BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Reducerea comisioanelor la plăţile electronice: băncile pierd venituri, comercianţii sunt stimulaţi să nu mai facă evaziune fiscală

    Reducerea taxei interchange nu va avea nicio influenţă asupra cumpărătorilor, fiind o taxă menită să compenseze banca emitentă pentru costurile ce intervin atunci când autorizează o plată a posesorului de card către comerciantul acceptator. În România, comisionul de interchange bancar este de 1% pentru plăţile fizice şi 1,5% pentru e-commerce, iar reglementările vor duce aceste comisioane la 0,2% pentru plăţile cu carduri de debit şi la 0,3% pentru plăţile cu carduri de credit.

    „Această variaţie este masivă şi ca urmare şi efectele sunt importante. Băncile care emit carduri vor avea veniturile micşorate de câteva ori din acest tip de activitate“, spune Cătălin Creţu, director regional pentru România, Croaţia şi Slovenia al Visa Europe, în cadrul unui eveniment organizat de Visa. Tot el atenţionează că în domeniul financiar, unde tehnologia joacă un rol din ce în ce mai important, inovaţiile nu sunt ieftine, mai ales la început de drum, şi devin din ce în ce mai ieftine cu cât cresc volumele, cu cât rata de adopţie este mai mare. „Ce se va întâmpla în condiţiile creşterii presiunii pe veniturile băncilor emitente? Vom putea să susţinem nivelul de tehnologizare? Suntem la început de drum în zona contactless în România, la început în zona de mobile payments, nu mai vorbesc de portofelul electronic. Toate aceste inovaţii care costă vor intra în piaţă pe fondul reducerii dramatice a veniturilor din taxa interchange“, spune Creţu.

    Tot el adaugă că de anul viitor, cel mai probabil, costurile acceptării cardurilor vor scădea dramatic şi rămâne de văzut dacă retailerii mici şi mijlocii vor începe să accepte în masă plăţile electronice. Pentru că în momentul acela comercianţii nu vor mai avea motiv să nu mai accepte plata cu cardul, în afară de, arată reprezentantul Visa, fenomenul evaziunii fiscale. Fiona Wilkinson, vicepreşedinte la Visa Europe spune că „reglementările, care vin de la nivel european vor crea o nouă conjunctură. Sperăm că vor înlatura o parte dintre bariere, în special privind acceptarea la comercianţi. Totodată, se vor creea oportunităţi imense pentru noi jucători pe piaţă, iar plăţile mobile vor avea un rol esenţial în noul context“.

    Tranzacţiile cu cardul duc la scăderea economiei subterane, iar acesta a fost principalul argument al proiectului local care urmăreşte reducerea comisionului interchange şi plafonarea plăţilor în numerar. „Vrem să vedem o scădere a costului tranzacţiilor electronice, care să le facă mai atractive pentru comercianţi. Reducând costurile, facem produsul mai atractiv pentru retaileri“, afirmă Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei. Ţinta principală a acestor reglementări este utilizarea mai frecventă a cardurilor, cu beneficii în general pentru economie. „Cât din reducerea aceasta merge către consumatorul final, nu ştim, dar noi am fi fericiţi dacă ar creşte gradul de acceptare al cardurilor. Pe termen scurt cred că băncile se vor confrunta cu o scădere a veniturilor, dar cred că pe termen lung facem un bine“, adaugă Chiriţoiu.

    Or o creştere accelerată a plăţilor cu cardul poate avea loc în domeniul comerţului electronic, unde acum comisionul este de 1,5% din valoarea tranzacţiei. La aceasta se adaugă eventual, comisionul procesatorului, ajungând astfel şi la 2%. „Este mult. Suportăm din marginea pe care o generăm din vânzarea produsului,“ spune Iulian Stanciu, CEO al eMAG, cel mai mare retailer online din România. Conform calculelor efectuate de retailer, „un comision care să fie OK din punct de vedere al rentabilităţii de a trece de la cash către card, se plasează la un nivel de 0,3%,“ arată Stanciu. El spune că eMAG are posibilitatea de a influenţa clientul în ce priveşte alegerea plăţii, să îi recomande să plătească cu cardul, să îi arate beneficiile, între care se numără o uşurinţă mult mai mare a efectuării plăţii, o valoare mai mare a comenzii, o rată mai mică de anulare a comenzilor.

    Pe de altă parte, companiile de curierat sunt interesate să să colecteze cash-ul, pentru că aşa sunt mai motivaţi şi angajaţii, deoarece „clientul, în momentul în care plăteşte curierul, îi mai lasă şi ceva bani“, spune Stanciu. Tot el punctează că, în intenţia de a creşte volumul de plăţi cu cardul se pune mult accent pe securitate, dar o importanţă cel puţin la fel de mare are uşurinţa clientului de a plăti. „Cred că toată reglementarea 3D Secure îngreunează foarte mult, ba chiar încurcă. Am făcut teste comparative între sistemul off on 3D şi diferenţa este cam de 20% între rata de aprobare a plăţilor cu cardul online, adică de la o medie de 60% la una de 80%“, adaugă Stanciu. În acest moment, plata cu cardul online reprezintă 15% din vânzările eMAG, iar reprezentantul retailerului spune că şi şi-ar dori ca în cinci ani să ajungă la 100%. „Putem asuma în faţa băncilor creşterea ponderii plăţilor cu cardul, în condiţiile în care şi afacerea are o proiecţie de creştere. Cred că în cinci ani nivelul de bani care s-ar putea procesa prin eMAG ar fi de zece ori mai mare decât în prezent, ceea ce e o propunere interesantă pentru orice bancă“, mai spune Stanciu.

  • Euro s-a depreciat constant faţă de dolar, reflectând divergenţa între economia SUA şi cea a zonei euro

    De la peste 1,35 dolari/euro la începutul lui iulie 2014, euro s-a depreciat constant faţă de dolar în fiecare dintre lunile următoare, reflectând atât divergenţa între economia SUA, în plină redresare, şi cea a zonei euro, ajunsă aproape de pragul recesiunii, cât şi divergenţa corespunzătoare între politicile monetare promovate de Rezerva Federală şi Banca Centrală Europeană. Fed tocmai se pregătea să încheie ultimul său program de stimulare monetară a economiei, în timp ce BCE se pregătea să lanseze în septembrie prima rundă de finanţări ieftine pentru bănci şi încă rezista cântecelor de sirenă ale pieţelor financiare care îi cereau să urmeze exemplul Fed şi să apeleze şi ea la tiparniţa de bani, spre a da un impuls mai consistent economiei din zona euro.

    După cum ştim, principala piedică în calea pornirii tiparniţei a fost rezistenţa Germaniei, care s-a temut mereu că o astfel de soluţie ar face toate statele cu probleme fiscale din zona euro să arunce la gunoi politicile de austeritate şi să se răsfeţe nemeritat pe nişte bani fictivi. Nici măcar argumentul stagnării economiei din zona euro n-a fost de ajuns spre a face BCE să treacă peste obiecţiile nemţeşti; decisiv însă a fost efortul coordonat de SUA de ieftinire treptată a petrolului în a doua jumătate a anului trecut, care n-a creat numai probleme economiei ruseşti, ci a reuşit să împingă în teritoriu negativ şi inflaţia din zona euro. Aceasta a permis compunerea în timp a unui argument tot mai convingător privind necesitatea ca BCE să pornească tiparniţa monetară spre a combate pericolul deflaţiei (ne amintim că nu mai departe de primăvara trecută, când preţul barilului era încă sus, iar războiul rece al Occidentului cu Rusia era abia la început, fostul bancher central polonez Leszek Balcerowicz încă putea spune cu temei la Bucureşti că pericolul deflaţiei este o poveste fabricată de guvernele ostile reformelor şi de speculatorii financiari).

    Aşa încât pieţele financiare au asimilat deja încă de anul trecut certitudinea că BCE va lansa până la urmă un program de cumpărare de obligaţiuni după modelul Fed (relaxare monetară cantitativă – QE, quantitative easing), singura discuţie fiind despre momentul când această lansare va avea loc. Acest efect de asimilare anticipată a silit BCE ca atunci când a făcut anunţul privind QE, luna trecută, să încerce să ia prin surprindere pieţele aruncând în joc o sumă mult peste aşteptările lor, respectiv 1.100 mld. euro faţă de o estimare în jur de 500 mil. euro. Iar consecinţa a fost că toate efectele pe care economiştii băncilor le aşteptau după lansarea QE, în privinţa deprecierii euro şi a scăderii randamentelor la obligaţiunile de stat din zona euro, să fie net depăşite în amploare. Spre exemplu, Danske Bank a admis că a subestimat efectul de „cartof fierbinte“ al QE (combinaţia dintre lichiditatea în exces din piaţă şi randamente negative la depozite, care împinge capitalurile volatile să iasă de pe euro şi să caute alte active cu riscuri mai mari, dar şi cu randamente mai bune), ajustându-şi în doar câteva zile previziunile privind cursul euro peste 6 luni de la 1,10 la 1,05 dolari.

    Efectul de „cartof fierbinte“ este ceea ce am văzut deja în ultimii ani la fiecare rundă de QE derulată de Fed: pe rând, aurul, monedele exotice, monedele economiilor emergente sau pieţele lor de acţiuni au fost luate cu asalt sau părăsite brutal, cu efecte nocive asupra economiilor respective (un exemplu a fost bula francului elveţian, stopată în 2011 de către banca centrală prin plafonarea aprecierii lui). Acesta e şi motivul pentru care încă de la finele lui 2013, Christine Lagarde, şefa FMI, avertiza guvernele din economiile emergente că e posibil ca apropierea de sfârşit a ultimei runde de QE a Fed (încheiată în octombrie 2014), să agite din nou capitalurile volatile şi să facă astfel necesară instituirea unor controale valutare. Anul 2014 a trecut însă cu bine, pentru că Fed şi-a dozat foarte exact mişcările de închidere a robinetului de bani, în funcţie de statisticile privind mersul economiei americane, şi a anunţat regulat şi din timp pieţele în privinţa a ceea ce va urma, tocmai spre a evita să fie iarăşi şantajată de acestea spre a lansa o nouă rundă de QE, aşa cum s-a întâmplat în vara turbulentă a lui 2011.

  • Deficitul de cont curent ajunge la un minim record al 
ultimilor 25 de ani

    Deficitul de cont curent a coborât anul trecut sub 1% din PIB, nivel minim istoric pentru perioada post-decembristă. Pentru 2015 unii analişti anticipează revenirea deficitului extern peste 1% din PIB, odată cu ascensiunea cererii interne şi creşterea investiţiilor productive.

    Tendinţa în ultimii ani a fost de corecţie puternică a deficitului de cont curent. Nivelul redus al deficitului extern reflectă îmbunătăţirea exporturilor de bunuri şi servicii, dar şi declinul consumului şi nivelul redus al investiţiilor.
    Înainte de criză România înregistra deficite de cont curent record de peste 10% din PIB. Până în 2008 deficitul de cont curent mare a fost una dintre cele mai importante vulnerabilităţi ale României – penalizată de pieţele externe şi de agenţiile de rating. Dacă în 2008 – anul cu cea mai mare creştere economică, de 8,5% – România avea un deficit de cont curent de aproape 12% din PIB, în 2012 deficitul de cont curent a scăzut sub 4% din PIB, pentru prima oară în ultimii 10 ani.

    În perioada 2009-2012 România a înregistrat, în medie, un deficit de cont curent de 4,3% din PIB, pentru ca anul trecut să coboare sub 1% din PIB. Contul curent evidenţiază relaţia economiei României cu exteriorul, incluzând intrările şi ieşirile de bunuri şi servicii, de venituri şi transferurile curente (banii trimişi de românii care lucrează în străinătate şi fondurile euro-pene).

    Deficitul de 696 de milioane de euro din 2014 a fost în scădere cu 40,5% comparativ cu nivelul de 1,17 miliarde de euro înregistrat în 2013. Evoluţia a fost influenţată în principal de majorarea excedentului înregistrat de balanţa serviciilor (cu 1,17 miliarde de euro) şi reducerea deficitului balanţei veniturilor primare (cu 242 milioane de euro). Componenta bunuri şi servicii a trecut de la un deficit de 743 milioane de euro în 2013 la un excedent de 352 milioane de euro în 2014. Deficitul compo-nentei venituri primare s-a diminuat cu 7,8% an/an, la 2,9 miliarde de euro.

    Unii analişti au spus că ajustarea deficitului de cont curent a fost determinată în ultimii ani mai degrabă de factori conjunc-turali decât de o reechilibrare fundamentală a economiei.

    Înainte de criză, consumul a crescut accelerat, cu impact asupra importurilor şi, implicit, asupra deficitului de cont curent. Iar finanţarea dezechilibrelor externe a fost asigurată până în 2008 în principal de investiţiile străine directe şi liniile de credit din sistemul bancar. Însă în anii de criză au scăzut puternic aceste surse de finanţare. Redresarea economiei a fost susţinută în ultimii ani de accelerarea exporturilor, în timp ce importurile au rămas constrânse de dinamica salariilor şi cere-rea internă redusă.

    Aspectul pozitiv legat de ajustarea deficitului extern este dat de finanţarea mai uşoară, reflectând diminuarea dependenţei de fluxurile externe de capital. Contul curent a fost pe deficit în ultimii 15 ani, iar investiţiile străine directe au reuşit să finanţeze integral acest deficit doar în trei ani, respectiv în 2004, 2013 şi 2014. După ce în 2010-2012 investiţiile străine directe au reuşit să acopere mai puţin de jumătate din deficitul de cont curent, în 2013 şi 2014 nivelul ISD a fost dublu, respectiv triplu faţă de soldul contului curent.

    Anul trecut România nu a fost foarte atractivă pentru nerezidenţi, investiţiile străine directe (ISD) înregistrând un declin de aproape 11% la 2,4 miliarde de euro. Cele mai multe investiţii străine, de 531 milioane de euro, au fost atrase în noiembrie, iar în decembrie au intrat doar 304 milioane de euro. La polul opus, cele mai reduse niveluri ale investiţiilor au fost în lunile februarie – 36 milioane de euro – şi octombrie – 80 milioane de euro. Volumul ISD-urilor reflectă atât atractivitatea mediului de afaceri autohton, cât şi percepţia investitorilor străini, evoluţia economiei fiind unul dintre indicatorii analizaţi. Participaţiile la capital (inclusiv pierderea netă estimată) au fost anul trecut de aproape 2,6 miliarde de euro, iar creditele intragrup au avut o valoare negativă de 155 milioane de euro (net), potrivit datelor BNR. În 2013, investiţiile străine directe au crescut cu 26,8% comparativ cu anul anterior, la 2,7 miliarde de euro, atingând vârful ultimilor patru ani, după ce în 2012 s-a înregistrat prima creştere de la începutul crizei.

    Industria a fost campioana atragerii de investiţii străine, dacă analizăm structura acestora în ultimii ani din punctul de ve-dere al orientării pe ramuri economice. Dacă ne uităm la naţionalitatea investitorilor, olandezii, austriecii şi germanii au adus în anii de criză în România aproximativ jumătate din investiţiile străine directe, menţinându-se în fiecare an pe podium, potrivit datelor BNR.

  • Asociaţia Română de Factoring: “În 2014 construcţiile au accesat cea mai mare parte a finanţărilor de tip factoring, în valoare de peste 520 milioane de euro”

    “Luând în considerare evoluţia faţă de 2013, când construcţiile au reprezentat 32,8% din totalul operaţiunilor de factoring intern, ponderea de doar 23,82% de anul trecut vine pe fondul scăderii investiţiilor publice si a marilor proiecte de dezvoltare şi infrastructură. In acest context, multe firme din constructii si-au redus activitatea si personalul, au intrat in somaj tehnic sau chiar insolventa, pe acest sector, rata de neporformanta situandu-se la aproximativ 28-30% (cf BNR). Datorită specificului sau direct dependent de mersul afacerilor, putem spune că, în general, evoluţia factoringului este o oglindă fidelă a felului în care funcţionează si a etapelor prin care trec diferitele sectoare ale economiei. Iar acest lucru se vede foarte bine şi în domeniul construcţiilor care a raportat contracţii consistente în 2014 faţă de 2013. Totuşi domeniul reprezintă un potenţial imens pentru finanţări prin factoring, atat in zona privata, cat si în zona contractelor cu statul, cu conditia ca termenele si conditiile de plată contractuale sa fie respectate”, explică Bogdan Roşu.

    După sectorul construcţiilor, o pondere importantă din totalul operaţiunilor de factoring a obţinut-o domeniul FMCG, urmat de auto&echipamente (11,74%) şi agricultură&produse alimentare (10,29%). În 2013 ponderea FMCG în totalul operaţiunilor de factoring a fost de 12,3%, în timp ce domeniile auto&echipamente au înregistrat  12,1%, iar sectoarelor agricultură&produse alimentare de 9,4%. “În a doua parte a anului 2014 am înregistrat un uşor reviriment al consumului pe baza creşterii încrederii populaţiei, dar şi a deblocării unor disponibilităţi financiare, mai ales în sectorul bugetar. Toate acestea se reflectă cel mai bine în creşterile parametrilor care măsoară evoluţia factoringului în FMCG”, mai adaugă Bogdan Roşu.

    Studiul realizat de ARF are la bază informaţii furnizate de membrii asociaţiei (Access Financial Services IFN, Banca Comerciala Romana S.A., Banca Transilvania S.A., BRD – Groupe Societe Generale S.A., IFN Next Capital Finance S.A., ING Bank S.A., Raiffeisen Bank S.A, Romfactor S.R.L., Unicredit Tiriac Bank S.A.), precum şi de la alte instituţii financiare non-membre.

    Factoringul este o operaţiune financiară care are la bază un contract încheiat între o parte (Furnizor) şi o altă parte (Factor), în baza căruia Furnizorul cesionează Factorului creanţele rezultate din contracte de vânzare bunuri/prestari servicii, încheiate între Furnizor şi partenerii săi (Debitori). Pe baza acestui contract, Factorul va finanţa Furnizorul, prin plata în avans a creanţelor cesionate, ocupând-se ulterior, în nume propriu, de administrarea creanţelor cesionate şi de colectarea lor.

  • De când poate scădea TVA. Discuţii cu reprezentanţi ai FMI şi CE

    Potrivit ministrului finanţelor, Darius Vâlcov, guvernul va discuta măsurile de relaxare fiscală prevăzute de proiectul noului Cod fiscal cu reprezentanţii FMI şi ai CE, măsurile fiind deja incluse în scrisoarea de intenţie nesemnată la vizita din februarie a delegaţiei creditorilor.

    Proiectul cuprinde mai multe măsuri de relaxare fiscală, printre care reducerea TVA la 20% din 2016 şi 18% în 2018, respectiv la 9% pentru carne, peşte, legume şi fructe, tăierea accizelor la carburanţi şi alcool, eliminarea impozitului pe construcţiile speciale şi a impozitului de 16% pe veniturile din dividende, precum şi reducerea cotei unice de impozitare de la 16% la 14% din ianuarie 2019.

    Vâlcov a precizat că dacă vor fi încasate în plus faţă de plan venituri bugetare de 1,5 mld. lei în T1 şi încă 1,5 mld. lei în T2, atunci reducerea TVA şi a accizelor va începe încă din acest an, prin OUG. Măsurile de relaxare fiscală propuse prin noul Cod fiscal vor duce la neîncasarea unor venituri bugetare de peste 37 mld. lei în patru ani, din care jumătate va fi recuperată pe baza efectului pozitiv care va fi înregistrat în economie, potrivit estimărilor guvernamentale.

  • Provident a avut anul trecut cu 5% mai mulţi clienţi

    Valoarea totală a împrumuturilor emise în 2014 în ambele ţări a crescut cu 8% până la 132,7 milioane de euro (107 milioane de lire sterline), în timp ce veniturile au atins 93,4 milioane de euro (75,3 milioane de lire sterline), cu 19,3% mai mult comparativ cu 2013. Profitul operaţional brut consolidat al Provident în România şi Bulgaria, conform standardelor internaţionale de raportare financiară IFRS, a fost de 6,1 milioane de euro (4,9 milioane de lire sterline). Până în prezent, compania a investit peste 257 de milioane de euro în România.

    “Am continuat să ne diversificăm oferta de produse”, a declarat Graham O’Mahoney, directorul financiar al Provident Financial România. Provident a introdus în 2014 în portofoliul său de produse împrumuturi cu costuri reduse pentru clienţii existenţi şi mai multă flexibilitate în ce priveşte sumele şi perioadele disponibile. Compania le oferă clienţilor bun platnici care doresc un nou împrumut şi care au apelat de cel puţin două ori la produsele sale în trecut reduceri graduale de până la 30% din costul total al creditului, în funcţie de istoricul şi de comportamentul lor de plată. Totodată, Provident le oferă clienţilor posibilitatea să împrumute sume mai mari, pe perioade mai lungi, de până la 78 de săptămâni, păstrând nemodificată valoarea ratelor săptămânale.

    La sfârşitul anului trecut, Provident a anunţat că a început testele tehnice în vederea colaborării cu Biroul de Credit şi că va realiza primele interogări la începutul acestui an. Provident este prima instituţie financiară din România care oferă serviciul opţional de gestionare la domiciliu a creditului, prin intermediul căruia clienţii pot primi banii în 48 de ore chiar la ei acasă, unde un agent îi va vizita apoi pentru încasarea ratelor.

    Grupul IPF a anunţat pentru 2014 o creştere cu 2,4% a numărului de clienţi, depăşind 2,6 milioane în cele 8 ţări unde este prezent. La începutul acestui an, IPF a achiziţionat compania de credite online MCB, care are peste 120.000 de clienţi în Letonia, Lituania, Estonia şi Australia. Totodată, în 2014 IPF a lansat în Polonia hapiloans, o companie de credite online care va fi integrată în MCB.

    Valoarea împrumuturilor emise la nivel de grup a depăşit anul trecut pragul de 1 miliard de lire sterline (peste 1,2 miliarde de euro), în creştere cu 5% faţă de anul precedent, în timp ce veniturile IPF au fost de peste 783 de milioane de lire sterline (circa 971,2 milioane de euro), cu 12,7% mai mult decât în 2013. În ultimul an, IPF a investit 6,9 milioane de euro (5,6 milioane de lire sterline) în extinderea operaţiunilor din Bulgaria, unde are în prezent 9 puncte de lucru în cele mai importante oraşe din ţară şi aproximativ 12.000 de clienţi. Pentru 2015, investiţiile planificate pentru Bulgaria se ridică la 4,5 milioane de euro (3,5 milioane de lire sterline).

    Provident are peste 850 de angajaţi în România şi colaborează cu peste 3.700 de agenţi independenţi în 80 de oraşe din întreaga ţară.

  • Calculele noului Cod Fiscal

    De asemenea, accizele la carburanţi şi alcool vor fi reduse, ţiţeiul din producţia internă şi cafeaua, bijuteriile, confecţiile din blănuri şi autoturismele vor fi scoase din categoria produselor astfel taxate, iar impozitul de 16% pe veniturile din dividende va fi desfiinţat.

    Reducerea impozitelor şi taxelor va putea fi aplicată prin îngheţarea cheltuielilor bugetare în 2016 la nivelul din acest an, iar din 2017 circa 40% din impactul bugetar al creşterii PIB va merge spre relaxare fiscală şi 60% spre cheltuieli bugetare, a explicat ministrul Finanţelor, Darius Vâlcov.

    Potrivit lui Vâlcov, golul de venituri estimat pentru 2016 din reducerile programate la TVA şi accize şi eliminarea taxei pe stâlp şi a impozitului pe veniturile din dividende va fi acoperit din impactul pozitiv al creşterii economice asupra veniturilor bugetare. Ministerul Finanţelor estimează pentru anul viitor un minus de 16,4 mld. lei, din care se aşteaptă să recupereze venituri de 9,4 mld. lei. Pe de altă parte, Finanţele au calculat un impact pozitiv de 1,7% asupra creşterii în 2016, ceea ce ar însemna o creştere economică de 4,7%.

  • Fiscul european în ofensivă

    Companiile europene ar trebui să fie impozitate în locul unde îşi desfăşoară activităţile economice generatoare de profit, pentru a nu mai putea eluda fiscul, a decis Colegiul comisarilor europeni, în prima dezbatere privind combaterea evaziunii fiscale în UE.

    În urma dezbaterii, Colegiul comisarilor a decis să prezinte în luna martie un pachet privind transparenţa fiscală. Tot luna viitoare, CE va prezenta o propunere legislativă pen-tru extinderea schimbului automat de informaţii privind deciziile fiscale, spre a împiedica practica multinaţionalelor de a-şi transfera profiturile şi de a face optimizare fiscală pe seama statelor UE.

    Comisia a lansat şi o o consultare cu privire la uniunea pieţelor de capital (CMU), care vizează înlăturarea obstacolelor ce blochează investiţiile transfrontaliere. În viziunea CE, CMU va reprezenta o alternativă la bănci, va oferi mai multe opţi-uni pentru finanţare mai ales în statele membre unde băncile nu oferă împrumuturi, iar IMM şi start-up-urile se confruntă cu dificultăţi de finanţare.

  • Lupta de un sfert de secol a Băncii Naţionale cu inflaţia: de la aproape 300% pe an, a coborât la mai puţin de 1%

    De la inflaţie de aproape 300% pe an, inflaţia a coborât la mai puţin de 1%. Anul 2014 a adus inflaţia anuală la un minim istoric neaşteptat de 0,83%. A fost pentru prima oară când rata anuală a inflaţiei a coborât sub 1%, după ce la începutul anilor ‘90 piaţa s-a luptat cu o hiperinflaţie galopantă. România a ajuns astfel să aibă pe an inflaţia dintr-o singură zi din 1993.

    Scăderea inflaţiei a fost anticipată de analişti în 2014, însă amploarea ajustării a luat prin surprindere pe toată lumea.

    Preţurile mărfurilor alimentare au scăzut anul trecut cu 0,4%, în timp ce preţurile mărfurilor nealimentare au urcat cu 1,25%, iar tarifele serviciilor au crescut cu 2,25%. Anul agricol bun, inflaţia scăzută din zona euro, persistenţa deficitului de cerere agregată, scăderea preţului petrolului şi continuarea ajustării descendente a anticipaţiilor inflaţioniste şi-au adus contribuţia la minimul record al inflaţiei.

    Inflaţia anuală a oscilat pe parcursul anului 2014 în intervalul 0,66% – 1,5%, minimul de 0,66% fiind atins în iunie. Evoluţia inflaţiei a luat prin surprindere chiar şi banca centrală, care a operat trei ajustări ale prognozei (iniţial de la 3,5% la 3,3%, apoi de la 3,3% la 2,2% şi, ulterior, de la 2,2% la 1,5%).

    Rata inflaţiei din zona euro a coborât deja în teritoriu negativ în decembrie pentru prima oară din septembrie 2009, ca urmare a scăderii preţului petrolului şi a încetinirii ritmului de creştere a economiilor din zona euro.

    BNR anticipează că rata inflaţiei va depinde pentru întregul an 2015 în mare măsură de efectul de bază. Punctul cel mai de jos al inflaţiei este prevăzut a fi în februarie, iar ulterior, datorită efectului de bază, vor exista creşteri ale inflaţiei datorită efectului de bază până în septembrie, a explicat guvernatorul BNR. În ianuarie 2015 inflaţia anuală a fost de 0,4%, iar în februarie este de aşteptat ca inflaţia să se ducă spre zero, potrivit estimărilor BNR.

    Persistenţa unui trend descendent al inflaţiei poate să afecteze datornicii, dar şi creşterea economică. Dacă în condiţiile unor aşteptări inflaţioniste lumea merge şi cumpără ca să prindă preţuri mai mici pentru că ele în viitor vor creşte, în condiţiile instaurării de anticipaţii deflaţioniste comportamentul este exact invers: nu cumperi, amâni cumpărarea, aşteptând ca preţul să mai scadă. Conform cu teoria economică, asta înseamnă încetinirea creşterii economice.

    Scăderea inflaţiei şi a încurajat BNR să continue ciclul de relaxare a politicii monetare în 2014 prin reducerea dobânzii-cheie şi diminuarea ratelor rezervelor minime obligatorii, măsuri care au antrenat scăderea dobânzilor la credite şi relansarea creditării în lei, cu impact favorabil asupra economiei.

    Dobânda-cheie a fost tăiată de cinci ori în 2014 până la un minim istoric de 2,75%.

    Inflaţia mai scăzută decât aşteptările, posibila menţinere a creditării totale în teritoriul negativ, nivelul redus la care au coborât dobânzile la nivel european şi decizia Băncii Centrale Europene (BCE) de a arunca bani ieftini pe pieţe prin politica de relaxare cantitativă au determinat banca centrală să continue ciclul de relaxare a politicii monetare prin două noi ajustări ale dobânzii-cheie, până la 2,25%.

    Banca Centrală Europeană a anunţat la jumătatea lunii ianuarie un program de suplimentare a lichidităţilor prin achiziţii de obligaţiuni publice şi private în valoare de circa 1.100 de miliarde de euro, în încercarea de a stimula inflaţia şi creşterea economică.

    Datorită banilor ieftini aruncaţi pe pieţe de BCE prin politica de quantitative easing, România se va putea împrumuta mai ieftin în euro şi în lei, relaxarea politicii monetare poate continua, cu impact asupra îmbunătăţirii condiţiilor de creditare, şi există posibilitatea să vedem intrări mai mari de capitaluri străine, dar şi o volatilitate a cursului leu/euro.

  • Dobânda anuală efectivă la împrumuturile mai mici de 2.000 de lei poate ajunge până la 7.000%

    Instituţiile financiare nebancare acordă credite de valori mici pe termen scurt doar cu cartea de identitate a clientului şi un extras de cont şi percep dobânzi anuale efective de până la 7.000%, respectiv o dobândă de peste 1% pe zi.

    Un client care împrumută 1.000 de lei pe termen de cinci zile va returna creditorului suma de 1.060 de lei, însemnând 60 de lei în plus faţă de suma acordată, adică o dobândă anuală efectivă (DAE) de 6.936%.

    Un client care împrumută 1.000 de lei pe termen de 45 de zile va returna creditorului suma de 1.540 de lei, adică 540 de lei în plus faţă de suma acordată, adică un DAE de 3.219%.

    De cealaltă parte, instituţiile financiare nebancare susţin că microcreditele reprezintă soluţii pentru nevoi financiare mici şi urgente şi încurajează creditarea responsabilă, aliniată cu capacitatea de rambursare a fiecăruia. 

    “Nu recomandăm solicitarea unui microcredit pentru nevoi de tipul vacanţelor lungi, reparaţiilor majore ale casei, achiziţie de electrocasnice mari. Aceste nevoi se acoperă cu soluţii de finanţare acordate pe termen lung (cel puţin 12 luni) şi, deci, cu rate lunare reduse. De asemenea, pentru a evita îndatorarea excesivă, nu poti solicita încă un credit dacă precedentul credit nu este rambursat. Un microcredit poate fi util pentru o urgenţă medicală minoră sau atunci când trebuie reparate fie instalaţia de încălzire, fie aerul conditionat, fie autoturismul, fie instrumentele care permit desfăşurarea activităţii profesionale (calculator, imprimanta, scule pentru construcţii). Un microcredit este util atunci când vrei să faci un cadou persoanelor dragi, iar ocazia nu poate aştepta până când vei primi salariul sau banii pe lucrarea în derulare”, susţin oficialii Ferratum S.R.L.

    Dobânda anuală efectivă exprima sub forma procentuală costul anual al unui credit. Acesta este un concept impus prin lege, cu scopul de a permite consumatorilor să compare uşor costul creditelor.

    Potrivit ZF, grupul britanic Provident, cel mai mare IFN pe piaţa creditelor pe termen scurt, are 314.000 clienţi activi în România şi Bulgaria. Provident Financial este specializată pe credite de mică valoare acordate direct la domiciliul clientului, cu plata săptămânală a ratei, iar dobânda anuală efectivă ajunge la 90%. La un credit de 5.000 de lei clientul plăteşte înapoi după 68 de săptămâni 7.400 de lei, iar dacă optează pentru serviciul de gestionare la domiciliu suma rambursată urcă la 10.500 de lei. În cazul unei bănci, suma totală de plată pentru un credit de 5.000 de lei pe un an este de 5.300 de lei. Dobânda efectivă porneşte în cazul băncilor de la 11% pe an.

    “În ultimii ani, ideea de a oferi mici împrumuturi oamenilor săraci a devenit o marotă a lumii dezvoltate, lăudată ca formula îndelung visată de a-i propulsa şi pe cei mai defavorizaţi către un standard de viaţă mai bun. Doar că dobânzile practicate o aseamănă tot mai mult cu cămătăria, dezgolind-o de aspectul caritabil”, spunea anterior  Neil Macfarquhar, în New York Times în urmă cu patru ani, când publicaţia americană, preluată la acea vreme de Business Magazin, analiza discursul lui Muhammad Yunus, economistul pionier în domeniul microcreditării, care i-a împrumutat pe săracii Bangladeshului şi a câştigat în 2006 un premiu Nobel pentru asta: “Noi am creat microcreditele ca să luptăm cu rechinii creditelor, nu ca să încurajăm noi rechini ai creditelor”. Creditele de valoare redusă, dar cu dobânzi mari au câştigat sute de mii de clienţi în România şi, dacă privim înspre cifrele raportate oficial, criza economică n-a făcut decât să le stimuleze.