Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • 2021 în cripto – o retrospectivă globală

    Anul 2021 a fost cel mai important an din istoria destul de scurtă a pieţei criptomonedelor, un an în care preţul bitcoin a reuşit să treacă de mai multe ori de pragul de 60.000 de dolari, valoarea celei mai cunoscute monede fiind un indicator de referinţă la nivel de piaţă.

    Dincolo de preţul bitcoin, anul 2021 a fost unul important în ceea ce priveşte blockchainul şi dezvoltarea unor verticale precum NFT (non-fungible token), DeFi (descentralised finance) şi chiar metavers. Grupul de monede din categoria metavers au avut în 2021 cea mai mare creştere la nivel de piaţă, conform firmei britanice de cercetare Macro Hive, care realizează indici pe fiecare verticală a pieţei. Indicele monedelor din categoria metavers a crescut cu 37.000% de la începutul anului, în comparaţie cu bitcoin care a înregistrat o creştere de aproape 100%.

    Rămâne de văzut cum vor evolua în continuare aceste monede, care au fost ajutate şi de semnalul transmis de compania Meta (fostul Facebook), prin rebrandingul pe care l-a derulat. Totodată, anul 2021 a fost cel în care au venit cele mai dure reglementări sau chiar restricţii de până acum, în contextul în care China a anunţat că toate tranzacţiile cu criptomonede sunt ilegale pe teritoriul ţării. În acelaşi timp, chinezii au interzis şi minarea de criptomonede. De asemenea, India şi-a anunţat intenţia de a interzice aproape toate criptomonedele, dar rămâne de văzut cum va fi transpusă iniţiativa în legislaţie.

    La celălalt capăt, anul 2021 a fost anul în care El Salvador a anunţat că adoptă bitcoin ca formă oficială de plată.

    Anul 2021 a fost anul în care Coinbase, cea mai mare platformă de tranzacţionare de criptomonede din SUA, s-a listat pe Nasdaq, la New York. Trebuie menţionat că tot în 2021 a fost lansat primul ETF (exchange traded fund) pe bitcoin din SUA.


     

    Cripto în România

    În prima parte a anului, Banca Naţională a României (BNR) a schimbat uşor mesajul transmis băncilor în legătură cu criptomonedele. Concret, banca centrală a declarat că nu interzice băncilor comerciale din piaţa locală să accepte tranzacţii cu fonduri provenite din „monede virtuale”, atâta timp cât respecta legislaţia europeană.

    2021 a fost anul în care un proiect românesc a ajuns în cele mai mari proiecte din piaţa criptomonedelor. EGLD – moneda lansată de sibienii de la Elrond Network – a ajuns la o capitalizare totală chiar şi de 10 miliarde de dolari pe parcursul anului, însă preţul a continuat să fluctueze.

    Încep să apară tot mai multe proiecte în ecosistemul cripto din România, precum Humans, Edain sau DeGeThal, dar rămâne de văzut care dintre acestea vor performa şi care vor dezamăgi investitori, în contextul în care piaţa este la început.   

     

     

    Ce urmează în 2022

    Anul 2022 ar putea fi cel al reglementărilor, atât în SUA, cât şi în Europa.

    Discuţia despre plăţile cu criptomonede la diverşi comercianţi ar putea ajunge la un alt nivel, iar în acest sens procesatorul de plăţi Visa încearcă să îşi facă loc din ce în ce mai mult în lumea cripto.

    Plata salariilor sub formă de criptomonede? Spre exemplu Francisc Suarez, primarul oraşului american Miami, a anunţat că vrea să îşi încaseze măcar un salariu 100% în bitcoin şi are un plan pentru a le permite angajaţilor din administraţia locală să fie plătiţi în cripto, dacă doresc acest lucru.

  • 2021, cel mai dinamic an la Bursă

    Top 3 evenimente de la Bursă:

     

    1. 21 de companii s-au listat de la începutul anului 2021 şi până la închiderea din 7 decembrie 2021
     

    2. Numărul celor care investesc prin fonduri mutuale a crescut constant în 2021 la circa 444.000 de persoane.

     

    3. 28.000 de investitori tranzacţionau activ la Bursa de la Bucureşti la septembrie 2021, cele mai recente date, acesta fiind cel mai ridicat număr din ultimii ani.
     

    Aşteptări pentru 2022:

    ►Ÿ Continuarea listărilor: deja câteva companii se pregătesc pentru listare la începutul anului 2022.

    Ÿ► Creşterea ponderii Bursei româneşti în PIB: deja Bursa locală a crescut la o pondere de circa 20% din PIB, faţă de 10-12% în urmă cu doar câţiva ani.

    Ÿ► Posibil mai multe companii în structura indicilor internaţionali FTSE pe fondul unei lichidităţi tot mai bune.

     

    Tranzacţia anului

    Chiar dacă va fi finalizată în primele luni din 2022, tranzacţia de circa 1,1 miliarde de dolari prin care producătorul şi furnizorul de gaze naturale Romgaz (SNG) intră în cel mai important proiect energetic offshore din România, respectiv Neptun Deep, prin achiziţia pachetului deţinut de americanii de la Exxon, este de departe cea mai importantă tranzacţie pentru o companie listată.

     

    Principala temere din 2022

    Cea mai importantă temere – cea cu privire la impunerea unor noi restricţii pe fondul COVID, se pare că se duce undeva în plan secund fiind „detronată” de creşterea inflaţiei. O inflaţie ridicată, precum 8% şi cu aşteptări de 5-6% pentru finele anului viitor, erodează din randamentul obligaţiunilor şi determină pierderea de valoare din portofoliul investitorilor care au mizat pe astfel de instrumente financiare.

     

    Personajul anului

    Antreprenorul care a conştientizat că Bursa de la Bucureşti este un canal de finanţare care îi asigură accesul nemijlocit la resursele puse la dispoziţie de investitori. Toate cele 21 de companii listate în anul 2021 sunt companii antreprenoriale.

     

    Investiţia anului

    Pe partea de randament bursier, investiţia anului 2021 este de departe cea la Chimcomplex Borzeşti, respectiv un randament de aproximativ 1.200% pe fondul unor rezultate financiare peste aşteptări.

     

    Bursa pe fluturaş

    În ultimii ani mai multe companii listate la Bucureşti au ales să-şi remunereze angajaţii cu acţiuni, ca parte a unui program de fidelizare şi de recompensare şi prin care acestea conectează performanţa businessului cu cea a angajaţilor. Ulterior, salariaţii pot vinde acele acţiuni la Bursă, adică la pot valorifica, iar în funcţie de preţul de tranzacţionare pot ieşi chiar şi cu câteva salarii în plus.

     

    Bine de ştiut!

    Deschiderea contului de tranzacţionare în doar câteva minute. Fie că eşti în faţa unui calculator, fie în faţa unui telefon, deschiderea unui cont de tranzacţionare la Bursa de la Bucureşti nu a fost nicicând mai uşoară fiind posibilă chiar şi printr-un selfie cu buletinul sau un interviu de doar câteva minute prin zoom pentru verificarea identităţii persoanei respective.

     

    Declaraţia anului

    „Viitorul e al celor care investesc în el”, noul slogan al BVB care pune în lumină viziunea brandului şi importanţa investiţiilor.

  • Temperaturi record, calamităţi record, infectări record, creşteri economice record, exporturi record, profituri record, preţuri record, demisii record, depresie record, un număr record de oameni au auzit pronunţându-se a 15-a cifră din alfabetul grecesc

    De ceva timp, a discuta despre vreme nu mai este ceva banal, plictisitor. Anul acesta a plouat pe cel mai înalt vârf din Groenlanda. În SUA, o serie de state au raportat cele mai ridicate temperaturi pentru luna decembrie din mulţi, mulţi ani. Şi în unele regiuni din Canada au fost doborâte recordurile de temperatură ridicată. Aceasta în timp ce pe munţii din Hawaii a fost viscol. Iar în St. Petersburg temperatura a coborât la -21 de grade Celsius, cea mai joasă cotă din 1893 încoace. Extremele devin din ce în ce mai extreme, iar efectele s-au văzut anul acesta, din păcate, prea clar. Câteva oraşe din Germania au fost lovite fulgerător de inundaţii puternice, devastatoare, trezind în publicul german interesul pentru lupta cu încălzirea climatică. Acest lucru s-a văzut în alegeri. Epoca prudentei Merkel a apus, iar ecologiştii şi-au făcut loc la guvernarea celui mai puternic şi influent stat european. Ceilalţi doi colegi din coaliţia de guvernare (un guvern tripartit este, de asemenea, ceva neobişnuit pentru Germania) va trebui să-i asculte. La fel şi Europa. Vremea extremă a provocat, de asemenea, incendii record în Grecia, Italia şi Turcia, scoţând la lumină breşele din sistemele de apărare contra calamităţilor roase de nepăsare şi corupţie. Dar aceste lucruri amintesc cât de aproape pot ajunge războaiele pentru apă, ceva ce pentru Europa pare desprins din cărţile SF sau din  poveştile exploratorilor din Africa. De mult timp se spune că singurul mod în care Rusia poate readuce apa în Crimeea, o peninsulă pe care şi-a anexat-o de la Ucraina, este să invadeze Ucraina. Iar ultimele zile au fost sub semnul războiului. SUA au avertizat că Rusia pregăteşte tocmai invadarea Ucrainei. Ar trebui să mai mire că în 2020 vânzările de arme şi servicii militare au atins un nivel record la nivel mondial, de 531 de miliarde de dolari? Cifrele sunt din 2020, dar sunt cele mai recente pe care le oferă Stockholm International Peace Research Institute şi sunt publicate luna aceasta. 2021 a văzut vânzări record la multe lucruri, de ce n-ar fi din nou şi la arme? Dar poate că penuriile care definesc 2021 au afectat şi acest sector, aşa cum au lovit industria auto. 2021 a fost un an al penuriilor cum n-au mai fost niciodată după marele război.

    Ceea ce în decembrie 2019 puţină lume băga de seamă că există, „pneumonia ciudată” din Wuhan, s-a transformat într-o criză care a adus economiile, guvernele şi instituţiile lumii în situaţii cu care nu s-au mai confruntat niciodată. Crize au apărut una după alta, înşirate pe linia timpului ca un lanţ al slăbiciunilor şi se agravează una pe alta. Aşa s-a ajuns ca omicron, denumirea unei litere din alfabetul grecesc cu care a fost botezată o variantă nouă, cu potenţial periculos, a coronaviruslui care produce Covid-19, să le dea fiori şi celor mai tenace şefi de bănci centrale sau executivi de companii. După depresiunea economică din 2020 a urmat o explozie a consumului în 2021, odată cu redeschiderea economiilor, şcolilor, a circulaţiei şi a graniţelor şi cu niveluri record ale creşterilor economice. Cum producţia a rămas parţial paralizată de pandemie, iar boala a continuat să atace în diferite părţi ale lumii, oferta nu mai poate face faţă cererii şi au apărut lipsuri de orice, de la materii prime la cipuri pentru electrocasnice şi autovehicule. Este şi penurie de containere pentru transportul mărfurilor pe mare, ceea ce însemnă costuri cu transportul record. În unele ţări, penuriile au luat dimensiuni de criză. În Marea Britanie, spre exemplu, lipsa şoferilor de tir şi de cisterne a dus la o penurie de carburanţi la benzinării. Astfel, 2021 a adus cozi record la pompe. Ca să remedieze problema, guvernul britanic a făcut, iarăşi, ceva nemaivăzut, a folosit armata. Penuriile în general înseamnă un deficit de ofertă, iar aceasta înseamnă preţuri mari mari. Preţurile în creştere înseamnă inflaţie, iar inflaţia a atins în multe state, dezvoltate şi emergente deopotrivă, niveluri record. În Occident inflaţia este bună când se învârte în jurul cotei de 2%.


    Alte recorduri ale 2021: preţurile certificatelor de carbon în Europa; deficitul bugetar al Ungariei; profiturile băncilor franŢUZEŞTI, ale Gazprom, singura companiei care exportă gaze RUSEŞTI, şi ale Trafigura, unul dintre cei mai mari traderi de energie şi materii prime din lume; numărul de refugiaţi care traversează Canalul Mânecii spre Marea Britanie; numărul de jurnalişti băgaţi la închisoare;  scăderea şomajului din Spania; consumul de ceai din Turcia; vânzările gigantului chinez Alibaba de Singles’ Day; rata fertilităţii din China.

    Alte recorduri ale 2021: preţurile certificatelor de carbon în Europa; deficitul bugetar al Ungariei; profiturile băncilor FRANŢUZEŞTI, ale Gazprom, singura companiei care exportă gaze RUSEŞTI, şi ale Trafigura, unul dintre cei mai mari traderi de energie şi materii prime din lume; numărul de refugiaţi care traversează Canalul Mânecii spre Marea Britanie; numărul de jurnalişti băgaţi la închisoare;  scăderea şomajului din Spania; consumul de ceai din Turcia; vânzările gigantului chinez Alibaba de Singles’ Day; rata fertilităţii din China.

    Alte recorduri ale 2021: preţurile certificatelor de carbon în Europa; deficitul bugetar al Ungariei; profiturile băncilor fRANŢUZEŞTI, ale Gazprom, singura companiei care exportă gaze RUSEŞTI, şi ale Trafigura, unul dintre cei mai mari traderi de energie şi materii prime din lume; numărul de refugiaţi care traversează Canalul Mânecii spre Marea Britanie; numărul de jurnalişti băgaţi la închisoare;  scăderea şomajului din Spania; consumul de ceai din Turcia; vânzările gigantului chinez Alibaba de Singles’ Day; rata fertilităţii din China.


    În Germania, indicatorul este de două ori mai mare. S-au scumpit toate şi energia cel mai mult, iar Rusia s-ar putea să aibă o vină, sau măcar o contribuţie la acest lucru. Este învinovăţită că nu pompează suficiente gaze în Europa pentru a le permite clienţilor europeni să-şi facă suficiente rezerve pentru această iarnă. Rusia îşi respectă contractele, dar nu face nimic în plus. Unii spun că astfel vrea să forţeze mâna europenilor pentru a-i face şi mai dependenţi de gazele ei. Alţii spun că Rusia n-ar putea pompa mai mult nici dacă ar vrea. A neglijat investiţiile în producţie, iar incendiile din nordul ţării, datorate temperaturilor şi secetei record, s-ar putea să fi afectat sever infrastructura de acolo. Rezultatul este că rezervele din depozitele de gaze europene au stat mult timp la niveluri minime record, iar preţurile gazelor, şi al energiei, sunt la maxime istorice. Energia scumpă şi vremea extremă ar putea însemna că la primăvară preţurile alimentelor pot atinge şi ele niveluri record. Omicron, deşi nou apărută, este responsabilă de un număr record de infectări în ţări precum Germania şi Franţa, care, pentru că sunt mai bogate, ar trebui să fie mai bine pregătite. Sunt analişti care spun că numai o revenire a pandemiei mai poate salva lumea de inflaţie. Dar cine mai poate şti ce aduce 2022? Cine ştie cum se va manifesta varianta omega a coronavirusului? Lumea are deja oarecare experienţă şi se adaptează. Munca de acasă a devenit muncă de la distanţă şi pentru unii munca a devenit doar o pauză în vacanţă. În multe cazuri, statul acasă a schimbat atât de mult viaţa oamenilor, în bine, încât aceştia nu mai vor să se întoarcă la angajator. În SUA, unde salariaţii au în general condiţii mai severe de muncă (concedii neplătite, program inflexibil) decât în Europa, a apărut „marea demisie în masă”. Dar tot în multe cazuri schimbările sunt un coşmar. Sunt experţi care avertizează că izolarea se transformă într-o mare de depresie. Alte recorduri ale 2021: preţurile certificatelor de carbon în Europa; deficitul bugetar al Ungariei; profiturile băncilor franţuzeşti, ale Gazprom, singura companiei care exportă gaze ruseşti, şi ale Trafigura, unul dintre cei mai mari traderi de energie şi materii prime din lume; numărul de refugiaţi care traversează Canalul Mânecii spre Marea Britanie; numărul de jurnalişti băgaţi la închisoare;  scăderea şomajului din Spania; consumul de ceai din Turcia; vânzările gigantului chinez Alibaba de Singles’ Day; rata fertilităţii din China. Ce va aduce 2022? Poate nimic nou şi doar extinderea tendinţelor actuale. Poate invadarea Belarusului de către Rusia, că tot şi-a adus armata în regiune, iar Occidentul e supărat pe Lukaşenko pentru că a provocat o criză a refugiaţilor la graniţa cu Polonia. Dar sunt multe incertitudini. Poate din spaţiu să se vadă lucrurile mai clar. Anul acesta a marcat un pas de cotitură în turismul spaţial. Primii miliardari au ajuns în spaţiu, iar unul, un japonez, chiar pe Staţia Spaţială Internaţională. Mulţi i-ar vrea rămaşi acolo. 2021 a făcut cel puţin acest lucru clar.

    Ce va aduce 2022? Poate nimic nou şi doar extinderea tendinţelor actuale. Poate invadarea Belarusului de către Rusia, că tot şi-a adus armata în regiune, iar Occidentul e supărat pe Lukaşenko pentru că a provocat o criză a refugiaţilor la graniţa cu Polonia. Dar sunt multe incertitudini. Poate din spaţiu să se vadă lucrurile mai clar. Anul acesta a marcat un pas de cotitură în turismul spaţial. Primii miliardari au ajuns în spaţiu, iar unul, un japonez, chiar pe Staţia Spaţială Internaţională. Mulţi i-ar vrea rămaşi acolo. 2021 a făcut cel puţin acest lucru clar.

  • Cum va creşte România postpandemie

    Dacă până acum economia României era recunoscută pentru avatajul competitiv dat de costurile mici ale forţei de muncă, în perspectivă acest avantaj se erodează, iar bancherii vorbesc despre un model de creştere pentru România cu valoare adăugată mare. Orientarea investiţiilor cu precădere spre inovaţie şi digitalizare trebuie să devină noua strategie de business a României, cred cei care deţin banii pentru finanţarea acesteia.

     

    Modelul de creştere economică a fost şi rămâne o temă importantă pentru orice ţară, care iscă deseori dezbateri aprinse. Iar de-a lungul timpului pot să apară şi diverse crize care afectează economiile, şocuri, cum este acum criza determinată de pandemia de COVID-19.

    În aceste condiţii apar o serie de întrebări: Ce model de creştere economică ar trebui să aibă România? Pandemia schimbă datele şi vom vedea un nou model model de creştere economică postpandemie sau doar câteva modificări? Care ar fi sectoarele pe care ar trebui să mizeze România? Care sunt atuurile României şi care sunt provocările? Care este rolul băncilor în finanţarea economiei? Sunt câteva întrebări la care au răspuns şefi ai unor bănci mari din România.

    În general, dezvoltarea economică a României este privită cu optimism de şefii băncilor mari în condiţiile în care există potenţial pe termen mediu şi lung şi oportunităţi, există resurse umane, digitale şi financiare. Dar, bancherii susţin necesitatea unei strategii pe termen lung, care să depăşească ciclurile electorale, şi concentrarea pe sectoarele care pot aduce diferenţiere şi avantaje competitive economiei României. Dincolo de potenţial, sunt necesare şi ambiţie, intenţie, şi trecerea la fapte, trebuie fixate anumite priorităţi, care ulterior trebuie urmărite şi realizate, mai spun bancherii. La categoria provocări pentru economia României, bancherii aduc în discuţie creşterea inflaţiei, deficitele mari – bugetar şi de cont curent – evoluţia demografică, ponderea ridicată a salariilor şi protecţiei sociale în cheltuielile statului sau ritmul reformelor.

    Dacă până acum economia României era recunoscută pentru avatajul competitiv dat de costurile mici ale forţei de muncă, numeroasă şi bine calificată, în perspectivă acest avantaj se erodează, iar bancherii vorbesc despre un model de creştere pentru România cu valoare adăugată mare, în condiţiile în care modelul unui „atelier de producţie bazat pe costul redus al mâinii de lucru” nu mai este de actualitate într-o Europă care avansează spre o economie bazată pe inovare. Cert este că sunt necesare investiţii, din fonduri europene şi din resurse interne, pentru a reduce decalajul economic faţă de ţări dezvoltate din UE, iar IT-ul, sectorul energetic, sectorul auto, sectorul agricol se regăsesc printre sectoarele economice prioritare cu potenţial, aduse în discuţie de unii şefi de bănci mari din România. Investiţiile în infrastructură sunt un element-cheie pentru dezvoltarea durabilă a României, precum şi investiţiile în educaţie şi sănătate. Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, adică deja celebrul PNRR, este adus în discuţie de unii bancheri, ca o şansă pentru România de a face schimbări importante, pentru a reduce decalajele economice dintre regiuni, dintre urban şi rural, dar este necesar un consens politic pentru transpunerea în practică a reformelor agreate în acest plan, astfel încât România să poată beneficia de fondurile europene aferente PNRR.

    Odată cu pandemia de COVID-19, a accelerat digitalizarea, iar potenţialul de creştere pentru viitor este chiar mai mare, mai spun bancherii. În aceste condiţii, orientarea investiţiilor cu precădere spre inovaţie şi digitalizare poate genera un avans important pentru România.

    „România are resurse digitale, umane şi financiare, este nevoie de alocarea eficientă a acestora, pentru a face diferenţa dintre creştere economică şi dezvoltare durabilă. În mod clar, România are nevoie de investiţii pentru recuperarea decalajelor economice faţă de restul Uniunii Europene, dar şi pentru reducerea diferenţelor dintre zonele administrative si istorice şi pentru a accelera incluziunea socială. Din fericire, ţara noastră are un culoar favorabil pentru perioada postpandemie şi potenţial pentru a deveni hubul Europei de Sud-Est. Putem accelera dezvoltarea şi convergenţă economică europeană”, susţine Omer Tetik, CEO al Băncii Transilvania, cea mai mare bancă din România după active.


    „Eu sunt un «ambasador» al focusului pe zonele care ne pot crea diferenţiere şi avantaje competitive sustenabile în Europa şi în lume – adică trebuie să profităm de zonele în care putem să avem un avantaj şi unde impactul investiţiilor poate să facă diferenţa. Un astfel de sector este şi agricultura, unde noi avem un focus deosebit şi investim susţinut pentru că este o zonă în care este nevoie de investiţii mari.”

    Omer Tetik, CEO al Băncii Transilvania

     


    El crede că implementarea unui mix permanent şi echilibrat de politici economice bazate pe continuitatea reformelor structurale şi pe trecerea spre economia verde, digitală, rezistentă la şocuri este modelul de creştere economică sustenabilă. „Un astfel de model ar consta în investiţii eficiente pentru modernizarea infrastructurii, digitalizarea sectorului public, creşterea absorbţiei fondurilor europene, dar şi în domenii precum educaţie, sănătate şi cercetare. La fel, eu sunt un «ambasador» al focusului pe zonele care ne pot crea diferenţiere şi avantaje competitive sustenabile în Europa şi în lume – adică trebuie să profităm de zonele în care putem să avem un avantaj şi unde impactul investiţiilor poate să facă diferenţa. Un astfel de sector este şi agricultura, unde noi avem un focus deosebit şi investim susţinut pentru că este o zonă în care este nevoie de investiţii mari”. România s-a evidenţiat începând cu 2019 printr-o dinamică mai bună a investiţiilor productive comparativ cu evoluţia consumului privat, ceea ce exprimă tranziţia spre un nou model de creştere economică, care să fie bazată mai puţin pe consum. Cu toate acestea, ne confruntăm şi cu o serie de provocări cum ar fi dinamica inflaţiei, evoluţia demografică, ponderea ridicată a salariilor şi protecţiei sociale în cheltuielile statului sau ritmul reformelor, mai spune Omer Tetik.

    Investitorii străini au încredere în economia României, fapt confirmat de creşterea ISD-urilor, de investiţiile străine directe, care au fost de aproximativ 4,4 mld. euro în perioada ianuarie – august, cel mai ridicat nivel din 2008. În ceea ce priveşte rolul băncilor, acestea au responsabilitatea de a finanţa economia – pentru că decalajele nu pot fi închise decât cu investiţii mari – dar şi în a contribui la un ecosistem mai larg de finanţare, inclusiv prin dezvoltarea pieţelor de capital, în opinia şefului Băncii Transilvania.

    România face parte din Uniunea Europeană de 14 ani încoace, iar apartenenţa sa la UE a fost folosită ca un instrument capabil să reducă decalajul care o separă încă de membrii mai dezvoltaţi ai UE din Europa de Vest. „S-au făcut multe în această direcţie, iar progresul este evident. România, o ţară cu resurse importante, cu o structură instituţională de inspiraţie europeană şi oameni instruiţi, are atuuri reale pentru a se dezvolta prin forţe proprii, într-un cadru general definit de politicile şi strategiile europene”, este de părere François Bloch, CEO al BRD Groupe Société Générale, a treia cea mai mare bancă după active de pe piaţa românească.

    Problema este că modelul unui atelier de producţie bazat pe costul redus al mâinii de lucru nu mai este de actualitate într-o Europă care avansează spre o economie bazată pe inovare, pe energie alternativă şi ecologică şi, în general, pe un model de creştere care încorporează multă valoare adăugată rezultată din cercetare, explică el.


    „Modelul unui atelier de producţie bazat pe costul redus al mâinii de lucru nu mai este de actualitate într-o Europă care avansează spre o economie bazată pe inovare, pe energie alternativă şi ecologică şi, în general, pe un model de creştere care încorporează multă valoare adăugată rezultată din cercetare.”

    François Bloch, CEO al BRD Groupe Société Générale


    Dar care ar fi atuurile României, vectorii ei de creştere? „România are o resursă preţioasă, pe care încă nu o foloseşte la maximum. Este vorba despre agricultură, zootehnie şi industria de transformare, împreună cu agricultura ecologică. Alt punct forte este industria serviciilor IT, care este deja conectată la evoluţiile europene. Al treilea punct forte este industria auto, unde există încă mult potenţial, iar unele oportunităţi au fost ratate din cauza lipsei infrastructurii. Al patrulea punct forte este industria energetică, un domeniu în care România are experienţă şi un potenţial enorm, deţinând un număr de «campioni»  naţionali care, mâine, pot deveni campioni regionali. Aceste două sectoare, care au un efect major de tracţiune asupra restului economiei româneşti, trebuie să profite de acest context extrem de favorabil pentru a se alinia tendinţelor prezente în privinţa protecţiei mediului, schimbărilor climatice şi progresului tehnologic”, explică şeful BRD-SocGen.

    La rândul ei, Mihaela Bîtu, CEO al ING Bank România, se declară încrezătoare în ceea ce priveşte perspectiva de dezvoltare pe termen lung a României, dar ea susţine necesitatea unei strategii pe termen lung, care să exceadă în timp obiectivele imediate şi ciclurile electorale.

    „Convergenţa noastră către statele mai dezvoltate ale Europei continuă şi se poate accelera; există încă potenţial de dezvoltare în industrie, servicii şi agricultură. Această convergenţă trebuie însă potenţată printr-o strategie pe termen lung, care să exceadă în timp obiectivele imediate şi ciclurile electorale.” În perspectivă, trebuie să acordăm în continuare o atenţie deosebită sectorului IT, în care avem deja o oarecare tradiţie şi recunoaştere internaţională. „Un sector IT puternic poate constitui fundamentul dezvoltării mai multor tipuri de servicii care sunt tot mai dependente de acest sector (telecom, bancar, R&D etc.), dar şi a unor ramuri industriale cu valoare adăugată ridicată”, consideră şefa ING Bank. În paralel, România nu trebuie să-şi rateze potenţialul agricol deosebit şi să reconsidere importanţa strategică a acestui sector. „Facilitarea comasării terenurilor, a asocierii fermierilor sau accesul mai uşor al acestora la finanţare ar trebui să fie obiective imediate, iar pentru viitorul acestui sector ar trebui acordată atenţie refacerii sistemului de cercetare şi educaţie în domeniu”, susţine ea.


    „Nu putem ignora faptul că România se depopulează constant, iar avantajul competitiv pe care îl aveam cândva legat de forţa de muncă relativ ieftină, numeroasă şi bine calificată se erodează. Însă avem încă o fereastră de oportunitate pentru a dezvolta sectoarele economice care aduc competitivitate ţării pe termen lung, iar PNRR şi fondurile europene dau o şansă reală României de a reduce decalajele economice dintre regiuni, dintre urban şi rural. Pe termen mediu si lung, trebuie să ne propunem ca societate o mai bună uniformizare a bunăstării sociale şi economice, fără de care nu putem imagina un viitor sustenabil al ţării.” 

    Mihaela Bîtu, CEO al ING Bank România


    De asemenea, ar fi oportun ca România să-şi valorifice la maxim avantajele geografice strategice, mai spune Mihaela Bîtu. Un bun exemplu este portul Constanţa, care poate deveni o intrare principală către Europa a bunurilor dinspre Asia şi Orientul Mijlociu; prin extensie, canalul Rin-Main-Dunăre oferă un potenţial semnificativ pentru dezvoltări logistice viitoare.

    „Investiţiile în infrastructură sunt un element – cheie pentru dezvoltarea durabilă a României, putând descătuşa potenţialul nefructificat din zone mai puţin dezvoltate ale ţării. Nu putem ignora faptul că România se depopulează constant, iar avantajul competitiv pe care îl aveam cândva legat de forţa de muncă relativ ieftină, numeroasă şi bine calificată se erodează. Însă, avem încă o fereastră de oportunitate pentru a dezvolta sectoarele economice care aduc competitivitate ţării pe termen lung, iar PNRR şi fondurile europene dau o şansă reală României de a reduce decalajele economice dintre regiuni, dintre urban şi rural. Pe termen mediu si lung, trebuie să ne propunem ca societate o mai bună uniformizare a bunăstării sociale şi economice, fără de care nu putem imagina un viitor sustenabil al ţării.” Creşterea economică a devenit de-a lungul anilor dependentă de dinamica principalelor centre urbane şi este de aşteptat ca dezvoltarea economică să rămână axată pe aşa-numitele regiuni de dezvoltare („pockets of growth”). „În anii următori, marile oraşe vor rămâne principalele motoare ale economiei. Acest lucru favorizează o economie dinamică şi flexibilă, axată pe servicii şi tehnologie”, concluzionează şefa ING Bank.

    Steven van Groningen, preşedinte şi CEO al Raiffeisen Bank, spune care NU ar trebui să fie modelul de creştere economică – să creştem bazat pe un nivel de salarizare cât mai mic. Altfel spus, să nu fim competitivi doar pentru că suntem o ţară cu un nivel de salarizare mai scăzut.

    „Nu cred că ne dorim neapărat acest lucru, dar pentru a-l evita trebuie să investim în infrastructură şi educaţie, să reducem serios birocaţia şi numărul de angajaţi în sectorul public. Nu e nimic nou. Vorbim destul de mult despre asta, dar nu facem destul. Sper ca prin PNRR să reuşim să schimbăm ceva. Dacă nu acţionăm nu vom fi în stare să atragem sumele imense din PNRR şi vom rămâne în urma celorlalte ţări din ECE şi UE; şi atunci compensăm printr-un nivel de salarizare mai mic.” În plus, degeaba vorbim despre potenţialul României dacă nu vorbim şi de ambiţie şi intenţie, atenţioneaza şeful Raiffeisen.


    „Evident că România are un potenţial imens şi oportunităţi multe ca ţară, dar şi în regiune, dacă ne propunem să ne asumăm un rol important regional. Avem nevoie să ne fixăm foarte bine priorităţile şi să le urmărim: vrem să ne dezvoltăm infrastructura sau să investim în educaţie? Păi asta să facem.” 

    Steven van Groningen, preşedinte & CEO al Raiffeisen Bank

     


    „Evident că Romania are un potenţial imens şi oportunităţi multe ca ţară, dar şi în regiune, dacă ne propunem să ne asumăm un rol important regional. Avem nevoie să ne fixăm foarte bine priorităţile şi să le urmărim: vrem să ne dezvoltăm infrastructura sau să investim în educaţie? Păi asta să facem”, explică van Groningen.

    O reformare a anumitor domenii economice are loc în mod firesc în această perioadă, ca rezultat direct al scenariului de evoluţie din ultimii doi ani. Dar schimbă pandemia de COVID-19 modelul de creştere economică? Răsvan Radu, CEO al UniCredit nu se aşteaptă pentru perioada postpandemie la un cu totul alt univers sau model de creştere, însă susţine că vor fi unele modificări – unele domenii vor avea de suferit pentru o perioadă, altele definitiv dacă nu vor reuşi să se reinventeze, în timp ce altele au un potenţial important de creştere.

    „România va putea stimula investiţiile publice prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, aprobat de Comisia Europeană la sfârşitul lunii septembrie 2021 – granturile aferente planului de redresare european şi transferurile întârziate din bugetul UE aferent perioadei 2014-2020 urmând să sprijine investiţiile publice în 2022 şi în anii următori.”


    „În sectorul energetic, şi în special în producerea de energie verde, există mari oportunităţi de dezvoltare şi de investiţii în România, cu atât mai mult cu cât autorităţile europene sprijină, inclusiv prin programe de asistenţă financiară, impulsionarea acestui sector.”

    Răsvan Radu, CEO al UniCredit

     


    La nivel global s-au desprins două tendinţe de dezvoltare economică ulterior acestei crize sanitare, tendinţe care privesc şi România, spune şeful UniCredit Bank. În primul rând, digitizarea şi automatizarea activităţilor. Aceste trenduri se manifestau şi înaintea pandemiei, însă perioada de lockdown global a forţat companiile să se adapteze noii realităţi, să inoveze şi să investească în tehnologie pentru a-şi putea continua activitatea. Aceste investiţii în tehnologie şi inovaţii vor continua să producă efecte economice pozitive şi în viitor, iar România are un avantaj datorită sectorului IT foarte dinamic şi infrastructurii moderne de comunicaţii. În al doilea rând, Răsvan Radu aminteşte de atenţia sporită către protejarea mediului şi dezvoltarea sustenabilă. „În sectorul energetic, şi în special în producerea de energie verde, există mari oportunităţi de dezvoltare şi de investiţii în România, cu atât mai mult cu cât autorităţile europene sprijină, inclusiv prin programe de asistenţă financiară, impulsionarea acestui sector.”

    Bogdan Neacşu, director general al CEC Bank, spune că avem nevoie de un model de creştere bazat pe valoare economică ridicată şi că la nivel european, digitalizarea şi industria auto sunt pe agenda domeniilor cu potenţial de creştere considerate prioritare. „Suntem destul de avantajaţi pentru că aceste domenii sunt cele care au împins în sus economia României în ultimii ani. Cu doi producători auto mari, Dacia şi Ford, industria din România s-a dezvoltat şi pe orizontală, şi pe verticală. Vorbim de o creştere a valorii adăugate brute a acestui sector de circa 10 ori în ultimii 23 de ani. Sunt şi alte domenii în care în România se pot dezvolta industrii pe orizontală şi verticală, luând în considerare poziţia geografică. O altă zonă pe care m-aş concentra este IT-ul. În România, IT-ul a atras investiţii străine şi a dus la dezvoltarea de campioni globali, alimentat de existenţa talentelor locale.”


    „Cu doi producători auto mari, Dacia şi Ford, industria din România s-a dezvoltat şi pe orizontală, şi pe verticală. Vorbim de o creştere a valorii adăugate brute a acestui sector de circa 10 ori în ultimii 23 de ani. Sunt şi alte domenii în care în România se pot dezvolta industrii pe orizontală şi verticală, luând în considerare poziţia geografică. O altă zonă pe care m-aş concentra este IT-ul.” 

    Bogdan Neacşu, director general al CEC Bank

     


    Digitalizarea a accelerat în contextul pandemiei, iar potenţialul de creştere pentru viitor este chiar mai mare. Un alt domeniu pe care şeful CEC Bank îl vede dezvoltându-se este agricultura în condiţiile în care avem resurse – terenuri agricole, potenţial în mediul rural. „Recuperând decalajele de productivitate şi reorientându-ne către domenii cu valoare adăugată – agricultură bio sau industria procesatoare – se pot înregistra creşteri importante.” Deşi ne simţim în continuare inferiori dacă ne raportăm la economiile europene mai dezvoltate, România a progresat enorm în ultimii 23 de ani: avem o creştere de 7 ori a PIB/capita, până la aproape 13.000 de dolari şi ne apropiem de pragul pentru economiile dezvoltate, conform definiţiei FMI, mai spune şeful CEC Bank.

    Sergiu Oprescu, preşedinte executiv al Alpha Bank Romania şi director general al Reţelei Internaţionale Alpha Bank este de părere că avem un potenţial foarte bun în anii ce urmează.

    „România a fost campioana convergenţei cu Uniunea Europeană în ultimii ani, iar procesul de recuperare a decalajului va continua.” PIB-ul per capita în puterea de cumpărare standard a ajuns în România la 71,5% din media UE27 în 2020, a patra cea mai mică valoare din UE27. Dar PIB-ul per capita în UE27 a înregistrat din 2004 – când a avut nivelul actual al României – până în 2020 o rată de creştere anuală medie (CAGR) de 2,1%, faţă de 6,9% în România, în aceeaşi perioadă, explică Oprescu. Accentul pus pe stimularea dezvoltării inovatoare şi bazată pe cunoaştere va accelera convergenţa viitoare a României, în viziunea şefului Alpha Bank. În primul rând pentru că poziţionarea Uniunii Europene pe coordonatele – digital şi „verde” – va favoriza investiţiile în sectoarele cu tehnologie medie-înaltă şi knowledge-intensive. În al doilea rând, pentru că unele capacităţi de producţie ar putea fi relocate, inclusiv în România, pentru reducerea unor costuri sau riscuri evidenţiate de pandemie. Provocarea va fi caracterul multi-dimensional al convergenţei, mai spune Oprescu.


    „Creşterea veniturilor populaţiei va presupune recuperarea decalajelor tehnologice, în acelaşi timp cu convergenţa în domeniul climei, energiei, transporturilor şi fiscalităţii. Cu alte cuvinte, sunt necesare transformări structurale majore, atât în structura economică şi instituţională, cât şi la nivel social, şi sume consistente pentru finanţarea acestor schimbări. România are şansa unei transformări fundamentale, iar băncile vor avea un rol esenţial în acest proces.”

    Sergiu Oprescu, preşedinte executiv, Alpha Bank Romania şi director general al Reţelei Internaţionale Alpha Bank


    „Creşterea veniturilor populaţiei va presupune recuperarea decalajelor tehnologice, în acelaşi timp cu convergenţa în domeniul climei, energiei, transporturilor şi fiscalităţii. Cu alte cuvinte, sunt necesare transformări structurale majore, atât în structura economică şi instituţională cât şi la nivel social, şi sume consistente pentru finanţarea acestor schimbări. România are şansa unei transformări fundamentale, iar băncile vor avea un rol esenţial în acest proces”, concluzionează Oprescu.

    Din punctul de vedere al lui Gyula Fater, CEO al OTP Bank România, cheia succesului pentru creşterea economică a României este gestionarea eficientă a fondurilor UE şi folosirea lor la maximum în avantajul ţării.  România a înregistrat progrese remarcabile în deceniul precedent. În timp ce în 2010 ţara era cu aproximativ 22% sub Ungaria şi cu 31% sub Slovacia în ceea ce priveşte PIB-ul pe cap de locuitor (la paritatea puterii de cumpărare), anul acesta, România ar putea fi cu aproximativ 8% sub Ungaria şi cu 5% sub Slovacia în termenii aceluiaşi indicator (toate datele fiind în baza recentelor perspective economice mondiale ale FMI). Cu toate acestea, realizările din ultimii ani au venit cu anumite costuri. Cel mai important este faptul că, din 2016, echilibrul macroeconomic al ţării a început să se deterioreze, iar în 2019, adică înainte de criza COVID, a apărut un deficit dublu în economie, când deficitul bugetar a ajuns la 4,4%, în timp ce deficitul de cont curent a ajuns la 4,9% din PIB. Iar situaţia de când a început criza COVID nu s-a îmbunătăţit, ceea ce este de înţeles, comentează şeful OTP Bank.

    „Având în vedere sprijinul guvernamental extins, ne aşteptăm ca deficitul bugetar din acest an să fie de aproximativ 8% din PIB, în timp ce deficitul de cont curent să fie de aproximativ 6% din PIB. Aşadar, consider că una dintre cele mai importante sarcini pentru viitor este ca modelul de creştere să nu se bazeze pe expansiune fiscală, ci mai degrabă să fie redus deficitul bugetar. Acest lucru va contribui la îmbunătăţirea percepţiei de risc a investitorilor faţă de ţară, ceea ce duce la randamente mai scăzute şi la mai multe investiţii private.” În mod evident, consolidarea fiscală nu este o sarcină uşoară, totuşi, cu ajutorul fondurilor UE, acest lucru ar putea fi probabil realizat fără o strângere substanţială a centurii, consideră Fater. „În calculul nostru, România ar putea aştepta fonduri UE de 4-5% din PIB, anual, în următorii ani.” În noul cadru bugetar al UE, majoritatea fondurilor, în special fondurile de redresare şi rezilienţă, ar trebui alocate pentru tranziţia digitală şi verde şi pentru problemele individuale ale ţărilor din UE care rămân în urma frontierei economice.


    „Dacă măsurile preconizate de autorităţile române vor fi finalizate cu succes, sunt sigur că acest lucru va spori potenţialul de creştere a României, în timp ce echilibrul macroeconomic ar putea fi repus pe drumul cel bun. Dar pentru aceasta trebuie să ne asigurăm că rata de absorbţie a fondurilor UE va creşte până la 80%.” 

    Gyula Fater, CEO al OTP Bank România


    „Dacă măsurile preconizate de autorităţile române vor fi finalizate cu succes, sunt sigur că acest lucru va spori potenţialul de creştere a României, în timp ce echilibrul macroeconomic ar putea fi repus pe drumul cel bun. Dar pentru aceasta trebuie să ne asigurăm că rata de absorbţie a fondurilor UE va creşte până la 80%”, atenţionează şeful OTP Bank.

    Şi Mustafa Tiftikçioğlu, CEO al Garanti BBVA Romania este de părere că orientarea investiţiilor cu precădere spre inovaţie şi digitalizare poate genera un avans important pentru România. De altfel, ultimii doi ani, perioadă dominată de pandemia de coronavirus, ne-au demonstrat că acestea au fost elementele – cheie care au facilitat continuarea activităţilor şi redresarea economică. Iar pandemia ne-a învăţat că evoluţia României va fi dictatată de inovaţie şi digitalizare.

    „Sectorul IT românesc este vibrant şi este important să se dezvolte în continuare, cu sprijnul statului român şi al mediului privat, deopotrivă, deoarece abilităţile tehnologice digitale pot reprezenta atuurile românilor pentru obţinerea unor locuri de muncă competitive şi o calitate a vieţii mai ridicată”. Un alt factor amintit de şeful Garanti, care şi-a dovedit utilitatea în ultimul deceniu, este antreprenoriatul. Iar progresul României este şi în mâinile antreprenorilor şi tinerilor, care trebuie sprijiniţi prin programe adaptate nevoilor lor.


    „Băncile au reprezentat un real suport în ultimii ani, prin programele de sprijin puse la dispoziţia antreprenorilor, şi sunt în continuare în căutare de soluţii, pentru a veni în întâmpinarea cerinţelor acestora.”

    Mustafa TiftikҪioğlu, CEO al Garanti BBVA Romania


    „Băncile au reprezentat un real suport în ultimii ani, prin programele de sprijin puse la dispoziţia antreprenorilor, şi sunt în continuare în căutare de soluţii, pentru a veni în întâmpinarea cerinţelor acestora.” Nu în ultimul rând, infrastructura României are foarte mult potenţial, iar tragerea de investiţii străine este imperativă în următoarea perioadă, mai spune Mustafa Tiftikçioğlu, CEO al Garanti BBVA Romania.

    Un model sustenabil de creştere pentru România implică tranziţia de la o economie recunoscută prin costurile mici ale forţei de muncă la o economie cu valoare adăugată, spune şi Ivan Vrhel, director general al Citibank România. „Acest lucru se poate realiza doar printr-o abordare strategică, consecventă, cu priorităţi pe termen lung stabilite în zonele de educaţie, sănătate, infrastructură, digitalizare. Investiţiile susţinute în aceste zone de dezvoltare strategice, precum şi anumite reforme sistemice pot crea premisele retenţiei forţei de muncă educate, putând accelera consolidarea României ca un pol de valoare adăugată în regiune, cu efecte benefice asupra atragerii de fluxuri de investiţii şi a întregului mediu economic.”

    Avem câteva sectoare (IT&C, sectorul industrial etc) şi companii-campioni din aceste sectoare care au reuşit să genereze o valoare adăugată semnificativă şi să devină emblematice pentru noua economie a României, însă tema principală va fi extinderea acestui model la nivelul întregii economii, inclusiv către sectoarele cu un potenţial subvalorificat precum agricultura, explică Ivan Vrhel. De asemenea, România va avea nevoie de un efort susţinut şi de un consens politic pentru transpunerea în practică a reformelor agreate în cadrul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă, astfel încât să poată beneficia de fondurile aferente, să treacă spre o economie mai productivă, cu mai multă valoare adăugată şi pentru a putea beneficia pe deplin de oportunităţile curentului ESG şi ale dezvoltării durabile, completează şeful Citibank România.


    „Avem câteva sectoare (IT&C, sectorul industrial etc) şi companii-campioni din aceste sectoare care au reuşit să genereze o valoare adăugată semnificativă şi să devină emblematice pentru noua economie a României, însă tema principală va fi extinderea acestui model la nivelul întregii economii.”

    Ivan Vrhel, director general al Citibank România


    Până să atragem banii din PNRR şi să ajustăm modelul de creştere economică, cert este că România va avea în acest an creştere economică, în ciuda crizei pandemice. Însă, analiştii au început să revizuiască prognozele privind creşterea PIB-ului României din acest an sub 7%, după anunţarea datelor din trimestrul al treilea de la Institutul Naţional de Statistică care indică o încetinire. În trimestrul al treilea Produsul Intern Brut a urcat cu 7,2% an/an, faţă de un avans de aproape 14% an/an în trimestrul al doilea. În primele nouă luni economia a crescut cu 7,1%. Iar pentru 2022, unele prognoze anticipează o încetinire mai consistentă a economiei, PIB-ul României urmând să crească cu 4-5% anul viitor. Pe de altă parte, evoluţia economiei României trebuie privită şi în context regional. Iar ţările Europei Centrale şi de Est ar urma să fie în continuare motorul creşterii economice a UE, după cum anticipează Sergiu Oprescu, şeful Alpha Bank.

    Şi Răsvan Radu, şeful UniCredit consideră că potenţialul de creştere al regiunii Central şi Est Europene ramâne unul ridicat, determinat într-o măsură ridicată şi de procesul de convergenţă spre economiile din zona euro. „Regiunea continuă să fie una cu atractivitate ridicată pentru investitorii străini, atât prin prisma potenţialului său, a forţei de muncă calificate, cât şi prin nivelul mai ridicat de stabilitate pe care îl oferă în comparaţie cu alte pieţe emergente, în condiţiile în care planul european de redresare NextGenerationEU funcţionează drept ancoră şi motor de dezvoltare. Astfel, apreciem că regiunea va continua să ofere un mediu dinamic, dominat de transformări, care vor aduce cu sine oportunităţi de noi investiţii şi dezvoltare pentru toţi actorii: populaţie, companii, guverne”, explică Răsvan Radu.

    Însă, dezvoltarea Europei Centrale şi de Est este un proces cu viteze diferite şi mai ales cu un specific diferit de la ţară la ţară, aminteşte Mihaela Bîtu, CEO al ING Bank. O privire sumară asupra câtorva ţări din regiune relevă diferenţe clare. Putem observa un model polonez în care statul are încă un cuvânt greu de spus în economie, în special în zona de energie. Apoi vedem ţări precum Cehia şi Slovacia extrem de conectate la economia Germaniei, dar cu o diferenţiere semnificativă dată de faptul că numai Slovacia a aderat la zona euro. În Ungaria am văzut în ultimii ani un proces de reindustrializare a ţării axat însă mai mult pe activităţi cu valoare adăugată medie.

    În România consumul privat a fost de departe motorul creşterii, dar asta a venit cu dezechilibre comerciale semnificative. Croaţia şi-a dezvoltat sectorul de turism până la a deveni extrem de dependentă de el, iar exemplele pot continua, spune Mihaela Bîtu. Prin urmare, predomină mai degrabă o lipsă de omogenitate în modul în care ţările din regiune s-au dezvoltat.


    Ce model de creştere economică ar trebui să aibă România? Pandemia schimbă datele şi vom vedea un nou model model de creaştere economică postpandemie sau doar câteva modificări? Care ar fi sectoarele pe care ar trebui să mizeze România? Care sunt atuurile României şi care sunt provocările? Care este rolul băncilor în finanţarea economiei? Sunt câteva întrebări la care au răspuns unii şefi ai unor bănci mari din România.


    „Puţinele elemente comune tuturor ţărilor din ECE sunt predominant negative, precum cele care ţin de migraţie, îmbătrânirea populaţiei, presiunea asupra sistemelor de pensii şi a celor sanitare. În acest context, este important ca fiecare ţară să-şi recunoască şi să-şi valorifice avantajele competitive specific”, explică şefa ING Bank. Dincolo de efectele negative aduse de pandemia de COVID-19, precum blocajele în lanţurile globale de aprovizionare, există şi oportunităţi pentru regiunea Europei Centrale şi de Est fiind posibil să vedem şi o relocalizare a unor businessuri din Asia în regiune. „Un unghi din care pot fi privite lucrurile este acela că pandemia a creat perturbări şi chiar blocaje în lanţurile globale de aprovizionare, cu aproape toate sectoarele manufacturiere fiind afectate, în special tech şi auto, dar şi cel alimentar.

    Acest context poate crea oportunităţi pentru regiunea Europei Centrale şi de Est, pe măsură ce la nivelul Uniunii Europene va exista o atenţie tot mai mare la crearea şi promovarea unor lanţuri scurte şi alternative de aprovizionare. Lanţurile mai scurte pot reprezenta o oportunitate pentru afacerile locale de a-şi spori valoarea adăugată şi rentabilitatea, generând locuri de muncă şi dezvoltare locală”, crede Ivan Vrhel, director general al Citibank România. De asemenea, ţările din regiune au o oportunitate importantă în accesarea mecanismului de redresare şi rezilienţă şi în direcţionarea acestor fonduri către stimularea economiilor şi către zone de dezvoltare sustenabilă, cu precădere tranziţia digitală, tranziţia verde şi rezilienţa. Un aspect important este modul în care criza COVID şi evoluţiile geopolitice vor schimba peisajul economic din regiunea ECE.

    „Există unele argumente pentru a ne aştepta la o oarecare relocalizare a anumitor activităţi de producţie ale marilor multinaţionale vest-europene din Asia în regiune, astfel încât companiile să-şi îmbunătăţească rezistenţa lanţurilor de aprovizionare şi a procesului de producţie. În ceea ce priveşte aceste schimbări, ţările din ECE ar trebui să fie foarte vigilente pentru a atrage capital străin proaspăt. Nu în ultimul rând, toate ţările din regiune, deşi într-o măsură diferită, se confruntă cu lipsa forţei de muncă disponibile pe viitor, legată parţial de aspecte demografice şi înăsprită de fenomenul migraţiei din regiune. Este posibil ca această problemă să fie, de asemenea, în prim-planul politicilor”, spune Gyula Fater, CEO al OTP Bank România.

  • Meet the CEO. Traseul unei cariere cu impact global

    Îşi descrie parcursul profesional drept „o călătorie a curiozităţii”, calitate pe care o consideră esenţială la un lider şi pe care încearcă, la rândul său, să o menţină intactă. Cum arată cariera lui Philippe Gabulon, ajuns acum în roluri de conducere pe două continente, în cadrul Societe Generale, compania căreia i s-a alăturat în urmă cu mai bine de trei decenii?

     

    Philippe Gabulon a preluat rolul de director general al Societe Generale Global Solution Centre în România în vara acestui an, pentru un mandat de trei ani. El deţine, totodată, şi funcţiile de director general adjunct al Societe Generale Global Solution Centre în India şi director de operaţiuni pentru cele două centre de servicii din India şi România. India nu reprezintă însă prima aventură extraeuropeană, iar industria în care activează acum nu a fost prima sa opţiune când îşi planifica, pe băncile şcolii, viitoarea carieră.

     

    O decizie pragmatică

    Când a venit momentul alegerii unei facultăţi, Gabulon povesteşte că iniţial şi-a dorit să fie fotograf de fashion. Familia l-a convins însă că e prea riscant. Creativ, dar riscant. „Părinţii m-au convins să urmez nişte studii serioase, să am un job care să îmi asigure traiul. Şi asta am făcut, am devenit inginer din acest motiv.” O scurtă vreme a apucat totuşi să lucreze în industria fotografiei, atât la nivel de hobby, cât şi profesional, dar în zona de fotografie comercială, nu în cea de fashion, ba chiar, la un moment dat, a avut ocazia să îl întâlnească şi pe directorul de la Vogue. „Până la un punct nu regret, pentru că făcând un pic de fotografie pot spune că există o parte frumoasă, cea creativă. Însă chiar îmi place moda? Probabil nu. Îmi place partea artistică, dar nu întreaga industrie.” A mers aşadar la universitate, pentru a se pregăti ca inginer. A urmat un sistem special de învăţământ, din cadrul École Centrale de Lille, aflat la acelaşi nivel didactic cu facultatea, care nu mai există însă în altă parte, fiind inventat chiar de Napoleon, şi care oferă o diplomă echivalentă cu cele oferite de anumite universităţi din Statele Unite, spre exemplu. Iniţial, când a urmat cursurile de inginerie, îşi dorea să dezvolte construcţii mari, aşa cum sunt podurile. Un accident la schi, din ultimul an de şcoală, care i-a făcut dificilă muncă de teren, avea să îi schimbe însă complet traiectoria. „Am schimbat aşadar specializarea şi am urmat cursuri de IT. Am descoperit acea lume şi practic am ieşit din şcoală IT-ist. Am ajuns ulterior la o companie interesantă, una de consultanţă, care implementase un sistem inedit: dacă generai bani pentru companie, puteai să investeşti acei bani în traininguri sau puteai pur şi simplu să nu mai lucrezi pentru o vreme. Era un sistem extrem de interesant, şi asta mi-a atras atenţia.”

    Primul salariu spune că a fost în jur de 15.000 de euro pe an, în anul 1985. „Din salariul respectiv am pus bani pentru prima mea maşină, un Peugeot 205 diesel.”

    Deşi învăţase teoria la şcoală, nu realizase încă ce îi place la domeniul IT, aşa că l-a descoperit la locul de muncă. „Din nefericire – sau din fericire”, ceea ce a făcut la început nu i-a plăcut foarte mult, pentru că a fost implicat într-un proiect din industria armamentului. „A fost interesant, deoarece era un proiect extrem de tehnic, dar mi-am spus că trebuie să fac ceva care să nu aibă legătură cu armele şi aşa am ajuns la un proiect cu Societe Generale. Calculam opţiuni, preţuri şi aşa mai departe, şi asta era ceva legat de matematică, nu era IT pur, ci IT în strânsă legătură cu matematica.”

     

    Lecţia disciplinei

    În echipa Societe Generale a ajuns în urmă cu peste trei decenii, în 1987, ocupându-se de IT, în departamentul de global marketing. Primul său şef, Jean-Pierre Mustier, care a condus ulterior o bancă de investiţii, preluând apoi conducerea UniCredit, a jucat un rol important în cariera sa, fiind cel care avea să îl scoată din zona de confort, oferindu-i o poziţie pe alt continent, în Japonia. „El urmase Politehnica, care este atât o şcoală militară cât şi una de inginerie, şi apoi a mers într-o zonă minieră din Africa de Sud, lucru destul de periculos. Eram la un moment dat la masa de prânz şi mi-a spus că are un stil milităresc pe care nu intenţionează să îl schimbe, întrebându-mă apoi dacă pot lucra astfel”, povesteşte el. Lucrând disciplinat, adaugă Gabulon, e un mod de a simplifica lucrurile. „Sunt anumite momente când există tendinţa de a amâna sarcinile, dar cel mai bine e să le faci. O disciplină bine-gândită, nu una brutală, e probabil cea mai bună lecţie pe care am primit-o de la Jean-Pierre.” A păstrat la rândul său un asemenea stil de management? Spune că nu. „Eu am avut niciodată un stil milităresc de management, dar uneori dezbatem ore bune asupra unui lucru în condiţiile în care ştim că nu vom putea schimba ceea ce avem de făcut. Un stil milităresc ar fi spus: «Veţi face totul aşa!», iar acesta nu e stilul meu. Dar atunci când nu există altă variantă nu are rost să mai vorbim, spun să facem ce e de făcut şi gata. Asta înseamnă simplificarea, şi asta e ceea ce am păstrat de la el.”


    Carte de vizită Philippe Gabulon
     

    Œ A fost numit în funcţia de director general al Societe Generale Global Solution Centre România în vara acestui an. În paralel, deţine rolurile de director general adjunct al Societe Generale Global Solution Centre în India şi director de operaţiuni pentru cele două centre de servicii din România şi India;

     În aceste roluri, el se concentrează pe susţinerea implementării strategiei grupului, a dezvoltării şi continuării transformării digitale a celor două centre, axându-se pe impulsionarea creării de servicii cu valoare adăugată pentru partenerii din Grupul Societe Generale, pe îmbunătăţirea continuă a acestora şi a modelului de operare;

    Ž Executivul face parte din echipa Societe Generale de peste trei decenii. De-a lungul timpului, a ocupat diferite funcţii la nivel global, acoperind arii precum Investiţii Bancare, Pieţe de Capital, Tehnologia Informaţiei, Externalizarea Serviciilor, Operaţiuni şi Audit;

     Deţine o diplomă în inginerie oferită de École Centrale de Lille.


    Din Oraşul Luminilor, în Ţara Soarelui Răsare

    Şansa de a pleca în Japonia a venit în urma migrării întregii echipe de IT din Tokio, alături de o parte din traderi, la J. P. Morgan. „Am fost întrebat dacă sunt interesat să merg să mă ocup de divizia de IT. Din punct de vedere turistic şi profesional era interesant, dar şi din motive personale, pentru că îmi doream să explorez Asia. Aşa am început, şi de atunci am petrecut peste 20 de ani pe continentul asiatic.” A fost o mare tranziţie, îşi aminteşte el. Parisul, deşi fabulos în perspectiva turiştilor, e văzut cu alţi ochi de cei care locuiesc acolo, spune executivul. Contrastul dintre capitala Franţei şi Japonia a fost enorm. „Japonia arăta fascinant, interesant. Era o estetică pură care îmi plăcea acolo, iar aspectul cultural era vivid. Din perspectiva vieţii totul e diferit, totul e surprinzător la început, totul e frumos pentru că japonezii sunt foarte politicoşi. Mai mult, există un anumit interes faţă de cultura franceză, şi asta te ajută atunci când te muţi acolo. Când lucrezi în Japonia adaptarea e destul de uşoară, oamenii se poartă frumos cu tine, nu e o tranziţie dificilă. Asta era la început. M-am îndrăgostit, de asemenea, şi de mâncarea japoneză”, povesteşte Gabulon.

    Mutarea în Japonia a reprezentat şi prima ocazie de a petrece mult timp departe de Franţa şi de a vorbi altă limbă decât cea natală. „Sigur că am învăţat engleză, latină, şi chiar germană, iar engleza îmi place mult, dar una e să o înveţi şi alta să o foloseşti. Spre exemplu, era un coleg venit din Texas şi nu înţelegeam nimic din ce spune. Era un altul din Irlanda, situaţia era aceeaşi. Credeam că învăţasem engleză, dar cu dialectele era extrem de dificil. A fost această schimbare în viaţă, fiind departe, într-un loc în care nu aveam nivel de referinţă. Totul era diferit de aşteptările mele.” O consideră o experienţă extrem de bogată. „Şi mi-am păstrat această curiozitate, înţelegând că mă aflu în cu totul alt context decât cel la care mă aşteptam. Experienţa de acolo mi-a ghidat viaţa ulterior, iar prezenţa mea aici e parte din asta.”

    În Asia spune că nu a avut parte de foarte multe provocări. „Nu vreau să par arogant, dar aş spune că a fost uşor, când am ajuns eu Asia era încă o bulă. A fost o viaţă comercială uşoară pentru bancă la acel moment şi a fost o experienţă personală interesantă. Sigur, se întâmplă să fii uneori pe stradă şi să nu reuşeşti să spui ceea ce vrei, iar asta poate fi frustrant, dar nu aş spune că am întâmpinat dificultăţi mari.”

    La sediul general din Paris a revenit de două ori, prima oară pe zona de audit, când a fost numit şef-adjunct al diviziei europene, şi a doua oară pentru a conduce transformarea IT-ului în divizia de venituri fixe. „IT-ul era o parte extrem de importantă acolo, se investeau peste 100 de milioane de euro în IT în fiecare an. Pe zona de venituri fixe doream să dublăm sau să triplăm investiţia în IT, iar eu am primit acest proiect, care era unul fascinant. Prin urmare, de fiecare dată a fost o experienţă interesantă, iar din punct de vedere personal am preferat să las ceva diferit.”

    De-a lungul întregii cariere, cea mai dificilă decizie pe care a trebuit să o ia a fost când a trebuit să decidă dacă rămâne în Asia, de această dată la Hong Kong, unde se stabilise cu familia, originară din Thailanda. „Eram şi încă sunt, din punct de vedere contractual, angajat în Hong Kong. Am luat decizia de a mă angaja în Hong Kong pentru că familia mea e din Thailanda, aşa că am preferat să mă stabilesc în Asia, are mai mult sens. Am petrecut şase ani în Hong Kong ca şef al diviziei asiatice de audit. Mi s-a cerut să conduc auditarea unor bănci americane şi am ezitat, era un proiect interesant dar eu decisesem din motive personale să mă stabilesc în Asia, iar în Hong Kong poţi deveni rezident după şapte ani, şi eu eram deja de şase. În cele din urmă am ales proiectul din New York.”

    De-a lungul timpului a fost curtat şi de concurenţă. Cel mai aproape a fost să plece la Barings, dar, „cu puţin noroc”, nu a făcut-o. „Pot să explic de ce am rămas în grup: la fiecare trei ani, trei ani şi ceva, terminam câte un proiect şi apoi riscam să intru în rutină, aşa că aveam nevoie de această provocare, de oportunitatea de a face ceva complet diferit după un astfel de proiect. Şi asta a fost posibil la Societe Generale. De aceea am rămas.”

    Pentru a întregi experienţa multiculturală asiatică a primit o serie de roluri şi în India, unde se afla cel mai mare service center al Grupului, un centru care de câţiva ani lucrează îndeaproape cu cel din România, care deserveşte 35 de pieţe, cele două dezvoltând anumite proiecte împreună. În România a venit de trei ori, prima dată în urmă cu zece ani, pentru un audit, iar următoarele dăţi, în perspectiva colaborării dintre India şi România. „Pentru mine a fost o tranziţie naturală, pentru că ultimii doi ani am lucrat împreună, iar la începutul acestui an am creat o legătură şi mai strânsă între cele două organizaţii. Aşa că a fost ceva natural, cunoşteam deja cei mai mulţi oameni.” Despre evoluţia echipei locale, ale cărei baze au fost puse în urmă cu un deceniu, odată cu extinderea companiei, în anul 2011, în plan local, executivul spune că înregistrează o creştere organică.

    Când vine vorba de schimbarea unei funcţii, dintre factorii „bani”, „poziţie”, „funcţie”, „proiect” sau „punct geografic” spune fără ezitare că cel mai important consideră că este proiectul, şi le preferă pe cele noi. „Am suficienţi bani cât să trăiesc corect, nu aspir să fiu bogat. Am suficienţi bani să fac ce îmi place să fac. Deci banii nu mai sunt un factor.” Primirea conducerii Societe Generale Global Solution Centre România spune că nu a fost o surpriză, deoarece era una dintre următoarele poziţii pe care le putea obţine în mod natural. Când a preluat funcţia locală povesteşte şi că şi-a făcut timp să viziteze Bucureştiul şi să testeze vinul şi bucatele locale. La rolul actual, cel mai mult îl bucură interacţiunea umană. „Am vrut să am un impact. Nu sunt bucuros că sunt CEO, ci că am în mâini puterea să schimb această companie aici, să o fac să evolueze. Am dezvoltat procese, tehnologii, iar azi începem să avem o influenţă şi un impact în transformarea modului în care facem lucrurile, în care folosim date, inteligenţa artificială şi altele.” În mandatul de trei ani spune că şi-a propus, în primul rând, să realizeze obiectivele de business, dar şi să aducă o transformare şi, în plus, să ajute oamenii să îşi dezvolte cariera.

    Făcând o comparaţie între pieţele în care a lucrat, Gabulon spune că în România lucrurile se aseamănă cu cele din Franţa. „Oamenilor le place să dezbată mult şi ajung greu la o concluzie. În Japonia oamenii nu spun nu, spun întotdeauna da, dar asta nu înseamnă nimic, e ceva particular. În India e oarecum similar, dar lucrurile sunt ceva mai relaxate. În ambele cazuri, la final şeful e cel care decide. Sunt dezbateri, dar procesul decizional e foarte simplu, pentru că şeful are ultimul cuvânt.” Spune însă că nu îl deranjează să ia decizii. „Într-un fel sunt obişnuit cu asta. Când m-am întors din Hong Kong pentru a conduce proiectul diviziei de venituri fixe a trebuit să iau decizii, iar acum nu e ceva foarte diferit.”

     

    Autodisciplina, o calitate esenţială pentru un lider

    În rutina sa zilnică, un lucru pe care Gabulon îl consideră important, şi despre care spune că e uşor de făcut când lucrezi de acasă, este ca la un moment dat să se oprească, exceptând, desigur, cazul în care există o urgenţă. „Este foarte important să ai autodisciplină, pentru că dacă managerul sau CEO-ul unei companii nu funcţionează corect, nici compania nu mai funcţionează corect. E foarte important, de asemenea, să ai un regim de viaţă corect, măsurându-ţi timpul alocat muncii. În India făceam mult exerciţiu pe bicicletă, în mod regulat, pentru a fi într-o formă bună, calm, deschis, pentru că dacă exagerezi cu munca valoarea oferită companiei va fi scăzută.” Dimineaţa, executivul încearcă să aibă puţin timp înainte de întâlniri pentru a reflecta asupra a ceea ce are de realizat, împreună cu echipa, în ziua sau săptămâna respectivă. Are, de asemenea, o serie de indicatori pe care îi primeşte de-a lungul zilei şi pentru care îşi alocă timp, analizând performanţa şi riscurile, printre altele.

     

    Aspiraţie şi viziune

    Dacă un tânăr ar veni şi i-ar spune că vrea o carieră ca a sa, Philippe Gabulon i-ar spune că pentru a ajunge ca să fii dorit trebuie să ai ceva de oferit. „E un element comercial. Ai nevoie de abilităţi, de un mod de a face lucrurile care e util într-un anumit context, şi care poate fi dezvoltat într-un proiect, într-o echipă sau poate fi transformat în altceva. Trebuie să ai aceste lucruri, să le construieşti, şi odată ce le ai trebuie să fii decis în privinţa a ce vrei să faci.” După câţiva ani, după ce ai făcut mai multe lucruri, adaugă el, vei şti ce îţi doreşti. Iar asta nu trebuie să fie ceva limitat, subliniază executivul, dar cel puţin îţi va fi uşor să spui „Vreau să merg la New York”, dacă factorul decisiv e unul de natură geografică, sau „Vreau să lucrez pe piaţa de capital”. „Dacă spui asta, e ceva ce poţi face. Dacă nu ai nicio idee, lucrurile devin dificile, pentru că nu poţi spune că vrei o schimbare şi apoi să aştepţi ca acea schimbare să vină, lucrurile nu merg aşa. Trebuie să ai un impact şi apoi să arăţi ce ai făcut. Poţi să propui lucruri, dar dacă eşti pasiv nu vei reuşi. Ne aşteptăm ca oamenii să ne spună la ce aspiră, chiar dacă e ceva vag.” De altfel, şi în companie spune că există un mecanism, un dialog anual cu oamenii, în care apar aceste întrebări: „Vrei să te muţi din punct de vedere geografic?”, Vrei să te muţi din punct de vedere al funcţiei?”, „Care este lucrul la care aspiri?”

    Legat de modul în care un tânăr angajat poate avansa în companie, de la un job de început la o poziţie de execuţie, Gabulon spune că, deşi, dacă priveşti la managementul grupului la nivel global, au fost mulţi francezi (la conducere – n. red.), acest lucru nu mai este valabil astăzi. „Dacă iei ca exemplu centrul din India, care are 10.000 de angajaţi şi este cel mai mare din lume, şeful acestuia şi al celui din România este din India. A venit din altă companie, a lucrat în divizia de IT pentru banca de investiţii şi s-a dezvoltat, ajungând CEO adjunct şi apoi CEO.” Aminteşte însă, din nou, că pentru o promovare e important să ai un impact, şi asta pentru că un lider trebuie nu doar să aibă idei măreţe, ci să fie capabil să aducă oamenii împreună şi să îi conducă într-o anumită direcţie, pentru a evolua. În opinia sa, să fii şef înseamnă să creezi un mediu în care oamenii pot să performeze. „Nu eşti născut cu toate (calităţile necesare unui lider – n. red.), te dezvolţi într-o companie. Dar trebuie să ai deja în tine curiozitatea, capacitatea de a-ţi asuma riscuri, şi să fii puţin aventuros.” În ceea ce îl priveşte, încearcă să nu îşi piardă niciodată curiozitatea, ci să o păstreze intactă.

    Despre vremurile actuale, executivul spune că ne întoarcem la ceva uman, şi că oamenii au făcut acel pas în spate, dându-şi ocazia să reflecte asupra vieţii, asupra chestiunilor personale şi a importanţei şi însemnătăţii acestora, în loc să se concentreze doar pe carieră. Un lucru care şi-ar dori să se păstreze din perioada pe care o traversăm acum este empatia.


    Sfaturile lui Philippe Gabulon pentru tinerii manageri:

    1. Fii sincer cu tine însuţi, pentru că poţi învăţa să vorbeşti în public, să ţii o prezentare, dar nu poţi schimba ceea ce eşti. E mai bine să mizezi pe punctele tale tari decât să încerci să corectezi lucrurile care nu sunt atât de eficiente.

    2. Rămâi curios, pentru că această calitate reprezintă sămânţa dezvoltării; fără curiozitate nu vei fi interesat de lucruri şi nu vei progresa într-o companie. Poţi avea oportunităţi, dar trebuie să profiţi de ele.

    3. Asumă-ţi riscuri, pentru că nu există businessuri fără riscuri. Există oameni tineri în România care au o adversitate faţă de risc, iar asta m-a şocat. Nu poţi avea câştiguri fără a risca, e imposibil. Dacă vrei o carieră care să îi inspire pe alţii, trebuie să îţi asumi riscuri.

    4. Pentru oamenii care vor să se dezvolte ca manageri – să fii conştient de ceea ce îţi place. Poţi aspira la o poziţie de manager, dar asta înseamnă că trebuie să îţi placă oamenii, mai exact interacţiunea cu oamenii. Sau dacă vrei să te dezvolţi într-un anumit domeniu, asta e foarte bine. Poţi fi un contributor individual recunoscut, bine plătit, dar va fi un alt job, şi nu le poţi avea pe ambele. Poţi fi un bun specialist şi un bun manager până la un anumit nivel sau o anumită dimensiune a organizaţiei.

    5. Fii transparent – cred că nu există niciun câştig în a încerca să ascunzi lucruri de la alţii, fie că au o funcţie inferioară sau superioară, e o formulă pierzătoare.

    6. Trebuie să iei decizii dificile dacă vrei să te dezvolţi. Sunt decizii care pot fi legate de un eveniment sau de strategie, dar la un anumit moment dat vor fi decizii care sunt greu de luat dintr-o anumită perspectivă. Poate fi un risc, dar oricum ar fi trebuie să iei decizii.

    7. Când trebuie să iei o decizie, raportează-te la oameni. Uneori ai oameni care au tendinţa de a întârzia asta indefinit, neavând curajul de a gestiona problema. Dacă timp de trei ani nu s-a schimbat nimic, singura metodă e să schimbi persoana din respectiva poziţie. Am învăţat că asta nu va ajuta doar compania, ci şi respectiva persoană, pentru că nimeni nu vrea să fie într-o situaţie în care nu poate avea rezultate. Oamenii vor să aibă succes, să aibă performanţe, iar dacă nu au, chiar şi ei vor să schimbe acest lucru, iar ulterior vor recunoaşte asta.

    8. Trebuie să fii inclusiv. Ca exemplu, la New York aveam oameni de şapte naţionalităţi în echipă, şi este foarte util să ai oameni din mai multe culturi alături de tine.

    9. Încearcă mereu să empatizezi, să recunoşti emoţiile celuilalt.

    10. Ca să fii dorit trebuie să ai ceva de oferit. Ai nevoie de abilităţi, de un mod de a face lucrurile care e util într-un anumit context, şi care poate fi dezvoltat într-un proiect, într-o echipă sau poate fi transformat în altceva. Trebuie să ai aceste lucruri, să le construieşti, şi odată ce le ai trebuie să fii decis în privinţa a ce vrei să faci.

  • CSR 2021: Adoptă un Proiect

    ING Bank România

     

    Motivaţie: „Adoptă un Proiect” este programul de granturi prin care anual ING Bank îşi propune atât sprijinirea organizaţiilor nonprofit, cât şi implicarea angajaţilor în cauze sociale.

     

    Descrierea proiectului: Programul a păstrat două obiective principale pe tot parcursul celor nouă ani de desfăşurare:

    1. Implicarea angajaţilor ING în cauze sociale, încurajarea voluntariatului şi creşterea notorietăţii proiectelor cu impact social pozitiv.

    2. Sprijin financiar pentru organizaţii neguvernamentale din România. Proiectele finanţate urmăresc să contribuie la atingerea unui standard decent de viaţă pentru grupuri care se află în situaţii dificile (copii abandonaţi, persoane bolnave, bătrâni singuri, victime ale violenţei, persoane afectate de calamităţi naturale, persoane cu dizabilităţi, protecţia animalelor).

    Anual, timp de două luni, angajaţii ING au posibilitatea de a propune organizaţii non-guvernamentale pentru care voluntariază şi de a se implica în promovarea şi explicarea cauzelor sociale către alţi colegi. În final, exclusiv în baza votului deschis către toţi angajaţii, sunt votate proiectele care beneficiază de finanţare timp de un an din partea ING Bank. Spre exemplu, ediţia din 2020 a desemnat patru câştigători ale căror proiecte se află în faza de implementare în 2021: Asociaţia Dăruieşte Aripi, Asociaţia PAVEL, Fundaţia Inimă de Copil, Asociaţia Ana şi Copiii. Pe lângă sprijinul oferit de ING, angajaţii au gândit şi implementat alte iniţiative suplimentare pentru a-i ajuta, precum „Swimathon”, unde
    46 de colegi au înotat virtual şi au strâns fonduri în plus de peste 14.000 de euro, cei 20 de angajaţi care pe timpul verii au oferit meditaţii şi sesiuni de mentorat pentru tineri liceeni proveniţi din medii vulnerabile sau campanii de strângere de fonduri pe canalele de social media ale ING şi în aplicaţia Home’Bank.

     

    Rezultate: Din 2013, programul de granturi sprijină organizaţiile nonprofit, dar încurajează şi implicarea angajaţilor în cauze sociale. Până acum, a susţinut 57 de proiecte, exclusiv în baza votului echipei ING, cu finanţare totală de peste 1,2 milioane de euro.  Anual sunt finanţate 3-4 iniţiative, fiecare dintre ele având un impact pozitiv în comunităţile în care activează.

    Între cele mai votate organizaţii se numără Asociaţia Dăruieşte Aripi şi Asociaţia MAME. Cu fondurile primite de la ING Bank (150.000 de euro) acestea au realizat în 2019 şi 2020:

    • Primul Registru Naţional al Cancerelor la Copil (Asociaţia MAME) ‒ un instrument cheie care să sprijine oferirea unei asistenţe de calitate şi dezvoltarea resurselor pentru a răspunde nevoilor pacienţilor;

    • Asociaţia MAME a implementat proiectul VR în spitale, prin care 320 de copii din Centrul Steluţelor şi Institutul Oncologic Bucureşti au beneficiat de terapie complementară prin VR. Copiilor le-a fost distrasă atenţia de la durere, stările de stres le-au fost diminuate, iar relaţia dintre medici şi micuţi s-a îmbunătăţit considerabil.

    • Proiectul Tratamente la domiciliul copiilor cu boli cronice grave din Dobrogea, (Asociaţia Dăruieşte Aripi). Programul a pornit de la un număr de 265 de cazuri de pacienţi pediatrici din Dobrogea. Dintre aceştia, programul sprijină constant 107 cazuri de copii cu boli cronice grave sau boli incurabile, progresive, cu prognostic limitat (oncologie, hematologie, boli rare).

  • CSR 2021: Acceleratori de schimbare

    NN Asigurări de Viaţă

     

    Motivaţie: Este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să ne implicăm în rezolvarea problemelor care ne privesc pe toţi, ca societate, iar antreprenoriatul social are puterea să facă o diferenţă în comunităţile din care facem parte, prin idei inovatoare şi oportunităţi economice. NN a încheiat un parteneriat strategic cu Ashoka România, organizaţie internaţională dedicată antreprenoriatului social, prin care şi-a propus să faciliteze crearea şi transferul de soluţii inovatoare şi, în acelaşi timp, să contribuie la identificarea de inovatori sociali (Ashoka Fellows) şi la amplificarea impactului lor în comunitate.

     

    Descrierea proiectului: NN şi Ashoka susţin dezvoltarea proiectelor sociale inovatoare care pot aduce o schimbare în societatea din România, concentrându-se pe trei arii cheie: creşterea rezistenţei societăţii civile la situaţii de urgenţă, folosirea tehnologiei în sănătate şi prevenţie şi creşterea incluziunii sociale şi financiare. Concret, parteneriatul dintre NN şi Ashoka România are ca obiectiv să descopere idei şi inovaţii sociale de succes din aceste arii, deja testate în reţeaua Ashoka din lume, şi să susţină organizaţii sau antreprenori să le adopte în România. Programul cuprinde identificarea comunităţilor care au nevoie de sprijin şi a altor actori cheie care pot ajuta ecosistemul, dar şi schimburi de experienţă cu organizaţiile internaţionale ale Ashoka Fellows aleşi pentru transferul de impact şi crearea de proiecte comune.

    Programul de transfer de idei şi iniţiative din cadrul reţelei globale Ashoka către actori din societatea civilă locală urmăreşte să aducă 8-10 astfel de inovaţii sociale în România, dar şi să faciliteze interacţiunea între reprezentanţii acestora şi alţi antreprenori sociali care pot contribui la schimbare. În plus, programul asigură şi sprijin pentru implementarea iniţiativelor sociale, prin acces la cunoştinţe şi resurse de specialitate. Iniţiativa se desfăşoară sub îndrumarea specialiştilor Ashoka şi cu sprijin financiar din partea NN. Din partea Ashoka, există câte un project manager care ţine legătura cu fiecare comunitate în parte şi coordonează atât întâlnirile locale, cât şi cele de facilitare şi transfer de impact din ecosistemul global Ashoka. Cât priveşte partea de fellowship, procesul de căutare şi identificare a unui potenţial inovator social este asimilat de întreaga echipă, primind şi sugestii din afara organizaţiei printr-un sistem de propuneri deschise pe tot parcursul anului. Parteneriatul strategic presupune o investiţie totală de 200.000 de euro realizată de NN în perioada 2019 – 2021.

     

    Rezultate: Proiectul este încă în desfăşurare, NN fiind în continuare alături de Ashoka pentru susţinerea celor trei comunităţi de antreprenori sociali şi pentru identificarea de noi inovatori sociali din România. Câteva idei s-au conturat deja, urmând modele implementate în alte ţări. Una dintre ele, spre exemplu, este o iniţiativă propusă de Mohammad Al-Ubaydli, fondatorul platformei Patients Know Best (PKB), care vrea să ofere pacienţilor o soluţie pentru digitalizarea dosarului medical şi transmiterea electronică, uşor şi în siguranţă, către medici. Acesta este primul sistem de înregistrări medicale centrat pe pacient din lume. Dorica Dan, Ashoka Fellow din România, va lucra alături de echipa PKB pentru a adapta modelul în cadrul ecosistemul pacienţilor diagnosticaţi cu boli rare din România, iar ulterior modelul va putea fi replicat la scară mai largă în sistemul medical local. Peste 30 de astfel de actori sociali – antreprenori sociali, antreprenori şi intraprenori de business, lideri de ONG-uri – sunt susţinuţi să creeze inovaţii sociale care pot fi transferate în România ca parte a iniţiativei NN şi Ashoka. Totodată, comunitatea Ashoka a crescut cu doi noi Fellows în 2020 – Ioana Bauer de la eLiberare, liderul asociaţiei care  ajută la prevenirea traficului de persoane în România într-un program amplu preluat de organizaţii în peste 18 ţări, şi Carmen Gheorghe de la E-Romnja, prima organizaţie feministă romă din România concentrată pe crearea unei comunităţi a femeilor rome unde acestea să aibă voce şi putere de decizie, iar în perioada următoare vor fi anunţaţi cei doi Fellows aleşi în 2021. Iniţiativele lor pot genera schimbare pentru aproximativ 800.000 de oameni, întrucât un Ashoka Fellow are impact direct asupra a aproximativ 200.000 de beneficiari, conform statisticilor Ashoka.

  • Crypto-milionarul român. Cine este Florin Cojocaru, cum a ajuns unul dintre cei mai mari investitori din proiectul Elrond, când s-a apucat de investiţii în crypto şi cum arată drumul de la primul bitcoin la un portofoliu de peste 80 de milioane de dolari?

    Discuţiile despre milionarii din crypto sunt de cele mai multe ori teoretice, abstracte, iar personajele cunoscute sunt în principal cele care apar în presa internaţională. În acest context, Business Magazin a discutat cu unul dintre românii care au devenit milionari prin intermediul criptomonedelor pentru a afla ce este şi cum s-a dezvoltat această nouă „specie” pe care o putem numi „crypto-milionarul român”.

    Florin Cojocaru sau flr_811, cum este cunoscut în comunitatea Elrond, este unul dintre primii români milionari în crypto. Povestea ultimilor 5 ani din viaţa lui este mai mult decât povestea unui român a cărui avere depăşeşte astăzi 80 de milioane de dolari şi pentru care „banii nu mai sunt scopul principal”.

    Este şi una despre cum a pierdut 90% din sumă în primele 90% din tranzacţii, despre zile în care stătea în faţa ecranelor 18 ore din 24, despre cele nouă telefoane, laptopuri şi tablete pe care le foloseşte, despre ziua în care a pierdut 700.000 de dolari pentru că s-a crezut invincibil în trading, despre antreprenoriat în crypto şi despre modul în care priveşte acum proiectele la început de drum.

    Piaţa criptomonedelor se situează la o capitalizare totală de peste 2.600 de miliarde de dolari, conform datelor oferite de platforma CoinMarketCap la momentul realizării acestui articol. Dintr-un total de 14.300 de proiecte, unul este fondat la Sibiu, are o capitalizare de circa 6 miliarde de dolari, şi se numeşte Elrond Network (EGLD).

    Proiectul românesc este fondat de fraţii Beniamin şi Lucian Mincu alături de antreprenorul Lucian Todea, iar destinul lui Florin Cojocaru s-a suprapus cu destinul Elrond întâmplător la începutul anului 2020. Între timp, Cojocaru a devenit antreprenor în ecosistemul Elrond şi a ajuns ca 80% din portofoliul lui să fie format din circa 280.000 de EGLD, aceasta fiind moneda reţelei Elrond. La un preţ de 304 dolari per monedă, potrivit CoinMarketCap, asta înseamnă 85,1 milioane de dolari.

    Înainte de bitcoin

    Florin Cojocaru, 39 de ani, este din Bucureşti şi a intrat în lumea criptomonedelor în 2016. Până atunci el a acumulat experienţă de mai bine de un deceniu de antreprenoriat, cu diferite businessuri în domenii precum servicii, comerţ sau imobiliare.

    „Am intrat singur, singurel (n.red: în afaceri). Am avut susţinerea familiei, adică tata m-a susţinut la modul psihic să îmi fac un business. Aveam 18-19 ani când am început să fac businessuri şi să investesc în câte ceva, tot felul de chestii minore, şi ştiu că la un moment dat nu aveam nici 20 de ani şi am făcut un service GSM, eu fiind pasionat de telefoane”.

    Lucrurile au început să meargă bine odată cu un magazin online prin care vindea piese şi accesorii de telefoane mobile, într-un business care funcţiona prin import din China.

    În 2016 a intrat împreună cu asociaţi într-un business imobiliar, prin care a ridicat câteva blocuri, inclusiv unul în cartierul Colentina din Capitală. Chiar şi în prezent spune că mai deţine câteva terenuri în zona Piaţa Unirii, însă momentan toate eforturile sale se îndreaptă spre universul crypto.

    Totuşi, primele etape de antreprenoriat din viaţa lui au făcut mai mult decât să-l înveţe ce înseamnă business şi să îi genereze capital, şi-anume l-au dus întâmplător mai aproape de bitcoin.

    „Aveam un business şi mergeam destul de des în China, chiar şi de două ori pe lună plecam prin Beijing şi foarte des în Guangzhou. Aveam un prieten acolo care mina pe vremea aia Bitcoin şi îmi spunea în 2014-2015 să cumpăr de 5-10.000 de dolari Bitcoin că o să fiu milionar în cinci ani. La un moment dat atât de mult mă bătea la cap să investesc încât i-am zis că dacă nu se opreşte nu îl mai sun când vin în China. Să nu îmi mai povestească, nu vreau să mai aud, am treaba mea – cumpăram produse din China şi le vindeam cu adaos de 50-100-200%, se câştiga bine atunci”.

    Un an mai târziu, el a ajuns din nou în China şi atunci când s-a întâlnit cu prietenul său român la locul stabilit l-a găsit pe acesta cumpărând de băut pentru toată lumea din barul respectiv. Întrebat de Florin de unde are atâţia bani, prietenul său i-a explicat că „face o grămadă de bani cu monedele”.

    „Era prin 2016 şi am zis să cumpăr şi eu bitcoin de 2.000 de dolari. Când am văzut că a început să crească şi câţi bani pot să fac am zis să mai cumpăr. În 2017 am mai cumpărat, în 2017 la final am mai cumpărat că tot creştea, în 2018 am cumpărat şi în vârf, la 13-14.000 de dolari. Pe lângă bitcoin am cumpărat ethereum, neo şi am început să fac trading atunci”.

    18 ore din 24

    Ritmul ameţitor în care creştea piaţa în 2017 l-a determinat pe Florin Cojocaru să înveţe cât mai multe despre tranzacţionarea de criptomonede şi să investească în continuare, dar în 2018 a învăţat ce înseamnă „regula 90-90-90” atunci când a pierdut 90% din deţinerile sale care se ridicau la câteva zeci de mii de dolari.

    „Există o regulă în trading: 90% din traderi pierd 90% din sumă în primele 90% din tranzacţii. Am trecut şi eu prin asta şi este o chestie 100% reală. Cine nu a trecut prin asta nu a făcut într-adevăr trade, ci a avut noroc, a intrat într-un spot sau un future, a făcut 5x, 10x, 50x şi cam atât. Nu e trader”.

    În contextul în care principala regulă a investiţiilor în criptomonede este să nu investeşti bani pe care nu îi poţi pierde, aşa cum o comunică oamenii din piaţă, cea mai mare provocare a lui Florin Cojocaru a fost să-şi stăpânească emoţiile.

    „Neavând experienţă am pierdut destul de mult, după care am început să studiez, să îmi dau seama ce înseamnă blockchain, tehnologia asta, ce implică, unde poate ajunge, dacă e sau nu de viitor. Uşor, uşor am început să mă documentez, să înţeleg sistemul de blockchain şi mi s-a părut atât de fascinant încât am zis că ăsta e viitorul şi că vrem, nu vrem, tehnologia blockchain va fi viitorul”.


    „Există o regulă în trading: 90% din traderi pierd 90% din sumă în primele 90% din tranzacţii. Am trecut şi eu prin asta şi este o chestie 100% reală. Cine nu a trecut prin asta nu a făcut într-adevăr trade, ci a avut noroc, a intrat într-un spot sau un future, a făcut 5x, 10x, 50x şi cam atât. Nu e trader”.


    De la jumătatea anului 2018 Cojocaru s-a detaşat în cea mai mare parte de businessurile în care era implicat, iar în 2019 a renunţat definitiv la celelalte activităţi. Astfel, piaţa criptomonedelor s-a transformat dintr-o joacă, aşa cum o numea Florin, într-o realitate profesională.

    „Mi-am propus ca în câţiva ani de zile să fac foarte mulţi bani, cu toate că la început am luat-o ca pe un fel de hobby, un fel de joacă. După care am văzut că se pot face bani din chestia asta şi că poţi ajuta cumva şi prin educaţie financiară pe cei de lângă tine să investească şi să facă bani la rândul lor şi mi s-a părut o chestie foarte interesantă”.

    El a ajuns să stea în faţa ecranelor chiar şi 18 ore din 24 în anumite zile, iar în acest moment nu recomandă nimănui să investească futures pe piaţa crypto. Pentru context: tranzacţionarea spot înseamnă că schimbul între monedă şi activul cumpărat are loc instant, în timp ce tranzacţionarea futures poate fi de tip long sau short şi înseamnă că traderul cumpără un contract long mizând că valoarea va creşte în viitor sau vinde un contract short mizând că valoarea va scădea în viitor.

    „În 2019 depăşeam bine 100.000 de dolari ca şi investiţie, dar făceam destul de mult, începusem să câştig din trade. Pe finalul lui 2019 a început şi piaţa futures şi nu erau atât de mulţi jucători pe futures şi câştigam bine acolo. Înţelegeam atât de bine tranzacţionarea încât după ce am învăţat să fac futures nu am putut să mă mai întorc la spot”.

    Tranzacţionarea spot era ca o joacă la acest moment pentru el, dar nu aducea un câştig la fel de mare pe cât o aducea tranzacţionarea futures, însă asta a venit şi cu un stil de viaţă în care dormea două ore pe noapte. „Am învăţat singur prin experienţă, am pierdut mult şi am pierdut şi foarte mult timp şi nopţi nedormite, tocmai de-asta nu încurajez tranzacţionarea pe futures pentru că ajunsesem să dorm două ore pe noapte. Aveam alarme setate, scădea, creştea, mă trezeam, aveam multe conturi, foloseam boţi şi ordine plasate, dar cum le faci manual nu le face un bot”.

    Pentru context, Florin spune că tranzacţiona după mai multe conturi, ceea ce a făcut ca el să fie înconjurat de ecrane, de la telefoane, tablete şi laptopuri. Îmi mărturiseşte că are nouă conturi, în timp ce cinci telefoane numerotate stau chiar pe masa la care discutăm.

    „Ca să arăt cât de periculoasă e piaţa, când credeam că sunt invincibil pe futures într-o zi am pierdut 700.000 de dolari prin lichidarea a 4-5 conturi. A fost o scădere cred că controlată pe Binance în acel moment şi am fost lichidiat pe toate poziţiile, pe toate monedele”.

    Dragoste la primul token

    În martie 2020, Florin Cojocaru utiliza şi un bot care cumpăra singur şi tranzacţiona. Acesta avea la dispoziţie un bitcoin şi trebuia să facă achiziţii în parametrii setaţi de utilizator. Una dintre monedele achiziţionate de acest bot s-a întâmplat să fie ERD, aceasta fiind denumirea monedei Elrond, înainte ca un update şi o aşa-numită denominare a monedei în reţea să ducă la numele de EGLD.

    „Am văzut că a cumpărat, a tranzacţionat, a făcut profit un 5-10%, am zis că mai cumpăr de un BTC. Am cumpărat, preţul a început să scadă, m-a prins exact la începutul pandemiei şi plecasem într-o vacanţă în Portugalia, prin Lisabona. Deschid telefonul şi văd că toată piaţa e roşie, iar prietena mea mi-a spus că nu fac nicio mişcare pe o asemenea corecţie. Cea mai mare greşeală pe care o poţi face este să vinzi când preţul s-a dus în jos 70-80%”.

    El nu a făcut nicio mişcare şi a continuat să urmărească moneda celor de la Elrond şi să citească despre ea. Prima impresie atunci când a văzut că este o echipă românească a fost cea de ţeapă sau „scam”, aşa cum este cunoscut mai des în lumea crypto.

    „Când am văzut ce au început să facă am citit mai mult şi m-am gândit că dacă ei reuşesc să facă 10% din ce şi-au propus o să ajungă foarte mari. Eu atunci investeam deja pe termen mediu în proiectul Zilliqa (ZIL), ceva asemănător cu Elrond. (…) După 3 săptămâni m-am decis, aveam 4 proiecte în care voiam să investesc o sumă mai mare de bani pe termen mediu-lung, şi printre care era şi Elrond, unde voiam să investesc 50% din ce mi-am propus. Am început să citesc şi mai mult şi m-am hotărât ca toată suma pe care o aveam pentru trade atunci să o investesc în ei”.

    Asta a însemnat o investiţie de circa 170.000 de dolari la acel moment, iar în prezent investitorul spune că preţul mediu de intrare se situează pentru el la 1,2-1,3 dolari raportat la EGLD, care acum valorează 304 dolari. Asta înseamnă un multiplu de circa 250x pe investiţie. Florin spune că o parte din merite ar trebui acordate prietenei lui, aceeaşi care i-a zis în Portugalia să nu vândă pe corecţie şi care a avut o contribuţie mai târziu în decizia lui de a nu vinde monedele din proiectul Elrond la primele creşteri mai importante.

    Florin Cojocaru a acumulat ERD până a ajuns la 173 de milioane de monede, însemnând circa 173.000 de EGLD după denominare. În acest demers el a început să se ataşeze de ideea de comunitate şi să discute cu ceilalţi investitori pe diferite reţele de socializare.

    Tot în primăvara anului 2020 a început să posteze imagini cu walleturile lui digitale pe reţelele de socializare unde erau ceilalţi investitori pentru a arăta evoluţia investiţiei sale în proiectul Elrond. Aşa l-a cunoscut şi pe Mihai Bârcă, cunoscut drept „Dr. Delphi”, un dezvoltator software cunoscut în comunitate şi care avea să-i devină mai târziu şi partener de business.

    „Dr. Delphi a fost primul care mi-a zis să nu mai postez portofelul că mă scamuiesc ăştia. (…) Am vorbit cu el şi mi-a zis să cunosc echipa, să merg la Craiova. Am făcut cunoştinţă într-o benzinărie, am discutat puţin, după care peste două săptămâni a zis să mergem la Sibiu să ne vedem cu echipa Elrond”.

    Atunci s-a întâlnit pentru prima dată cu fondatorii Elrond, care voiau să afle cum a reuşit să acumuleze un volum atât de ridicat de monede din ecosistemul lor. Următoarea achiziţie majoră de EGLD a venit pentru Florin Cojocaru în octombrie 2020, când preţul monedei a scăzut sub 7 dolari de la 34 de dolari, iar el a plasat ordine pentru a cumpăra aproape 70.000 EGLD pentru a acumula.

    „Eu îl aşteptam la 5,5 dolari şi mi-am dat seama că dacă o să ajungă cam pe acolo o să fie butonul, dar dacă ajunge acolo şi o să fie un bounce eu nu o să apuc să iau cantitatea respectivă şi era una destul de mare. Mai aveam atunci într-o firmă cam 3-400.000 de euro şi am zis că partea mea din acea firmă o investesc tot în Elrond şi pe aia”.

    Florin conduce un Lamborghini Urus cu sigla Elrond. Sursa: Twitter


    Antreprenor în crypto

    Cea mai cunoscută şi simplă metodă de a câştiga bani din crypto vine din tranzacţionare spot, unde cumperi la un preţ mai mic şi vinzi la un preţ mai mare, sau prin piaţa futures.Cu toate acestea, multe dintre proiectele de criptomonede au şi opţiunea de staking, prin aşa-numiţi staking providers.

    Pentru a înţelege conceptul de staking trebuie să ne gândim că o reţea blockchain descentralizată aşa cum îşi propune să fie Elrond este formată din noduri. Aceste noduri sunt cele care procesează tranzacţiile din reţea, iar în schimbul acestei activităţi cei care gestionează nodurile şi asigură funcţionarea lor sunt recompensaţi de reţea. 

    În cazul reţelei Elrond există 3.200 de noduri în prezent, iar pentru a putea avea un nod trebuie să deţii 2.500 EGLD, echivalentul a 760.000 de dolari la un preţ al EGLD de 304 dolari. Cei care operează nodurile se numesc validatori, iar ei pot acumula EGLD şi de la alţi utilizatori.

    Reţeaua îi recompensează pe validatori cu un randament anualizat de 16-17% pentru efortul lor. Acest randament este dinamic şi se poate modifica în funcţie de numărul total al monedelor aflate la stake. Pentru un utilizator această metodă de a câştiga bani din crypto este similară cu un depozit bancar.

    Utilizatorul îşi pune monedele la staking şi încasează zilnic randamentul anualizat cunoscut drept APR (annual percentage rate). Utilizatorul îşi plasează monedele la staking prin intermediul unui furnizor de servicii de staking, care opreşte un procent din recompensa distribuită zilnic de reţea, restul ajungând la utilizator.

    Aşa a intrat Florin Cojocaru în antreprenoriat în lumea crypto alături de Dr. Delphi, după ce au deschis la începutul anului 2021 Staking Agency, unul dintre cei mai mari furnizori de servicii de staking din ecosistemul Elrond. Pentru context, Staking Agency are aproape 600.000 de EGLD în 182 de noduri.

    „Un validator primeşte 16% şi noi oprim un comision de 15% din această sumă. Adică din 16% la 1.000 de EGLD primeşti 160, din ăştia 160 noi oprim 15%. Majoritatea agenţiilor au fee între 10% şi 17-18%”.

    Florin Cojocaru menţionează că monedele utilizatorilor nu ajung efectiv la agenţie, ci rămân blocate în smart contract. Un utilizator îşi poate retrage monedele de la staking, însă durează zece zile până când acestea ajung în walletul său.

    Riscurile acestei opţiuni de investiţii vin doar în contextul în care o agenţie nu mai poate ţine nodurile funcţionale, le închide, iar utilizatorul nu mai primeşte recompensa. Totuşi, acesta va putea ieşi din smart contract şi pierde doar cele zece zile de aşteptare.

    „Noi am fost prima agenţie de staking cu primul ID creat. Mihai a făcut un script care a alocat repede monede şi a blocat repede contractul. Când creezi o agenţie ai nevoie de 1.250 EGLD pe care îi blochezi în smart contract ca o garanţie. Noi am fost primii care am creat, eram la Craiova cu 4 laptopuri şi încercam să alocăm repede monedele să prindem noduri pentru agenţie. Erau vreo 500 de noduri şi noi am luat atunci vreo 130-140”.

    Ulterior, comunitatea a început să discute mai mult despre descentralizare şi despre faptul că mulţi investitori nu au prins loc la staking la început, iar Florin Cojocaru a început să îşi retragă o parte din monede şi să lase loc şi pentru ceilalţi.

    „Descentralizarea trebuie să fie una cât mai mare, nu poate un validator să aibă 1.500 sau 2.000 de noduri. Cu cât sunt mai mulţi validatori, cu atât descentralizarea este mai mare, cu atât riscul de a se produce ceva greşit în mod controlat pe reţea este mai mic. Şi trebuie să ai nodurile în locaţii cât mai diferite. Noi nu avem închiriate VPS de la un singur furnizor, avem 8-9 furnizori unde avem nodurile respective, punem mult accent pe securitate şi pe performanţa nodurilor”.

    Din cei aproape 600.000 de EGLD plasaţi la Staking Agency circa 100.000 sunt sunt ai lui Florin Cojocaru. Concomitent, el şi-a plasat monede la stake şi la alte agenţii din ecosistem, în contextul în care nu mai era loc la propria agenţie.

    El spune că opţiunea de staking există pentru majoritatea proiectelor din piaţa crypto, însă investitorii trebuie să fie atenţi la stabilitatea proiectului. Unele dintre ele oferă şi un APR, adică o aşa-numită dobândă anuală, de 40%, însă există riscul ca valoarea monedelor din ecosistem să scadă cu totul dacă nu este vorba de un proiect stabil.

    „De ce te-ar avantaja să intri într-un proiect cu 40% APR şi într-un an să scadă cu 80%. Per total dacă investeşti pe un an de zile 10.000 de euro, peste un an mai ai 2.000 de euro şi ai primit 40% în plus la ei. Nu te avantajează cu nimic. De obicei proiectele cu un APR mai mare de 20% nu sunt de încredere decât dacă sunt proiecte care chiar construiesc deja, dar dacă au mai mult de un an de zile şi dă un APR mai mare de 20-22% proiectul trebuie să îţi pună semne de întrebare: de unde îţi oferă dobânda? De ce îţi oferă un procent aşa mare?”.

    Florin Cojocaru împreună cu asociatul său au mai dezvoltat şi un instrument numit Elrond Scan, un motor de căutare unde pot fi văzute toate tranzacţiile legate de Elrond, iar în prezent lucrează în mai multe direcţii însă nu a oferit mai multe detalii.

    Florin Cojocaru alături de fraţii Mincu. Sursa: Facebook


    Proiecte crypto la început de drum

    Investitorul pariază în continuare pe EGLD şi pe ecosistemul Elrond, dar dincolo de acesta se uită şi la proiecte aflate la început de drum care vor rula pe reţeaua Elrond şi îşi propune să investească în 3-4 proiecte pe an.

    „În România din păcate în momentul de faţă nu am găsit un proiect care să fie măcar 1% asemănător cu Elrond. Din păcate, în urma succesului Elrond s-au găsit mulţi aşa-zişi dezvoltatori care vor să facă ce a făcut Elrond sau măcar să ajungă în sfera crypto prin faptul că există deja un proiect de succes. Dar mulţi nu au nici măcar şanse de 1% să facă ceva pentru că nu au experienţă.”

    Cojocaru este abordat de mai mulţi antreprenori care vor să lanseze sau au lansat proiecte crypto în România, dar investitorul a observat că mulţi dintre aceştia nu au o viziune pe termen lung, nu au experienţă în domeniu şi nici echipe potrivite. „E un trend foarte mare să legăm crypto de proiecte pe care le dezvoltăm în viaţa reală, dau un exemplu, nu fac vreun apropo, dezvoltăm nu ştiu ce magazine sau ferme sau plantaţii şi facem o monedă şi legăm moneda aia cu… nu. Astea sunt 99,9% scamuri. Sunt foarte mulţi care vor să dezvolte ceva, au ambiţie, dar nu au experienţă. Poate nu vor să fie scam, dar ajung să fie sau îşi dau seama că sunt pe parcurs”.

    De asemenea, el spune că este foarte atent la planul pe termen lung şi la sistemul financiar al proiectului şi modul în care este gândită recompensa în reţea.

    „Cei mai mulţi greşesc la sistemul de recompensă, nu gândesc mai mult de 3-4-5 ani. M-am întâlnit zilele trecute cu nişte fondatori din România şi i-am întrebat de sistemul de recompense. Mi-au zis că se întinde pe cinci ani, am calculat, erau patru ani şi două luni, şi i-am întrebat ce fac după perioada asta, iar ei au fost surprinşi că mă gândesc ce se întâmplă peste patru ani. Şi le-am zis că dacă investesc 1 milion acum şi fac 100 de milioane peste trei ani şi vreau să vând, cui vând? Sistemul economic al proiectului era făcut prost”.

    El a declarat că sunt totuşi două proiecte româneşti promiţătoare, dar a ales să nu dea nume nici pentru acestea, nici pentru cele care i s-au părut gândite prost. Totodată, a mai dat ca exemplu negativ o firmă cu afaceri de sub 50.000 de euro care voia să strângă rundă de finanţare de 10 milioane de dolari.

    „Ce să faci cu 10 milioane de dolari când tu ai rulat timp de ani de zile şi nu ai avut o cifră de afaceri mai mare de 37.000 de euro? Pe ce îi cheltuieşti? Ce marketing foloseşti când ai experienţă în nimic şi nu ştii pe ce să cheltuieşti banii respectivi?”.

    Cojocaru a explicat că proiectele serioase încep de obicei cu o primă rundă de finanţare mică, de 50.000-100.000 de euro, dezvoltă un prototip, explică ce au făcut cu fondurile şi ce vor să facă în continuare şi revin ulterior în piaţă pentru o rundă mai mare.

    „Cei care cer 10-20 de milioane de dolari sau cei care dezvoltă proiecte şi îşi alocă între ei privat un număr de tokeni şi dau un 5-10% comunităţii nu fac nimic”.

    Ce urmează

    Florin Cojocaru lucrează astăzi peste 10 ore pe zi şi s-a îndepărtat de trading, cu precădere de cel pe futures. Mai investeşte în prezent, însă nu cu aceiaşi intensitate şi aceleaşi ore petrecute în faţa ecranelor.

    Cea mai mare parte din timpul lui se îndreaptă către comunitate şi investitori, în special către investitorii mari din reţeaua Elrond. Pentru anul viitor, el îşi doreşte să reducă mult numărul de ore dedicate muncii.

    „Aş vrea cumva să mă detaşez de partea de a fi implicat 100%, adică un fel de deconectare totală, fără telefoane, ceea ce mi-ar fi extraordinar de greu. Cumva aveam setat să intru doar de trei ori pe zi să mă uit la grafice, de trei ori la mesaje ale comunităţii, de trei ori la mesaje private”.

    El a ajuns în punctul în care „nu mai contează banii în momentul de faţă”, iar telefoanele lui sunt pline de mesaje de la oameni care îi mulţumesc că a fost activ în comunitate şi le-a explicat cum funcţionează şi cum pot ajunge şi ei să câştige. De cealaltă parte are şi mesaje de la oameni care îi cer monede gratis sau mesaje de la oameni care îl ameninţă.


    „Ca să arăt cât de periculoasă e piaţa, când credeam că sunt invincibil pe futures într-o zi am pierdut 700.000 de dolari prin lichidarea a 4-5 conturi. A fost o scădere controlată pe Binance în acel moment şi am fost lichidiat pe toate poziţiile, pe toate monedele”.


    Una dintre preocupările pe care le menţine încă de la început este legată de securitate şi încurajează deţinătorii de criptomonede să procedeze ca el: portofelele şi toate detaliile care ţin de acestea să fie salvate pe ledgeruri, care sunt gadgeturi ce funcţionează ca un portofel fizic pentru monedele digitale. Acestea ar trebui păstrate întotdeauna în cutii de valori, în instituţii private, indică investitorul.

    Florin Cojocaru conduce un Lamborghini Urus cu sigla Elrond pe el, însă spune că nu este neapărat pasionat de maşini. Îi place să călătorească şi vrea ca din ianuarie să aibă mai mult timp liber pentru această activitate.

    „Iarna schiez foarte mult, plec destul de des la schi şi în rest cu bicicleta pe munte, şi la noi, dar şi în Spania foarte mult”.

    El a retras de mai multe ori bani din crypto, atât sume de 100.000 de dolari, cât şi sume de peste 300.000 de dolari, dar spune că există în continuare o problemă cu băncile din România, care blochează tranzacţii şi conturi.

    „Au început să fie mai friendly şi sunt anumite bănci care acceptă, dar sunt bănci care nu acceptă. (…) Chiar lucrez la petiţii către BNR, ANAF şi către ceva bănci, dar mă interesează astea două la care lucrez de vreo lună de zile şi mă interesează să le perfecţionez şi să strâng cât mai multe detalii şi analize”.

    Cojocaru consideră că reglementările vor veni şi că România poate câştiga de pe urma taxării, în contextul în care businessuri ca ale lui pun toate actele şi documentele la dispoziţie, dar au nevoie de certitudinea că tranzacţiile lor nu vor mai fi blocate.

    „Am demonstrat că am făcut banii ăştia, am tranzacţiile, pun totul la dispoziţie, plătesc impozit, statul câştigă de pe urma asta. De ce să mă duc în altă ţară să scot banii, să mut domiciliul fiscal pentru că jucătorii mari asta fac, se duc în Germania, Olanda, Portugalia, Dubai, unde au o fiscalitate ok şi băncile sunt prietenoase cu crypto”.

    El se aşteaptă ca reglementările să vină cel puţin la nivel european, iar acestea ar putea ajuta piaţa să mai scape de aşa-numitele scamuri.

    „La nivel global vor fi reglementări destul de dure la început, care vor afecta pe termen scurt, dar pe termen lung vor face bine şi sper să nu mai avem atâtea scamuri în piaţă şi fluctuaţii atât de mari”.