. Chiar si in perioada in care vanzarile de masini
    straine cresteau cu 40% de la an la an, creditele cresteau si ele,
    iar somajul ajunsese la 4%, pe toate canalele de televiziune vedeai
    ca saracii romani traiesc prost. Atata vreme ca romanilor li s-a
    spus tot timpul ca traiesc prost, poate n-ar trebui sa-i condamnam
    ca au ajuns sa si creada acest lucru, cu toate ca, daca ar fi
    privit in jur traiesc mai bine chiar si decat acum patru ani, nu
    zece.
    RADU GEORGESCU: Eu am facut un concediu timp de o saptamana in
    aceasta vara mergand cu masina prin tara si a fost senzational.
    Unul dintre cele mai bune concedii si compar cu cel similar de acum
    cativa ani din SUA, de la New York la San Francisco, si in Rusia,
    de la Moscova la Sankt Petersburg. Am gasit pe drumurile Romaniei
    oameni cu zambetul pe buze peste tot, oameni care trageau de
    clienti pentru a fi bine.
    BUSINESS MAGAZIN: Unde poate fi asezata aceasta Romanie, ‘de la
    tara’?
    COSTEA DUMITRESCU: La oportunitati, care au insa nevoie de ceva in
    plus pentru a se materializa.
    RADU FURNICĂ: Eu cred ca la nivel national ar trebui sa ne
    focalizam asupra unui numar dat de domenii. Un numar redus, pentru
    ca problema noastra acum este ca incercam sa le facem pe toate
    odata, convinsi fiind ca le facem bine.
    ANCA BIDIAN: E nevoie de o strategie pentru asta.
    RADU GEORGESCU: Ei da, dar problema este ca din doi in doi ani mai
    apre cate o strategie pentru urmatorii 30 de ani.
    BUSINESS MAGAZIN: Dupa doua ore de discutii, in zona calitatilor nu
    am trecut nimic.
    COSTEA DUMITRESCU: Mediul privat de afaceri.
    BOGDAN POPESCU: Cred ca ar fi adaptabilitatea. Am avut o revelatie
    personala cand a murit presedintele Poloniei, in aprilie. Polonezii
    au fost desfiintati de trei ori si au ajuns unde au ajuns prin
    imprejurari. Noi n-am fost niciodata pusi in situatii limita, ci
    ne-am strecurat. Probabil o facem inconstient, dar demonstreaza
    versatilitate si adaptabilitate pe care daca o canalizam de aici
    incolo ne poate ajuta foarte mult.
    RADU FURNICĂ: O alta calitate ar fi si comunicarea in limbi
    straine, mult peste tot ce este in tarile din jur. Oamenii sunt
    deschisi la minte. In Cehia, isi pun casca pe cap la ora cinci si
    jumatate si rup usa.
    CIPRIAN MOGA: De ce n-am putea actiona la nivel micro? Cred ca cel
    mai tare suferim de pe urma administratiilor locale si n-am auzit
    de astfel de institutii incomodate de grupuri de cetateni
    nemultumiti.
    RADU GEORGESCU: Stiu de un fond foarte mare de investitii care si-a
    pus problema sa investeasca intr-o firma foarte mare de consultanta
    in care sa angajeze oameni de genul lui Bill Clinton si sa faca
    “outsourcing of government”. Probabil ca ar fi o solutie si pentru
    noi.
    RADU FURNICĂ: Da-ti-mi voie sa dau un exemplu radical. Colegii mei
    din Korn/Ferry au fost angajati acum zece ani de guvernul
    neozeelandez pentru a gasi viitorul ministru al apararii. O firma
    cauta candidati pentru un post de ministru.
    BUSINESS MAGAZIN: Justitia nu este si ea o solutie? Unde credeti ca
    isi gaseste locul?
    COSTEA DUMITRESCU: Dar justitia n-ar ajuta la cresterea calitatii
    actului de management.
    BOGDAN POPESCU: Ar putea stabili niste limite.
    RADU FURNICĂ: Daca SWOT-ul este pe termen scurt, Codul Muncii este
    un mare dezavantaj, pentru ca ii descurajeaza si pe cei care in
    ciuda conditiilor se gandesc sa vina.
    CIPRIAN MOGA: O statistica interesanta, realizata anul trecut in
    sectorul IT din Danemarca, unde cheltuielile in aceasta directie
    sunt consistente, arata ca 25% dintre IT-stii care lucreaza acolo
    sunt de fapt persoane fizice autorizate. Ei isi pot face un PFA
    intr-o zi, pe internet, iar actele vin acasa prin posta.
    RADU FURNICĂ: Codul Muncii in Romania este cel mai mare aparator si
    stimulant pentru lene si furt, platforma de negociere dintre
    companie si individ are prejudecati masive impotriva
    organizatiei.
    BUSINESS MAGAZIN: Asadar, unde s-ar incadra justitia in graficul
    SWOT?
    RADU FURNICĂ: Este o amenintare, mai degraba. Una dintre cele mai
    mari companii din Romania a avut anul trecut pe rol in jur de 5.000
    de procese, pentru ca a fost semnat contractul colectiv de asa
    natura incat nu putea sa nu le dea bonus, chiar daca nu exista
    performanta.
    BUSINESS MAGAZIN: Trecand peste cumetriile politice si peste partea
    mai mocirloasa din businessul romanesc, sectorul de afaceri este un
    motor de crestere din punct de vedere financiar chiar si pentru
    lumea politica. Mediul de afaceri nu foloseste in momentul de fata
    chestia asta ca pe o arma. De ce nu struneste politicianul sa
    lucreze in interesul mediului de afaceri si implicit al
    populatiei?
    RADU FURNICĂ: Am ajuns in economie si in societate sa fim santajati
    ca nu avem alternativa nici in justitie, nici in politica si nici
    in administratie. In momentul in care incearca unul sa iasa in fata
    si sa schimbe ceva, este discreditat si etichetat ca
    securist.
    RADU CRĂCIUN: Eu am o curiozitate. De ce credeti totusi ca mediul
    de afaceri nu este in stare sa se coaguleze si sa produca o
    alternativa? Pentru ca pana la urma, in momentul de fata, daca ar
    aparea o a treia forta, indiferent care ar fi ea, cred ca lumea
    s-ar incolona numai de dragul de a vota altceva. E nevoie de o
    personalitate si e nevoie de bani, iar banii sunt in mediul privat.
    Cativa oameni din mediul privat autohton cu bani s-ar putea aduna
    si furniza o alternativa.
    BOGDAN GEORGESCU: Nu e o lupta egala din pacate si ce om de afaceri
    normal la cap si-ar distruge viata si s-ar inhama la un risc atat
    de mare, cu sanse atat de mici?
    RADU FURNICĂ: Daca e sa ne uitam la stat ca la o intreprindere,
    este o intreprindere corupta pana in maduva oaselor pentru ca
    modelul de management pe care il foloseste este unul
    autodistructiv. Statul trebuie sa gandeasca precum o organizatie
    obsedata de ideea de a supravietui. Or, ceea ce se intampla in
    realitate, este doar o balacareala continua.
    RADU CRĂCIUN: Dar cati oameni de acolo au experienta de conducere?
    Ce firma a condus Emil Boc, ca sa stie cum se conduce. Asta este
    problema: ajung oameni in functii de conducere, fara ca in viata
    lor sa fi condus macar o echipa de patru oameni.
    BOGDAN POPESCU: Sa luam un exemplu – fac autostrada, iau spaga x%.
    Cum fur cat mai mult? Facand cat mai multe autostrazi, nu? Cred ca
    nu stiu ca sunt metode mult mai inteligente si mai constructive de
    a fura.
    BOGDAN GEORGESCU: Radu Vasile spunea la un moment dat ca pentru a
    investi un leu se fura alti sapte. Rata de absorbtie a fondurilor
    europene este o oportunitate.
    COSTEA DUMITRESCU: Un punct slab este ca nicio banca din Romania nu
    are un produs de finantarea a fondurilor europene. Culmea, toti zic
    ca-l au, dar daca te duci si-l ceri, o dau din colt in colt.
    Politicul nostru ar trebui sa discute cu finantatorul care sunt
    prioritatile. Pe resurse umane, spre exemplu, indeasa niste sume
    uriase care nu se duc in sectorul public, care nu e in stare sa
    faca proiecte, in timp ce programul de ajutoare de stat a fost de
    15 milioane, din cateva sute de milioane. si pe astea s-au bautut
    3.000 de proiecte ale companiilor private. Nimeni nu controleaza la
    noi tehnic finantarile, ci doar financiar-contabil. Nimeni nu e
    interesat sa vada efectele proiectelor, ci vor doar sa vada facturi
    si acte.
    BUSINESS MAGAZIN: Care este scenariul dumneavoastra pentru
    Romania?
    BOGDAN POPESCU: Intr-un fel sau altul, iesim din criza, suntem tot
    mai cuplati la America si la ce se intampla in occident si vom
    reusi sa decuplam politicul de social. Politicul va fi din ce in ce
    mai izolat, moment in care va deveni o miza atat de mica pentru
    politic sa o ia pe calea pe care a luat-o – bani, fonduri etc –
    incat va fi posibila schimbarea. Cred ca in 5-10 ani se va
    intampla. Depinde de foarte multe, dar mi se pare un scenariu
    plauzibil.
    OCTAV POPESCU: Cred ca repornirea economica e o chestiune de
    conjunctura internationala. In momentul in care lucrurile se vor
    aseza acolo, vom fi si nou influentati pozitiv, undeva spre ultima
    parte a anului viitor. Sfarsitul anului viitor relansarea de care
    vorbim s-ar putea sa tina vreo patru cinci luni, dupa care se va
    confrunta cu promisiunile electorale din 2010. dar, de bine, de
    rau, motoarele vor porni.
    CIPRIAN MOGA: Eu am mare incredere in construirea de cluburi
    sociale. Cred ca suntem intr-o faza incipienta a antreprenoriatului
    in zona sociala, a ONG. In grupul meu de prieteni, numim asta clasa
    rezonabila. Vor exista tot mai multi oameni rezonabili care se vor
    intalni si vor discuta despre problemele sociale. Cred ca vor fi
    tot mai multi oameni care se vor intalni in cercuri restranse si
    vor discuta foarte serios de probnlemele sociale imediate. O parte
    dintre i vor trece la actiune spontana.
    BOGDAN GEORGESCU: Eu nu cred ca acesti oameni vor da la o parte
    sistemul politic. Clasa politica de astazi domina puternic sistemul
    in care traim si va ramane acolo sub o forma poate putin reformata.
    Din punct de vedere economic, vom iesi din criza asta la un moment
    dat, economia europeana ne va scoate din aceasta situatie. Dar
    calitatea vietii in Romania depinde mai mult de aceasta lipsa de
    civilizatie si de partea sociala si chiar daca sunt companii care
    fac bani in continuare, acesta nu este un indicator care ne arata
    cum traim.
    OVIDIU CERNEI: Schimbarea ma astept sa fie extrem de dificila, iar
    din punct de vedere politic va trece o vreme pana cand lucrurile se
    vor schimba. Ce vreau sa mai subliniez, din punctul de vedere al
    vietii sociale consider ca sistemul de educatie trebuie reformat,
    iar porfesorii trebuie sa incerce ei insisi sa schimbe ceea ce vor
    livra in urmatorii zece ani.
    BOGDAN GEORGESCU: Eu cred ca suntem parte din ceva care o sa
    inceapa sa functioneze si o sa ne tarasca la modul cel mai propriu
    in directia cea buna. Sunt convins ca politicul va ramane
    caragelian toata viata lui si sper sa devina din ce in ce mai putin
    relevant.
    BUSINESS MAGAZIN: Exista pericolul ca Uniunea Europeana sa se
    sature la un moment dat de noi?
    ANCA BIDIAN: Nu cred. Sa nu uitam totusi de ce ne-au luat, motivele
    sunt tot acolo si se incadreaza la oportunitati. Nu suntem nici mai
    buni, nici mai putini buni de cat altii. Astept momentul in care se
    va decupla economicul de politic. Cred insa ca am exagerat putin cu
    asteptarile si solutiile pe partea publica, guvernamentala, pentru
    ca in definitiv nu avem motive sa asteptam ca politicul sa ajute
    economicul. Ba din contra, cele mai bune momente au fost atunci
    cand nu ne-au incurcat, nu ca ne-ar fi ajutat.

  • Analiza SWOT a Romaniei. Esti de acord?

    Omul de afaceri Radu Georgescu si-a petrecut, an acest an,
    vacanta in Romania, cu masina, dupa ce in ultimii doi ani anul
    trecut a petrecut acelasi gen de concediu in Statele Unite. “A fost
    absolut senzational. Am oprit unde ni s-a facut somn si nu a fost
    nicio problema. Iar oamenii mi-au zambit tot timpul, contrar
    crizei”, spune Georgescu. In schimb Bogdan Georgescu, seful
    agentiei de consultanta imobiliara Colliers spune ca o saptamana de
    vacanta petrecuta in Romania a fost groaznica.

    Iata doua opinii contrare, care vin fie din niveluri diferite de
    asteptare fie din firesti separari de calitate a serviciilor. Este
    normal sa fie asa si astfel de situatii sunt curente, despre
    oricine ar fi vorba in orice zona a lumii. Este o problema de
    preceptie si de asteptari. Daca am transforma vacantele celor doi
    Georgesti si am adauga sumelor cheltuite de cei doi multe zerouri,
    am obtine doi investitori. Doi investitori care traverseaza o
    perioada de criza si care au de luat decizii: unde merg, ce domenii
    de activitate aleg, ce oportunitati au si ce castig vor
    obtine?

    Participantii la discutia organizata de BUSINESS Magazin cred ca
    Romania are calitati: mediul de afaceri in sine, oamenii deschisi
    la minte, abilitatile de comunicare si cunossterea limbilor
    straine, adaptabilitatea de care dau dovada romanii in general.
    Slabiciuni sunt in primul rand in zona politicului, alaturi de
    sistemul de invatamant, de migratia fortei de munca, calitatea
    scazuta a vietii, precum si cea mai mare parte a
    infrastructurii.

    Pentru un om de afaceri slabiciunile se pot transforma in
    oportunitati, de aceea regasim la acest capitol imbunatatirea
    calitatii vietii sau infrastructura. Tot oportunitati sunt si
    consumatorul, pentru ca Romania este o piata mare, importanta,
    alaturi de pozitia geografica, potentialul de dezvoltare al satului
    romanesc sau nevoia de informatizare a sistemului financiar.

    Media pare sa fie, in opinia mediului de afaceri, o amenintare,
    alaturi de sistemul de administratie publica, de imbatranirea
    populatiei sau de faptul ca o parte din ansamblul democratic pare
    sa nu functioneze. Justitia se afla undeva intre slabiciune si
    amenintare.
    Cele cateva fraze de mai sus rezuma simplu si concis atat orele de
    discutii cat si anii de experienta acumulati in mediul de afaceri
    romanesc. Ce trebuie sa inteleaga autoritatile romane,
    identificate, repetam, de mediul de afaceri drept una din cele mai
    mari vulnerabilitati ale Romaniei, este faptul ca investitiile se
    bazeaza de cele mai multe ori tocmai pe perceptie si pe
    preferinte.

    In ianuarie 2010 Romania se situa pe locul 16 intre cele mai
    atractive destinatii pentru investitii din lume, inaintea Rusiei
    sau Cehiei, intr-un clasament intocmit de firma de consultanta
    A.T.Kearney si in care China este considerata cea mai buna tinta
    pentru investitii. “Companiile cauta antidotul nesigurantei si vor
    din ce in ce mai mult sa investeasca in <strainatatea
    apropiata>”, spune atunci Paul Laudicina, presedintele
    A.T.Kearney. In acelasi studiu Romania se situa pe un important loc
    sase in preferintele investitorilor europeni, fiind prima
    destinatie europeana, inaintea Italiei, Frantei sau Poloniei. La
    acel moment Romania se bucura de respectiva pozitie favorabila la
    capatul unui an electoral, lipsit de masuri de austeritate si in
    care efectele crizei nu s-au resimtit pregnant, dar si dupa o
    perioada de cativa ani de crestere economica sustinuta.

    La aproape un an de la publicarea studiului, putem paria pe orice
    ca perceptia favorabila a investitorilor asupra Romaniei este in
    masura sa se fi schimbat, mai ales dupa desele si contradictoriile
    schimbari in legislatia fiscala, dupa derutantele modificari in
    prognozele de inflatie, crestere economica sau somaj ale diverselor
    insitutii sau dupa relativa indiferenta cu Guvernul a tratat
    masurile de revigorare ale economiei pe care le-a promis.

    Culmea este ca, cel putin in declaratiile oficiale, ministrii
    pareau constienti de problemele economice ale Romaniei dar si de
    solutii. Constantin Nita, fost ministru pentru IMM in perioada 2008
    – 2009, declara: “Revenirea noastra depinde daca vom sti sa
    stimulam mediul de afaceri sa produca bani, nu sa crestem
    impozitele ca sa-l sufocam. Daca nu stimulezi agentii economici nu
    ai de unde sa ai bani la fondul de pensii sau la cel de sanatate.
    Si nici investitiile in proiecte mari de infrastructura nu sunt o
    solutie viabila, pentru ca blocam banii intr-o zona care nu are o
    rata mare de multiplicare a investitiei. Pai in anii ’70, Japonia a
    tasnit in sus pentru ca a investit doar 30% in proiecte de
    infrastructura si 70% din investitii au mers catre IMM-uri. Cui sa
    spui asa ceva in Romania?”.

    Problema nu este cui sa spui, ci cine sa faca. Si de ce.

    Criza a modificat consumatorul, spune Octavian Popescu,
    vicepresedintele agentiei media Initiative, “Criza i-a facut pe
    oameni sa-si schimbe valorile si lucrurile in care cred…
    Credibilitatea, competenta si securitatea reprezinta principalele
    criterii care influenteaza comportamentul de cumparare. Lumea s-a
    divizat intre eroii si raufacatorii crizei”, spune Popescu. Cum la
    nivel fundamental investitorul se aseamana in mare masura cu
    consumatorul, principalele criterii se mentin si in cazul unei
    decizii investitionale; Romania, la nivel investitional, nu pare a
    fi tocmai un model de credibilitate si securitate si face destul de
    multe pentru a-si indeparta competentele.

    Pe plan international criza mai aduce doua modificari importante –
    detronarea SUA din pozitia de principala tinta a investitiilor in
    urmatorii doi ani si aparitia CIVETS.

    Detronarea SUA de catre China, India si Brazilia apare in
    studiul “World Investment Prospects Survey 2010-2012” al UNCTAD,
    Comisia Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare. Studiul este
    intocmit in baza raspunsurilor a circa 500 de manageri de
    investitii din multinationale, consultati, specialisti in economie
    sau din lumea academica. Mexicul sau Thailanda sunt alte surprize,
    urcand in topul preferintelor investitorilor.

    Cine este CIVETS? NU este vorba despre zibeta, micutul mamifer, ci
    de grupul de state – Columbia, Indonezia, Vietnam, Egipt, Turcia si
    Africa de Sud – pregatit sa inlocuiasca mantra BRIC – Brazilia,
    Rusia, India si China, socotite marile aspiratoare de investitii
    ale momentului si motoarele cresterii economice mondiale. CIVETS
    sunt ideea lui Michael Geoghegan, directorul executiv de la HSBC.
    “Fiecare dintre ele are o populatie mare, tanara, in crestere.
    Fiecare are o economie diversa si dinamica. Si fiecare, in termeni
    relativi, este stabila din punct de vedere politic”, spunea recent
    Geoghegan. Iar HSBC este o institutie familiarizata cu pietele
    emergente.

    “In lumea de astazi nu-ti poti permite sa astepti ca afacerile sa
    apara. Trebuie sa mergi acolo unde sunt afacerile”, crede seful
    HSBC.

    Romania a fost, pentru o perioada scurta din pacate, un loc unde
    “au fost afaceri”. Greseala tuturor a fost credinta ca afacerile
    “vor fi” tot timpul, chiar fara sprijin guvernamental, ba cu taxe
    majorate asezonate cu inutile dispute politice. O statistica simpla
    este relevanta: in mai 2007 in Romania au fost infiintate 1482 de
    companii cu capital strain. Un an mai tarziu, apareau 1.098 de
    sociatati, iar in 2009 numarul noilor societati cu participatie
    straina la capital se injumatatea la 580. In 2010 s-au infiintat
    numai 422 de companii cu capital strain.

    In acelasi siaj al anilor de crestere economica, Romania inca mai
    atrage investitii straine, care au8 crescut de la 1,9 miliarde de
    euro in 2003 la 5,2 miliarde euro in 2005 si la 9,5 miliarde euro
    in 2008. Valoarea s-a injumatatit in 2009, la 4,5 miliarde euro,
    iar la finele lunii iunie a acestui an investitiile straine directe
    totalizau 1,8 miliarde euro. O suma rezonabila, daca e sa luam in
    calcul efectele crizei. Dar privind “per capita” Romania avea cea
    mai mica valoare a investitiilor straine directe, 2.408 euro/cap de
    locuitor din Centrul si Estul Europei, aproape jumatate din
    valoarea din Bulgaria, 4.870 euro si mult sub cei 8.049 euro din
    Cehia.

    Fara a spera sa ajunga la valori comparabile cu cele indicate
    deja, Romania ar trebui sa isi fixeze un obiectiv rezonabil, cum
    sunt cei 3.323 de euro ai unui polonez, daca nu cei peste 6.000 de
    euro din Ungaria.

    Pentru inceput ar trebui ca oficialii romani sa intocmeasca o
    analiza SWOT (strengths, weaknesses, opportunities, threats –
    puncte tari, puncte slabe, oportunitati, amenintari) a Romaniei.
    Sau sa citeasca discutia care urmeaza.

  • Cocor se redeschide maine cu 85% din spatii ocupate

    Presedintele Consiliului de Administratie al companiei Cocor
    Bucuresti, Dan Barbulescu, estimeaza ca retailerii din magazin vor
    avea vanzari de aproximativ 50 de milioane de euro in primul an de
    activitate in Cocor Luxury Store.

    Initial, redeschiderea magazinului Cocor din Bucureşti, inchis
    in 2008 pentru extindere si modernizare, era programata pentru
    septembrie, dar a fost amanata pentru inceputul lunii octombrie, in
    urma solicitarilor chiriasilor care nu au finalizat amenajarea
    spatiilor.

    Detalii pe www.incont.ro.