BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Direcţia în care PIB va merge în 2014. Nimeni nu crede că se mai poate repeta creşterea economică de anul trecut

    DUPĂ PATRU ANI DE CHIN, DINTRE CARE TIMP DE DOI ANI A PATINAT ÎN GROAPA RECESIUNII ŞI APOI A INTRAT ÎN CURSA CU MULTE OBSTACOLE A REDRESĂRII, ECONOMIA ROMÂNIEI A REUŞIT ÎN 2013 SĂ SURPRINDĂ PE TOATĂ LUMEA, CU O CREŞTERE DE 3,5%. A fost cel mai rapid ritm de creştere de la izbucnirea crizei financiare şi economice, depăşind şi cele mai optimiste estimări ale analiştilor, autorităţilor sau instituţiilor financiare internaţionale. Iar acest salt al economiei a adus România în topul ţărilor europene, fiind depăşită doar de Letonia. Cu toate acestea, PIB-ul real nu a reuşit anul trecut să revină la nivelul anterior crizei, speranţele legându-se de 2014.

    Industria şi agricultura au fost vedetele economiei anului trecut, în timp ce construcţiile şi comerţul cu amănuntul au continuat să dezamăgească. Cel mai important aport la avântul PIB l-a avut, cum era de aşteptat, industria, care a adus două treimi din creşterea de 3,5%. Iar producţia agricolă excepţională a făcut ca agricultura să fie al doilea driver important al economiei. Problema constă în faptul că agricultura este o componentă foarte volatilă a PIB, fiind dependentă aproape exclusiv de condiţiile meteo.

    Un salt spectaculos, de 23,4%, a făcut anul trecut volumul de activitate din agricultură, avansul semnificativ fiind influenţat de condiţiile meteo favorabile, creşterea absorbţiei fondurilor europene şi investiţiile realizate în acest sector. Practic, s-au vă-zut efectele intrării în agricultură a 10 miliarde de euro între anii 2008 şi 2013, dintre care 6 miliarde pentru proiecte de inves-tiţii. În ultimii ani agricultura şi-a redus continuu ponderea în PIB, de la aproximativ 11% în 2003 la 6,6% în 2008 şi 5,3% în 2012. Anul trecut agricultura a adus 1,1% din creşterea economică, în condiţiile în care ponderea acestui sector în PIB a fost de 5,6%.

    Dacă excludem impactul agriculturii, creşterea economică ar fi fost în 2013 de doar 2,4%, apropiată de avansul din 2012, de 2,2%, când a fost un an agricol slab.
    Analiştii au avertizat că avansul economic solid din 2013, de 3,5%, maschează cererea internă slabă şi declinul investiţiilor şi au insistat asupra necesităţii stimulării consumului şi investiţiilor.

    SPERANŢELE LEGATE DE EVOLUŢIA DIN 2014 NU PAR A FI REALIZABILE; MAJORITATEA ANALIŞTILOR ANTICIPEAZĂ ÎNCETINIREA MOTOARELOR PIB ÎN JURUL A 2,3%, economia urmând să fie susţinută în continuare de cererea externă şi de o revenire treptată a cererii interne. Anul acesta, agricultura ar urma să aibă un efect de bază nefavorabil asupra economiei, după impactul pozitiv din 2013.

    Iar revenirea economiei zonei euro în teritoriu pozitiv va influenţa favorabil exporturile şi producţia industrială. Fondurile europene sunt o sursă potenţială de creştere economică, iar analiştii anticipează o îmbunătăţire a procesului de absorbţie în 2014. Tot analiştii avertizează însă că cele două runde de alegeri din acest an, europarlamentare şi prezidenţiale, ar putea să ducă la intensificarea tensiunilor pe scena politică, cu consecinţe nefavorabile asupra economiei.

  • Doamnele de fier din finanţele mondiale

    AU ÎN MÂINILE LOR O URIAŞĂ PUTERE. STAU CU OCHII PE SISTEMELE BANCARE, PE INFLAŢIE SAU PE ŞOMAJ, influenţează pieţele financiare, chiar şi numai prin cuvintele pe care le rostesc, îşi pun amprenta asupra întregii economii mondiale şi, practic, asupra vieţii fiecăruia dintre noi, prin deciziile pe care le girează.

    Conducerea finanţelor mondiale, o lume dominată până acum de bărbaţi, a ajuns „în premieră mondială„, odată cu criza financiară şi economică internaţională, în mâinile femeilor. Trei nume ţin capul de afiş: Christine Lagarde – prima femeie care a ajuns la conducerea Fondului Monetar Internaţional (FMI) de la înfiinţarea acestuia în 1944, Janet Yellen – prima femeie preşedinte din istoria Rezervei Federale (Fed), cea mai puternică bancă centrală din lume, care a fost fondată în 1913, şi Danièle Nouy –  prima femeie care ajunge într-o funcţie de top la Banca Centrală Europeană (BCE), fiind nominalizată la conducerea autorităţii de supraveghere a băncilor din zona euro.

    A durat zeci de ani sau chiar un secol de la înfiinţare în cazul Fed pentru ca la conducerea finanţelor mondiale să fie numite femei. Şi a trebuit să vină o criză financiară şi economică gravă pentru a se produce schimbarea de ştafetă.

    Danièle Nouy a fost nominalizată de BCE şi aleasă de Parlamentul European pentru un mandat de cinci ani la conducerea Autorităţii de Supraveghere a băncilor din zona euro, înfiinţată sub tutela BCE. Este prima femeie care ajunge într-o funcţie de top la Banca Centrală Europeană, una dintre cele mai puternice din lume. Ea are o experienţă îndelungată de bancher central, lucrând timp de trei decenii la Banca Naţională a Franţei. A supravegheat băncile franceze pe parcursul crizei datoriilor.

    Din noua poziţie Danièle Nouy va supraveghea direct circa 130 de bănci, reprezentând circa 85% din totalul activelor bancare din zona euro. Are reputaţia unui supraveghetor extrem de strict şi a unui om dur. În primul ei interviu de la preluarea funcţiei de preşedinte al autorităţii de supraveghere a băncilor din zona euro, acordat FT, Danièle Nouy a avertizat că unele dintre băncile din zona euro nu au niciun viitor şi ar trebui lăsate să moară. Prin acest avertisment, franţuzoaica Nouy sugerează înăsprirea supravegherii băncilor din zona euro şi vrea să întărească încrederea în mecanismele europene de supraveghere bancară.

    PREMIERĂ ÎN LUMEA FINANŢELOR MONDIALE A FOST ÎN CAZUL FED, CEA MAI PUTERNICĂ BANCĂ CENTRALĂ DIN LUME, FONDATĂ ÎN 1913. JANET YELLEN A DEVENIT PRIMA FEMEIE PREŞEDINTE DIN ISTORIA REZERVEI FEDERALE (FED). A preluat funcţia în februarie 2014 pentru o perioadă de patru ani. Anterior ea a ocupat poziţia de vicepreşedinte al Fed din octombrie 2010. Are o puternică carieră academică şi a lucrat cu reprezentanţi ai elitei economice de-a lungul carierei.

    A fost caracterizată ca o persoană discretă, dar care impresionează rapid datorită nivelului ridicat de înţelegere şi prin sinceritatea opiniilor. Au fost voci care au spus că are o abordare metodică a problemelor şi a apelat mai puţin la soluţii neortodoxe. Nominalizarea ei a avut loc într-un moment economic crucial pentru Statele Unite, în contextul unui blocaj asupra bugetului, în Congres, care a paralizat administraţii centrale, dar şi în contextul necesităţii creşterii plafonului datoriei americane în vederea evitării unei intrări în incapacitate de plată. În discursul de acceptare a nominalizării ea s-a referit la promovarea ocupării forţei de muncă, a stabilităţii preţurilor şi a unui sistem financiar puternic şi stabil.

    Yellen a pledat în favoarea menţinerii sprijinului Fed pentru economie în contextul în care reluarea economică rămânea fragilă, iar rata şomajului ridicată. Din poziţia de şef al Fed, va avea sarcina de a înăspri politica monetară americană, reducând gradual injecţiile de lichidităţi ale FED. Christine Lagarde, cel de-al 11-lea şef al FMI, a câştigat respectul lumii financiare în timpul crizei financiare care a debutat în 2008.

  • Predicţiile scandaloase ale analistului John J. Hardy în România

    THERE ARE OLD TRADERS AND THERE ARE BOLD TRADERS, BUT THERE ARE FEW OLD AND BOLD TRADERS (Există traderi bătrâni şi traderi îndrăzneţi, dar există foarte puţini traderi bătrâni şi îndrăzneţi), a sumarizat John Hardy, şef al FX Strategy în cadrul diviziei de cercetare a Saxo Bank, unul dintre principiile tranzacţiilor pe piaţa valutară citându-l pe Jack Schwager din cartea „Market Wizards”.

    Hardy este o prezenţă constantă, ca invitat sau comentator, în emisiunile realizate de Bloomberg şi CNBC şi a fost numit unul dintre cele mai influente personaje din piaţa Forex în 2008. A ajuns aici după un traseu atipic: a absolvit Universitatea din Texas în 1995, obţinând o diplomă în istorie europeană, şi, după o perioadă în care a locuit în Germania, pentru a studia limba germană, iar apoi în Rusia, unde a învăţat rusa, Hardy s-a dedicat în totalitate pasiunii sale pentru economie. Din 2002, s-a alăturat Saxo Bank, „când banca avea circa 100 de angajaţi”, iar din 2004 s-a mutat în departamentul de strategie al FX. În prezent, Saxo Bank este de zece ori mai mare decât la angajarea lui, iar Hardy este responsabil cu actualizarea comentariilor de zi cu zi de pe pieţele valutare ale Saxo Bank discutând politicile Băncii Centrale şi tendinţele macroeconomice.

    Hardy generează, de asemenea, strategii de tranzacţionare care prezintă metode prin care brokerii să profite de leagănele de pe piaţă, într-un orizont de timp de una până la trei zile. Pentru prezentarea unei părţi din aceste strategii a ajuns şi pentru prima oară în România, unde le-a prezentat brokerilor români teoriile sale, potrivit lecţiei „First rule of trading is to learn from the best” (Prima regulă în trading este să înveţi de la cei mai buni), dar şi câteva dintre posibilele evoluţii ale pieţelor din întreaga lume, parte a „predicţiilor scandaloase” lansate de Saxo Bank la sfârşitul anului trecut. 

    DEŞI SE AFLĂ PENTRU PRIMA OARĂ ÎN ROMÂNIA, HARDY ESTE FAMILIARIZAT CU REALITĂŢILE ECONOMICE ALE ŢĂRII, IAR PROGNOZELE LUI ÎN CE NE PRIVEŞTE SUNT OPTIMISTE. „Avantajul propriei monede permite devalorizarea acesteia, încurajarea exporturilor şi descurajarea importurilor”, observă el. Situaţia structurală pentru România continuă să arate bine şi este unul dintre punctele luminoase ale Europei de Est, din punctul de vedere al analistului financiar.

    „România şi Polonia sunt ţările în care, la nivelul Europei de Est, situaţia economică se prezintă cel mai bine în prezent. Există riscuri care ar putea apărea dacă lucrurile se agravează în alte părţi ale Europei, din cauza fluxurilor de capital şi a modului cum investitorii vor trata ţara. Prin prisma licitaţiei de obligaţiuni din ianuarie, lucrurile arată însă foarte bine, am observat că investitorii nu puteau să obţină suficiente obligaţiuni ale companiilor româneşti. Trebuie însă continuată îmbunătăţirea măsurilor structurale; spre exemplu, crearea unui mediu prietenos pentru sectorul de afaceri şi pentru fluxurile de capital.”

    Un aspect care ar trebui să ne îngrijoreze, din punctul de vedere al analistului, este şi tabloul demografic al populaţiei. La nivel european există riscuri create pe fondul îmbătrânirii populaţiei şi împuţinării populaţiei active. O soluţie ar fi, din punctul lui de vedere, crearea unui sistem prin care să se încurajeze bunăstarea familiilor, la fel ca în Scandinavia, de pildă. În ce priveşte alegerile care se apropie, ar trebui să se aibă în vedere faptul că evoluţia cursului valutar ar putea fi un instrument în lupta politică şi oferă ca exemplu Cehia, unde, în urma creşterii puterii monedei, s-a decis peste noapte reevaluarea acesteia.

    JOHN HARDY A PARTICIPAT ANUL TRECUT LA FORMULAREA PREDICŢIILOR SCANDALOASE LANSATE DE SAXO BANK, REFERITOARE LA CELE MAI CIUDATE POTENŢIALE RĂSTURNĂRI DE SITUAŢIE ALE ECONOMIEI MONDIALE: „Nu spunem că acestea se vor întâmpla, ci că oamenii ar trebui să ia în considerare faptul că s-ar putea întâmpla, însă probabilitatea este foarte mică”, a descris Hardy cele zece predicţii scandaloase lansate la finele anului trecut. Totuşi, aduce în discuţie una dintre previziunile realizate pentru 2013  care s-a adeverit: prăbuşirea preţului aurului la 1.200 de dolari/uncie.

    În ceea ce priveşte predicţiile pentru anul 2014 care s-ar putea răsfrânge şi asupra României, cea mai importantă ar fi legată de scepticii Uniunii Europene, care ar putea alcătui o majoritate în Parlamentul European. „În 2010-2011 existau foarte multe frici legate de UE: dacă va rezista, dacă Grecia va ieşi din aceasta, acum pare că ne uităm în altă direcţie”, a apreciat Hardy. „În pieţe frica se resimte mai puţin, dar există în continuare riscuri precum Grecia să renunţe la euro, iar acestea ar putea afecta economiile din Europa Centrală şi de Est.” 

  • Planurile Citibank în 2014, la un an de la renunţarea la portofoliul de retail

    300 DE MILIOANE DE EURO. Acesta este pragul peste care o companie este considerată mare de Citibank, a cărei activitate se împarte pe trei nişe, în funcţie de tipul clienţilor: divizia companiilor mici şi mijlocii (cu cifre de afaceri până în 300 de milioane de euro), companiile locale mari şi cele de stat (peste 300 milioane de euro) şi apoi „bucăţica de care mă ocup eu, practic ceea ce înseamnă relaţia cu sucursalele locale ale clienţilor globali„, spune Dragoş Popa, director executiv, departamentul clienţi companii multinaţionale Citibank România.

    DRAGOŞ POPA ARE 42 DE ANI ŞI 18 ANI DIN CARIERĂ I-A PETRECUT ÎN BANKING, DINTRE CARE NOUĂ LA CITIBANK. „Am plecat şi m-am întors, de trei ani„, spune el, vorbind degajat şi cu pasiune despre activitatea departamentului pe care îl coordonează. Pentru a-şi ilustra spusele, rulează chiar filmuleţe care arată activitatea unui trezorier într-o companie clientă, care poate verifica informaţiile sau poate derula operaţiuni de pe tabletă, la micul dejun. „Există un match, o potrivire între ADN-ul nostru şi cel al multinaţionalelor, pentru că operăm în acelaşi mod.

    Avem sistemele, comunicarea, modul de abordare la nivel de creditare. Ştim prin intermediul sistemului parent, regional şi local account manager, care sunt nevoile lor foarte repede şi acţionăm ca furnizor de servicii cu valoare adăugată pentru ei„, spune Dragoş Popa. Divizia pe care o coordonează se adresează multinaţionalelor clienţi globali ai Citibank şi, adaugă el, „în nişa pe care ne aflăm noi concurenţa, este destul de rarefiată„. Argumentele urmează.

    Chiar dacă este de origine americană, Citibank este, după cum spune reprezentantul său, „prin vocaţie o bancă internaţională„, fiind prezentă în peste 160 de ţări; mai mult, instituţia financiară vizează în principal companiile multinaţionale care au o prezenţă la fel de extinsă sau poate chiar ceva mai puţin. Spre deosebire de alte băncii americane Citi a marşat pe abordarea globală, pe extinderea reţelei în cât mai multe ţări, aceasta fiind, conform lui Popa, unul din principalele puncte forte.

    În România, Citibank ocupă poziţia a 14-a în topul băncilor, având în 2012 o cotă de piaţă de 1,7%, cu active bilanţiere de 6,2 miliarde de lei. În urmă cu un an, Raiffeisen a semnat acordul de preluare a portofoliului de retail a Citibank România, care includea active de circa 90 de milioane de euro şi pasive de peste 175 de milioane de euro, după ce americanii au hotărât să iasă din zona operaţiunilor cu persoane fizice. Mutarea unui portofoliu de retail de dimensiuni semnificative a reprezentat o tranzacţie în premieră pe piaţă, replicată la scurt timp prin aranjamentul similar dintre RBS şi UniCredit.

    Departamentul pe care îl coordonează Dragoş Popa asigură puntea de contact între subsidiarele companiilor multinaţionale şi nevoile bancare ale acestora în România. „Lucrăm cu companii din întreaga lume şi avantajul nostru este că avem o reţea care nu e localizată într-o zonă anume, fie ea Europa sau Asia„, arată Popa. Banca şi-a început activitatea în România în 1996, pentru că pe piaţa autohtonă apăruseră deja multinaţionale cu care Citibank lucra deja pe alte pieţe.

  • Cum văd bancherii evoluţia cursului leu/euro în 2014?

    Turbulenţele politice au Început deja să-şi facă simţită prezenţa, încă de la debutul anului electoral 2014, iar cursul de schimb leu-euro riscă să (re)devină instrument electoral şi teren de luptă în războiul politic. S-a mai întâmplat şi în alţi ani electorali şi ar fi greu de crezut că 2014 va face excepţie, după cum anticipează şi analiştii. Deteriorarea evoluţiei de pe scena politică creşte riscurile unor presiuni mai persistente de depreciere a leului. Şi, concomitent, creşte şi tensiunea românilor cu credite în euro.

    Tema cursului de schimb a fost şi rămâne foarte prezentă în spaţiul public. Evoluţia cursului este un subiect extrem de sensibil pentru români având în vedere că peste 60% dintre împrumuturile contractate de populaţie şi companii sunt în euro. În aceste condiţii, episoadele de depre-ciere a leului au un efect psihologic puternic asupra românilor.

    Cea mai importantă consecinţă a deprecierii leului este îngreunarea poverii creditelor în euro, care devine tot mai greu de suportat la un palier de curs mai ridicat. Iar rata creditelor neperformante a sărit deja de 20%. În aceste condiţii, perioadele de stabilitate a cursului vin ca un moment de respiro pentru clienţii cu credite în valută, pe umerii cărora s-a acumulat o presiune uriaşă în anii de criză. Fluctuaţiile cursului vor depinde, ca întotdeauna, atât de evenimentele interne, cât şi de evoluţiile în plan regional şi internaţional. Dar intensitatea evenimentelor poate fi diferită. Bancherii văd riscuri de depreciere a leului în 2014 în contextul presiunilor electorale interne şi al modificărilor de politică monetară din SUA.

    Pe plan extern, cea mai mare provocare pentru cursul valutar în 2014 este reprezentată de schimbările de politică monetară ale Fed-ului (banca centrală a SUA). Decizia Fed de a reduce cumpărările de active financiare va avea consecinţe asupra tuturor pieţelor emergente, iar amplitudinea impactului va depinde de modul în care Fed va gestiona politica de retragere a stimulilor cantitativi. Evoluţia cursului leu/euro poate fi influenţată şi de alte evenimente externe, cum ar fi eventualitatea implementării unor măsuri neconvenţionale de către Banca Centrală Europeană, sau de procesul legat de construirea uniunii bancare în Europa, care vor influenţa sentimentul investitorilor pe plan internaţional, cu impact asupra monedelor emergente, precum leul, susţine Florentina Cozmâncă, senior economist la RBS Bank. În România, băncile şi fondurile de investiţii din străinătate au ajuns să deţină circa un sfert din obligaţiunile guvernamentale în lei, iar o ieşire a lor de pe piaţă va duce la deprecierea leului, potrivit bancherilor.

    Posibila volatilitate a capitalurilor străine şi procesul de dezintermediere financiară, care aduc presiuni de depreciere, ar trebui să fie într-o anumită măsură compensate de creşterea anticipată a absorbţiei de fonduri europene, care antrenează presiuni de apreciere.

    Totodată, o variabilă devenită foarte importantă este Ministerul Finanţelor, care ar putea să îşi consolideze poziţia de jucător indirect pe piaţa valutară având în vedere că împrumută sume mari în valută de pe piaţa externă şi locală, la care se adaugă fondurile UE, care ar urma să crească. Pentru perioada următoare sunt aşteptate noi momente când Trezoreria Statului va schimba valută cu BNR pentru a face rost de lei, iar BNR va vinde valuta în funcţie şi de starea lichidităţii din piaţa monetară. În a doua jumătate a lunii ianuarie 2014 leul a avut o tendinţă de apreciere, cursul intrând sub pragul de 4,5 lei/euro, contrar trendului înregistrat de alte valute din regiune, în timp ce ratele Robor la trei luni, folosite ca referinţă pentru stabilirea costului creditelor în lei, au sărit în două zile de la 2% la 3,5%.

    Cum se explică această fluctuaţie a leului decuplată de trendul regional? Cursul de schimb s-a apreciat pentru că Ministerul Finanţelor a vrut să facă plăţi în avans şi a schimbat la banca centrală valuta din conturi. Iar lichiditatea excedentară a fost retrasă din piaţă de banca centrală prin vânzări de valută, după cum a explicat guvernatorul BNR Mugur Isărescu.

    Guvernatorul BNR a repetat de nenumărate ori că regimul de curs de schimb din România este controlat, administrat, pentru a men-ţine cursul într-o zonă de echilibru şi a evita volatilităţi foarte mari. Mugur Isărescu spunea că intervalul de echilibru urmărit de BNR ar fi de plus/minus 5%. În aceste condiţii, modificări de curs de 1-2% sunt normale, „sunt de natură să bonifice sau să penalizeze anumite mişcări”. Pe de altă parte, având în vedere dependenţa multor „bilanţuri şi cămine” de creditul în valută, BNR se fereşte de o volatilitate prea mare a cursului: „O permitem, dar să nu fie foarte mare”, a susţinut Isărescu. Cel mai important risc asociat prognozelor rămân turbulenţele politice, având în vedere presiunile anului electoral, au avertizat analiştii. Iar experienţa anilor electorali anteriori pare să le dea dreptate, susţinând această ipoteză. În 2014 vor fi organizate atât alegeri prezidenţiale, cât şi europarlamentare.

  • In 2013 ING crescut cu 7% portofoliului de contracte noi pe segmentul de asigurări de viaţă

    Pe segmentul de asigurări de viaţă, ING a plătit clienţilor beneficii în valoare de 121,7 milioane de lei pentru evenimente asigurate şi contracte ajunse la maturitate.

    – Valoarea activelor financiare în administrare a ajuns la nivelul de 2,5 miliarde de lei la sfârşitul anului 2013, în creştere cu 8% faţă de 2012.

    – Portofoliul de asigurări încheiate în 2013 a fost cu peste 7% mai mare faţă de cel realizat în anul precedent, 73% din numărul total de poliţe subscrise în acest interval fiind de tip tradiţional.

    – în aceeaşi perioadă, volumul de prime brute subscrise s-a ridicat la 559,6 milioane de lei, înregistrând o creştere de 2,8% faţă de 2012 (544,5 milioane de lei).

    – La finalul anului, ponderea contractelor de tip tradiţional în totalul portofoliului în vigoare era de 49%, în creştere cu două puncte procentuale comparativ cu 2012.

    – în 2013, ING Asigurări de Viaţă a plătit clienţilor beneficii pentru evenimente asigurate şi contracte ajunse la maturitate de 121,7 milioane de lei, cu 27,3% mai mult faţă de 2012. Aproape 78% din această sumă, respectiv 95,6 milioane de lei, reprezintă beneficii plătite pentru contracte ajunse la maturitate.

    – Marja de solvabilitate disponibilă a ING Asigurări de Viaţă este de 1,25 faţă de nivelul minim cerut de lege de 1, iar coeficientul de lichiditate este de 4,6 comparativ cu nivelul minim cerut (1).

    Pe segmentul de pensii facultative, 63% dintre persoanele care au încheiat o pensie facultativă în 2013 au ales fondurile din administrarea ING.

    – Cele două fonduri facultative din administrarea ING – ING Activ şi ING Optim – însumau 131.647(1) de participanţi la sfârşitul anului 2013, cu peste 11% mai mulţi faţă de anul precedent (sursa: ASF). Astfel, aproape 63% dintre clienţii care au încheiat o pensie facultativă în 2013 au ales unul dintre cele două fonduri din administrarea ING.

    – Valoarea activelor nete aferente celor două fonduri ale ING era de 388,03(1) milioane de lei la finalul lunii decembrie 2013, în creştere cu aproape 39% faţă de 2012. Astfel, la data respectivă ING Asigurări de Viaţă deţinea pe piaţa Pilonului III o cotă cumulată, în funcţie de active, de 46,8%(1) (sursa: ASF).

    – în ceea ce priveşte sumele alocate de participanţi pentru fondurile de pensii facultative, contribuţia medie la fondul ING Activ în 2013 a fost de 88,62 lei (comparativ cu 86,5 lei în 2012), iar pentru ING Optim de 97,9 lei (faţă de 91 lei în 2012).

    – De la lansare (2007) şi până la finalul anului 2013 fondul ING Activ, fond din categoria celor cu grad de risc dinamic, a obţinut un randament mediu anualizat de 8,92%(1), iar ING Optim, fond din categoria celor cu grad de risc echilibrat, un randament mediu anualizat de 9,87%(1) – comparativ cu media anualizată a tuturor fondurilor din piaţă de 8,27% (sursa: calcule ING/APAPR pe baza statisticilor ASF).

    Administrator fond: ING Pensii SAFPAP – www.asigurari-pensii.ing.ro

    Depozitar: BRD Groupe Societe Generale S.A

    Marius Popescu, director general ING Asigurări de Viaţă: ”Am încheiat anul 2013 cu rezultate pozitive atât pe segmentul de asigurări de viaţă, cât şi pe cel de pensii private facultative. Portofoliul de asigurări noi încheiate anul trecut a fost cu 7% mai mare faţă de cel realizat în 2012 şi, pe fondul interesului pentru produsele tradiţionale, volumul de prime brute subscrise s-a majorat cu circa 3%. Privim ca semnale pozitive scăderea cu 6%, comparativ cu anul trecut, a numărului de contracte care s-au încheiat înaintea termenului stabilit iniţial şi încrederea cu care ne investesc clienţii ale căror contracte ajung la maturitate. Concret, 12% dintre persoanele ale căror contracte au ajuns la maturitate în ultimele trei luni din an* au ales să-şi achiziţioneze produsul de asigurare NEXT. Produsul de asigurare special conceput pentru segmentul feminin a fost foarte bine primit şi, în doar cinci luni de la lansare, aproximativ 1.000 de femei şi-au cumpărat asigurarea UNA de la ING.

    Pe segmentul de pensii facultative, am încheiat anul cu o creştere de 11% a numărului de participanţi şi o majorare de 40% a activelor nete administrate. Demersurile pe care am continuat să le întreprindem şi în 2013 pentru informarea clienţilor individuali şi a angajatorilor au generat evoluţii pozitive atât în privinţa resurselor alocate economisirii pentru fondurile de pensii, cât şi a recunoaşterii pe o scară tot mai largă a P3 ca beneficiu extra-salarial atractiv. Remarcăm, în acest context, că pe parcursul anului 2013 s-a dublat ponderea contractelor în cadrul cărora contribuie, împreună, angajaţi şi angajatorii lor”.

    Profitul brut estimat al ING Asigurări de Viaţă în 2013 este de 12,1 milioane lei.

    în anul 2013 ING Asigurări de Viaţă a obţinut un profit brut estimat de 12,1 milioane lei, comparativ cu 29 milioane lei în 2012.

    Rezultatul obţinut este superior celui bugetat şi reflectă investiţiile realizate pentru lansarea de noi produse (UNA de la ING şi NEXT), pentru programele de formare şi dezvoltare a forţei de vânzare (Sales Force Academy) şi pentru continuarea proiectelor în vederea alinierii la noile standarde de raportare în domeniul asigurărilor (Solvency II).

    Pe segmentul de pensii obligatorii activele administrate de ING au crescut cu 43% în 2013.

    – La sfârşitul lui 2013, Fondul de Pensii Administrat Privat ING deţinea active nete de 5,24(1) miliarde de lei, în creştere cu 43% faţă de nivelul înregistrat la finele lui 2012. Astfel, cota de piaţă a ING Pensii la sfârşitul lui 2013, în funcţie de active, era de circa 37,6%(1) (sursa: ASF) din piaţa pensiilor private obligatorii.

    – La aceeaşi dată, ING avea 1.781.170(1) participanţi în Pilonul II, dintre care 97% au plătit cel puţin o contribuţie de la începutul colectării în sistem (sursa: ASF).

    – Contribuţia medie netă pe participant la Fondul de Pensii Administrat Privat ING a fost de 80,6 lei, comparativ cu 66,1 lei în 2012.

    – De la înfiinţare (mai 2008) şi până la finalul anului 2013 fondul de pensii obligatorii al ING a obţinut o performanţă anualizată de 12,03%(1), comparativ cu media anualizată a tuturor fondurilor din piaţă de 11,51% (sursa: calcule ING, pe baza statisticilor ASF).

    Administrator fond: ING Pensii SAFPAP

    Depozitar: BRD Groupe Societe Generale S.A                 

    Raluca Tintoiu, director general ING Pensii Societate de Administrare a unui Fond de Pensii Administrat privat: ”{i în 2013 am reuşit să obţinem în beneficiul participanţilor noştri rezultate foarte bune, care contribuie la sporirea economiilor lor pentru pensia viitoare. |n acelaşi timp credem în potenţialul economiei româneşti şi suntem preocupaţi să investim banii românilor, pe care îi avem în grijă, în economia locală, contribuind astfel la stimularea creşterii economice şi dezvoltarea pieţei locale de capital. în acest sens, participarea ING Pensii la privatizările realizate de Stat prin piaţa de capital pentru companii precum Romgaz, Nuclearelectrica, Transgaz şi Transelectrica în 2013 s-a concretizat în investiţii de 223 milioane de lei.”

  • CEC Bank majorează plafonul “Prima Casă” cu 144 milioane lei

    Creditul se acordă pe o durata de finanţare de până la 30 de ani, cu o perioada de graţie de maximum 180 de zile. Aportul propriu este de minimum 5% din preţul de achiziţie/costul de construire a locuinţei, conform prevederilor legale.

    “Vânzarea creditului “Prima noastra casa” de la CEC Bank a cunoscut o evoluţie pozitivă, în ultimii doi ani înregistrându-se dublarea portofoliului faţă de anii anteriori”, a declarat Radu Graţian Gheţea, Preşedintele CEC Bank.

    Creditul “Prima noastră casă” dezvoltat de CEC Bank oferă o serie de beneficii suplimentare, precum furnizarea gratuită pentru primele trei luni a serviciului de Internet Banking, ce permite atât vizualizarea situaţiei creditului, cât şi efectuarea de operaţiuni curente, în condiţii de confort şi siguranţă. De asemenea, fără a fi necesare documente suplimentare, clienţii pot solicita şi cardul de credit CEC Bank.

  • CEC Bank pune la dispoziţia IMM-urilor o nouă linie de finanţare

    IMM-urile cu cel puţin 3 ani de la înfiinţare vor putea contracta de la CEC Bank linii de credit in lei pentru finanţarea capitalului de lucru de până la 5 milioane lei, pe o perioadă de cel mult 24 luni, cu posibilitatea prelungirii cu maximum 12 luni.  Facilitatea poate fi garantată de stat prin FNGCIMM într-un procent de maximum 50% din valoarea creditului. Costurile aferente sunt compuse din dobânda ROBOR 3M + 2,5% p.a. , comision de gestiune în valoare de 0,04% p.a. aplicabil lunar la valoarea iniţială a liniei de credit şi comision de evaluare a garanţiilor.

    Totodată, începând cu data de 3 februarie 2014, CEC Bank a venit în sprijinul clienţilor persoane juridice care au în derulare credite în lei sau care vor să contracteze astfel de credite, prin reducerea dobânzii de referinţă a băncii, denumită Prime Rate (PR), cu 0,80% p.a.
     

  • Ce ascund strategiile băncilor centrale

    Băncile centrale au fost „în prima linie a crizei„ şi au aplicat măsuri excepţionale, neconvenţionale – măsuri nerecomandate de manual şi care nu au existat înainte, fiind inventate pe parcursul crizei. Însă, la şapte ani de la apariţia primelor semnale ale crizei financiare şi economice mondiale, băncile centrale continuă să aplice măsuri neconvenţionale în Europa, SUA şi Japonia, în timp ce dobânzile sunt menţinute la niveluri foarte reduse. Ce înseamnă asta? Înseamnă că ţările avansate, în general, continuă să aibă probleme importante, a avertizat Jean-Claude Trichet, francezul care a condus Banca Centrală Europeană între 2003 şi 2011,  înainte ca preşedinţia instituţiei să fie preluată de italianul Mario Draghi.

    Jean-Claude Trichet a fost unul dintre personajele centrale în lupta Europei cu criza. A fost unul dintre principalii arhitecţi ai măsurilor de susţinere a sistemului financiar european pentru traversarea turbulenţelor extrem de puternice care au ajuns să pună în discuţie chiar supravieţuirea euro. BCE a cumpărat obligaţiuni ale statelor din zona euro şi a pompat sume imense în sistemul bancar al ţărilor membre pentru a menţine stabilitatea eurosistemului.

    Spre final de mandat, Trichet părea să aibă în faţă o nouă provocare: să pună la punct o strategie de exit prin care să retragă facilităţile oferite băncilor şi guvernelor europene pentru a depăşi criza datoriilor suverane. Însă evoluţia economiilor europene a făcut ca măsurile neconvenţionale să continue şi acum, la mai bine de doi ani după ce Trichet a părăsit funcţia de preşedinte al BCE. De cealaltă parte a Atlanticului, Fed a dat startul retragerii stimulilor monetari.

    Sursă grafic: Bloomberg

    Acum guvernator de onoare al Băncii Franţei, Trichet, 71 de ani, mai apare din când în când în faţa publicului, continuând să capteze atenţia. Ţinuta? Neschimbată. Stilul vestimentar? Cam la fel: pantaloni gri, sacou negru, cămaşă în carouri cu guler alb şi cravată albastră. Discursul? Într-o oarecare măsură, schimbat.

    „Vor sprijinii băncile centrale creşterea economică mondială?„ Aşa a sunat titlul prezentării pe care Jean-Claude Trichet a susţinut-o la Conferinţa de Risc de Ţară organizată de Coface la Paris, ocazie cu care ţinut să sublinieze raportul dintre implicarea băncilor centrale şi a guvernelor în perioade de criză. Prin această implicare, Trichet consideră că BCE, Fed sau Banca Angliei cumpără timpul de care guvernele au nevoie pentru a corecta dezechilibrele. Însă, dacă aceste dezechilibre nu sunt corectate, vom avea mari probleme în viitor.

  • Ce ascund strategiile băncilor centrale

    Băncile centrale au fost „în prima linie a crizei„ şi au aplicat măsuri excepţionale, neconvenţionale – măsuri nerecomandate de manual şi care nu au existat înainte, fiind inventate pe parcursul crizei. Însă, la şapte ani de la apariţia primelor semnale ale crizei financiare şi economice mondiale, băncile centrale continuă să aplice măsuri neconvenţionale în Europa, SUA şi Japonia, în timp ce dobânzile sunt menţinute la niveluri foarte reduse. Ce înseamnă asta? Înseamnă că ţările avansate, în general, continuă să aibă probleme importante, a avertizat Jean-Claude Trichet, francezul care a condus Banca Centrală Europeană între 2003 şi 2011,  înainte ca preşedinţia instituţiei să fie preluată de italianul Mario Draghi.

    Jean-Claude Trichet a fost unul dintre personajele centrale în lupta Europei cu criza. A fost unul dintre principalii arhitecţi ai măsurilor de susţinere a sistemului financiar european pentru traversarea turbulenţelor extrem de puternice care au ajuns să pună în discuţie chiar supravieţuirea euro. BCE a cumpărat obligaţiuni ale statelor din zona euro şi a pompat sume imense în sistemul bancar al ţărilor membre pentru a menţine stabilitatea eurosistemului.

    Spre final de mandat, Trichet părea să aibă în faţă o nouă provocare: să pună la punct o strategie de exit prin care să retragă facilităţile oferite băncilor şi guvernelor europene pentru a depăşi criza datoriilor suverane. Însă evoluţia economiilor europene a făcut ca măsurile neconvenţionale să continue şi acum, la mai bine de doi ani după ce Trichet a părăsit funcţia de preşedinte al BCE. De cealaltă parte a Atlanticului, Fed a dat startul retragerii stimulilor monetari.

    Sursă grafic: Bloomberg

    Acum guvernator de onoare al Băncii Franţei, Trichet, 71 de ani, mai apare din când în când în faţa publicului, continuând să capteze atenţia. Ţinuta? Neschimbată. Stilul vestimentar? Cam la fel: pantaloni gri, sacou negru, cămaşă în carouri cu guler alb şi cravată albastră. Discursul? Într-o oarecare măsură, schimbat.

    „Vor sprijinii băncile centrale creşterea economică mondială?„ Aşa a sunat titlul prezentării pe care Jean-Claude Trichet a susţinut-o la Conferinţa de Risc de Ţară organizată de Coface la Paris, ocazie cu care ţinut să sublinieze raportul dintre implicarea băncilor centrale şi a guvernelor în perioade de criză. Prin această implicare, Trichet consideră că BCE, Fed sau Banca Angliei cumpără timpul de care guvernele au nevoie pentru a corecta dezechilibrele. Însă, dacă aceste dezechilibre nu sunt corectate, vom avea mari probleme în viitor.