BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Şapte ani şi de la capăt. Reprezentanţii mediului de afaceri vorbesc despre adaptarea la „noua realitate economică”

    “PONDEREA MICĂ DE ACUM A AFACERILOR DIN ROMÂNIA ÎN TOPUL REGIONAL ÎNSEAMNĂ, POTRIVIT  ANALIŞTILOR, UN POTENŢIAL MAI MARE DE CREŞTERE ÎN URMĂTORII ANI, MAI ALES CĂ, AN DE AN, RITMUL ÎNREGISTRAT DE MULTINAŢIONALELE PREZENTE PE PIAŢA LOCALĂ ÎL DEPĂŞEŞTE CU MULT PE CEL AL FILIALELOR DIN ŢĂRI PRECUM CEHIA, UNGARIA ŞI POLONIA“, scria pe un ton optimist Business Magazin în 2007, într-un material în care prezenta topul celor mai puternice 500 de companii din regiunea Europei Centrale şi de Est realizat de compania de consultanţă Deloitte.

    Materialul de copertă al numărului respectiv prezenta boom-ul din imobiliare, iar primele 100 de companii din România înregistrau creşteri de 39 miliarde de euro, sau 40% din PIB. Se vorbea despre atractivitatea mediului de afaceri autohton, despre numărul mare de investitori care continuă să vină în România, despre profitul mai mare decât al celorlalte ţări din regiune şi despre perspectivele unei ţări în curs de maturizare. După şapte ani de criză, toate aceste predicţii s-au năruit, la fel ca afacerile în imobiliare. România ocupă, ca şi în 2007, locul cinci în clasamentul ţărilor din regiune, de data aceasta cu 42 de companii incluse în topul celor mai importante companii din Europa Centrală şi de Est, dominat de ţări precum Polonia, Republica Cehă, Ungaria şi Ucraina.

    Veniturile companiilor din România incluse în top au ajuns la o valoare cumulată de 43 miliarde de euro, nu foarte departe de valoarea de 25 de miliarde de euro pe care o aveau cele 32 de companii incluse în clasament în 2007, iar totalul veniturilor celor 500 de companii incluse în clasamentul anului 2014 este de 712 miliarde de euro. ”România este una dintre ţările care au crescut cel mai mult din regiune. În comparaţie cu peisajul aparent sumbru şi destul de auster al economiei Europei Centrale şi de Est, România a avut performanţe aproape spectaculoase: (…) 29 de companii au crescut, 16 şi-au îmbunătăţit poziţia în clasament, 11 au intrat în top şi am înregistrat cel mai mare salt la nivel regional, cu Ford“, spune George Mucibabici, preşedintele Deloitte România, la prezentarea clasamentului din acest an, pe seama unei creşteri cu aproximativ 10% faţă de anul anterior. Totuşi, cea mai mare com-panie din Europa Centrală a rămas, la fel ca în 2007, PKN Orlen (Polonia), urmată de MOL (Ungaria) şi Skoda (Cehia), Petrom, prima companie din topul românesc, ocupând abia locul 19 în regiune.

    Mucibabici este convins că cel mai important lucru pentru România este numărul de companii din top – pe măsură ce acesta creşte, ne îndreptăm spre locul patru, poziţia pe care el crede că o merităm din punct de vedere geografic şi demografic. Printre companiile recent intrate în clasament se numără Electrica (venituri de 1,16 mld. euro în 2013), Lidl România (cu venituri de 700,5 milioane de euro anul trecut) sau ADM România (642, 3 mil. euro). Clasamentul este condus de Petrom, noutatea după şapte ani fiind locul doi ocupat de Automobile Dacia, care a urcat în acest interval de timp două poziţii, pe seama cererii ridicate a Vestului pentru automobilele fabricate la Mioveni, dar şi datorită scăderii veniturilor unor companii precum Mittal Steel Galaţi şi Electrica. Ca şi în 2007, industria energiei şi a resurselor a fost un factor important în definirea  locului ocupat de România în clasament, cu venituri cumulate de 19,1 miliarde de euro.

    Cele mai dinamice continuă să fie şi în 2014 domeniile cu volume de vânzări mari, precum retailul (din cele şapte companii noi prezente în top, cinci sunt din industria bunurilor de larg consum) şi domeniile consolidate cu un număr restrâns de jucători importanţi precum telefonia, dar şi domeniile cu potenţial de export. Kaufland România a devenit cel mai puternic retailer din industria autohtonă, cu venituri de 1,6 miliarde de euro, iar Orange România a ieşit din top 10, aflându-se pe locul 228 în clasamentul general, cu venituri totale de 982,2 milioane de euro. ”Românii au un apetit ridicat pentru noi tehnologii. 30% din români sunt echipaţi în medie cu smartphone-uri, în timp ce în alte state din Vest proporţia este de peste 50-60%. În magazinele noastre, jumătate din cei care intră cumpără un smartphone. Există un mare potenţial în România„ , explică Jean-François Fallacher, CEO al Orange, încrezător în perioada care va urma. Mittal Steel Galaţi şi Dacia se aflau în 2007 aproape de locul 10 în sectorul de producţie, ţintă pe care doar Dacia a atins-o anul acesta. ArcelorMittal a acumulat în perioada 2009-2013 pierderi de 757 mil. euro, potrivit calculelor ZF,  iar cifra de afaceri a scăzut cu peste 30%, până la 837 milioane de euro. Dacia în schimb a urcat puternic în clasament, fiind a doua companie de pe piaţa autohtonă, cu venituri cumulate de 4,1 miliarde de euro şi ocupând locul 26 în topul celor 500 de companii.

    DACĂ ÎN 2007 ÎN CLASAMENTUL CELOR 50 DE BĂNCI INCLUSE ÎN TOP  EXISTAU TREI BĂNCI DIN ROMÂNIA, anul trecut numărul acestora a ajuns la şase, cu o valoare totală a activelor de 51,1 miliarde de euro, în scădere uşoară faţă de anul anterior, când suma activelor a fost de 52,1 miliarde de euro. Banca Comercială Română şi-a păstrat prima poziţie, dar Raiffeisen Bank şi Banca Transilvania au înregistrat cele mai mari creşteri. ”Acum cota de piaţă nu mai este lucrul prioritar, băncile trebuie să se uite la profitabilitate. Multe dintre acestea au ales să îşi vândă creditele neperformante şi încearcă să facă ordine, iar următoarea provocare va fi concentrarea pe relaţia cu clienţii şi pe produsele care să le îndeplinească nevoile„, potrivit reprezentanţilor Deloitte.

    ”Dacă ne uităm la Piaţa Victoriei, în afara de un Starbucks şi câteva farmacii, vedem numai bănci. Aceasta este principala problemă a sistemului bancar. Foarte puţine bănci au investit în servicii de nişă„, observă Omer Tetik, directorul general al Băncii Transilvania, cu privire la una dintre problemele băncilor de pe piaţa autohtonă. ”România este geografia noastră. Acţionarii Băncii Transilvania nu au avut cum să decidă reducerea expunerii pe România. A fost şi o oportunitate, dar şi un război adevărat, să creşti pe o piaţă în scădere. În banking, ca şi în alte sectoare acţionarii investesc bani acolo unde câştigă bani. Când se luptă cu creditele neperformante, băncile nu au un apetit de risc, nu sunt prietenoase.“ 

    De anul viitor, băncile vor fi nevoite să îşi folosească lichiditatea, iar astfel concurenţa se va intensifica, potrivit lui Tetik: ”Vremurile în care banii se făceau uşor au trecut. Vorbim despre o imensă lichiditate în piaţă, care nu este ghidată către economia reală încă. (…) Lichiditatea trebuie folosită pentru că băncile încep să piardă bani deoarece nu folosesc această lichiditate. Reintrăm într-o perioadă de creştere, dar nu vorbim despre creşterile din perioada 2005-2006, care nu sunt sănătoase şi nici nu sunt de dorit. Dacă PIB-ul ar creşte cu 5%, iar sistemul bancar cu 50%, ar fi un sentiment de bubble“.

  • Şapte ani şi de la capăt. Reprezentanţii mediului de afaceri vorbesc despre adaptarea la „noua realitate economică”

    “PONDEREA MICĂ DE ACUM A AFACERILOR DIN ROMÂNIA ÎN TOPUL REGIONAL ÎNSEAMNĂ, POTRIVIT  ANALIŞTILOR, UN POTENŢIAL MAI MARE DE CREŞTERE ÎN URMĂTORII ANI, MAI ALES CĂ, AN DE AN, RITMUL ÎNREGISTRAT DE MULTINAŢIONALELE PREZENTE PE PIAŢA LOCALĂ ÎL DEPĂŞEŞTE CU MULT PE CEL AL FILIALELOR DIN ŢĂRI PRECUM CEHIA, UNGARIA ŞI POLONIA“, scria pe un ton optimist Business Magazin în 2007, într-un material în care prezenta topul celor mai puternice 500 de companii din regiunea Europei Centrale şi de Est realizat de compania de consultanţă Deloitte.

    Materialul de copertă al numărului respectiv prezenta boom-ul din imobiliare, iar primele 100 de companii din România înregistrau creşteri de 39 miliarde de euro, sau 40% din PIB. Se vorbea despre atractivitatea mediului de afaceri autohton, despre numărul mare de investitori care continuă să vină în România, despre profitul mai mare decât al celorlalte ţări din regiune şi despre perspectivele unei ţări în curs de maturizare. După şapte ani de criză, toate aceste predicţii s-au năruit, la fel ca afacerile în imobiliare. România ocupă, ca şi în 2007, locul cinci în clasamentul ţărilor din regiune, de data aceasta cu 42 de companii incluse în topul celor mai importante companii din Europa Centrală şi de Est, dominat de ţări precum Polonia, Republica Cehă, Ungaria şi Ucraina.

    Veniturile companiilor din România incluse în top au ajuns la o valoare cumulată de 43 miliarde de euro, nu foarte departe de valoarea de 25 de miliarde de euro pe care o aveau cele 32 de companii incluse în clasament în 2007, iar totalul veniturilor celor 500 de companii incluse în clasamentul anului 2014 este de 712 miliarde de euro. ”România este una dintre ţările care au crescut cel mai mult din regiune. În comparaţie cu peisajul aparent sumbru şi destul de auster al economiei Europei Centrale şi de Est, România a avut performanţe aproape spectaculoase: (…) 29 de companii au crescut, 16 şi-au îmbunătăţit poziţia în clasament, 11 au intrat în top şi am înregistrat cel mai mare salt la nivel regional, cu Ford“, spune George Mucibabici, preşedintele Deloitte România, la prezentarea clasamentului din acest an, pe seama unei creşteri cu aproximativ 10% faţă de anul anterior. Totuşi, cea mai mare com-panie din Europa Centrală a rămas, la fel ca în 2007, PKN Orlen (Polonia), urmată de MOL (Ungaria) şi Skoda (Cehia), Petrom, prima companie din topul românesc, ocupând abia locul 19 în regiune.

    Mucibabici este convins că cel mai important lucru pentru România este numărul de companii din top – pe măsură ce acesta creşte, ne îndreptăm spre locul patru, poziţia pe care el crede că o merităm din punct de vedere geografic şi demografic. Printre companiile recent intrate în clasament se numără Electrica (venituri de 1,16 mld. euro în 2013), Lidl România (cu venituri de 700,5 milioane de euro anul trecut) sau ADM România (642, 3 mil. euro). Clasamentul este condus de Petrom, noutatea după şapte ani fiind locul doi ocupat de Automobile Dacia, care a urcat în acest interval de timp două poziţii, pe seama cererii ridicate a Vestului pentru automobilele fabricate la Mioveni, dar şi datorită scăderii veniturilor unor companii precum Mittal Steel Galaţi şi Electrica. Ca şi în 2007, industria energiei şi a resurselor a fost un factor important în definirea  locului ocupat de România în clasament, cu venituri cumulate de 19,1 miliarde de euro.

    Cele mai dinamice continuă să fie şi în 2014 domeniile cu volume de vânzări mari, precum retailul (din cele şapte companii noi prezente în top, cinci sunt din industria bunurilor de larg consum) şi domeniile consolidate cu un număr restrâns de jucători importanţi precum telefonia, dar şi domeniile cu potenţial de export. Kaufland România a devenit cel mai puternic retailer din industria autohtonă, cu venituri de 1,6 miliarde de euro, iar Orange România a ieşit din top 10, aflându-se pe locul 228 în clasamentul general, cu venituri totale de 982,2 milioane de euro. ”Românii au un apetit ridicat pentru noi tehnologii. 30% din români sunt echipaţi în medie cu smartphone-uri, în timp ce în alte state din Vest proporţia este de peste 50-60%. În magazinele noastre, jumătate din cei care intră cumpără un smartphone. Există un mare potenţial în România„ , explică Jean-François Fallacher, CEO al Orange, încrezător în perioada care va urma. Mittal Steel Galaţi şi Dacia se aflau în 2007 aproape de locul 10 în sectorul de producţie, ţintă pe care doar Dacia a atins-o anul acesta. ArcelorMittal a acumulat în perioada 2009-2013 pierderi de 757 mil. euro, potrivit calculelor ZF,  iar cifra de afaceri a scăzut cu peste 30%, până la 837 milioane de euro. Dacia în schimb a urcat puternic în clasament, fiind a doua companie de pe piaţa autohtonă, cu venituri cumulate de 4,1 miliarde de euro şi ocupând locul 26 în topul celor 500 de companii.

    DACĂ ÎN 2007 ÎN CLASAMENTUL CELOR 50 DE BĂNCI INCLUSE ÎN TOP  EXISTAU TREI BĂNCI DIN ROMÂNIA, anul trecut numărul acestora a ajuns la şase, cu o valoare totală a activelor de 51,1 miliarde de euro, în scădere uşoară faţă de anul anterior, când suma activelor a fost de 52,1 miliarde de euro. Banca Comercială Română şi-a păstrat prima poziţie, dar Raiffeisen Bank şi Banca Transilvania au înregistrat cele mai mari creşteri. ”Acum cota de piaţă nu mai este lucrul prioritar, băncile trebuie să se uite la profitabilitate. Multe dintre acestea au ales să îşi vândă creditele neperformante şi încearcă să facă ordine, iar următoarea provocare va fi concentrarea pe relaţia cu clienţii şi pe produsele care să le îndeplinească nevoile„, potrivit reprezentanţilor Deloitte.

    ”Dacă ne uităm la Piaţa Victoriei, în afara de un Starbucks şi câteva farmacii, vedem numai bănci. Aceasta este principala problemă a sistemului bancar. Foarte puţine bănci au investit în servicii de nişă„, observă Omer Tetik, directorul general al Băncii Transilvania, cu privire la una dintre problemele băncilor de pe piaţa autohtonă. ”România este geografia noastră. Acţionarii Băncii Transilvania nu au avut cum să decidă reducerea expunerii pe România. A fost şi o oportunitate, dar şi un război adevărat, să creşti pe o piaţă în scădere. În banking, ca şi în alte sectoare acţionarii investesc bani acolo unde câştigă bani. Când se luptă cu creditele neperformante, băncile nu au un apetit de risc, nu sunt prietenoase.“ 

    De anul viitor, băncile vor fi nevoite să îşi folosească lichiditatea, iar astfel concurenţa se va intensifica, potrivit lui Tetik: ”Vremurile în care banii se făceau uşor au trecut. Vorbim despre o imensă lichiditate în piaţă, care nu este ghidată către economia reală încă. (…) Lichiditatea trebuie folosită pentru că băncile încep să piardă bani deoarece nu folosesc această lichiditate. Reintrăm într-o perioadă de creştere, dar nu vorbim despre creşterile din perioada 2005-2006, care nu sunt sănătoase şi nici nu sunt de dorit. Dacă PIB-ul ar creşte cu 5%, iar sistemul bancar cu 50%, ar fi un sentiment de bubble“.

  • ING Asigurări de Viaţă şi reţeaua privată de sănătate Regina Maria lansează o nouă asigurare de sănătate de grup

    Asigurarea de sănătate de grup se adresează angajatorilor clienţi ai  reţelei private de sănătate Regina Maria şi completează gama de servicii incluse în abonamentul medical.

    Astfel, în timp ce abonamentul acoperă costul serviciilor medicale efectuate în regim ambulator, asigurarea de sănătate de grup de la ING Asigurări de Viaţă acoperă costurile pentru intervenţii chirurgicale (care necesită minimum 24 de ore de spitalizare) şi spitalizarea aferentă, efectuate in spitalele reţelei din Bucureşti (Euroclinic şi Băneasa) şi Braşov.

    Noul produs presupune decontarea directă a preţului standard aferent intervenţiilor chirurgicale între ING Asigurări de Viaţă şi Regina Maria, fără a implica angajatorul sau persoana asigurată, şi beneficiază de deductibilităţile fiscale legale (250 euro/ asigurat/ an).

    „Noua asigurare din portofoliul ING Asigurări de Viaţă permite angajatorilor care deţin deja abonamente medicale de grup în cadrul Reţelei private de sănătate Regina Maria să extindă pachetul de beneficii extra-salariale printr-o soluţie foarte motivantă pentru salariaţii lor şi eficientă din punctul de vedere al costurilor”, a declarat Marius Popescu, director general, ING Asigurări de Viaţă. El face referire la Studiul MEDIBUS 2013, realizat de MEDNET Marketing Research Center, care arată că accesul la serviciile medicale private se plasează în topul primelor cinci beneficii preferate de angajaţi. „Produsul pe care îl oferim se diferenţiază prin simplitatea procedurii de decontare. (…) ne extindem activitatea pe piaţa asigurărilor de sănătate, pe care ne dorim să o dezvoltăm ţinând cont de oportunităţile viitoare şi bazându-ne pe expertiza acumulată de-a lungul anilor într-o industrie cu impact pozitiv asupra calităţii vieţii clienţilor noştri”, adaugă Marius Popescu.

    „Am creat şi lansat împreună un produs care este complementar abonamentelor medicale şi acoperă serviciile medicale oferite de Reţea în spitalele noastre: Spitalul Băneasa dedicat sănătăţii mamei şi copilului, Spitalul Euroclinic de chirurgie video-asistată minim-invazivă şi Spitalul Braşov din cadrul Campusului Medical Braşov”, a declarat Fady Chreih, director executiv, Regina Maria.

    Asigurarea de sanătate de grup poate acoperi preţul standard a peste 250 dintre cele mai relevante intervenţii chirurgicale şi spitalizarea aferentă în limita unor sume asigurate cuprinse între 7.000 şi 30.000 lei per asigurat/ an, în contextul în care cel mai mare preţ standard al unei intervenţii chirurgicale este de 29.700 lei. Preţul standard include costuri precum cel aferent spitalizării, comisionul standard al medicului şi asistenţa medicală, costurile standard cu medicamentele şi materialele sanitare, intervenţia propriu zisă, consultul preanestezic şi anestezia. Totodată, pot fi acoperite examenul histopatologic, în limita a 600 de lei pe intervenţie, şi materiale de osteosinteză în limita a 1.000 lei pe intervenţie.

    Asigurarea de sănătate de grup se încheie de către angajator pentru angajaţii săi, iar beneficiarii pot fi, pe lângă aceştia, şi co-asiguraţi (soţ/soţie/partener de viaţă/copii). Vârsta persoanelor care pot fi preluate în asigurare este cuprinsă între 16 şi 64 de ani în cazul angajaţilor şi respectiv, în cazul co-asiguraţilor copii, de 0-17 ani.

    Conform studiul Confido 2014, realizat de Exact Cercetare şi Consultanţă Sănătatea reprezintă principala grijă pentru români şi, în condiţiile în care sistemul public de sănătate este subfinanţat (cheltuielile publice cu sănătatea reprezentând jumătate din valoarea alocată în ţări precum Ungaria sau Polonia, potrivit statisticilor Eurostat), sistemul privat de sănătate se profilează ca o alternativă viabilă pentru pacienţi. Conform studiului Confido, 68% dintre respondenţi au încredere în spitalele private, iar 61,5% din respondenţii din Bucureşti şi 57,8% din provincie ar apela la serviciile unui spital privat în cazul în care ar avea nevoie de spitalizare*.

     

  • Efectele reducerii CAS în economie. Este prima reducere de taxe după cinci ani în care fiscalitatea muncii s-a înăsprit

    România a urcat anul acesta 17 locuri, până pe locul 59 din 144, în clasamentul competitivităţii economice al Forumului Economic Mondial, înaintea unor ţări ca Ungaria, Grecia sau Croaţia, dar după Bulgaria, Letonia sau Polonia. Ceea ce a ridicat-o sunt indicatorii de eficienţă, care arată că România, în termenii Forumului, este o economie în stadiul al doilea de dezvoltare, cel bazat pe eficienţă (primul este cel bazat pe factorii bruţi de producţie), rămânând totuşi departe de stadiul al treilea, cel bazat pe inovaţie. Luaţi la bani mărunţi, indicatorii de eficienţă arată că România stă cel mai bine la capitolul dimensiunii pieţei (locul 45 din 144) şi al maturităţii tehnologice (locul 47), dar cel mai prost la eficienţa pieţei muncii (locul 90), în timp ce principalii factori care stau în calea uşurinţei de a face afaceri sunt accesul slab la finanţare şi ratele impozitării.

    Despre eficienţa pieţei muncii continuă să vorbească investitorii străini şi români care cer periodic atât o liberalizare şi mai mare a condiţiilor de angajare şi concediere, după reforma codului muncii din vremea guvernului Boc, cât şi o scădere a fiscalităţii muncii, care s-a menţinut ani în şir printre cele mai mari din UE. Reducerea CAS era o temă la zi de discuţie încă din 2011, când Mugur Isărescu spunea că dacă şi-ar asuma un risc pentru a stimula economia, acesta ar fi diminuarea CAS, iar Jeffrey Franks de la FMI cerea guvernului Boc să aleagă între creşterea salariilor bugetarilor, mai mulţi bani pentru investiţii sau reducerea CAS, întrucât nu există suficient spaţiu bugetar pentru toate. Atunci, guvernul a ales mărirea bugetului de investiţii pe seama tăierii tuturor celorlalte cheltuieli şi a abţinerii de la orice măsuri de relaxare fiscală după majorarea TVA din 2010. Din 2013 încoace, guvernul Ponta a ales întâi mărirea salariilor şi apoi scăderea CAS, preţul fiind tăierea banilor de investiţii, introducerea taxei pe stâlp şi majorarea accizei la carburanţi.

    În ambele cazuri însă, România a urmat filozofia FMI, care a avut ca unic obiectiv reducerea drastică de la un an la altul a deficitului structural. Într-un bilanţ al relaţiei cu România publicat în primăvara acestui an, FMI a remarcat că programul de ajustare fiscală în cadrul primului acord stand-by s-a bazat în principal pe tăieri de cheltuieli, deşi ar fi putut cuprinde planuri de majorare a veniturilor prin lărgirea bazei de impozitare şi creşterea unor taxe (aşa cum sugerase iniţial FMI) şi că acestea din urmă au început să apară abia din 2013. FMI arăta că nivelurile relativ mici ale datoriei şi deficitului, raportat la alte ţări din UE, ar fi permis României să nu fie atât de concentrată pe ţinta deficitului de 3% din PIB, având în vedere recesiunea, dar autorităţile au insistat să se încadreze în această ţintă până în 2012, ceea ce a amplificat scăderea economiei.

    Am pomenit de FMI pentru că relaţia cu Fondul a fost ruptă de România în 2005 exact în contextul introducerii cotei unice de impozitare, invocată astăzi ca precedent de îndrăzneală fiscală atât de adepţii tăierii CAS (ministrul finanţelor, Ioana Petrescu, care invocă argumentele de atunci, anume că pierderile iniţiale de venituri la buget se vor acoperi din creşterea economică ulterioară), cât şi de opozanţii ei (preşedintele Traian Băsescu, care a preluat constatarea Consiliului Fiscal că după introducerea oricărui stimulent fiscal, gradul de conformare a contribuabililor creşte treptat până la un punct, apoi scade din nou, întrucât dispare efectul de noutate – în cazul cotei unice, gradul de conformare a început să stagneze din 2007 şi s-a deteriorat din 2012 chiar sub nivelurile dinainte de 2005).

    Comparaţia cu anul 2005 nu rezistă însă, întrucât pe atunci România nu era ameninţată de nicio recesiune şi nu avea de încheiat niciun ciclu de consolidare fiscală (dimpotrivă, în 2004 economia crescuse cu peste 8% şi deficitul bugetar era puţin peste 1% din PIB), cu atât mai puţin de vreo conjunctură externă defavorabilă creşterii economice. Astfel încât anul acesta rămâne primul în care România aplică realmente “în orb” măsuri de relaxare fiscală, deja criticate de Consiliul Fiscal pe motiv că impactul lor asupra veniturilor bugetare este subestimat de guvern. În cazul scutirii de impozit a profitului reinvestit de la 1 iulie, CF a calculat un impact de cel puţin 475 mil. lei anul acesta, faţă de 137,5 mil. lei estimat de Finanţe; în cazul scăderii CAS la angajator cu 5 puncte procentuale de la 1 octombrie, impactul calculat de CF ar fi de 1,1 mld. lei la nivelul agregatului de venituri şi la 850 mil. lei impact la nivelul deficitului bugetar.

    Documentul mult aşteptat al Ministerului Finanţelor care estimează impactul reducerii CAS, publicat săptămâna trecută graţie insistenţei Societăţii Academice Române, se bazează şi el tot pe precedente, menţionând că, deşi din 2005 până în 2008 cota de CAS a scăzut de la 50,2% la 43,7%, nivelul încasărilor bugetare ca pondere în PIB s-a menţinut relativ constant, între 9,5% şi 9,6% din PIB, în timp ce în 2009, când CAS a crescut cu 3 puncte procentuale (2 la angajator şi 1 la angajat), încasările la buget din această sumă s-au redus cu 3%. Cum anii 2005-2008 au fost ani de creştere economică, raportarea la trecut nu ajută decât prin prisma faptului, amintit de ministrul Ioana Petrescu în document, că acum impactul pozitiv al tăierii CAS în investiţii sau în majorarea salariilor ar fi potenţat, pentru că inflaţia este mult mai mică decât atunci. Cât priveşte însă scăderea încasărilor din CAS după majorarea ei în 2009, aici într-adevăr am avut de-a face cu o deteriorare imediată a gradului de conformare voluntară a contribuabililor, în contextul crizei, care n-a făcut decât să se accentueze începând din 2011, conform aceluiaşi Consiliu Fiscal.

    Documentul arată că reducerea CAS “poate conduce la o creştere reală a PIB cu cca 0,1-0,2%, cu reflectare directă în îmbunătăţirea productivităţii muncii”. Dacă sumele în plus obţinute de angajatori vor fi folosite pentru crearea de locuri de muncă, ar rezulta un spor de 70.000 de locuri de muncă fiscalizate anual, iar dacă jumătate din sume vor fi folosite pentru investiţii, s-ar recupera anual cca 1,3 mld. lei din creşterea numărului de salariaţi (din CAS, CASS, contribuţii la fondul de şomaj, impozit pe venit). În plus, arată Ioana Petrescu, prin creşterea investiţiilor de capital ar ajunge la bugetul de stat 1,25-1,3 mld. lei prin TVA încasată şi efecte de multiplicare anuală. La acestea se adaugă un posibil efect de reducere a muncii la negru: în cel mai pesimist scenariu, în care tăierea CAS ar fiscaliza numai un sfert (4,75 mld. lei) din evaziunea fiscală a muncii la negru, golul de venituri la buget estimat de Finanţe va fi acoperit fără niciun fel de măsuri suplimentare.

    Scăderea CAS va reduce povara fiscală asupra muncii cu 1,6 puncte procentuale faţă de 2013, la 42,6% din costul forţei de muncă, un nivel care chiar şi aşa va continua să menţină România în topul european din acest punct de vedere şi să menţină şi decalajele din rata implicită de impozitare a muncii (vezi grafic), cu ponderea cea mai mare a CAS la angajator, urmată de CAS la angajat şi de impozitul pe venit, limitat de cota unică la unul dintre cele mai mici niveluri din Europa. Aceasta se explică prin faptul că taxarea consumului şi a muncii, adică din TVA şi CAS, urmate de accize şi impozit pe venit, reprezintă de departe cele mai solide surse de venituri la buget, valoric şi ca pondere în PIB (vezi tabele), în opoziţie nu numai cu taxarea capitalului, adică impozitul pe profit, dar şi cu toate celelalte categorii de taxe pomenite atunci când e vorba de soluţii de compensare pentru o reducere a TVA sau a CAS (proprietate, mediu, energie).

    Nu e numai cazul României: raportul Eurostat din iunie privind tendinţele de impozitare în Europa arată că în ansamblu, statele UE n-au încercat deloc să aplice relaxări fiscale din 2008 încoace, ci au reacţionat la anii de criză menţinând neschimbată rata de impozitare a capitalului şi, în schimb, majorând impozitarea muncii (nu numai contribuţiile sociale, care în majoritatea ţărilor reprezintă peste 2/3 din povara fiscală pe muncă, ci şi impozitul pe venit) şi impozitarea consumului, în special TVA, deşi cu rezultate variabile (Eurostat arată că România, Letonia, Grecia şi Lituania au cele mai mari decalaje dintre rata teoretică şi colectarea veniturilor din TVA).

    Explicaţia pentru aceste tendinţe e simplă – austeritatea: majoritatea statelor au avut nevoie de reduceri ale deficitelor bugetare şi atunci au apelat la singurele surse certe de venituri colectabile inclusiv pe timp de criză, menajând însă companiile, investitorii, spre a evita ca aceştia să plece ori să-şi înceteze activitatea. Pentru noi, raportul Eurostat oferă deci indirect cel puţin o concluzie provizorie: dacă scenariile din documentul Finanţelor ar fi date peste cap de conjunctura proastă din Europa şi programul de reducere a deficitului structural va fi realmente ameninţat, soluţiile cu impact substanţial asupra bugetului nu sunt decât două – majorarea impozitului pe venit (adică renunţarea la cota unică) şi/sau îmbunătăţirea rapidă a colectării TVA.

  • Cauza românească a perpetuării crizei. România are cea mai slabă infrastructură din Uniunea Europeană

    ANALIŞTII AU TOT REPETAT ÎN ULTIMII ANI CĂ INVESTIŢIILE, ÎN SPECIAL ÎN INFRASTRUCTURĂ, AU FOST NEGLIJATE, CEEA CE A LOVIT DIRECT ÎN ECONOMIE. Cheltuielile de capital, adică investiţiile făcute de stat, au fost pe o tendinţă descendentă în ultimii ani, comparativ cu vârful atins în 2008, de 26,7 mld. lei. Banii destinaţi investiţiilor au devenit, din păcate, in-stru-mentul prin care s-au diminuat cheltu-ielile bugetare, buf-fer-ul de unde s-au făcut ajus-tări pentru a salva ţintele de deficit bugetar agreate cu partenerii financiari internaţionali.
    În 2013 guvernul a investit numai 18 mld. lei de la buget, pentru ca în primul semestru din acest an să cheltuiască 7,15 mld. lei, cu aproape 33% mai puţin decât în primele şase luni de anul trecut. Practic, cheltuielile de capital au înregis-trat în prima jumătate a acestui an o performanţă foarte slabă, respectiv un grad de realizare de doar 70% faţă de nivelul programat.

    PRĂBUŞIREA INVESTIţIILOR PUBLICE, COMPLETATĂ DE AJUSTAREA CHELTUIELILOR DE CAPITAL ALE COMPANIILOR, DIN CAUZA „TAXEI PE STÂLP“, ŞI-AU PUS PUTERNIC AMPRENTA ASUPRA ECONOMIEI, ARUNCÂND ROMÂNIA DIN NOU ÎN RECESIUNE TEHNICĂ.

    Lucrările de infrastructură de transport care ar fi trebuit să asigure relansarea sectorului construcţiilor nu au început în prima jumătate a anului. Un exemplu este autostrada Comar-nic – Braşov, prima şosea construită în concesiune de statul român, care are investitori privaţi de mai bine de jumătate de an, însă contractul de concesiune a rămas ”în aşteptare„. Un alt exemplu este centura de sud a Capitalei, unde statul a reziliat trei contracte de construire înche-iate încă din 2008, pe care însă nu s-a lucrat din cauza lipsei de finanţare.

    Cheltuielile to-tale pentru investiţii care includ, pe lân-gă cheltuielile de capital, şi sumele afe-rente programelor de dezvoltare finanţate din surse interne şi externe au fost în primul semestru de 9,6 mld. lei, cu aproximativ 20% sub nivelul din primele şase luni de anul trecut. ”Scăderea cheltuielilor totale de investiţii din primul semestru, de circa 20%, este una foarte puternică. Cred că această evoluţie a fost determinată de doi factori. Pe de-o parte, a fost motivată de nevoia de ajustare a cheltuielilor pentru a rămâne în ţinta de deficit bugetar având în vedere colectarea slabă a veniturilor. Pe de altă parte, ajustarea cheltuielilor de investiţii a fost determinată şi de o lipsă de proiecte finanţate atât din fonduri europene, cât şi din resurse interne„, consideră Ionuţ Dumitru, şeful Consiliului Fiscal.

    Cu ce explicaţii a venit Ministerul Finanţelor? A invocat faptul că fără plata arieratelor din 2013, cheltuielile de investiţii din primele şase luni ale anului 2014 ar fi în creştere faţă de perioada similară a anului trecut. În primele 6 luni ale anului 2013 s-au plătit arierate ale Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale în sumă de circa 2 miliarde lei, precum şi arierate ale administraţiilor locale din împrumuturi din trezorerie în sumă de 800 milioane de lei

    Analizând sumele destinate investiţiilor la nivel regional, se constată că au fost ani în care Româ-nia a avut cea mai mare alocare (atât ca procent din PIB, cât şi ca procent din veniturile bu-ge-tare, standarde ESA 95) pentru in-ves-tiţii publice în comparaţie cu ţările din UE 27. Cu toate acestea, rezultatele în ter-meni de îmbunătăţire a calităţii infra-structurii au fost modeste.

    Cu cheltuieli de capital mai mici, unele ţări pre-cum Polonia, Ungaria sau Bulgaria au ajuns să aibă infrastructură de o calitate mai bună, după cum a remarcat şi Consiliul Fiscal.

    Este adevărat că nu toate investiţiile pot să fie realizate din bani de la buget, un rol important avându-l atragerea de fonduri europene. Dar şi la absorbţia fondurilor europene evoluţia guvernanţilor români a fost dezamăgitoare. Au fost perioade în care, pe hârtie, guvernele au avut programe, însă în realitate investiţiile statului au rămas la pământ. Cu toate că de la investiţiile statului s-a aşteptat ieşirea din criză, banii nu s-au dus în economie.

  • Asigurătorii caută banii clienţilor pe telefonul inteligent. Una din zece tranzacţii se face online

    O TREIME DINTRE CLIENŢI ÎŞI DORESC CA SERVICIILE DE ONLINE & MOBILE SĂ FIE ACCESIBILE PERMANENT, ARATĂ STUDIUL ROMANIAN CONSUMER TRENDS REALIZAT DE COMPANIA DE CERCETARE DE PIAŢĂ GFK. Acelaşi studiu mai arată că peste două treimi (70%) dintre clienţi asociază un produs sau serviciu util cu capacitatea acestuia de a contribui la simplificarea stilului de viaţă.

    ”Tendinţa este extrem de evidentă deopotrivă în diverse industrii dar şi în vieţile noatre particulare, iar noi am ales să ţinem cont de ea atunci când am dezvoltat serviciile pe care le punem la dispoziţia clienţilor„, spune Marius Popescu, CEO la ING Asigurări de Viaţă. De pildă, 140.000 de clienţi ai companiei au conturi pe platforma MyING, unde pot obţine informaţii despre contractele de pensii private obligatorii, facultative şi asigurări de viaţă şi au, totodată, posibilitatea de a realiza tranzacţii online; pe parcursul anului 2013, de pildă, s-a înregistrat o creştere de 30% a numărului de conturi active.

    În ceea ce priveşte tranzacţiile online, ”în primul an de la lansarea acestor funcţionalităţi au fost realizate 9.500 de plăţi online, iar 13% din totalul tranzacţiilor de redirecţionare a primelor pentru contractele unit-linked au fost realizate online„, afirmă Marius Popescu. În cazul transferurilor de unităţi de fond, 12% din totalul tranzacţiilor au fost realizate online.

    Mai mult, în luna martie compania a lansat aplicaţia mobilă MyING, disponibilă în App Store şi Google Play, în primele patru luni fiind înregistrate 6.000 de descărcări. Prin intermediul acesteia, clienţii ING au acces direct de pe smartphone la informaţii despre contractele lor de asigurări de viaţă şi pensii private, precum şi posibilitatea de a realiza plata primelor de asigurare.

    NG ASIGURĂRI DE VIAŢĂ ESTE PRINTRE PRIMII ASIGURĂTORI CARE AU ALES SĂ PUNĂ LA DISPOZIŢIA CLIENŢILOR VARIANTE DE PLATĂ ŞI TRANZACŢIONARE PENTRU ONLINE ŞI MOBILE. ”Suntem interesaţi de tehnologie şi încercăm să ţinem pasul cu ea. În momentul de faţă, există în companie discuţii privind dezvoltarea de soluţii / aplicaţii care să ne uşureze activitatea şi care să vină în sprijinul consumatorului„, spune Daniela Casapu, director marketing & comunicare şi CRM în cadrul Generali România Asigurare Reasigurare. ”Plata online funcţionează acum pentru asigurările de călătorie în străinătate şi se poate face de către cei care achiziţionează poliţe de călătorie direct de pe site-ul nostru„, adaugă Daniela Casapu.

    Una peste alta, tableta şi telefonul inteligent câştigă tot mai mult teren în viaţa de zi cu zi, iar ploaia de aplicaţii simplifică şi mai mult acţiunile clienţilor. În privinţa clienţilor ING Asigurări, chiar dacă ponderea celor care fac tranzacţii folosind un smartphone nu este mare în acest moment, aceasta indică o tendinţă clară.
     

  • Nu aduce ceasul cât aduce anul electoral

    MENŢINEREA DEFICITULUI BUGETAR FOARTE MIC DE CĂTRE ACTUALA PUTERE ”are o singură justificare: supravieţuirea lui Victor Ponta la guvernare până la prezidenţiale, iar după el, potopul„, afirmă fostul ministru de finanţe Gheorghe Ialomiţianu, cerând demisia guvernului pe motiv că politica acestuia de tăiere a cheltuielilor pentru investiţii publice, cu 3,6 mld. lei pe primele şapte luni, a determinat o ”cădere economică abruptă„. Politicianul se referea la proaspăta intrare a ţării în recesiune: economia a scăzut cu 1% în T2 faţă de T1 şi cu 0,2% în T1 faţă de ultimele trei luni din 2013.

    Tabăra guvernamentală a replicat că faţă de prima jumătate a anului trecut economia a continuat să crească totuşi în S1 cu 2,6% în termeni ajustaţi sezonier (raportat la un buget construit pe o proiecţie de creştere de 2,8%). Conform oficialilor guvernului, creşterea PIB va căpăta din nou avânt în a doua jumătate a anului, atât graţie anului agricol bun, cât şi datorită relansării programelor de investiţii, în condiţiile în care deficitul bugetar rămâne confortabil, de 0,2% din PIB după primele şapte luni anului (raportat la un plafon maxim de 2,2% din PIB asumat cu creditorii externi).

    Atât strigătele alarmiste ale opoziţiei, cât şi defensiva plictisită a puterii au trecut însă aproape neobservate dincolo de cercul consumatorilor de declaraţii politice. Leul a traversat o perioadă de apreciere, umflat de banii migratori ieşiţi din Rusia şi Ucraina, costurile îndatorării publice n-au crescut, iar agenţia Moody’s, care îşi programase pentru 22 august reexaminarea ratingului României, l-a lăsat neschimbat. La fel de paşnic a fost şi în iulie, după ce guvernul a insistat să promoveze scăderea CAS în ciuda divergenţelor cu FMI. De la începutul lunii iulie, analiştii BCR începuseră să se refere la ”apropierea alegerilor prezidenţiale şi noua retorică a guvernului în relaţia cu FMI, care ar putea duce la o despărţire amicală în următoarele câteva trimestre„. Nici la nivelul guvernului sau al BNR, nici la nivelul UE sau al FMI nu mai e văzut ca necesar un nou acord stand-by.

    ÎN CE PRIVEŞTE RECESIUNEA, VLAD MUSCALU, ECONOMIST LA ING BANK, AFIRMĂ CĂ ROMÂNIA AR FI PUTUT CHIAR SĂ FI IEŞIT DEJA DIN EA, DACĂ SE VA DOVEDI CĂ DATELE PRIVIND SCĂDEREA CHELTUIELILOR PUBLICE, DE PILDĂ, VIZEAZĂ UN FENOMEN TEMPORAR ŞI NU REFLECTĂ O TENDINŢĂ DESCENDENTĂ DURABILĂ. Muscalu tinde să favorizeze prima interpretare, amintind că modelul practicat în toţi anii de la criză încoace în privinţa cheltuielilor publice a fost acelaşi, cu cea mai slabă dinamică în T1 al fiecărui an şi cu o majorare puternică în T4. Explicaţia constă în dificultatea constantă a guvernelor de a planifica pe tot anul cheltuielile astfel încât să nu fie depăşite limitele de deficit convenite cu creditorii externi, astfel încât atunci când devenea clar că limita de deficit e în siguranţă, adică în general cu ocazia rectificărilor bugetare, ”se dădea drumul la cheltuieli„ în ultimele luni ale anului. Ca atare, ING rămâne pentru moment cu estimarea de creştere a PIB pentru tot anul de 2,9%.

    Şi economiştii Raiffeisen şi-au păstrat deocamdată prognoza de creştere a PIB cu 3,5% pentru tot anul, deşi nu exclud o reducere a ei sub 3% după apariţia datelor mai detaliate de la Statistică, la 3 septembrie. Scenariul luat în calcul include însă o creştere a PIB în T3 şi T4, mulţumită anului agricol bun, poate şi deplasării de accent de la motoarele externe la cele interne ale creşterii şi poate continuării de către BNR a ciclului de reduceri ale dobânzii de politică monetară, pentru stimularea creditării. |n privinţa cursului de schimb însă, principalele riscuri, ca şi până acum, ar fi legate de evoluţiile geopolitice legate de conflictul din Ucraina, dar fără variaţii previzibile prea spectaculoase, cu posibile valori de 4,42 lei/euro la finele lui septembrie, 4,45 în decembrie şi 4,40 în martie.

  • Plus 26% pentru Provident în prima jumătate de an

    Filialele din România şi Bulgaria ale grupului britanic International Personal Finance (IPF), care operează sub brandul Provident, au acordat împrumuturi în valoare de 68,4 milioane de euro (55,9 milioane de lire sterline) în prima jumătate a acestui an, în creştere cu 26% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2013.

    In toamna anului trecut, IPF a lansat operaţiunile pe piaţa din Bulgaria folosind infrastructura şi resursele de management din România şi, de atunci, rezultatele celor două ţări sunt raportate cumulat.

    Veniturile celor două companii au crescut cu 23% comparativ cu primul semestru al anului trecut, până la 45,3 milioane de euro (37 de milioane de lire sterline). Profitul operaţional brut al Provident Financial România, conform standardelor internaţionale de raportare financiară IFRS, a fost de 2,1 milioane de euro (1,7 milioane de lire sterline). în cei opt ani de prezenţă pe piaţa locală, compania a investit în România peste 230 de milioane de euro.

    Grupul are acum peste 312.000 de clienţi activi în cele două ţări, cu 16% peste nivelul raportat în primul semestru din 2013. Aproximativ 5.000 dintre aceştia sunt în Bulgaria, unde IPF are deja peste 300 de angajaţi şi agenţi independenţi şi 8 puncte de lucru în cele mai importante oraşe din ţară. Investiţiile în extinderea operaţiunilor în Bulgaria în primele şase luni ale acestui an s-au ridicat la 3,3 milioane de euro (2,7 milioane de lire).

    Anul acesta, Provident Financial România a introdus în portofoliul său produse noi, cum ar fi împrumuturi de valori mai mari pe perioade mai lungi şi a anunţat că testează programe de recompensare a clienţilor fideli prin condiţii preferenţiale şi reduceri de costuri. De asemenea, compania are în plan oferirea de împrumuturi cu rambursări lunare, ca o alternativă la modelul actual care presupune achitarea săptămânală a ratelor.

    „Investiţiile realizate în extinderea operaţiunilor în zone noi, atât în România, cât şi în Bulgaria, precum şi diversificarea portofoliului de produse şi servicii au generat creşteri importante ale tuturor indicatorilor de performanţă şi ne aşteptăm la rezultate solide şi în semestrul al doilea. In acelaşi timp, tot mai mulţi angajaţi români fac pasul către o carieră internatională: după contribuţia la lansarea operaţiunilor pe piaţa din Bulgaria, cel puţin trei români vor face parte din echipa care va pune bazele operaţiunilor în Spania, cea mai recentă ţară unde IPF se extinde şi unde ne aşteptăm să emitem primele împrumuturi la începutul lui 2015”, a declarat Gerard Ryan, CEO-ul grupului IPF.

    IPF are acum peste 2,6 milioane de clienţi în şapte ţări din Europa Centrală şi de Est, precum şi în Mexic. Grupul a anunţat pentru primul semestru din 2014 venituri de 394,1 de milioane de lire sterline, în creştere cu 16,7% comparativ cu perioada similară din 2013 şi a acordat împrumuturi în valoare totală de 513 milioane de lire sterline. IPF este unul dintre cei mai mari angajatori britanici din regiune şi una dintre cele mai puternice 250 de companii internaţionale listate la Bursa din Londra.

    Provident Financial România este o instituţie financiară nebancară înregistrată în Registrul General al Băncii Naţionale a României şi face parte din grupul britanic International Personal Finance (IPF), unul dintre cei mai importanţi furnizori de credite la domiciliu din Europa. Grupul are 2,6 milioane de clienţi în şapte ţări din Europa Centrală şi de Est, precum şi în Mexic. IPF este una dintre cele mai puternice 250 de companii internaţionale listate la Bursa din Londra.

  • Plus 26% pentru Provident în prima jumătate de an

    Filialele din România şi Bulgaria ale grupului britanic International Personal Finance (IPF), care operează sub brandul Provident, au acordat împrumuturi în valoare de 68,4 milioane de euro (55,9 milioane de lire sterline) în prima jumătate a acestui an, în creştere cu 26% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2013.

    In toamna anului trecut, IPF a lansat operaţiunile pe piaţa din Bulgaria folosind infrastructura şi resursele de management din România şi, de atunci, rezultatele celor două ţări sunt raportate cumulat.

    Veniturile celor două companii au crescut cu 23% comparativ cu primul semestru al anului trecut, până la 45,3 milioane de euro (37 de milioane de lire sterline). Profitul operaţional brut al Provident Financial România, conform standardelor internaţionale de raportare financiară IFRS, a fost de 2,1 milioane de euro (1,7 milioane de lire sterline). în cei opt ani de prezenţă pe piaţa locală, compania a investit în România peste 230 de milioane de euro.

    Grupul are acum peste 312.000 de clienţi activi în cele două ţări, cu 16% peste nivelul raportat în primul semestru din 2013. Aproximativ 5.000 dintre aceştia sunt în Bulgaria, unde IPF are deja peste 300 de angajaţi şi agenţi independenţi şi 8 puncte de lucru în cele mai importante oraşe din ţară. Investiţiile în extinderea operaţiunilor în Bulgaria în primele şase luni ale acestui an s-au ridicat la 3,3 milioane de euro (2,7 milioane de lire).

    Anul acesta, Provident Financial România a introdus în portofoliul său produse noi, cum ar fi împrumuturi de valori mai mari pe perioade mai lungi şi a anunţat că testează programe de recompensare a clienţilor fideli prin condiţii preferenţiale şi reduceri de costuri. De asemenea, compania are în plan oferirea de împrumuturi cu rambursări lunare, ca o alternativă la modelul actual care presupune achitarea săptămânală a ratelor.

    „Investiţiile realizate în extinderea operaţiunilor în zone noi, atât în România, cât şi în Bulgaria, precum şi diversificarea portofoliului de produse şi servicii au generat creşteri importante ale tuturor indicatorilor de performanţă şi ne aşteptăm la rezultate solide şi în semestrul al doilea. In acelaşi timp, tot mai mulţi angajaţi români fac pasul către o carieră internatională: după contribuţia la lansarea operaţiunilor pe piaţa din Bulgaria, cel puţin trei români vor face parte din echipa care va pune bazele operaţiunilor în Spania, cea mai recentă ţară unde IPF se extinde şi unde ne aşteptăm să emitem primele împrumuturi la începutul lui 2015”, a declarat Gerard Ryan, CEO-ul grupului IPF.

    IPF are acum peste 2,6 milioane de clienţi în şapte ţări din Europa Centrală şi de Est, precum şi în Mexic. Grupul a anunţat pentru primul semestru din 2014 venituri de 394,1 de milioane de lire sterline, în creştere cu 16,7% comparativ cu perioada similară din 2013 şi a acordat împrumuturi în valoare totală de 513 milioane de lire sterline. IPF este unul dintre cei mai mari angajatori britanici din regiune şi una dintre cele mai puternice 250 de companii internaţionale listate la Bursa din Londra.

    Provident Financial România este o instituţie financiară nebancară înregistrată în Registrul General al Băncii Naţionale a României şi face parte din grupul britanic International Personal Finance (IPF), unul dintre cei mai importanţi furnizori de credite la domiciliu din Europa. Grupul are 2,6 milioane de clienţi în şapte ţări din Europa Centrală şi de Est, precum şi în Mexic. IPF este una dintre cele mai puternice 250 de companii internaţionale listate la Bursa din Londra.

  • Morala perlelor de la Bac: forţa de muncă bine calificată pe care o oferă România începe să dispară

    PERLĂ DE LA BACALAUREATUL 2014: ”Lapona Enigel era prea frumoasă în comparaţie cu Riga Crypto, care era mic, alb şi chel„. Perlă de la evaluarea naţională 2014: ”Genul liric se întâlneşte cam peste tot în această poiezie, de aceea a menţiona numai două trăsături din toată poiezie este o întrebare-capcană„. Abia s-au terminat râsetele stârnite de vehicularea pe net, ca în fiecare vară, a unor astfel de perle şi a apărut un studiu al institutului de cercetare Bruegel care calculează că aproape 62% dintre locurile de muncă din România sunt în pericol să dispară din cauza automatizării activităţilor, rata fiind cea mai ridicată din UE, unde media se situează la 54%. Cel mai puţin expuse riscului de asalt al roboţilor sunt ţările bogate din nordul şi vestul Europei, din motivul simplu că automatizarea distruge în primul rând slujbele ieftine, cu nivel de calificare slab.

    Acest studiu se corelează cu raportul din iulie al Băncii Mondiale pentru UE11 (Europa Centrală şi de Est şi ţările baltice), care pune la loc de frunte printre frânele dezvoltării economice ale regiunii dubla problemă a şomajului mare în rândul tinerilor şi a îmbătrânirii rapide a populaţiei. ”Ţările cu ponderi mari ale tinerilor între 15 şi 24 de ani care nici nu muncesc, nici nu sunt cuprinşi într-o formă de educaţie (NEET – Not in Education, Employment or Training) tind să fie aceleaşi unde populaţia scade cel mai mult, aşa cum sunt Bulgaria, România, Croaţia şi Ungaria„. Banca Mondială adaugă şi că ”ţările din est au dificultăţi în a echipa tinerele generaţii cu abilităţile necesare – alfabetizare, ştiinţe, matematică„, conchizând că ”persistenţa unor ponderi mari ale şomajului în rândul tinerilor prezintă riscul creării unei generaţii pierdute pentru piaţa muncii„.

    La sfârşitul anului trecut, ocuparea agregată în UE11 s-a situat la aproape 44 mil. persoane, cu 1,6 milioane sub vârful atins în 2008. Iar comparaţia cu membrii vechi ai Uniunii arată aici o diferenţă structurală importantă: în ţările occidentale există programe de training sau educaţie vocaţională care pot oferi refugiu şi perspective tinerilor şomeri, în timp ce în ţările din est astfel de ”plase de siguranţă„ nu sunt dezvoltate, iar tinerii şomeri decad rapid la stadiul de NEET şi, când reuşesc să se angajeze, rămân cantonaţi în zona slujbelor prost plătite.

    ”Nu cred că România mai trebuie să se marketeze pe piaţă ca o destinaţie a salariilor mici, pentru că aşa vom concura cu ţări din Africa şi Asia şi într-o astfel de concurenţă vom pierde. Investitorii străini nu mai trebuie să vină aici fiindcă găsesc forţă de muncă ieftină, ci fiindcă găsesc oameni bine pregătiţi„, comentează Radu Crăciun, economistul-şef al BCR. El spune că în toate discuţiile pe care le-a avut recent în diverse oraşe din ţară cu oamenii de afaceri, laitmotivul a fost că aceştia nu găsesc angajaţi cu calificarea de care au nevoie. ”Forţa de muncă produsă de sistemul de învăţământ românesc tinde să fie ori supracalificată, ori subcalificată, lipsind calificarea medie. Aceasta este una din problemele României şi poate chiar una dintre cauzele pentru care numărul de angajaţi nu creşte. Iar aici nu se poate să nu avem în vedere importantul bazin de forţă de muncă subeducată din zona rurală: foarte mulţi dintre ei pot să devină oameni cu calificare medie, adică exact ceea ce lipseşte mai mult la ora actuală de pe piaţă„, continuă economistul-şef al BCR.