BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Doar un sfert din terenurile agricole din România sunt asigurate. Poliţa costă 30 de lei la hectar

    Piaţa de asigurări agricole s-a dublat faţă de perioada de dinainte de criză şi a înregistrat creşteri anuale de circa 10-15%”, apreciază Bogdan Pîrvu, directorul general al companiei Fata Asigurări, orientată în proporţie de 75% către clienţii din zona rurală. Compania pe care o conduce a ajuns anul trecut la o valoare totală a primelor brute subscrise de 6,45 milioane de euro şi se află în topul companiilor cu prime brute subscrise în categoria poliţelor de asigurări agricole; în acelaşi top se află şi Groupama Asigurări, care a înregistrat prime brute subscrise din asigurări agricole de 6,59 milioane de euro, şi Gothaer Asigurări Reasigurări, cu o valoare de 2,34 milioane de euro prime brute subscrise în acest segment, potrivit datelor companiei de cercetare Media Exprimm.

    “Capitalizarea mai bună pentru fermieri a fost generată în primul rând de ani buni din punct de vedere climatic şi de creşterea preţurilor produselor pentru anii anteriori; creşterea suprafeţelor cultivate şi a producţiei au condus astfel şi la creşterea valorii sumei asigurate”, explică Pîrvu.

    Potenţialul creşterii asigurărilor pe acest segment reiese din statistici: anul trecut, producţia agricolă vegetală din România a înregistrat creşteri la toate culturile, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică: floarea-soarelui s-a situat pe primul loc în UE, atât din punctul de vedere al producţiei, cât şi al suprafeţei cultivate, iar la porumb România s-a aflat pe primul loc în UE în funcţie de suprafaţa cultivată şi pe locul al doilea, după Franţa, în ce priveşte producţia. Agricultura a atins anul trecut un maxim istoric de 18,5 miliarde de euro, reprezentând aproximativ 7% din Produsul Intern Brut.

    În acest context, evoluţia a fost de bun augur şi în rândul dotărilor tehnologice, dar şi în rândul asigurătorilor din domeniu: “Atunci când ai o producţie bună pe câmp, nu rişti să o pierzi şi îţi iei toate măsurile de protecţie, inclusiv asigurarea”. Piaţa de asigurări agricole a înregistrat creşteri constante, ajungând în prezent la o valoare totală de prime brute subscrise de aproximativ 25 de milioane de euro, dintr-o valoare totală de 1,87 miliarde de euro anul trecut.

    Totuşi, comportamentul de asigurare a unor riscuri precum volatilitatea preţurilor pe pieţele europene şi internaţionale, dar şi pentru cele de producţie pentru îngheţ timpuriu nu reprezintă un comportament des întâlnit în rândul fermierilor din România. Justificarea vine din faptul că mai bine de 45% din suprafeţele agricole sunt deţinute de micii producători, în rândul cărora lipseşte în continuare încrederea faţă de această măsură de precauţie. “Fermierii care practică agricultura de subzistenţă nu consideră de obicei oportune asigurările, din raţiuni de costuri; din rândul fermierilor care cultivă între 10 şi 100 hectare, un segment mic ia în considerare acest tip de asigurare, iar din rândul celor care cultivă între 100 şi 5.000 de hectare, îşi fac cu siguranţă an de an asigurări, cu mici excepţii.”

    Tendinţa marilor producători agricoli de a se asigura se explică, pe de o parte, prin faptul că înţeleg riscurile la care sunt supuşi, dar şi pentru că printre cerinţele de creditare ale băncilor sau, în unele cazuri, ale partenerilor se numără şi asigurarea culturilor, explică Pîrvu.

    Costul mediu pe care un fermier îl plăteşte pentru poliţele de asigurări, pentru un hectar, este de aproximativ 30 de lei. Incendiile, alunecările de teren, îngheţul sau dezgheţul timpuriu sunt de asemenea incluse în oferta riscurilor asigurate. În ce priveşte asigurările din sectorul zootehnic, penetrarea mică a asigurărilor este generată de volumul mic al pieţei. “Sectorul zootehnic a început să se revigoreze, au apărut complexe noi (de creştere a animalelor – n.r.), care de obicei se asigură”, apreciază Pîrvu.

    Potrivit lui, piaţa ar putea fi reglementată mai întâi la nivel legislativ, regulile jocului fiind pe punctul de a se schimba în vara aceasta, când va expira subvenţionarea programului de prime de asigurare de către stat prin care acesta deconta până la 70% din prima de asigurare plătită de fermieri companiilor specializate.

  • Pe Wall Street nu se mai fac bani. Brokerii încep să îşi caute alte joburi

    Cei cinci mari, JPMorgan Chase, Goldman Sachs, Bank of America, Citigroup şi Morgan Stanley, îşi pregătesc ieşirea din zona speculativă, înregistrând deja o scădere a veniturilor de 10% faţă de primul trimestru din 2013 şi de 41% faţă de vârful atins în 2009.

    Pe scurt, tradingul tradiţional, definit de acronimul FICC, devine o parte din ce în mai mică în volumul de business al marilor bănci. Care segmente au fost lovite cel mai puternic? FICC – titluri cu venit fix, obligaţiuni, tranzacţii valutare şi tranzacţiile cu materii prime -, zona care era la un moment dat unul din principalele generatoare de profit pentru Morgan Stanley sau Goldman Sachs, este în cădere liberă.

    Noi reguli – precum legea Volcker (înaintată de economistul american Paul Volcker, care limitează accesul băncilor la tranzacţii speculative) – au forţat băncile să reducă sumele vehiculate. Alte norme recente au limitat accesul la bani împrumutaţi pentru a creşte sumele întoarse la investitori şi riscurile asumate de aceştia. Nu este însă un fenomen local, el se manifestă în toată lumea, iar ca dovadă stau cifrele înregistrate de giganţi precum Barclays sau Deutsche Bank în ultimii patru ani.

    „Evoluţia tehnologică a tradingului înseamnă reducerea costurilor, dar asta înseamnă şi că băncile fac mai puţini bani din trading„, a spus Jeffrey Harte, analist al Sandler O’Neill. Cu alte cuvinte, avantajele aduse de tehnologie, şi mai ales tradingul electronic, transformă slujba tradiţională de broker într-una mult mai puţin profitabilă, cel puţin din punctul de vedere al clienţilor. Obligaţiunile, tranzacţiile valutare şi tranzacţiile cu materii prime au generat, în 2009, 144 de miliarde de dolari pentru principalele zece bănci din lume.

    În 2013, suma a fost de doar 80 de miliarde de dolari, adică a înregistrat o scădere de 44%, conform unei analize a Credit Suisse. Raportul se centrează pe activitatea FICC în cadrul a zece bănci, inclusiv JPMorgan Chase, Citigroup, Bank of America, Deutsche Bank şi Goldman Sachs. O parte a declinului FICC este atribuită unei scăderi neaşteptate a tranzacţiilor cu obligaţiuni de stat precum şi secretizării datoriilor aduse de împrumuturile comerciale şi cele imobiliare.

    Iar când încasările din trading dispar, şi traderii dispar. În ultimii patru ani, numărul traderilor ca procent din totalul personalului a scăzut de la 39% la 36%, iar pentru anul în curs reducerea se anunţă a fi una spectaculoasă.
    Noile reguli cântăresc greu în tranzacţiile cu materii prime, acestea înregistrând o scădere, în cazul marilor bănci, de 18% într-un singur an, din 2012 până în 2013, conform unui studiu publicat de Coalitions. Ca segment al încasărilor provenite din FICC, ponderea materiilor prime a scăzut de la 30% în 2008 până la 6% în 2013. Motivul este similar, respectiv normele impuse pentru a limita politicile riscante ale băncilor fac aceste tranzacţii mai puţin profitabile.

  • Sfaturi pentru România de la vicepreşedintele Băncii Mondiale

    Antreprenoriatul şi inovaţia sunt cruciale pentru economiile emergente pentru a creşte productivitatea şi eficienţa. România trebuie să îmbu-nătăţească mediul de afa-ceri şi flexibilitatea pieţei muncii şi să aibă reglementări predictibile şi stabile –  „ingrediente„ care ar putea, de altfel, să aducă şi mai mulţi investitori străini.

    În plus, ar fi necesar ca România să menţină politicile monetară şi fiscală prudente, să facă investiţii – publice şi private – şi să continue reformele structurale. De ce? Pentru a ajunge la rate de creştere economică de 5-6% pe an şi la nivelul de trai existent la nivel european. Creşterea economică a accelerat anul trecut la 3,5%, dar nu este suficient pentru a recupera decalajele care ne despart de ţările dezvoltate: „România trebuie să continue reformele structurale pentru a stimula creşterea economică până la rate de 5-6% pe an şi a ajunge la nivelul de trai existent la nivel european„, a declarat într-un interviu Laura Tuck.

    Reformele structurale ar trebui să vizeze în special managementul sectorului public şi domeniile energiei, transporturilor, educaţiei şi sănătăţii. „Primul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să îmbunătăţiţi managementul sectorului public. Trebuie îmbunătăţite atât calitatea cheltuielilor publice, cât şi absorbţia fondurilor europene. O altă direcţie ar fi îmbunătăţirea mediului de afaceri astfel încât să fie mai uşor pentru o companie să încea-pă un business şi să-l închidă.

    Totodată, trebuie îmbunătăţită funcţionarea pieţei proprietăţii, reforma în domeniul intabulării şi cadastrului, precum şi funcţionarea pieţei financiare şi a pieţei energiei. În plus, este nevoie de investiţii în educaţie pentru a îmbunătăţi calitatea forţei de muncă şi productivitatea„, consideră oficialul Băncii Mondiale.

    Potenţialul foarte mare în agricultură şi energie, dar şi localizarea geografică foarte bună sunt câteva dintre avantajele României în viziunea vicepreşedintelui Băncii Mondiale. Iar la categoria dezavantaje ar intra lipsa calităţii infrastructurii, rutieră şi feroviară, dar şi climatul de afaceri nu foarte prietenos. „Cu siguranţă trebuie să îmbunătăţiţi climatul de afaceri. Există foarte multe lucuri care pot să fie făcute pentru a încuraja inovaţia şi antreprenoriatul aici.

    Antreprenoriatul şi inovaţia sunt cruciale pentru economiile emergente pentru a creşte productivitatea şi eficienţa. Deci există multe lucruri pe care România ar putea să le facă pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri, iar antreprenorii să înţeleagă cum se poate începe o afacere. Antreprenoriatul trebuie să fie inclus şi în şcoli, în curicula de învăţământ„, este de părere oficialul Băncii Mondiale.

    Foarte importantă este şi creşterea atractivităţii României ca destinaţie pentru investiţiile străine directe şi îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene, având în vedere dependenţa economiei de capitalul extern.

  • Primul trimestru la bursă: un pas înainte, doi înapoi

    LA ÎNCEPUTUL ANULUI, ADMINISTRATORII DE FONDURI ŞI BROKERII ERAU OPTIMIŞTI CU PRIVIRE LA POTENŢIALUL DE CREŞTERE A BURSEI DE LA BUCUREŞTI, ESTIMÂND UN AVANS DE 15% PENTRU 2014. Aceştia erau „contaminaţi„ şi de euforia generată de creşterile puternice din 2013, când indicele BET, principala referinţă a bursei, s-a apreciat cu 26%. După primele trei luni din an, interval în care indicele BET s-a corectat cu 2,6%, iar indicele BET-C, al tuturor acţiunilor listate la bursă, a pierdut 4,3%, situaţia nu mai continuă să fie atât de roz.

    ANUL 2014 SE ANUNŢĂ UN AN ÎN CARE SE VOR FACE MAI GREU BANI PE BURSĂ. Din cauza elementelor de incertitudine din plan intern (alegerile prezidenţiale) şi din plan extern (conflictul din Crimeea), investitorii străini sunt absenţi din piaţă, astfel că o strategie care ar putea da rezultate este specularea trendurilor intermediare, de zile sau săptămâni, decât orientarea portofoliului pe termene mai lungi de timp„, a spus Răzvan Rusu, director de investiţii la societatea de administrare Certinvest.

    Scăderile de pe bursa de la Bucureşti s-au produs şi din cauza înrăutăţirii contextului extern, dar şi a câtorva evenimente care au pus pe gânduri investitorii. La finalul lunii februarie, anunţul că Hidroelectrica a reintrat în insolvenţă, din cauza pierderii unor procese cu aşa-numiţii băieţi deştepţi din energie, i-a luat pe nepregătite pe investitori, care deja îşi făceau calcule cu privire la câţi bani să pună deoparte pentru listarea Hidroelectrica.

    În ianuarie, a avut loc o nouă licitaţie pentru selecţia brokerilor care să intermedieze listarea la bursă a 15% din acţiunile Hidroelectrica. A fost a doua licitaţie organizată, după ce prima a fost anulată în instanţă. De această dată, au câştigat brokerii de la firma românească Raiffeisen Capital & Investment alături de banca americană de investiţii Morgan Stanley. Însă aceştia nu vor avea prea curând de lucru la listarea Hidroelectrica, deoarece compania este din nou în insolvenţă, iar listarea s-a amânat pentru 2015.

    DIN LUNA MARTIE, CONTEXTUL EXTERN, ORICUM PUTERNIC AFECTAT NEGATIV DE REFLUXUL DE CAPITAL DE PE PIEŢELE EMERGENTE, CA URMARE A RETRAGERII STIMULILOR FINANCIARI DE CĂTRE BANCA CENTRALĂ AMERICANĂ (FED), S-A DETERIORAT ŞI MAI MULT. Rusia şi Ucraina au intrat în conflict, iar Rusia şi-a anexat Crimeea.

    Din cauza proximităţii cu zona de conflict, fondurile străine cu investiţii pe bursa de la Bucureşti au preferat să nu îşi crească expunerea pe acţiunile româneşti. Bursa de la Bucureşti este o piaţă puţin lichidă, iar, în situaţia escaladării conflictului din Crimeea, fondurilor le-ar fi dificil să îşi reducă expunerile. Astfel că intrarea în aşteptare a investitorilor străini s-a văzut în scăderea rulajelor pe bursă, cu circa 20% în primul trimestru, până la o medie zilnică de 36 milioane de lei (4,5 mil.euro).
     

  • Războiul cu inflaţia în 2014. Unde vor duce noile taxe şi producţia agricolă mai slabă

    ANUL 2013 A ADUS INFLAŢIA ANUALĂ LA UN MINIM ISTORIC, DE 1,55%. A fost pentru prima oară când rata anuală a inflaţiei a coborât în România sub 2%, nivel normal în ţările occidentale, dar la care ţara noastră jinduia în anii de hiperinflaţie galopantă din anii ’90. Cum s-a ajuns la acest nivel record?

    Producţia agricolă foarte bună şi reducerea TVA la produsele de panificaţie de la 24% la 9% au fost stimulii principali care au dus inflaţia în decembrie 2013 la minimul ultimilor 24 de ani, aproape de limita inferioară a intervalului ţintit de BNR, de 1,5-3,5%. Scăderea inflaţiei a creat spaţiu pentru relaxarea politicii monetare prin reducerea dobânzii-cheie până la 4% la sfârşitul anului trecut.

    Preţurile la produsele alimentare au scăzut cu 1,8% anul trecut, preţurile mărfurilor nealimentare au înregistrat o creştere anuală de 3,6%, iar ascensiunea tarifelor serviciilor a fost 3,4%. Ponderea mare a alimentelor în coşul de consum face ca inflaţia să fie sensibilă la producţia agricolă. În lipsa reducerii TVA la produsele de panificaţie şi a anului agricol excepţional, rata anuală a inflaţiei din 2013 s-ar fi situat undeva în intervalul 3-3,5%, deci la limita superioară a ţintei BNR, după cum au susţinut unii analişti.

    Nu doar România a surprins în 2013 cu un nivel foarte scăzut al inflaţiei, ci mai multe ţări din regiune. Cehia a înregistrat la sfârşitul anului trecut o inflaţie de 1,4%, în condiţiile în care ţinta băncii centrale a fost de 2%±1 pp. Iar Polonia şi Ungaria au avut rate anuale ale inflaţiei mai mici de 1%.

    BNR a atins anul trecut ţinta de inflaţie, fiind pentru a treia oară când reuşeşte să atingă acest obiectiv de când a adoptat strategia de ţintire a inflaţiei ca principal obiectiv monetar, în august 2005. Inflaţia a scăzut puternic în lunile de toamnă şi în decembrie, după ce în primele două trimestre din 2013 a oscilat în intervalul 5-6%.

    Trendul descendent al inflaţiei a continuat şi în primele două luni din 2014, rata anuală apropiindu-se de un nou minim istoric, de 1%. Însă, până la sfârşitul acestui an, analiştii se aşteaptă ca inflaţia să urce spre 3,5-4%. Liberalizarea preţurilor la energie şi gaze, dar şi creşterea accizelor la carburanţi îşi vor pune amprenta asupra ascensiunii preţurilor. Iar producţia agricolă, mai slabă decât cea din 2013, va pune şi ea presiune asupra inflaţiei.

    Scăderea inflaţiei din prima parte a anului 2014 şi cererea de consum încă slabă au încurajat BNR să continue ciclul de relaxare a politicii monetare prin reducerea dobânzii-cheie şi diminuarea ratelor rezervelor minime obligatorii, măsuri care vor putea antrena scăderea dobânzilor la credite şi relansarea creditării, cu impact favorabil asupra economiei. Banca centrală a început anul cu o reducere a dobânzii-cheie de la 4% la 3,75%, măsură acompaniată de diminuarea ratelor rezervelor minime obligatorii la lei de la 15% la 12% şi la valută de la 20% la 18%. Iar în februarie dobânda de politică monetară a fost coborâtă la 3,5%. Analiştii cred însă că dobânda-cheie va rămâne „îngheţată„ la 3,5%, după şase paşi succesivi de scădere realizaţi în cadrul ciclului de relaxare a politicii monetare iniţiat în vara anului trecut.

    Istoria inflaţiei în România are însă vârfuri numai bune de pus în manuale. În urmă cu mai bine de 20 de ani şocul inflaţiei dădea întreaga economie peste cap, existând şi luni când rata anuală urca şi la 300%. Apoi, creşterea preţurilor a început să se mai tempereze. În 1998 s-a înregistrat o reducere semnificativă a inflaţiei la două cifre, adică la 40,6%, de la 151,4% în 1997. Şi, în cele din urmă, am ajuns şi la o inflaţie de o cifră.

    Începând cu anul 2005, odată cu lansarea leului nou, BNR a trecut şi la un nou regim de politică monetară – ţintirea inflaţiei. Iar după 2005, inflaţia a rămas la o singură cifră.

    În 2005, în primul an de ţintire a inflaţiei, preţurile de consum au înregistrat o creştere anuală de 8,6% faţă de ţinta de 7,5%, în anul 2006 inflaţia anuală a coborât spectaculos la 4,9%, sub ţinta de 5%, iar în anul 2007 a urcat înapoi la fel de spectaculos până la 6,6%, peste ţinta de 4%. Nici în perioada 2008-2010 inflaţia anuală nu a reuşit să ajungă în intervalul ţintit de BNR.

  • Safety Broker a avut subscrieri de peste 50 de milioane de euro în 2013

    Din totalul intermedierilor, 62% sunt generate de asigurările RCA, 22,5% de asigurările auto CASCO, 9% de asigurările de incendiu, alte calamităţi naturale şi de daune la proprietăţi, în timp ce asigurările de viaţă au o pondere de aproape 1%.

    Compania a intermediat în anul 2012 prime de asigurare de peste 36,3 milioane euro, cu aproximativ 60% mai mult decât la nivelul anului 2011. Safety Broker desfăşoară operaţiuni din România  şi Republica Moldova.
     

  • Direcţia în care PIB va merge în 2014. Nimeni nu crede că se mai poate repeta creşterea economică de anul trecut

    DUPĂ PATRU ANI DE CHIN, DINTRE CARE TIMP DE DOI ANI A PATINAT ÎN GROAPA RECESIUNII ŞI APOI A INTRAT ÎN CURSA CU MULTE OBSTACOLE A REDRESĂRII, ECONOMIA ROMÂNIEI A REUŞIT ÎN 2013 SĂ SURPRINDĂ PE TOATĂ LUMEA, CU O CREŞTERE DE 3,5%. A fost cel mai rapid ritm de creştere de la izbucnirea crizei financiare şi economice, depăşind şi cele mai optimiste estimări ale analiştilor, autorităţilor sau instituţiilor financiare internaţionale. Iar acest salt al economiei a adus România în topul ţărilor europene, fiind depăşită doar de Letonia. Cu toate acestea, PIB-ul real nu a reuşit anul trecut să revină la nivelul anterior crizei, speranţele legându-se de 2014.

    Industria şi agricultura au fost vedetele economiei anului trecut, în timp ce construcţiile şi comerţul cu amănuntul au continuat să dezamăgească. Cel mai important aport la avântul PIB l-a avut, cum era de aşteptat, industria, care a adus două treimi din creşterea de 3,5%. Iar producţia agricolă excepţională a făcut ca agricultura să fie al doilea driver important al economiei. Problema constă în faptul că agricultura este o componentă foarte volatilă a PIB, fiind dependentă aproape exclusiv de condiţiile meteo.

    Un salt spectaculos, de 23,4%, a făcut anul trecut volumul de activitate din agricultură, avansul semnificativ fiind influenţat de condiţiile meteo favorabile, creşterea absorbţiei fondurilor europene şi investiţiile realizate în acest sector. Practic, s-au vă-zut efectele intrării în agricultură a 10 miliarde de euro între anii 2008 şi 2013, dintre care 6 miliarde pentru proiecte de inves-tiţii. În ultimii ani agricultura şi-a redus continuu ponderea în PIB, de la aproximativ 11% în 2003 la 6,6% în 2008 şi 5,3% în 2012. Anul trecut agricultura a adus 1,1% din creşterea economică, în condiţiile în care ponderea acestui sector în PIB a fost de 5,6%.

    Dacă excludem impactul agriculturii, creşterea economică ar fi fost în 2013 de doar 2,4%, apropiată de avansul din 2012, de 2,2%, când a fost un an agricol slab.
    Analiştii au avertizat că avansul economic solid din 2013, de 3,5%, maschează cererea internă slabă şi declinul investiţiilor şi au insistat asupra necesităţii stimulării consumului şi investiţiilor.

    SPERANŢELE LEGATE DE EVOLUŢIA DIN 2014 NU PAR A FI REALIZABILE; MAJORITATEA ANALIŞTILOR ANTICIPEAZĂ ÎNCETINIREA MOTOARELOR PIB ÎN JURUL A 2,3%, economia urmând să fie susţinută în continuare de cererea externă şi de o revenire treptată a cererii interne. Anul acesta, agricultura ar urma să aibă un efect de bază nefavorabil asupra economiei, după impactul pozitiv din 2013.

    Iar revenirea economiei zonei euro în teritoriu pozitiv va influenţa favorabil exporturile şi producţia industrială. Fondurile europene sunt o sursă potenţială de creştere economică, iar analiştii anticipează o îmbunătăţire a procesului de absorbţie în 2014. Tot analiştii avertizează însă că cele două runde de alegeri din acest an, europarlamentare şi prezidenţiale, ar putea să ducă la intensificarea tensiunilor pe scena politică, cu consecinţe nefavorabile asupra economiei.

  • Doamnele de fier din finanţele mondiale

    AU ÎN MÂINILE LOR O URIAŞĂ PUTERE. STAU CU OCHII PE SISTEMELE BANCARE, PE INFLAŢIE SAU PE ŞOMAJ, influenţează pieţele financiare, chiar şi numai prin cuvintele pe care le rostesc, îşi pun amprenta asupra întregii economii mondiale şi, practic, asupra vieţii fiecăruia dintre noi, prin deciziile pe care le girează.

    Conducerea finanţelor mondiale, o lume dominată până acum de bărbaţi, a ajuns „în premieră mondială„, odată cu criza financiară şi economică internaţională, în mâinile femeilor. Trei nume ţin capul de afiş: Christine Lagarde – prima femeie care a ajuns la conducerea Fondului Monetar Internaţional (FMI) de la înfiinţarea acestuia în 1944, Janet Yellen – prima femeie preşedinte din istoria Rezervei Federale (Fed), cea mai puternică bancă centrală din lume, care a fost fondată în 1913, şi Danièle Nouy –  prima femeie care ajunge într-o funcţie de top la Banca Centrală Europeană (BCE), fiind nominalizată la conducerea autorităţii de supraveghere a băncilor din zona euro.

    A durat zeci de ani sau chiar un secol de la înfiinţare în cazul Fed pentru ca la conducerea finanţelor mondiale să fie numite femei. Şi a trebuit să vină o criză financiară şi economică gravă pentru a se produce schimbarea de ştafetă.

    Danièle Nouy a fost nominalizată de BCE şi aleasă de Parlamentul European pentru un mandat de cinci ani la conducerea Autorităţii de Supraveghere a băncilor din zona euro, înfiinţată sub tutela BCE. Este prima femeie care ajunge într-o funcţie de top la Banca Centrală Europeană, una dintre cele mai puternice din lume. Ea are o experienţă îndelungată de bancher central, lucrând timp de trei decenii la Banca Naţională a Franţei. A supravegheat băncile franceze pe parcursul crizei datoriilor.

    Din noua poziţie Danièle Nouy va supraveghea direct circa 130 de bănci, reprezentând circa 85% din totalul activelor bancare din zona euro. Are reputaţia unui supraveghetor extrem de strict şi a unui om dur. În primul ei interviu de la preluarea funcţiei de preşedinte al autorităţii de supraveghere a băncilor din zona euro, acordat FT, Danièle Nouy a avertizat că unele dintre băncile din zona euro nu au niciun viitor şi ar trebui lăsate să moară. Prin acest avertisment, franţuzoaica Nouy sugerează înăsprirea supravegherii băncilor din zona euro şi vrea să întărească încrederea în mecanismele europene de supraveghere bancară.

    PREMIERĂ ÎN LUMEA FINANŢELOR MONDIALE A FOST ÎN CAZUL FED, CEA MAI PUTERNICĂ BANCĂ CENTRALĂ DIN LUME, FONDATĂ ÎN 1913. JANET YELLEN A DEVENIT PRIMA FEMEIE PREŞEDINTE DIN ISTORIA REZERVEI FEDERALE (FED). A preluat funcţia în februarie 2014 pentru o perioadă de patru ani. Anterior ea a ocupat poziţia de vicepreşedinte al Fed din octombrie 2010. Are o puternică carieră academică şi a lucrat cu reprezentanţi ai elitei economice de-a lungul carierei.

    A fost caracterizată ca o persoană discretă, dar care impresionează rapid datorită nivelului ridicat de înţelegere şi prin sinceritatea opiniilor. Au fost voci care au spus că are o abordare metodică a problemelor şi a apelat mai puţin la soluţii neortodoxe. Nominalizarea ei a avut loc într-un moment economic crucial pentru Statele Unite, în contextul unui blocaj asupra bugetului, în Congres, care a paralizat administraţii centrale, dar şi în contextul necesităţii creşterii plafonului datoriei americane în vederea evitării unei intrări în incapacitate de plată. În discursul de acceptare a nominalizării ea s-a referit la promovarea ocupării forţei de muncă, a stabilităţii preţurilor şi a unui sistem financiar puternic şi stabil.

    Yellen a pledat în favoarea menţinerii sprijinului Fed pentru economie în contextul în care reluarea economică rămânea fragilă, iar rata şomajului ridicată. Din poziţia de şef al Fed, va avea sarcina de a înăspri politica monetară americană, reducând gradual injecţiile de lichidităţi ale FED. Christine Lagarde, cel de-al 11-lea şef al FMI, a câştigat respectul lumii financiare în timpul crizei financiare care a debutat în 2008.

  • Predicţiile scandaloase ale analistului John J. Hardy în România

    THERE ARE OLD TRADERS AND THERE ARE BOLD TRADERS, BUT THERE ARE FEW OLD AND BOLD TRADERS (Există traderi bătrâni şi traderi îndrăzneţi, dar există foarte puţini traderi bătrâni şi îndrăzneţi), a sumarizat John Hardy, şef al FX Strategy în cadrul diviziei de cercetare a Saxo Bank, unul dintre principiile tranzacţiilor pe piaţa valutară citându-l pe Jack Schwager din cartea „Market Wizards”.

    Hardy este o prezenţă constantă, ca invitat sau comentator, în emisiunile realizate de Bloomberg şi CNBC şi a fost numit unul dintre cele mai influente personaje din piaţa Forex în 2008. A ajuns aici după un traseu atipic: a absolvit Universitatea din Texas în 1995, obţinând o diplomă în istorie europeană, şi, după o perioadă în care a locuit în Germania, pentru a studia limba germană, iar apoi în Rusia, unde a învăţat rusa, Hardy s-a dedicat în totalitate pasiunii sale pentru economie. Din 2002, s-a alăturat Saxo Bank, „când banca avea circa 100 de angajaţi”, iar din 2004 s-a mutat în departamentul de strategie al FX. În prezent, Saxo Bank este de zece ori mai mare decât la angajarea lui, iar Hardy este responsabil cu actualizarea comentariilor de zi cu zi de pe pieţele valutare ale Saxo Bank discutând politicile Băncii Centrale şi tendinţele macroeconomice.

    Hardy generează, de asemenea, strategii de tranzacţionare care prezintă metode prin care brokerii să profite de leagănele de pe piaţă, într-un orizont de timp de una până la trei zile. Pentru prezentarea unei părţi din aceste strategii a ajuns şi pentru prima oară în România, unde le-a prezentat brokerilor români teoriile sale, potrivit lecţiei „First rule of trading is to learn from the best” (Prima regulă în trading este să înveţi de la cei mai buni), dar şi câteva dintre posibilele evoluţii ale pieţelor din întreaga lume, parte a „predicţiilor scandaloase” lansate de Saxo Bank la sfârşitul anului trecut. 

    DEŞI SE AFLĂ PENTRU PRIMA OARĂ ÎN ROMÂNIA, HARDY ESTE FAMILIARIZAT CU REALITĂŢILE ECONOMICE ALE ŢĂRII, IAR PROGNOZELE LUI ÎN CE NE PRIVEŞTE SUNT OPTIMISTE. „Avantajul propriei monede permite devalorizarea acesteia, încurajarea exporturilor şi descurajarea importurilor”, observă el. Situaţia structurală pentru România continuă să arate bine şi este unul dintre punctele luminoase ale Europei de Est, din punctul de vedere al analistului financiar.

    „România şi Polonia sunt ţările în care, la nivelul Europei de Est, situaţia economică se prezintă cel mai bine în prezent. Există riscuri care ar putea apărea dacă lucrurile se agravează în alte părţi ale Europei, din cauza fluxurilor de capital şi a modului cum investitorii vor trata ţara. Prin prisma licitaţiei de obligaţiuni din ianuarie, lucrurile arată însă foarte bine, am observat că investitorii nu puteau să obţină suficiente obligaţiuni ale companiilor româneşti. Trebuie însă continuată îmbunătăţirea măsurilor structurale; spre exemplu, crearea unui mediu prietenos pentru sectorul de afaceri şi pentru fluxurile de capital.”

    Un aspect care ar trebui să ne îngrijoreze, din punctul de vedere al analistului, este şi tabloul demografic al populaţiei. La nivel european există riscuri create pe fondul îmbătrânirii populaţiei şi împuţinării populaţiei active. O soluţie ar fi, din punctul lui de vedere, crearea unui sistem prin care să se încurajeze bunăstarea familiilor, la fel ca în Scandinavia, de pildă. În ce priveşte alegerile care se apropie, ar trebui să se aibă în vedere faptul că evoluţia cursului valutar ar putea fi un instrument în lupta politică şi oferă ca exemplu Cehia, unde, în urma creşterii puterii monedei, s-a decis peste noapte reevaluarea acesteia.

    JOHN HARDY A PARTICIPAT ANUL TRECUT LA FORMULAREA PREDICŢIILOR SCANDALOASE LANSATE DE SAXO BANK, REFERITOARE LA CELE MAI CIUDATE POTENŢIALE RĂSTURNĂRI DE SITUAŢIE ALE ECONOMIEI MONDIALE: „Nu spunem că acestea se vor întâmpla, ci că oamenii ar trebui să ia în considerare faptul că s-ar putea întâmpla, însă probabilitatea este foarte mică”, a descris Hardy cele zece predicţii scandaloase lansate la finele anului trecut. Totuşi, aduce în discuţie una dintre previziunile realizate pentru 2013  care s-a adeverit: prăbuşirea preţului aurului la 1.200 de dolari/uncie.

    În ceea ce priveşte predicţiile pentru anul 2014 care s-ar putea răsfrânge şi asupra României, cea mai importantă ar fi legată de scepticii Uniunii Europene, care ar putea alcătui o majoritate în Parlamentul European. „În 2010-2011 existau foarte multe frici legate de UE: dacă va rezista, dacă Grecia va ieşi din aceasta, acum pare că ne uităm în altă direcţie”, a apreciat Hardy. „În pieţe frica se resimte mai puţin, dar există în continuare riscuri precum Grecia să renunţe la euro, iar acestea ar putea afecta economiile din Europa Centrală şi de Est.” 

  • Planurile Citibank în 2014, la un an de la renunţarea la portofoliul de retail

    300 DE MILIOANE DE EURO. Acesta este pragul peste care o companie este considerată mare de Citibank, a cărei activitate se împarte pe trei nişe, în funcţie de tipul clienţilor: divizia companiilor mici şi mijlocii (cu cifre de afaceri până în 300 de milioane de euro), companiile locale mari şi cele de stat (peste 300 milioane de euro) şi apoi „bucăţica de care mă ocup eu, practic ceea ce înseamnă relaţia cu sucursalele locale ale clienţilor globali„, spune Dragoş Popa, director executiv, departamentul clienţi companii multinaţionale Citibank România.

    DRAGOŞ POPA ARE 42 DE ANI ŞI 18 ANI DIN CARIERĂ I-A PETRECUT ÎN BANKING, DINTRE CARE NOUĂ LA CITIBANK. „Am plecat şi m-am întors, de trei ani„, spune el, vorbind degajat şi cu pasiune despre activitatea departamentului pe care îl coordonează. Pentru a-şi ilustra spusele, rulează chiar filmuleţe care arată activitatea unui trezorier într-o companie clientă, care poate verifica informaţiile sau poate derula operaţiuni de pe tabletă, la micul dejun. „Există un match, o potrivire între ADN-ul nostru şi cel al multinaţionalelor, pentru că operăm în acelaşi mod.

    Avem sistemele, comunicarea, modul de abordare la nivel de creditare. Ştim prin intermediul sistemului parent, regional şi local account manager, care sunt nevoile lor foarte repede şi acţionăm ca furnizor de servicii cu valoare adăugată pentru ei„, spune Dragoş Popa. Divizia pe care o coordonează se adresează multinaţionalelor clienţi globali ai Citibank şi, adaugă el, „în nişa pe care ne aflăm noi concurenţa, este destul de rarefiată„. Argumentele urmează.

    Chiar dacă este de origine americană, Citibank este, după cum spune reprezentantul său, „prin vocaţie o bancă internaţională„, fiind prezentă în peste 160 de ţări; mai mult, instituţia financiară vizează în principal companiile multinaţionale care au o prezenţă la fel de extinsă sau poate chiar ceva mai puţin. Spre deosebire de alte băncii americane Citi a marşat pe abordarea globală, pe extinderea reţelei în cât mai multe ţări, aceasta fiind, conform lui Popa, unul din principalele puncte forte.

    În România, Citibank ocupă poziţia a 14-a în topul băncilor, având în 2012 o cotă de piaţă de 1,7%, cu active bilanţiere de 6,2 miliarde de lei. În urmă cu un an, Raiffeisen a semnat acordul de preluare a portofoliului de retail a Citibank România, care includea active de circa 90 de milioane de euro şi pasive de peste 175 de milioane de euro, după ce americanii au hotărât să iasă din zona operaţiunilor cu persoane fizice. Mutarea unui portofoliu de retail de dimensiuni semnificative a reprezentat o tranzacţie în premieră pe piaţă, replicată la scurt timp prin aranjamentul similar dintre RBS şi UniCredit.

    Departamentul pe care îl coordonează Dragoş Popa asigură puntea de contact între subsidiarele companiilor multinaţionale şi nevoile bancare ale acestora în România. „Lucrăm cu companii din întreaga lume şi avantajul nostru este că avem o reţea care nu e localizată într-o zonă anume, fie ea Europa sau Asia„, arată Popa. Banca şi-a început activitatea în România în 1996, pentru că pe piaţa autohtonă apăruseră deja multinaţionale cu care Citibank lucra deja pe alte pieţe.