BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Fiscul european în ofensivă

    Companiile europene ar trebui să fie impozitate în locul unde îşi desfăşoară activităţile economice generatoare de profit, pentru a nu mai putea eluda fiscul, a decis Colegiul comisarilor europeni, în prima dezbatere privind combaterea evaziunii fiscale în UE.

    În urma dezbaterii, Colegiul comisarilor a decis să prezinte în luna martie un pachet privind transparenţa fiscală. Tot luna viitoare, CE va prezenta o propunere legislativă pen-tru extinderea schimbului automat de informaţii privind deciziile fiscale, spre a împiedica practica multinaţionalelor de a-şi transfera profiturile şi de a face optimizare fiscală pe seama statelor UE.

    Comisia a lansat şi o o consultare cu privire la uniunea pieţelor de capital (CMU), care vizează înlăturarea obstacolelor ce blochează investiţiile transfrontaliere. În viziunea CE, CMU va reprezenta o alternativă la bănci, va oferi mai multe opţi-uni pentru finanţare mai ales în statele membre unde băncile nu oferă împrumuturi, iar IMM şi start-up-urile se confruntă cu dificultăţi de finanţare.

  • Lupta de un sfert de secol a Băncii Naţionale cu inflaţia: de la aproape 300% pe an, a coborât la mai puţin de 1%

    De la inflaţie de aproape 300% pe an, inflaţia a coborât la mai puţin de 1%. Anul 2014 a adus inflaţia anuală la un minim istoric neaşteptat de 0,83%. A fost pentru prima oară când rata anuală a inflaţiei a coborât sub 1%, după ce la începutul anilor ‘90 piaţa s-a luptat cu o hiperinflaţie galopantă. România a ajuns astfel să aibă pe an inflaţia dintr-o singură zi din 1993.

    Scăderea inflaţiei a fost anticipată de analişti în 2014, însă amploarea ajustării a luat prin surprindere pe toată lumea.

    Preţurile mărfurilor alimentare au scăzut anul trecut cu 0,4%, în timp ce preţurile mărfurilor nealimentare au urcat cu 1,25%, iar tarifele serviciilor au crescut cu 2,25%. Anul agricol bun, inflaţia scăzută din zona euro, persistenţa deficitului de cerere agregată, scăderea preţului petrolului şi continuarea ajustării descendente a anticipaţiilor inflaţioniste şi-au adus contribuţia la minimul record al inflaţiei.

    Inflaţia anuală a oscilat pe parcursul anului 2014 în intervalul 0,66% – 1,5%, minimul de 0,66% fiind atins în iunie. Evoluţia inflaţiei a luat prin surprindere chiar şi banca centrală, care a operat trei ajustări ale prognozei (iniţial de la 3,5% la 3,3%, apoi de la 3,3% la 2,2% şi, ulterior, de la 2,2% la 1,5%).

    Rata inflaţiei din zona euro a coborât deja în teritoriu negativ în decembrie pentru prima oară din septembrie 2009, ca urmare a scăderii preţului petrolului şi a încetinirii ritmului de creştere a economiilor din zona euro.

    BNR anticipează că rata inflaţiei va depinde pentru întregul an 2015 în mare măsură de efectul de bază. Punctul cel mai de jos al inflaţiei este prevăzut a fi în februarie, iar ulterior, datorită efectului de bază, vor exista creşteri ale inflaţiei datorită efectului de bază până în septembrie, a explicat guvernatorul BNR. În ianuarie 2015 inflaţia anuală a fost de 0,4%, iar în februarie este de aşteptat ca inflaţia să se ducă spre zero, potrivit estimărilor BNR.

    Persistenţa unui trend descendent al inflaţiei poate să afecteze datornicii, dar şi creşterea economică. Dacă în condiţiile unor aşteptări inflaţioniste lumea merge şi cumpără ca să prindă preţuri mai mici pentru că ele în viitor vor creşte, în condiţiile instaurării de anticipaţii deflaţioniste comportamentul este exact invers: nu cumperi, amâni cumpărarea, aşteptând ca preţul să mai scadă. Conform cu teoria economică, asta înseamnă încetinirea creşterii economice.

    Scăderea inflaţiei şi a încurajat BNR să continue ciclul de relaxare a politicii monetare în 2014 prin reducerea dobânzii-cheie şi diminuarea ratelor rezervelor minime obligatorii, măsuri care au antrenat scăderea dobânzilor la credite şi relansarea creditării în lei, cu impact favorabil asupra economiei.

    Dobânda-cheie a fost tăiată de cinci ori în 2014 până la un minim istoric de 2,75%.

    Inflaţia mai scăzută decât aşteptările, posibila menţinere a creditării totale în teritoriul negativ, nivelul redus la care au coborât dobânzile la nivel european şi decizia Băncii Centrale Europene (BCE) de a arunca bani ieftini pe pieţe prin politica de relaxare cantitativă au determinat banca centrală să continue ciclul de relaxare a politicii monetare prin două noi ajustări ale dobânzii-cheie, până la 2,25%.

    Banca Centrală Europeană a anunţat la jumătatea lunii ianuarie un program de suplimentare a lichidităţilor prin achiziţii de obligaţiuni publice şi private în valoare de circa 1.100 de miliarde de euro, în încercarea de a stimula inflaţia şi creşterea economică.

    Datorită banilor ieftini aruncaţi pe pieţe de BCE prin politica de quantitative easing, România se va putea împrumuta mai ieftin în euro şi în lei, relaxarea politicii monetare poate continua, cu impact asupra îmbunătăţirii condiţiilor de creditare, şi există posibilitatea să vedem intrări mai mari de capitaluri străine, dar şi o volatilitate a cursului leu/euro.

  • Dobânda anuală efectivă la împrumuturile mai mici de 2.000 de lei poate ajunge până la 7.000%

    Instituţiile financiare nebancare acordă credite de valori mici pe termen scurt doar cu cartea de identitate a clientului şi un extras de cont şi percep dobânzi anuale efective de până la 7.000%, respectiv o dobândă de peste 1% pe zi.

    Un client care împrumută 1.000 de lei pe termen de cinci zile va returna creditorului suma de 1.060 de lei, însemnând 60 de lei în plus faţă de suma acordată, adică o dobândă anuală efectivă (DAE) de 6.936%.

    Un client care împrumută 1.000 de lei pe termen de 45 de zile va returna creditorului suma de 1.540 de lei, adică 540 de lei în plus faţă de suma acordată, adică un DAE de 3.219%.

    De cealaltă parte, instituţiile financiare nebancare susţin că microcreditele reprezintă soluţii pentru nevoi financiare mici şi urgente şi încurajează creditarea responsabilă, aliniată cu capacitatea de rambursare a fiecăruia. 

    “Nu recomandăm solicitarea unui microcredit pentru nevoi de tipul vacanţelor lungi, reparaţiilor majore ale casei, achiziţie de electrocasnice mari. Aceste nevoi se acoperă cu soluţii de finanţare acordate pe termen lung (cel puţin 12 luni) şi, deci, cu rate lunare reduse. De asemenea, pentru a evita îndatorarea excesivă, nu poti solicita încă un credit dacă precedentul credit nu este rambursat. Un microcredit poate fi util pentru o urgenţă medicală minoră sau atunci când trebuie reparate fie instalaţia de încălzire, fie aerul conditionat, fie autoturismul, fie instrumentele care permit desfăşurarea activităţii profesionale (calculator, imprimanta, scule pentru construcţii). Un microcredit este util atunci când vrei să faci un cadou persoanelor dragi, iar ocazia nu poate aştepta până când vei primi salariul sau banii pe lucrarea în derulare”, susţin oficialii Ferratum S.R.L.

    Dobânda anuală efectivă exprima sub forma procentuală costul anual al unui credit. Acesta este un concept impus prin lege, cu scopul de a permite consumatorilor să compare uşor costul creditelor.

    Potrivit ZF, grupul britanic Provident, cel mai mare IFN pe piaţa creditelor pe termen scurt, are 314.000 clienţi activi în România şi Bulgaria. Provident Financial este specializată pe credite de mică valoare acordate direct la domiciliul clientului, cu plata săptămânală a ratei, iar dobânda anuală efectivă ajunge la 90%. La un credit de 5.000 de lei clientul plăteşte înapoi după 68 de săptămâni 7.400 de lei, iar dacă optează pentru serviciul de gestionare la domiciliu suma rambursată urcă la 10.500 de lei. În cazul unei bănci, suma totală de plată pentru un credit de 5.000 de lei pe un an este de 5.300 de lei. Dobânda efectivă porneşte în cazul băncilor de la 11% pe an.

    “În ultimii ani, ideea de a oferi mici împrumuturi oamenilor săraci a devenit o marotă a lumii dezvoltate, lăudată ca formula îndelung visată de a-i propulsa şi pe cei mai defavorizaţi către un standard de viaţă mai bun. Doar că dobânzile practicate o aseamănă tot mai mult cu cămătăria, dezgolind-o de aspectul caritabil”, spunea anterior  Neil Macfarquhar, în New York Times în urmă cu patru ani, când publicaţia americană, preluată la acea vreme de Business Magazin, analiza discursul lui Muhammad Yunus, economistul pionier în domeniul microcreditării, care i-a împrumutat pe săracii Bangladeshului şi a câştigat în 2006 un premiu Nobel pentru asta: “Noi am creat microcreditele ca să luptăm cu rechinii creditelor, nu ca să încurajăm noi rechini ai creditelor”. Creditele de valoare redusă, dar cu dobânzi mari au câştigat sute de mii de clienţi în România şi, dacă privim înspre cifrele raportate oficial, criza economică n-a făcut decât să le stimuleze.

  • Consultanţii din Big Four povestesc cum au trecut prin criză

    Afacerile de consultanţă cresc (sau scad) în pas cu economia în ansamblu. Anul de boom economic 2008 a fost anul creşterii puternice a afacerilor şi al extinderii companiilor din Big 4 (KPMG, EY, PwC şi Deloitte) în teritoriu, firmele de consultanţă mizând pe dezvoltarea regională a clienţilor şi realizând angajări masive. Piaţa de consultanţă este un fel de barometru al economiei. Merge foarte bine atunci când economia duduie şi încetineşte în situaţii dificile. Consultanţii şi auditorii ştiu cam tot ce se întâmplă în business, având contact permanent cu planurile de expansiune sau de restructura-re, cu marile fuziuni şi achiziţii şi cu strategiile tuturor companiilor şi instituţiilor financiare care le sunt clienţi.

    Cei din consultanţă şi audit joacă pe două planuri: pe lângă rolul de observatori ai economiei, sunt şi companii ca ori-care altele, cu angajaţi, costuri şi clienţi. Aduc bani în vremuri bune, dar şi în vremuri grele, dacă îşi adaptează strategiile proprii de business din mers, pe măsură ce regulile jocului economic se schimbă.

    |n contextul crizei financiare şi economice internaţionale, care a afectat şi România, firmele din Big 4 şi-au adaptat oferta la nevoile companiilor. Unele componente ale businessului de consultanţă au înregistrat un recul semnificativ.

    Firmele au încercat să se reorienteze, de exemplu, dinspre serviciile de consultanţă asociate fuziunilor şi achiziţiilor, aflate în declin, spre zone care au înregistrat creşteri puternice chiar şi în condiţii de criză, cum ar fi restructurările, insolvenţa sau consultanţa pentru accesarea fondurilor europene şi a ajutoarelor de stat.

    Auditul a continuat să reprezinte principalul driver al afacerilor celor mai mari companii de audit şi consultanţă – KPMG, EY, PwC şi Deloitte, care formează aşa-numitul Big 4.

    Dacă în privinţa serviciilor de audit şi a celor de consultanţă fiscală cererea a rămas aproximativ la acelaşi nivel sau chiar în creştere, iar rezultatele acestor linii de business au fost asemănătoare cu cele dinainte de criză, consultanţa pentru afaceri a fost afectată în primul rând de scăderea numărului de tranzacţii.

    Firmele de consultanţă au urmărit în ultimii ani consolidarea poziţiilor, tendinţa fiind de concentrare pe operaţiunile ex-istente. Odată cu revenirea economiei în teritoriul pozitiv şi a apetitului pentru fuziuni şi achiziţii, piaţa de consultanţă a dat şi ea semnale de redresare.
    Piaţa de fuziuni şi achiziţii va continua să crească, iar serviciile financiare, energia, IT-ul, serviciile medicale şi real es-tate-ul vor fi cele mai active industrii. Iar piaţa de audit şi consultanţă va creşte, dar într-un ritm moderat, au declarat şefii celor mai mari companii de audit şi consultanţă KPMG, EY, PwC şi Deloitte. Economia va continua să crească, cu un ritm de peste 2%, dar sub nivelul necesar pentru a acoperi decalajele structurale faţă de economiile europene occidentale. Iar principalele provocări sunt legate de investiţiile în infrastructură, revitalizarea pieţei de capital, reducerea birocraţiei şi corupţiei, transparentizarea şi eficientizarea sectorului public şi păstrarea stabilităţii fiscale şi politice, în viziunea liderilor locali ai Big 4.

    ”Anticipând recesiunile şi riscurile înseamnă să identificăm oportunităţile de creştere şi să facilităm accesul la acestea. Nu cred că serviciile de consultanţă sunt pentru vreme bună sau rea. Le percep ca parte dintr-o relaţie profesională cen-trată pe nevoile clienţilor în cicluri economice. Serviciile de consultanţă sunt de bază în orice afacere responsabilă, alături de audit şi asistenţă fiscală. Piaţa a avut o creştere stabilă anul trecut„, spune Şerban Toader, senior partner al KPMG în România. Auditul a rămas sectorul principal al afacerii KPMG, serviciile de management consulting au evoluat semnificativ în ultimii ani, iar consultanţa fiscală şi cea de afaceri au fost cele mai dinamice sectoare, spune Toader.

  • Valoarea activelor financiare în administrare ale ING Asigurări a ajuns la 2,8 miliarde de lei la sfârşitul lui 2014

    În aceeaşi perioadă, volumul de prime brute subscrise s-a ridicat la 614 milioane de lei, înregistrând o creştere de aproape 10% faţă de anul 2013 (559,6 milioane de lei).

    Portofoliul de contracte noi din 2014 a fost similar celui realizat în anul precedent, creşterea volumului de prime brute subscrise fiind realizată în principal pe fondul revenirii interesului clienţilor pentru asigurările unit-linked şi a îmbunătăţirii persistenţei în portofoliul de contracte.

    Dacă în 2013 asigurările de tip unit-linked reprezentau un sfert din portofoliul de contracte noi, în 2014 ponderea acestei categorii de produse a crescut la peste 35%.

    Per ansamblu, asigurările de tip unit-linked reprezentau la finalul anului trecut 51% din totalul contractelor în vigoare.

    În acelaşi timp, prima brută medie pentru contractele subscrise în 2014 a fost de 1.702 lei, în creştere cu 10% faţă de prima brută medie a contractelor vândute în 2013.

    În 2014, ING Asigurări de Viaţă a plătit clienţilor indemnizaţii pentru evenimente asigurate şi contracte ajunse la maturitate de 125,9 milioane de lei, cu 3% mai mult faţă de anul precedent. 78% din această sumă, respectiv 98,2 milioane de lei, reprezintă beneficii plătite pentru contracte ajunse la maturitate.

    Marja de solvabilitate disponibilă a ING Asigurări de Viaţă este de 1,34  faţă de nivelul minim cerut de lege de 1, iar coeficientul de lichiditate este de 4,9 comparativ cu nivelul minim cerut.

     

    Pe segmentul de pensii facultative, activele administrate de fondurile ING au crescut cu peste 30% faţă de 2013.

    Cele două fonduri facultative din administrarea ING Asigurări de Viaţă – ING Activ şi ING Optim – însumau 146.684 de participanţi la sfârşitul anului 2014, cu peste 11% mai mulţi faţă de anul precedent (sursa: ASF). Astfel, fondurile de pensii facultative administrate de ING Asigurări de Viaţă au fost alese de 45% dintre participanţii care au încheiat un act individual de aderare de acest fel în 2014.

    Valoarea activelor nete din administrarea celor două fonduri ING era de 506,33(1) milioane de lei la finalul lunii decembrie 2014, în creştere cu peste 30% faţă de 2013. Astfel, la data respectivă ING Asigurări de Viaţă deţinea pe piaţa Pilonului III o cotă cumulată, în funcţie de active, de 48,7%(1) (sursa: ASF).

    În ceea ce priveşte sumele alocate de participanţi pentru fondurile de pensii facultative, contribuţia medie brută la fondul ING Activ în 2014 a fost de 102,3 lei (comparativ cu 93,1 lei  în 2013), iar la ING Optim de 113,2 lei (faţă de 102,8 lei în 2013).

    De la lansare (2007) şi până la finalul anului 2014, fondul ING Activ, fond din categoria celor cu grad de risc dinamic, a obţinut un randament mediu anualizat de 8,72%(1), iar ING Optim, fond din categoria celor cu grad de risc echilibrat, un randament mediu anualizat de 9,50%(1) – comparativ cu media anualizată a tuturor fondurilor din piaţă de 8,16% (sursa: calcule ING/APAPR pe baza statisticilor ASF).

    Marius Popescu, director general ING Asigurări de Viaţă spune “În 2014 ne-am consolidat poziţia de lider pe piaţa de asigurări de viaţă printr-o creştere a volumului de prime brute subscrise de 10%, dar şi de administrator preferat pentru participanţii care au încheiat o pensie facultativă.

    Pe segmentul de asigurări de viaţă remarcăm revenirea interesului clienţilor pentru produsele unit-linked şi, în particular, pentru contractele cu primă unică. Astfel, ponderea asigurărilor unit-linked în vânzările din 2014 a fost cu aproape 9 puncte procentuale mai mare decât în 2013, situându-se la un nivel atins ultima dată în urmă cu patru ani.

    În acelaşi timp, tendinţe pozitive care au marcat activitatea noastră în 2014 sunt şi creşterea cu 10% a primei brute medii comparativ cu 2013, dar şi scăderea numărului de clienţi care renunţă la asigurare, rezilierile şi răscumpărările fiind cu 15% mai reduse faţă de 2013.

    Pe segmentul de pensii facultative am terminat anul 2014 cu un număr de aproape 150.000 de participanţi, 45% dintre persoanele care au încheiat un astfel de contract în 2014 alegând unul dintre fondurile din administrarea ING. În acelaşi timp, contribuţiile alocate de participanţi în 2014 pentru fondurile de pensii facultative ING sunt, în medie, cu 10% mai mari ca în 2013.

    2014 este şi anul în care am facut primii paşi în procesul de aliniere a identităţii noastre principiilor NN, dând startul în luna decembrie comunicării directe cu clienţii şi pregătind campaniile de comunicare către publicul larg. Astfel, în timp ce rămânem aceeaşi companie pe care publicul o cunoaşte pentru valorile promovate şi activitatea din ultimii 18 ani, avem planificate în 2015 investiţii importante pentru comunicarea şi construirea noului brand, NN, pentru a realiza cu succes transferul de capital de imagine şi încredere de la brandul actual către cel nou.”

    Profitul brut estimat al ING Asigurări de Viaţă în 2014 a fost de 31,18 milioane de lei.

    În anul 2014 ING Asigurări de Viaţă a obţinut un profit brut estimat de 31,18 milioane lei, comparativ cu 12,5 milioane lei în 2013. Nivelul profitului s-a îmbunătăţit în contextul în care 2014 a adus o diminuare a volumului de investiţii, pe fondul finalizării unor proiecte din trecut.

     

    Pe segmentul de pensii obligatorii, Fondul de Pensii Administrat Privat ING are peste 1,8 milioane de participanţi. La sfârşitul lui 2014, Fondul de Pensii Administrat Privat ING avea în administrare active nete de 7,14(1) miliarde de lei, în creştere cu 36,3% faţă de nivelul înregistrat la finalul lui 2013. Astfel, cota de piaţă a ING Pensii la sfârşitul lui 2014, în funcţie de active, era de circa 37,4%(1) (sursa: ASF) din piaţa pensiilor private obligatorii.

    La aceeaşi dată, ING Pensii avea 1.833.997 participanţi în Pilonul II, dintre care peste 97% au platit cel puţin o contribuţie de la începutul colectării în sistem (sursa: ASF).

    Contribuţia medie brută pe participant la Fondul de Pensii Administrat Privat ING a fostde 98 lei, comparativ cu 82,7 lei în 2013.

    De la momentul începerii colectării contribuţiilor (mai 2008) şi până la finalul anului 2014, fondul de pensii obligatorii al ING Pensii a obţinut o performanţă anualizată de 11,61%(1), comparativ cu media anualizată a tuturor fondurilor din piaţă de 11,08% (sursa: calcule ING, pe baza statisticilor ASF). 

    Raluca Ţintoiu, director general ING Pensii Societate de Administrare a Unui Fond de Pensii Administrat Privat: “La finalul anului 2014, Fondul de Pensii Administrat Privat ING înregistra un randament mediu anualizat de 11,61%, în contextul dobânzilor foarte reduse din piaţă. Am continuat, în acelaşi timp, să investim în campanii de informare cu obiectivul de a creşte nivelul de conştientizare în rândul publicului cu privire la necesitatea planificării financiare a pensiei. Proiecte importante în această direcţie au fost susţinerea burselor pentru jurnalişti pe subiecte sociale “Viitor la purtător” şi lansarea platformei www.pensiopedia.ro, ce include informaţii necesare participanţiilor şi prezintă tinerilor modul de funcţionare a sistemului de pensii private.”

  • Instrumentele inteligente de marketing folosite de bănci pentru a vinde cardul de credit

    Pentru a face din cardul de credit, produs bancar cu dobândă ridicată, un instrument de creditare atractiv, băncile folosesc tehnici inteligente de marketing, care le permit să câştige rapid atenţia clienţilor. Dobânda anuală efectivă plătită de posesorii de carduri de credit variază între 14% şi 44%, în funcţie de politica fiecărei bănci. La fel şi taxa de administrare, care poate ajunge la 50 de lei. 

    Clienţii băncilor din România au datorii de peste 1,5 miliarde de euro prin carduri de credit şi descoperiri de cont, iar 3,5 milioane de astfel de împrumuturi se află în derulare în prezent. Maximul istoric atins în 2014 este de mai bine de trei ori mai mare faţă de 2008, când doar un milion de cetăţeni auziseră de overdraft şi card de credit. Profitând de criză şi folosind tehnici deştepte de marketing, băncile i-au sedus să cumpere produsele cu cel mai mic grad de risc şi cele mari dobânzi din piaţă.

    1,4 milioane este numărul cardurilor de credit emise de instituţii bancare, restul până la 2,34 milioane fiind reprezentat de cele emise de instituţii financiare nonbancare (IFN-uri), care ataşează carduri pentru creditele de consum achizitionate în magazine.

    Lista instrumentelelor de marketing folosite de bănci pentru a vinde cardul de credit:

    1. Perioada de graţie

    Perioada de graţie este durata în care clientul poate folosi banii bancii fără să platească dobândă şi se acordă, de regulă, pentru tranzacţiile la comercianţi. În plus, valorea cumpărăturilor efectuate la comercianţi trebuie rambursată integral până la finele perioadei de graţie. Durata acesteia variază la instituţiile de credit de pe piaţa românească între 30 şi 55 de zile, potrivit conso.ro. De exemplu, un utilizator de card de credit cu o limită de 1.500 de lei beneficiază de o perioadă de graţie de maximum 50 de zile. El a efectuat două cumpărături la comercianţi în luna ianuarie, în valoare de 550 de lei fiecare. Dacă deţinătorul de card rambursează cei 1.100 de lei până în data de 20 februarie (ultima zi de plată), atunci nu datorează băncii nici un fel de dobândă. În cazul depăşirii termenului maxim de rambursare, băncile vor calcula dobânzi (care pot fi şi duble faţă de dobânda standard) sau comisioane penalizatoare la valoarea sumelor utilizate, până la data rambursării datoriei.

    2. Ratele fără dobândă

    Cei mai mari retaileri din România permit achiziţia de produse în două sau mai multe rate, iar achiziţia se poate face în câteva secunde. Deşi nu există cifre oficiale, numărul plăţilor făcute cu cardul de credit la cumpărături este în cotinuă creştere.

    3. Cardul cobranded

    Pe piaţa locală, în ianuarie 2014, Wizz Air şi Bancpost au lansat un card de credit similar cu dobândă de 31% pe an, cu scopul de a vinde 10.000 de carduri. Dobânda anuală efectivă pentru un card de credit Wizz MasterCard World este de 31,45% pe an, pentru o valoare totală a creditului de 5.367 lei, calculat pe o perioadă de un an, considerând dobânda variabilă pentru cumpărături de 26% pe an, comision de emitere de zero lei şi comision de administrare anual de 45 lei. Cardul este conceput pentru a acumula puncte de loialitate ce pot fi folosite ulterior la cumpărarea de bilete sau alte servicii pe wizzair.com şi este al doilea serviciu de acest fel din România, după ce anterior Wizz Air a testat piaţa cu un produs similar în parteneriat cu BCR.

    Apoi, în decembrie 2014, Banca Transilvania, a treia bancă locală după active, a lansat un card de credit în parteneriat cu TAROM, Air France KLM şi FlyingBlue, cu dobândă de 24% pe an, prin care clienţii pot acumula mile la cumpărături pentru a achiziţiona ulterior bilete de avion. Emiterea cardului de credit costă 50 sau 200 de lei, în funcţie de opţiunea clientului, Classic sau Premium, iar DAE (dobânda anuală efectivă) percepută de Banca Transilvania este de 24% pe an, după o perioadă de 55 de zile în care nu se percep dobânzi. Clienţii care optează pentru cardul Premium primesc două mile la fiecare patru lei cheltuiţi, astfel că pentru a câştiga un zbor între Bucureşti şi Cluj Napoca trebuie să cumpere cu cardul respectiv de 20.000 de lei (4.500 de euro), iar pentru a zbura gratuit între Bucureşti şi New York trebuie să plătească cu cardul produse şi servicii în valoare de 100.000 de lei (22.500 de euro).

    Alăturarea a două branduri este folosită şi în cazul cardurilor de credit Cetelem, existând parteneriate între companie şi Flanco, Domo, Auchan, Opel, Praktiker şi Dedeman. Pe piaţă este disponibil şi cardul Miles&More Gold, un card de credit emis de UniCredit Ţiriac Bank în parteneriat cu Lufthansa şi membrii Star Alliance, care permite deţinătorului de card să acumuleze mile pentru fiecare tranzacţie efectuată la comercianţi. Acestea pot fi transformate ulterior în zboruri, călătorii sau produse de la parteneri.

  • ASSAI solicită ASF şi UNSAR modificarea algoritmului de calcul al poliţei RCA

    “Firmele de asigurări din România au împrumutat din metehnele instituţiilor româneşti care recurg cu mare uşurinţă la creşteri de taxe, în cazul de faţă la majorarea preţurilor primelor RCA. Aceasta este cea mai simplă şi la îndemână soluţie pentru firmele de asigurări, dar în defavoarea clientilor captivi obligaţi să cumpere o poliţă RCA din ce în ce mai scumpă şi care despăgubeşte din ce în ce mai puţin şi mai târziu. Primul pas pentru remedierea acestei anomalii este ca asigurătorii să-şi facă obligatoriu curăţenie în ograda proprie”, a declarat Cristian Muntean, preşedinte ASSAI.

    În acest sens, ASSAI a trimis o sesizare către ASF cu mai multe propuneri care să conducă la reducerea costului primei RCA:

    1. Eliminarea emiterii frauduloase a poliţelor de asigurări

    Această situaţie a devenit un adevărat fenomen în piaţa românească de asigurări în ultimii ani, în special în rândul societăţilor de asigurări cu cotă importantă pe segmentul RCA.

    A.  încadrarea în mod deliberat  eronată a regimului de utilizare a autovehiculului asigurat, pentru a oferi o poliţă RCA la un preţ redus de către intermediarii în asigurări sau de către divizia de vânzări a firmei de asigurări.

    B. încadrarea unor asiguraţi RCA în mod deliberat eronat în anumite clase de bonificaţie, prin modificarea unor cifre din seria de şasiu a autovehiculului, în momentul emiterii poliţei RCA.

    2. Creşterea nivelului de penetrare a RCA la nivelul parcului auto naţional

    Interconectarea bazelor de date ale dispozitivelor de monitorizare a rovignetei, cu baza de date CEDAM, astfel incat sa poata fi identificati si sanctionati mai usor proprietarii de autovehicule care circula pe drumurile publice fara polita RCA.

    3. Emiterea poliţei RCA în baza CNP, a performanţelor tehnice ale autovehiculului şi a altor factori care influenţează în mod real profilul de risc al asiguratului RCA

    Algoritmul corect de calcul al poliţei RCA ar trebui să ţină cont de:

    –           elemente relevante precum răspunderea personală a şoferului şi performanţele tehnice ale  autovehiculul utilizat – puterea dezvoltată de autovehicul, existenţa unor sisteme perfecţionate de frânare, direcţie, de stabilizare a autovehiculului, de atenţionare a şoferului, etc.

    –           factori secundari precum numărul de amenzi încasate pentru anumite tipuri de abatere –depăşirea vitezei, nerespectarea culorii semaforului, circulaţia pe contrasens, etc, culoarea autovehiculului, locaţia în care îşi desfăşoară activitatea normală şoferul autovehiculului, vârsta, vechimea în sofat, tipul de activitate desfăşurat, etc

    “Actualul algoritm de calcul al primei RCA este, cu mici modificări, similar cu sistemul ADAS al anilor ’80. Ştim că este un chin să interconectezi baze de date ale unor instituţii publice din România, înţelegem că este dificil să elimini filiere fraudatoare existente de ani de zile în cadrul unor societăţi de asigurări şi brokeraj, este un adevărat efort să schimbi un algoritm de calcul al primei RCA vechi de peste 25 de ani, dar piaţa de asigurări şi ASF trebuie să înţeleagă că aceste soluţii, în România anului 2015, sunt de preferat în locul creşterii primei RCA”, a adăugat Muntean.

    Asociaţia Societăţilor de Service Auto Independente – A.S.S.A.I. – este asociaţia care reprezintă interesele service-urilor auto din. Scopul Asociaţiei ca organizaţie non-guvernamentală profesională este să reprezinte industria de service-uri auto independente în faţa autorităţilor române, organizaţiilor profesionale, patronale şi sindicale, a comunităţii de afaceri şi a societăţii civile.

  • 2015, anul agoniei pentru cei care au fost atraşi de mirajul francului elveţian

    Bancherii au văzut împrumuturile în franci elveţieni ca o supapă de creştere a creditării, mai ales pe segmentul ipotecar, şi au decis să lanseze în piaţă această soluţie de finanţare ieftină folosită încă de la începutul anilor 2000 în Europa Centrală. Maghiarii de la OTP Bank au fost primii care au importat soluţia creditelor în franci pe plan local, utilizând această alternativă ca instrument de marketing pentru a-şi face mai mult loc pe piaţă. Iar ceea ce părea la început o tactică de marketing s-a dovedit a fi ulterior una dintre cele mai puternice strategii de atragere a clienţilor persoane fizice, pentru toate tipurile de credite.

    Francul elveţian a dat destul de repede lovitura pe piaţa creditului, împrumuturile în această valută exotică devenind repede o modă. De trendul pozitiv au profitat Volksbank, OTP Bank, Raiffeisen, Piraeus şi Banca Românească, acestea fiind băncile care au vândut cele mai multe credite în franci elveţieni între 2006 şi 2008. Diferenţa de cost faţă de finanţările în euro era încă semnificativă, aşa încât băncile au preferat să exploateze această soluţie cât timp a rentat.

    Românii au fost atraşi de magia francilor elveţieni văzând că îşi permit să împrumute sume mai mari datorită dobânzilor foarte mici, cursul fiind atunci în jurul a 2,2-2,3 lei/franc. De cele mai multe ori însă, dobânzile mici erau doar promoţionale, fixe pentru primul an, după care deveneau variabile. În cele din urmă, clienţii care au mizat pe această valută au fost loviţi din două părţi, şi de creşterea dobânzii, şi de ascensiunea cursului.

    Circa 10% din cre­ditul de retail a ajuns să fie în franci elveţieni, dobânzile mai mici faţă de euro acţionând ca un magnet mai ales în perioada 2007-2008. La sfârşitul anului 2008, soldul creditelor în franci eleveţieni pentru populaţie ajunsese la un vârf de circa 12 miliarde de lei (echivalentul a 4,6 miliarde de franci) plecând practic de la zero în 2005. După apogeul din 2008, vânzările de credite în franci au fost blocate, multe bănci eliminând acest produs din ofertă.

    Clienţii băncilor cu credite în franci au asistat la o tendinţă de creştere a cursului în anii de criză, tendinţă care a devenit din ce în ce mai accelerată, resimţind astfel materializarea riscului de curs de schimb multă vreme ignorat. Românii s-au văzut nevoiţi să plătească rate tot mai mari din cauza creşterii cursului la maxime istorice.

    La un deceniu de la lansarea acestei soluţii de finanţare, creditele în franci acordate în trecut au ajuns în suferinţă. Clienţii care s-au lăsat atraşi în anii trecuţi de mirajul dobânzilor nominale reduse afişate de bănci simt acum din plin cât de usturător poate fi riscul de curs valutar.

    Românii care au credite în franci elveţieni au devenit foarte vulnerabili în faţa aprecierii monedei elveţiene după ce, pe data de 15 ianuarie, Banca Naţională a Elveţiei a renunţat la cursul de schimb franc – euro menţinut de-a lungul celor trei ani anteriori, de 1,2 CHF pentru un euro. De atunci, francul elveţian s-a apreciat semnificativ faţă de euro şi, în consecinţă, faţă de leu, de la 3,74 lei/franc, în 14 ianuarie, la circa 4,5 lei/franc, cursul crescând cu aproximativ 20%.

  • Bancpost reduce dobânda cu 0,8% pentru clienţii cu credite în franci elveţieni

    Bancpost, deţinută de banca elenă EFG Eurobank, a anunţat că reduce dobânda cu 0,80 puncte procentuale pentru toţi clienţii săi persoane fizice cu credite în franci elveţieni cu dobândă variabilă. Această măsură se va aplica începând din data de 29 ianuarie 2015 şi va fi valabilă până la următorul termen de revizuire a dobânzii, conform clauzelor stipulate în contractul fiecărui client.

    “Bancpost îşi sprijină clienţii care întâmpină dificultăţi la plata ratelor prin soluţii individuale. Bancpost va continua să ofere şi soluţii pe termen lung, bazate pe opţiunile şi nevoile fiecărui client. Aceste soluţii au început să fie oferite de bancă încă din 2009, iar în prezent includ restructurarea, conversia de monedă şi prelungirea perioadei de creditare”, informează banca.

    Potrivit ZF, activele băncii elene în România se situau la sfârşitul lunii septembrie la 3,38 miliarde de euro, în scădere de la 3,46 miliarde de euro la sfârşitul primului semestru. În decembrie 2013, activele se ridicau la 3,85 miliarde de euro. Soldul brut al creditelor a scăzut în trimestrul al treilea faţă de trimestrul precedent cu 2,7%, de la 2,62 miliarde de euro la 2,55 miliarde de euro. Comparativ cu sfârşitul anului trecut, soldul creditelor s-a redus cu 6%, de la 2,71 miliarde de euro. Banca înregistra la sfârşitul trimestrului al treilea credite cu întârzieri la plată mai mari de 90 de zile în valoare de 822 milioane de euro, în urcare de la 820 milioane de euro la sfârşitul lunii iunie. În decembrie 2013, aceste credite se ridicau la 758 milioane de euro. Portofoliul de depozite al Eurobank pe piaţa românească era la sfârşitul lunii septembrie de 1,87 miliarde de euro, faţă de 1,89 miliarde de euro în luna iunie şi 1,87 miliarde euro în decembrie 2013.

  • Asigurătorii recunosc public că tinerii din România plătesc cele mai mari tarife la RCA din Europa

    În timp ce în România, tarifele RCA practicate de companiile de asigurări pentru şoferii tineri ajung să fie chiar de patru ori mai mari decât în cazul şoferilor de peste 35 de ani, în niciuna dintre ţările din Europa situaţia nu este similară.  Spre exemplu, în Suedia, prima medie plătită de un tânăr este dublă, în Norvegia prima medie poate să fie de trei ori mai mare,  în Italia, valoarea poate să fie cu maximum 70% mai mare, iar în Slovenia, tarifele medii sunt cu circa 60% mai mari.

    Astfel, în Suedia, prima medie anuală plătit de un tânăr de 18 ani este de 1.000 de euro, pentru un tânăr de 25 de ani, aceasta este de  533 de euro, iar pentru unul de 30 de ani, prima medie anuală scade până la 411 euro. 

    În Norvegia, tinerii care locuiesc în mediul urban cu vârsta mai mică de 20 de ani plătesc o primă medie de 2.152 euro, cei cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani plătesc 1.017 euro, cei cu vârsta cuprinsă între 30 şi 40 de ani, 947 de euro pe an, iar cei cu vârsta de peste 40 de ani ajung plătesc o primă medie de 985 euro pe an.

    Italienii cu vârsta mai mică de 25 de ani plătesc o primă medie anuală de 745 de euro, cei cu vârsta cuprinsă între 25 şi 35 de ani plătesc 554 de euro, cei de pe segmentul de vârstă 35-44 ajunge să plătească o primă medie anuală de 486 de euro, cei cu vârsta cuprinsă între 45 şi 60 de ani, 493, iar şoferii de peste 60 de ani plătesc 449 de euro.

    În Danemarca, tinerii de 18 ani plătesc între 1.205 şi 2.894 euro, cei de 25 de ani, între 300 şi 765 de euro, iar cei de 45 de ani, între 300 şi 700 de lei.

    În Slovenia, tinerii cu vârsta de sub 20 de ani plătesc o primă medie anuală de 301 euro, cei cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani plătesc 278 de euro, cei cu vârsta cuprinsă între 30 ş 40 de ani plătesc 270 de euro, iar cei cu vârsta mai mare de 40 de ani plătesc o primă medie anuală de 222 de euro.

    În Austria, tarifele variază de la o companie la alta, fiecare companie abordând riscurile pe care le aduc şoferii tineri în felul său, unele dintre acestea alegând să solicite prime mai mari pentru şoferii tineri faţă de cei cu vârsta de peste 30 de ani, în timp ce altele stipulează o franşiză per accident (ex. 300 euro per accident pentru şoferii mai tineri de 23 de ani). Cuantumul primei de asigurare RCA este influenţat în primul rând de vechimea permisului. Astfel, cei care tocmai şi-au obţinut dreptul de a conduce pot plăti şi cu circa 70% mai mult decât cei cu experienţă mai mare, dar nu dublul sau triplul sumei, precum în România.

    La fel se întâmplă şi în Polonia, unde cuantumul primei de asigurare este influenţat de vechimea permisului de conducere, astfel, cei care tocmai şi-au obţinut permisul de conducere pot plăti şi cu circa 70% mai mult decât cei cu experienţă mai mare.

    În Grecia nu există de asemenea statistici de tarife medii pe aceste categorii de vârstă, fiecare companie adpptând propria politică în această privinţă.

    În niciuna dintre ţările pentru care UNSAR a prezentat statistici, diferenţele de tarife între şoferii din diferite grupe de vârstă nu sunt atât de mari ca în România. Spre exemplu, diferenţa între tariful RCA la 12 luni pentru un şofer de 20 de ani la Uniqa Asigurări care conduce o Dacia Logan este de circa 3.400 lei, în timp ce pentru un şofer de 35 de ani, valoarea este de 915 lei. La Allianz-Ţiriac Asigurări, diferenţele sunt şi mai evidente: 4.000 de lei este tariful la 12 luni pentru un şofer de 20 de ani, iar pentru un şofer de peste 35 de ani, valoarea primei este de circa 1.308 lei. La Generali România, tariful RCA la 12 luni esste de 4.835 de lei pentru un tânăr, iar pentru un şofer de peste 35 de ani, 1.314 lei.