BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Steen Jakobsen: “Uitaţi de companiile controlate de stat, de corporaţii”

    În opinia lui, orice economie mică, aşa cum este a României, este un bun studiu de caz al principiului Pareto, care spune că în multe evenimente, 80% dintre efecte sunt produse de 20% din cauze. De pildă, 80% din volumul creditelor este atras de 20% dintre companii şi instituţii financiare; 80% din populaţie deţine 80% din bogăţie; 80% din numărul locurilor de muncă este generat de companiile mici şi mijlocii. În plus, în acest moment sunt 20 de milioane de şomeri în Europa; 80% din economia mondială trebuie să crească pentru a susţine restul de 20%. Mai mult, ”<pariind> pe numai 20% va ridica riscul de japonizare la 80%. Dar deja ne aflăm, în Europa, în procesul de japonizare, pentru că nu am făcut absolut nimic pentru a evita acest lucru”. Pentru a evita colapsul, fiecare ţară ar trebui să uite de cele mai mari 20% dintre companii şi să se concentreze pe întreprinderile mici şi mijlocii. ”În cazul României, uitaţi de companiile controlate de stat, de corporaţii”.

    Danezul a mai prezentat în cadrul evenimentului şi modelul economic pe care l-a denumit Triunghiul Bermudelor şi pentru care spune, mai în glumă mai în serios, că aşteaptă premiul Nobel. Teoria economică pe care a creat-o evidenţiază că este un paradox ca în acelaşi ciclu economic să se regăsească deopotrivă 1. record pe pieţele bursiere; 2. record al ratei şomajului; 3. rate record în ce priveşte lipsa de creştere economică şi scăderea productivităţii.

    Sectorul public înghite felii din ce în ce mai consistente din economie, în orice ţară din lume, or acest lucru nu este deloc sănătos, devreme ce sectorul privat este cel ce generează slujbe. Democraţia funcţionează doar atât timp cât mai puţin de 51% din PIB se datorează sectorului public.

  • ”Seminţele putrede ale crizei sunt mereu plantate în vremuri de belşug”.

    ntre ianuarie 2007 şi iunie 2008, preţul energiei fosile a sărit de la 5,2% din PIB-ul mondial la 12,4%, înghiţind încă 7,2% sau echivalentul a 5 trilioane de dolari din PIB-ul global. ”Având în vedere datoria mondială de 250% din PIB, aveam nevoie de o creştere în exces de 300 de puncte de bază în rata de finanţare pentru a ţine pe linia de plutire finanţele mondiale. Da, energia a fost principalul motiv pentru incidentul din 2007-2008, o criză ce a urmat scenariul comun.” Cu toate acestea, adaugă economistul şef al Saxo Bank, situaţia din prezent este un Minsky clasic. Jakobsen mai spune că Hyman Minsky credea că însăşi stabilitatea este destabilizatoare.

    Virtuozul crizei financiare credea că dinamica internă a unui sistem ar putea ea însăşi să genereze un şoc. Pentru că diverşi actori economici (bănci, companii, guverne şi cetăţeni) devin mulţumiţi de sine în vremuri de succes economic. Pe scurt, se culcă pe o ureche, cu gândul că vremurile bune vor dura pe vecie. Efectul net al acestei tendinţe este că riscă din ce în ce mai mult pentru profit. ”Seminţele putrede ale crizei sunt mereu plantate în vremuri de belşug”. Ce fac decidenţii politici şi politicienii într-un asemenea scenariu, se întreabă Steen Jakobsen. Tot el răspunde: acelaşi lucru pe care l-au făcut dintotdeauna. În locul unor acţiuni decisive, trag de timp, încercând să convingă că tacticile lor vor funcţiona. Modul lor de operare este să menţină dobânzi suficient de mici pentru întreţinerea gradului mare de îndatorare. Cu alte cuvinte, pretind că au un plan credibil, dar nu abordează probleme structurale, ci doar câştigă timp.

  • Nivelul taxelor in UE se va apropia de 80% in 2050

    ”Economistul mediu, şi există mulţi de acest fel, crede că economia şi pieţele funcţionează prin echilibru, deci pentru a intra în colaps, ceva anume trebuie să aibă un şoc extern”, spune economistul şef al Saxo Bank care face referire la preţul energiei fosile. Între ianuarie 2007 şi iunie 2008, preţul energiei fosile a sărit de la 5,2% din PIB-ul mondial la 12,4%, înghiţind încă 7,2% sau echivalentul a 5 trilioane de dolari din PIB-ul global. ”Având în vedere datoria mondială de 250% din PIB, aveam nevoie de o creştere în exces de 300 de puncte de bază în rata de finanţare pentru a ţine pe linia de plutire finanţele mondiale. Da, energia a fost principalul motiv pentru incidentul din 2007-2008, o criză ce a urmat scenariul comun.” Cu toate acestea, adaugă economistul şef al Saxo Bank, situaţia din prezent este un Minsky clasic. Virtuozul crizei financiare credea că dinamica internă a unui sistem ar putea ea însăşi să genereze un şoc. Pentru că diverşi actori economici (bănci, companii, guverne şi cetăţeni) devin mulţumiţi de sine în vremuri de succes economic. Pe scurt, se culcă pe o ureche, cu gândul că vremurile bune vor dura pe vecie. Efectul net al acestei tendinţe este că riscă din ce în ce mai mult pentru profit. ”Seminţele putrede ale crizei sunt mereu plantate în vremuri de belşug”. Ce fac decidenţii politici şi politicienii într-un asemenea scenariu, se întreabă Steen Jakobsen. Tot el răspunde: acelaşi lucru pe care l-au făcut dintotdeauna. În locul unor acţiuni decisive, trag de timp, încercând să convingă că tacticile lor vor funcţiona. Modul lor de operare este să menţină dobânzi suficient de mici pentru întreţinerea gradului mare de îndatorare. Cu alte cuvinte, pretind că au un plan credibil, dar nu abordează probleme structurale, ci doar câştigă timp.

  • La nivel global dobânzile sunt din ce în ce mai mici

    ”Şi este doar începutul. Cred că vom ajunge la cel mai scăzut nivel al dobânzilor, cel din 2008, în primul trimestru al anului viitor. Cred că nivelul dobânzilor din România se va plasa între 1,5-1,75.” Cu toate acestea, economistul şef al Saxo Bank spune că de-a lungul carierei sale de 25 de ani nu a fost niciodată atât de optimist, pentru că odată ce ca vi atins punctul cel mai de jos, în primul sau al doilea trimestru, va urma o creştere rapidă. În opinia lui, orice economie mică, aşa cum este a României, este un bun studiu de caz al principiului Pareto, care spune că în multe evenimente, 80% dintre efecte sunt produse de 20% din cauze. De pildă, 80% din volumul creditelor este atras de 20% dintre companii şi instituţii financiare; 80% din populaţie deţine 80% din bogăţie; 80% din numărul locurilor de muncă este generat de companiile mici şi mijlocii. În plus, în acest moment sunt 20 de milioane de şomeri în Europa; 80% din economia mondială trebuie să crească pentru a susţine restul de 20%. Mai mult, ”<pariind> pe numai 20% va ridica riscul de japonizare la 80%. Dar deja ne aflăm, în Europa, în procesul de japonizare, pentru că nu am făcut absolut nimic pentru a evita acest lucru”. Pentru a evita colapsul, fiecare ţară ar trebui să uite de cele mai mari 20% dintre companii şi să se concentreze pe întreprinderile mici şi mijlocii. ”În cazul României, uitaţi de companiile controlate de stat, de corporaţii”.

  • Plus 10% a volumului de prime brute subscrise de ING Asigurări de Viaţă la 9 luni

    Valoarea activelor financiare în administrare s-a situat la nivelul de 2,7 miliarde lei la sfârşitul lunii septembrie 2014, în creştere cu 10% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.

    Volumul de prime brute subscrise în primele nouă luni din 2014 este de 449,4 milioane lei, în creştere cu 10% faţă de cel din perioada similară a anului precedent (408,2 milioane lei).

    Din totalul poliţelor nou încheiate la ING Asigurări de Viaţă în ianuarie-septembrie a.c., 35% sunt de tip unit-linked. Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului anterior, s-a înregistrat o creştere cu 8pp a ponderii contractelor unit-linked în portofoliul de poliţe noi, astfel încât 51% din contractele în vigoare la finalul lunii septembrie sunt de acest tip.

    În primele nouă luni ale anului, ING Asigurări de Viaţă a plătit clienţilor indemnizaţii pentru evenimente asigurate şi contracte ajunse la maturitate de aproape 94 de milioane de lei, valoare în creştere cu 9,2% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2013. Din această sumă, 67,4% (respectiv 73,6 milioane de lei) reprezintă beneficii plătite clienţilor pentru contracte ajunse la maturitate.

    Pentru contractele încheiate în primele nouă luni, nivelul mediu al sumei asigurate este de 50.437 lei (plus 19% faţă de aceeaşi perioadă din 2013), iar prima brută medie este de 1.710 lei (plus 9% faţă de ianuarie-septembrie 2013).

    Marja de solvabilitate disponibilă a ING Asigurări de Viaţă este 1,54, faţă de nivelul minim cerut de lege de 1, iar coeficientul de lichiditate este de 4,73, comparativ cu nivelul minim cerut, de 1.

    Fondurile de pensii facultative administrate de ING Asigurări de Viaţă au fost alese de aproape jumătate dintre clienţii care au încheiat un contract de acest fel în primele nouă luni din 2014.

    Din totalul clienţilor care au încheiat o pensie facultativă în 2014, aproape jumătate (46%) au ales unul dintre cele două fonduri din administrarea ING – ING Activ şi ING Optim (calcule ale companiei, pe baza statisticilor ASF). Astfel, la finalul lunii septembrie 2014, numărul total de participanţi la fondurile facultative din administrarea ING era de 142.301(1) (plus 12% faţă de aceeaşi perioadă din 2013) (sursa: ASF).

    Valoarea activelor nete administrate de cele două fonduri facultative ING era de 473,83(1) milioane lei la sfârşitul trimestrului trei din 2014, în creştere cu aproximativ 33% faţă de intervalul similar din 2013. Astfel, la finalul lunii septembrie a.c., ING deţinea pe piaţa Pilonului III o cotă cumulată, în funcţie de active, de 48,5%(1) (sursa: ASF).

    Contribuţia medie la fondul ING Activ în primele nouă luni din 2014 a fost de 100,55 lei (în creştere cu aproape 9% faţă de aceeaşi perioadă din 2013), iar la ING Optim de 111,12 lei (plus 9,45% faţă de intervalul ianuarie-septembrie 2013).

    De la lansare (2007) şi până la finalul lunii septembrie 2014, fondul ING Activ, fond din categoria celor cu grad de risc dinamic, a obţinut o performanţă anualizată de 8,83%(1), iar ING Optim, fond din categoria celor cu grad de risc echilibrat, a înregistrat o performanţă anualizată de 9,59%(1) – comparativ cu media anualizată a tuturor fondurilor din piaţă de 8,2% (sursa: calcule ING/APAPR pe baza statisticilor ASF).

    Marius Popescu, director general al ING Asigurări de Viaţă, declară: “Consolidarea poziţiei noastre pe piaţă prin continuarea creşterii volumului de prime brute subscrise a fost susţinută de trei mari tendinţe: revenirea interesului clienţilor pentru asigurările unit-linked, diminuarea nevoii imediate a acestora de lichiditate şi, totodată, de alegerea unui nivel mai mare al protecţiei financiare.

    La nivelul portofoliului nostru, revenirea interesului clienţilor pentru asigurările unit-linked este o evoluţie tot mai vizibilă, prezentă încă din primele şase luni ale anului. Contractele unit-linked au reprezentat 35% din vânzările aferente intervalului ianuarie-septembrie 2014, faţă de 27% în aceeaşi perioadă din 2013.

    În acelaşi timp, tot mai puţini clienţi aleg să renunţe la asigurarea de viaţă, numărul total de contracte răscumparate şi reziliate diminuându-se în intervalul analizat cu 19%.

    În plus, am implementat în ultimele luni un nou model de desfăşurare a întâlnirilor anuale cu clienţii, pentru a le facilita acestora o mai bună evaluare a evoluţiei contractului deţinut, respectiv actualizarea realistă a nivelului de protecţie financiară contractat în funcţie de noile nevoi şi planuri de viitor.

    În zona de pensii facultative, semnalele pozitive se referă la faptul că aproape jumătate dintre persoanele care au încheiat un contract în 2014 au ales un fond ING, iar ponderea participanţilor cărora angajatorii le oferă acest beneficiu extrasalarial este tot mai mare. Astfel, dacă în primele nouă luni din 2013, pentru 30% dintre noii participanţi contribuţiile pentru pensia facultativă erau plătite exclusiv de angajator, în 2014, ponderea acestora este mai mare cu 10pp.”

    În primele nouă luni din 2014, ING Asigurări de Viaţă a obţinut un profit brut estimat de 25,4 milioane lei, comparativ cu 13,6 milioane lei în aceeaşi perioadă a anului precedent.

    Pe segmentul de pensii obligatorii, ING administrează active nete de 6,7 miliarde de lei în beneficiul a peste 1,8 milioane de participanţi.

    La sfârşitul primelor nouă luni din 2014, fondul de pensii administrat privat ING cumula active nete de 6,7 miliarde de lei(1), în creştere cu 39% faţă de nivelul înregistrat la sfârşitul aceleiaşi perioade din 2013. Astfel, cota de piaţă a ING Pensii la sfârşitul lunii septembrie a.c., în funcţie de active, era de 37,47%(1) (sursa: ASF).

    La aceeaşi dată ING avea 1.809.790 de participanţi la Pilonul II, dintre care 97,2% au plătit cel puţin o contribuţie de la începutul colectării în sistem (sursa: ASF).

    Contribuţia medie pe participant la fondul de pensii administrat privat ING a fost de 97,13 lei în primele nouă luni din 2014, în creştere cu 19% faţă de acelaşi interval din 2013.

    De la înfiinţare (mai 2008) şi până la finalul lunii septembrie 2013, fondul de pensii obligatorii al ING a obţinut o performanţă anualizată de 11,77%(1) – comparativ cu media anualizată a tuturor fondurilor din piaţă de 11,2% (sursa: calcule ING/APAPR, pe baza statisticilor ASF).

    Raluca Ţintoiu, director general al ING Pensii Societate de Administrare a unui Fond de Pensii Administrat Privat: „La finalul lunii septembrie Fondul de pensii ING administra active nete de 6,7 miliarde de lei, având peste 1,8 milioane de participanţi.

    Deşi Pilonul 2 reprezintă singura formă de economisire pentru pensie pentru o mare parte a populaţiei active actuale, studiile realizate ne arată că oamenii încă nu au o imagine foarte clară asupra sistemului de pensii obligatorii şi a beneficiilor pe care acesta le oferă.

    De aceea, preocupările noastre urmăresc două direcţii principale: de a contribui prin performanţele investiţionale obţinute în beneficiul participanţilor noştri la acumularea resurselor financiare suplimentare pentru viitorii pensionari şi, totodată, de a răspunde provocării existente în România, aceea a lipsei unei experienţe de economisire timpurie pentru pensie.”

  • „În urmă cu 20 de ani îi aveam pe Johnny Cash, pe Bob Hope şi pe Steve Jobs. Acum nu avem nici Cash, nici Hope şi nici Jobs“

    “DACĂ ROMÂNIA VA AVEA CREŞTERE ECONOMICĂ DE 3,3% ANUL VIITOR, EU MĂ VOI ÎNTOARCE ÎN FAŢA DUMNEAVOASTRĂ ÎN ECHIPAMENT DE FOTBALIST. Pentru asta probabil că va trebui să slăbesc câteva kilograme şi să mă antrenez„, a spus, în cadrul Business Club, Steen Jakobsen, economistul-şef al băncii daneze Saxo Bank, instituţie fondată în 1992.

    Finanţistul a avut un discurs relaxat, presărat cu glume, dar o notă de pesimism s-a simţit la tot pasul, prin prisma previziunilor prezentate. ”Pentru cetăţeanul de rând situaţia este gravă, chiar dacă noi stăm confortabil şi discutăm despre tendinţe„, argumentează Steen Jakobsen, care de 25 de ani lucrează în cadrul băncii daneze şi călătoreşte în toate cele 26 de ţări unde are filiale banca. ”Situaţia este atât de rea încât nu poate fi decât mai rău„, spune finanţistul, care completează că şeful său, CEO şi cofondator al Saxo Bank, îl prezintă pe Steen Jakobsen ca fiind economistul care a prezis cinci din ultimele două crize mondiale. Prezentarea finanţistului începe cu o glumă. ”În urmă cu 20 de ani, îi aveam pe Johnny Cash, Bob Hope şi Steve Jobs. Acum nu avem Cash, nici Hope (speranţă) şi nici Jobs (slujbe).„

    ELEFANTUL DESPRE CARE NIMENI NU VORBEŞTE
    Motivul pentru care Jakobsen a creionat previziuni pesimiste pentru următorii ani este legat de gradul mare de îndatorare a ţărilor. ”Poate că datoriile sunt elefantul din cameră despre care nu vorbeşte nimeni, dar a crescut atât de mult încât fundaţia a început să crape. Îl ignorăm în detrimentul nostru.„ De pildă, datoria externă a Asiei a crescut la 2,5 trilioane de dolari de la 300 de miliarde de dolari în numai un deceniu, iar China cheltuie o avere doar pentru a administra o datorie care reprezintă 39% din PIB. Nici SUA nu sunt prea departe, având în vedere că în 2013 costul de întreţinere a datoriei s-a plasat la 6% din PIB, iar încărcarea datoriei s-a dublat în zece ani, ajungând la 80% din PIB. ”Şi lumea vestică ignoră în continuare nevoia de acea reformă structurală fundamentală care va permite antreprenoriatului privat să înflorească şi să crească.„ Or în contextul datoriilor actuale, nu se pune întrebarea ”dacă„, ci doar ”când„ ţările vor intra în default, este de părere Jakobsen. În opinia sa, în 2015 zona euro (inclusiv România) vor intra în recesiune, iar SUA se vor afla la limită de a intra în recesiune. În rândul predicţiilor Saxo Bank se află şi faptul că în primul trimestru al anului viitor inflaţia va fi redusă, moneda Statelor Unite va fi mai slabă ca în 2014, iar ţările din BRIC vor intra în colaps ca urmare a lipsei de reforme.

    NU CONTEAZĂ CINE VA FI ALES ÎN ROMÂNIA
    ”Singurul fel în care putem progresa este prin experienţa eşecului. Văd aceeaşi situaţie şi în România, iar în opinia mea alegerile prezidenţiale sunt o pierdere de vreme. Nimic nu se va întâmpla nici înainte şi nici după alegeri.„ În opinia finanţistului, nu numai în România, ci şi în lume politicul nu se află în poziţia de a influenţa mersul lucrurilor în economie. ”Nici măcar nu contează cine va fi ales în România, nu va conta nici din punct de vedere politic, nici economic. Inabilitatea mediului politic de a schimba lucrurile este de fapt motivul pentru care avem elefantul în cameră.„ Singurul mod prin care ţările vor evolua, nu numai România, ci întreaga lume, este prin eşec, pentru că, spune Jakobsen, niciun politician nu va recunoaşte că a greşit, ci cu toţii vor continua prin a nu face nimic şi joacă un joc numit ”pretinde şi extinde„. Vor pretinde că sunt credibili şi că au un plan şi îşi vor extinde cât pot de mult mandatele. Ultimul politician care a fost ales în Europa anunţând schimbări a fost Margaret Thatcher, în 1979. ”Nu spun că a avut dreptate sau nu, ci că de 35 de ani niciun alt politician nu a mai fost ales pentru că voia să schimbe ceva.„

    UITAŢI DE COMPANIILE CONTROLATE DE STAT
    ”Sunt un simplu economist, dar văd la nivel global că dobânzile sunt din ce în ce mai mici„, îşi continuă prezentarea Jakobsen, care spune că la începutul anului 2014 predicţiile sale erau mai puţin credibile, dar scăderile din ultima perioadă au confirmat aşteptările sale. ”Şi este doar începutul. Cred că vom ajunge la cel mai scăzut nivel al dobânzilor, cel din 2008, în primul trimestru al anului viitor. Cred că nivelul dobânzilor din România se va plasa între 1,5 şi 1,75%.„ Cu toate acestea, economistul-şef al Saxo Bank spune că de-a lungul carierei sale de 25 de ani nu a fost niciodată atât de optimist, pentru că odată ce va fi atins punctul cel mai de jos, în primul sau al doilea trimestru, va urma o creştere rapidă. În opinia lui, orice economie mică, aşa cum este a României, este un bun studiu de caz al principiului Pareto, care spune că în multe evenimente 80% dintre efecte sunt produse de 20% din cauze. De pildă, 80% din volumul creditelor este atras de 20% dintre companii şi instituţii financiare; 20% din populaţie deţine 80% din bogăţie; 80% din numărul locurilor de muncă este generat de companiile mici şi mijlocii. În plus, în acest moment sunt 20 de milioane de şomeri în Europa; 80% din economia mondială trebuie să crească pentru a susţine restul de 20%. Mai mult, ”«pariind» pe numai 20% va ridica riscul de japonizare la 80%. Dar deja ne aflăm, în Europa, în procesul de japonizare, pentru că nu am făcut absolut nimic pentru a evita acest lucru„. Pentru a evita colapsul, fiecare ţară ar trebui să uite de cele mai mari 20% dintre companii şi să se concentreze pe întreprinderile mici şi mijlocii. ”În cazul României, uitaţi de companiile controlate de stat, de corporaţii.„

  • Investitorii care au pariat pe cafea şi minereu de fier au câştigat sume uriaşe în ultimul an

    Cafeaua şi minereul de fier au adus cele mai mari câştiguri investitorilor în ultimul an, de 40%-80%, pentru cei care au pariat corect pe aceste mărfuri. Pentru perioada următoare, specialiştii Tradeville văd ca oportune pariurile pe aprecierea mărfurilor agricole şi cele pe deprecierea cuprului, aurului şi petrolului.

    În opinia analiştilor casei de brokeraj Tradeville, de la începutul anului şi până în prezent, cea mai mare apreciere a avut-o cafeaua, cu peste 80%. Explozia cotaţiilor a fost alimentată de o producţie cu mult sub aşteptări din partea Braziliei, cel mai mare exportator mondial de cafea. Astfel, pariurile long (pe apreciere) pe cafea ar fi adus câştiguri impresionante.

    “La polul opus, cea mai mare depreciere dintre mărfuri a fost înregistrată de minereul de fier, pentru care cotaţiile au scăzut cu 40%, prăbuşirea venind în principal pe filiera alunecării suplimentare a economiei chineze”, spune Mihai Nichişoiu, analist al Tradeville. În acest caz, pariurile short (pe depreciere) pe minereul de fier ar fi adus câştiguri substanţiale.

    Pe de altă parte, potrivit analistului de la Tradeville, în ultimele câteva luni, toate mărfurile au suferit deprecieri puternice, indiferent de caracterul utilizării acestora. Cauza principală a deprecierilor s-a referit la apropierea momentului în care Rezerva Federală va opera prima creştere a dobânzii-cheie şi la o apreciere importantă a dolarului american.

    Momentul în care Rezerva Federală va deveni suficient de explicită în privinţa iminenţei primei creşteri a dobânzii-cheie va fi unul extrem de important. Până la acel moment, dolarul american ar trebui să continue să se aprecieze în mod generalizat şi impulsiv în ceea ce ar putea fi începutul celui de-al treilea val important de creştere din istorie. Pe acest fond, aurul şi-ar putea continua declinul, putând testa 1.000 dolari/uncie.

    Dintre mărfurile cu utilizare industrială intensivă, cuprul este cel mai vulnerabil unei deprecieri suplimentare importante – în condiţiile în care alunecarea economiei chineze, responsabilă pentru aproape jumătate din consumul mondial, va continua.

    În cazul petrolului, alunecarea recentă a cotaţiilor are mică legatură cu Rusia. Motivaţia s-a referit mai degrabă la valul de cifre macro care au surprins negativ aşteptările în cele mai importante economii globale – şi, de asemenea, la o apreciere importantă a dolarului american. “În opinia noastră, performanţa economiilor globale va rămâne mediocră, iar dolarul american va continua să se aprecieze – aşadar, cotaţiile petrolului ar trebui să rămână sub presiunea deprecierii pe termen mediu”, menţionează Mihai Nichişoiu.

    Mărfurile agricole, în schimb, pot avea cele mai mari aprecieri, în condiţiile în care factorii specifici responsabili pentru deprecieri în 2014 par deja integraţi în cotaţii. În cazul mărfurilor agricole, specialistul casei de brokeraj Tradeville recomandă pariurile long.

  • 30% dintre creditele neperformante ale BCR sunt în faliment

    ”În 2014 targetul nostru e să reducem portofoliul de credite nepreformante cu un sfert până la jumătate, în funcţie de condiţiile pieţei. Acest plan este construit din trei strategii distincte”. Cele trei strategii reprezintă o împărţire a creditelor neperformante în trei categorii. Aproximativ 40-45% este format din companii restructurate – cum este cazul Cemacon, care a fost comentat public şi despre care Spurny spune că nu este singular: ”sunt mai multe companii unde ne-am implicat, am restructurat şi am aşteptat însănătoşirea companiei”.


    Cam 20-25% din portofoliu este format din companii care se află în reorganizare, iar Tomas Spurny spune că banca se uită cu mare atenţie la planul de reorganizare.

    30% din totalul creditelor neperformante al BCR este în faliment, iar ”orice plan de reorganizare care a fost prezentat nu a fost destul de bun. Aceste credite sunt în portofoliul specialiştilor noştri care se ocupă de disposal process şi tot acestea sunt porţiunile din portofoliul nostru pe care banca le vinde. Principalul motiv pentru vânzare este că multe dintre colateralele noastre sunt de multe ori din categoria active şi ne este dificil să le refolosim: este vorba de terenuri, de fabrici abandonate, de multe lucruri pe care ne este greu să le monetizăm una câte una”. Tomas Spurny spune că în cadrul acestui al treilea pilon se uită cu atenţie la raportul cost-beneficiu al rămânerii în cadrui unei insolvenţe/faliment. ”Am vândut în august un portofoliu de mici falimente, distribuite regional de-a lungul ţării, unde este foarte dificil pentru noi să administrăm procesele aşa cum trebuie şi costă prea mulţi bani. Aceste falimente erau deja în portofoliul băncii de cinci ani, banca a stat în cadrul companiilor prea mult deja şi a primit foarte puţini sau deloc bani. Între acum şi viitor, dacă viitorul este văzut ca o linie dreaptă, vom continua să facem acelaşi lucru, să ne uităm la portofoliu dintr-o perspectivă analitică şi, dacă noi credem că ar fi bine pentru bancă din punct de vedere cost-beneficiu, vom continua să vindem”.

    Spurny dă detalii şi despre a doua vânzare anunţată de Erste la conferinţa din vară: ”Banca plănuieşte o vânzare de writen off exposures, expuneri care nu mai sunt vizibile în balanţa noastră, datorii pe care le-am scos din balanţă şi am suferit o pierdere imensă din cauza lor. Unele dintre aceste companii încă există şi vom vedea dacă specialiştii în recuperare vor avea mai mult succes în colectarea datoriilor şi vor primi mai multă consideraţie financiară din partea clienţilor. Este vorba despre companii care nu ne-au plătit de prea mult timp, care nu au încercat prea mult să îşi rezolve problemele sau care sunt în insolvenţă deja de zece ani. Ne uităm la aceste foarte neplăcute amintiri ale trecutului şi încercăm să le monetizăm atât cât se poate. Consultanţii noştri fac pentru aceste pachete o licitaţie internaţională, unde invităm cam 100 de potenţiali cumpărători din afara României, iar cei mai mulţi dintre aceştia se uită la parteneri în România care să îi ajute cu asistenţă în implementare”. 

    Zvonurile din piaţă conform cărora BCR va vinde cea mai mare parte a portofoliului de neperformante în această toamnă sunt calificate de Spurny drept ”idioate”: ”Am construit în interiorul băncii o maşinărie în care am pus o parte dintre cei mai performanţi oameni din bancă şi de la care aşteptăm să facă orice ca să gestioneze exact aşa cum trebuie aceste probleme şi să rezolvăm problemele acestui portofoliu. Voi da un exemplu: din 1.000 de cazuri de NPL, 200 sau 300 sunt cazuri care nu mai au valoare. În consecinţă, ne focusăm resursele noastre limitate în aceste zone unde există valoare pentru a minimiza acele părţi din portofoliu unde am pierdut deja bani. Asta facem şi asta este strategia pe care o avem”. 

    Chiar dacă îşi va scădea portofoliul de credite neperformante cu 2–2,5 miliarde lei, Tomas Spurny spune că banca nu va avea capacitatea de a creşte cu alte 2,5 miliarde de lei: ”Capacitatea de creştere este mult mai mică, deoarece piaţa creditelor de consum a scăzut cu 7%, iar piaţa în general a scăzut cu aproape 3%. Aşadar, oamenii împrumută mai puţin pentru consum şi singura parte a pieţei care creşte este cea  a finanţărilor rezidenţiale. Această creştere nu este însă suficientă pentru a acoperi scăderea din zona de consum”. Portofoliul de retail al BCR este dominat de ipoteci, împărţite între locuinţe în care clienţii locuiesc (între 60 şi 70% din portofoliu) şi ipoteci luate în anii anteriori de oameni care au speculat domeniul real estate.

    omas Spurny spune că vede o creştere a cererii pentru proprietăţi rezidenţiale, dar băncile sunt în continuare precaute, ”deoarece trebuie să urmărim cu atenţie capacitatea potenţialilor clienţi de a plăti ratele”: ”Activitatea noastră de creditare e mai puternică acum. Dar creditele noi pe care le iau companiile şi persoanele fizice nu sunt destul de mari pentru a contrabalansa efectele negative pe care creditele neperformante le au asupra balanţelor băncilor”.
     

     

  • Spurny, BCR: Creditele neperformante ale băncilor sunt o barieră în calea revenirii economice a României

    ”Piaţa de banking din România se contractă. Dacă ne uităm la următorii trei-patru ani, piaţa de banking se va contracta atât în termeni de active, cât şi în termeni de portofoliu de credite. Cifrele BNR arată că sunt cam 24-25% credite neperformante în sistem. Portofoliul de împrumuturi din România este de 226 miliarde euro, deci dacă iei un sfert din suma asta te apropii de 57,5 miliarde de credite neperformante. Situaţia asta trebuie să fie reparată, pentru ca economia să fie cu adevărat restartată.

    Oricum, este doar o parte a ecuaţiei. Mai sunt şi clişeele legate de stabilitatea legislaţiei, de îmbunătăţirea mediului de afaceri, de stimulente pentru investitorii străini, de o treabă cât mai bună a agenţiilor care se ocupă de absorbţia fondurilor europene. Dacă toate aceste componente sunt luate în calcul şi conduse corect din punct de vedere guvernamental, pot pune România pe o direcţie de creştere sustenabilă pentru următorul deceniu. Dar toate aceste lucruri nu pot fi rezolvate de o bancă individuală sau de o asociaţie bancară, ci de elita aleasă a ţării, într-un mod coerent”.

    În tot acest tablou, Spurny spune că de fapt îl interesează doar să cureţe curtea BCR de noroi, lăsat în urmă de criza pe care o numeşte metaforic inundaţie: ”Procesul de creştere a creditelor neperformante atât la BCR, cât şi în sistem, a încetinit substanţial. De la sfârşitul lui 2012 şi începutul lui 2013 banca a investit resurse în construcţia unei platforme interne care să se ocupe de NPL.

    Sunt 500 de persoane care se ocupă direct de acestea, iar dacă mă uit la numărul de angajaţi ai băncii (6.200 angajaţi), aş spune că de fapt cam 1.000-1.200 de angajaţi nu fac altceva decât să se ocupe într-un fel sau altul de problema NPL”. CEO-ul BCR spune că portofoliul de credite neperformante nu este doar o problemă de bilanţ, ci o problemă de costuri şi o alta de focus în strategia băncii: ”noi ar trebui să ne ocupăm de partea sănătoasă a economiei, într-o lume ideală”. În lumea nu tocmai ideală în care a venit Spurny de la începutul lui 2013,  o parte importantă a strategiei şi a eforturilor BCR merg în direcţia rezolvării problemelor legate de creditele neperformante.
     

  • Şeful BCR vorbeşte despre ultimul an de anormalitate al băncii pe care o conduce

    “Succes cu returnarea creditului“, îmi spune Tomas Spurny din uşă, la sfârşitul interviului, în loc de „La revedere“. Continuă retoric: „E şi acesta un soi de sclavie, nu-i aşa?“.

    Tomas Spurny este un personaj relaxat şi cumva ghiduş. Are în el împăcarea omului care le-a văzut pe toate şi nu îl mai sperie încă o bancă de restructurat. Are la BCR un portofoliu de credite neperformante care îi blochează aproape 10% dintre angajaţi, 26,5% din business şi încă vreo trei ani de acum înainte. Cu toate cifrele negative şi cu nota de plată enormă pe care a găsit-o la bancă, sintetizează optimist ultimul an şi jumătate: „Cred că cel mai important lucru care s-a întâmplat este că managementul BCR a reuşit să aducă banca înapoi în piaţă“. Traduce întoarcerea băncii pe piaţă prin faptul că banca a crescut pe segmentul creditelor cu ipotecă şi că are 25% din programele naţionale Prima casă şi Casa mea, „lucru foarte satisfăcător din punctul meu de vedere“.

    Completează cu faptul că BCR a luat 18% din noile credite de consum acordate în acest an pe piaţă: „Targetul nostru ar fi de 20%, dar am început destul de slab pe segmentul acesta, plus că în 2013 segmentul acesta a coborât la 11%, deci din nou este un progres semnificativ în modul cum banca se comportă pe piaţă din punct de vedere comercial“, dar şi cu faptul că subisidiarele băncii, precum Banca pentru Locuinţe sau BCR Leasing, au înregistrat creşteri (BPL este lider de piaţă pe segmentul instrumentelor de economisire pentru construcţii, iar BCR Leasing a luat 8% din creşterea pieţei de leasing).

    Un alt motiv care îl face să fie optimist este procesul de restructurare a băncii, care a început tot cam de un an şi jumătate cu planul de a face economii de 350 de milioane de lei: „Cred că vom depăşi această estimare în 2014 cu aproape 50 milioane lei. Restructurarea băncii va fi un yield de 400 milioane lei şi asta va ajuta să ştergem o parte din dezvoltarea negativă a pieţei în general“. Tot din procesul de restructurare a băncii face parte şi schimbarea de cultură organizaţională, iar Spurny crede că aceasta este una dintre schimbările care vor ajuta cel mai mult transformarea băncii. „Am decis, în urmă cu şase luni, ca parte din proiectul de schimbare a culturii, ca fiecare manager din headquarter să petreacă cel puţin o săptămână din fiecare an în reţeaua băncii, într-o sucursală, şi să lucreze direct cu clienţii.

    Cred că asta va aduce o înţelegere mai bună a problemelor reale“. Restructurarea reţelei nu va afecta serios numărul de sucursale, spune Spurny: „Vom menţine acoperirea cu un număr cuprins între 540 şi 570 sucursale. Avem un plan să investim în 18 locaţii noi şi un alt plan să ne uităm la cam zece sucursale mici care nu performează. Planul nostru e să menţinem numărul de sucursale şi să creştem eventual în unele zone unde nu suntem bine reprezentaţi“. Va afecta în schimb dimensiunea acestora. Tomas Spurny consideră că spaţiul pe care îl operează acum banca, de aproape 300.000 de metri pătraţi, este o bătaie de cap prea mare şi inutilă: „Spaţiul nu este întotdeauna bine folosit şi nu este necesar unei bănci moderne, pentru că mare parte din el este – cum să spun asta politicos? – neadaptat cerinţelor de astăzi şi arată ca în anii ’80 sau ’90, când era la mare preţ marmura. Peste doi sau trei ani, banca va trebui să facă cumva şi să repoziţioneze toate aceste probleme, atât referitoare la spaţiul mult şi nefolosit, cât şi la aspectul sucursalelor“.

    Peste trei ani, totul va fi altfel şi cu toţii ne vom simţi mai bine, crede Tomas Spurny. Bancherul estimează că undeva la orizontul anilor 2016 sistemul bancar românesc se va putea întoarce la principalul său scop pe piaţă. Până atunci, sistemul se va fi împăcat cu trecutul şi va fi plătit şi nota de plată a crizei, crede Tomas Spurny. „Piaţa de banking din România se contractă. Dacă ne uităm la următorii trei-patru ani, piaţa de banking se va contracta atât în termeni de active, cât şi în termeni de portofoliu de credite. Cifrele BNR arată că sunt cam 24-25% credite neperformante în sistem. Portofoliul de împrumuturi din România este de 226 miliarde euro, deci dacă iei un sfert din suma asta te apropii de 57,5 miliarde de credite neperformante. Situaţia asta trebuie să fie reparată, pentru ca economia să fie cu adevărat restartată.