BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Întrebarea tinereţii: Câţi bani vei avea la bătrâneţe?

    Legea stabileşte că un român va primi la deschiderea dreptului la pensie privată CEL PUŢIN economiile pe care le-a trimis de-a lungul vieţii. Banii acestuia sunt ţinuţi pentru păstrare la băncile depozitare, şi nu la administrator. Ceea ce ar trebui să intereseze pe fiecare român care virează la un fond de pensii Pilon II este randamentul acestui fond, mai ales ÎN CONDIŢIILE în care anul trecut randamentele fondurilor de pensii private au fost SUB rata inflaţiei.

    Falimentul este parte din capitalism, este parte dintr-o economie de piaţă. Trebuie să ne obişnuim ca în economiile de piaţă să dea şi companiile faliment”, spunea în toamna lui 2021 Florin Cîţu, pe atunci premier, ca reacţie la falimentul celui mai mare asigurător de RCA din România. Şi bineînţeles că prin trei mari exemple capitalismul din România nu are cum să fie diferit faţă de capitalismul lui Cîţu: City Insurance s-a prăbuşit în 2021, Carpatica în 2016, iar Astra în 2015.

    Acestea sunt cele mai recente trei falimente din sectorul de asigurări supravegheat şi reglementat de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) şi al căror colaps a determinat scumpirea poliţelor RCA. Mai concret. Elena P., o tânără programatoare din Bucureşti, a cumpărat de curând o nouă poliţă de asigurare RCA pentru care a plătit cu circa 30% mai mult faţă de cea precedentă, la aceeaşi societate de asigurare şi pentru acelaşi autoturism: un Peugeot alb, mic cât o cutie de chibrituri.

    Chiar dacă este asigurată la o altă societate decât City, Elena tot a simţit falimentul celui mai mare asigurător întrucât clienţii City Insurance au migrat către alte societăţi de asigurare. Cele din urmă s-au confruntat cu un risc mai mare în asigurare şi prin urmare au majorat preţurile. Pe de altă parte, ca şi alte câteva milioane de români, Elena este participant al unui fond de pensii private din România. Adică 3,75% din salariul brut lunar se duce către administrarea privată a economiilor pentru bătrâneţe, o medie pe sistem de circa 800 mil. lei lunar.

    Cu alte cuvinte Elena plăteşte acum un serviciu de care ar trebuie să beneficieze peste câteva zeci de ani când se va retrage din activitate. Însă, se întreabă Elena, dacă falimentul este parte din capitalism, ce garanţie am că şi economiile de pensie la care cotizez lunar şi la care am strâns circa 30.000 de lei, fiind administrate de o firmă olandeză, vor fi aici peste 30-40 de ani? Răspunsul este simplu: economiile vor fi.

    Dar depinde însă cu ce randament. Autoritatea de Supraveghere Financiară, aşa cum îi spune şi numele, supraveghează trei dintre cele mai mari sectoare din economia românească: asigurări (11,5 mld. lei), piaţa de capital (235 mld. lei) şi pensiile private (89 miliarde de lei de la Pilonul II plus alte 3,3 mld. lei de la Pilonul III), aşadar aproximativ 340 miliarde de lei. Prin supraveghere, ASF decide acolo unde este cazul impunerea unor măsuri precum amendarea conducerii, deschiderea insolvenţei şi a falimentului, suspendarea de la tranzacţionare, în vederea redresării societăţii. Prin faptul că este asigurată, din comisioanele plătite de Elena pentru acest serviciu o parte ajung şi la Autoritate. La fel şi în cazul fondurilor de pensii private Pilon II. Iar dacă se gândeşte să tranzacţioneze direct şi la Bursa de Valori Bucureşti, o parte din comisioane va merge tot către ASF. Aşadar Elena are un numitor comun prin faptul că este asigurată şi în acelaşi timp şi participantă la un fond de pensie Pilon II.

    O lege din 2004 prevede că suma totală cuvenită unui participant nu poate fi mai mică decât valoarea contribuţiilor plătite. Aşadar, prin lege, un administrator trebuie să plătească cel puţin banii pe care i-a virat un contribuabil altfel se apelează la provizioanele constituite şi, dacă este cazul, se apelează la Fondul de Garantare a Drepturilor din sistemul de pensii private.

    Dacă pe piaţa de capital o companie cu probleme este penalizată de investitori şi suspendată de la tranzacţionare, ce se întâmplă pe piaţa pensiilor private, acolo unde câteva milioane de români au economiile pentru bătrâneţe? Cu contribuţiile virate în ultimii ani şi cu randamentele investiţionale, Elena cât şi alte 7,7 milioane de participanţi au acum 89 de miliarde de lei, adică valoarea totală a activelor fondurilor de pensii Pilon II.

    Aceşti bani sunt încredinţaţi pentru păstrare către o bancă depozitară. Un administrator de pensii, precum NN Pensii, BCR Pensii, Allianz Ţiriac Pensii Private, este cel care decide investiţiile, pentru ca economiile pentru bătrâneţe să fie ţinute în custodie la depozitar.

    Aşadar administratorul decide investiţiile iar activele sunt ţinute la un depozitar, cel din urmă verificând conformitatea fiecărei tranzacţii a fondului cu prospectul fondului. Un astfel de depozitar este de exemplu BRD.  Chiar dacă nivelul contribuţiei dar şi perioada de contribuţie se pot cunoaşte pe parcursul vieţii active a unui participant, pensia care va fi plătită nu poate fi calculată exact, ci doar estimată, întrucât depinde de randamentul pe care administratorul îl va obţine. Cu alte cuvinte în funcţie de performanţa celui care administrează banii şi de fluctuaţiile din portofoliu. Şi da, Elena se poate transfera de la un fond la altul. O lege din 2004 prevede că suma totală cuvenită unui participant nu poate fi mai mică decât valoarea contribuţiilor plătite. Aşadar, prin lege, un administrator trebuie să plătească cel puţin banii pe care i-a virat un contribuabil altfel se apelează la provizioanele constituite şi, dacă este cazul, se apelează la Fondul de Garantare a Drepturilor din sistemul de pensii private.

    Iar acum intervine discuţia despre randamente. ASF spune că economiile pentru bătrâneţe vor fi plătite indiferent de situaţia financiară a administratorului de fond, însă întrebarea este cu ce randamente vor fi plătite aceste contribuţii. Adică ce bani va lua Elena la retragerea la pensie: mai mult decât o dobândă bancară, mai mult decât o investiţie la Bursă?

    Autoritatea de Supraveghere Financiară, aşa cum îi spune şi numele, supraveghează trei dintre cele mai mari sectoare din economia românească: asigurări (11,5 mld. lei), piaţa de capital (235 mld. lei) şi pensiile private (89 miliarde de lei de la Pilonul II plus alte 3,3 mld. lei de la Pilonul III), aşadar aproximativ 340 miliarde de lei.

    Pentru că până la urmă a plătit comisioane pentru acest serviciu. Orice mişcare de pe pieţele de capital, fie că este pe acţiuni sau pe obligaţiuni, se resimte şi pe portofoliile fondurilor de pensii Pilon II. De exemplu doar în decembrie 2021, când Bursa de la Bucureşti a urcat cu 7%, investiţiile fondurilor au urcat cu câteva miliarde de lei. Potrivit datelor agregate de ZF, toate cele şapte fonduri de pensii private Pilon II din România, cei mai mari investitori ai Bursei de Valori Bucureşti au avut în 2021 randamente sub rata inflaţiei de 8,2%. 2021 a fost al doilea an de la înfiinţarea sistemului de pensii private când randamentul mediu, de 5,9%, a fost sub cel al inflaţiei. Primul an a fost 2018 când OUG 114 a dat peste cap sistemul financiar şi a determinat prăbuşirea Bursei şi implicit a randamentelor P2 pe final de an.

    Din 13 ani, doi ani au fost aşadar sub rata inflaţiei. Dar dacă Bursa de la Bucureşti, acolo unde fondurile de pensii au circa 20-25% din active, a urcat cu aproximativ 40% în 2021, cum se face că randamentul mediu al acestor investitori a fost de doar 5,9%? Explicaţia constă în scumpirile accelerate şi şocul acestora pe portofoliul titlurilor de stat, acolo unde P2 are circa 60-65% din active.

    Cu alte cuvinte un nivel ridicat al inflaţiei aduce un şoc pe porfotoliul fondurilor P2 şi implicit pe valoarea activului Elenei la pensionare. Însă raportat la un orizont de timp mai îndelungat, adică de la înfiinţarea sistemului P2 în România, randamentele individuale anualizate sunt peste rata inflaţiei, de la 6,7% pentru BRD Pensii la 8,4% pentru NN Pensii. Elena, atunci când va primi decizia de pensionare, poate opta pentru încasarea activului net sub formă de plată unică sau eşalonată, cea din urmă putând fi efectuată pe o perioadă de maxim 60 de luni. Elena este cea care va decide rata lunară dorită urmând ca administratorul să decidă numărul de luni în funcţie de valoarea activului. Aşadar, aplicat pe lege, economiile pentru bătrâneţe ale Elenei sunt sigure. Însă randamentul fondului este cel care contează până la urmă pentru că orice criză, deşi aduce acele oportunităţi de care toată lumea vorbeşte, poate să radă din randamentul unui fond şi aşadar din activ.

    Potrivit datelor agregate de ZF, toate cele şapte fonduri de pensii private Pilon II din România, cei mai mari investitori ai Bursei de Valori Bucureşti au avut în 2021 randamente sub rata inflaţiei de 8,2%.

     

  • Cine este omul de afaceri care are un port industrial numai al lui, controlează media, construieşte biserici şi îşi permite să râdă de sancţiunile impuse de Occident Rusiei

    Este om de afaceri, are un port industrial numai al lui în Grecia, controlează media, deţine un club de fotbal, construieşte biserici, plăteşte agitatori în alte ţări şi, mai presus de toate, îşi permite să sfideze ani la rând sancţiunile impuse de Occident Rusiei după anexarea Crimeei. Le ia chiar în râs.

    Este vorba despre un miliardar grec, Ivan Savvidis, cu afaceri prospere în Uniunea Europeană, dar care şi-a construit bazele averii ca politician de rang înalt în serviciul preşedintelui Rusiei Vladimir Putin. De cazul său s-a ocupat EUobserver, care se întreabă dacă nu cumva sancţiunile europene nu sunt decât gloanţe desenate pe hârtie în astfel de cazuri. Sancţiunile au fost impuse în 2014, ca răspuns la invadarea Ucrainei de către Rusia.

    Cetăţenilor UE le este interzis să facă afaceri în Crimeea, peninsulă ucraineană ocupată de armata rusă. De asemenea, sancţiunile îi urmăresc pe aceia care au vătămat integritatea teritorială a Ucrainei. Câteva companii mari europene, cum ar fi gigantul german Siemens, au ajuns, accidental, au spus ele, să încalce restricţiile, trezindu-se apoi în mijlocul unor scandaluri uriaşe şi fiind nevoite să ofere explicaţii. Însă clanul Savvidis se remarcă în mod deosebit în acest context. Familia Savvidis este implicată în aprovizionarea cu alimente a magazinelor din Crimeea, potrivit unei anchete a EUobserver.

    Savvidis au avut, de asemenea, afaceri în regiunea Donbas, din estul Ucrainei, ocupată de forţe separatiste pro-ruse. Şi a finanţat în mod deschis acţiuni de propagandă prorusă pe perioada ocupaţiei. Ivan Savvidis, personajul principal, are 62 de ani şi s-a născut în Georgia în vremea URSS. Şi-a construit averea în industria tutunului şi a fost deputat pentru Partidul Rusia Unită al preşedintelui Vladimir Putin. Dar este de origine greacă, a căpătat dublă cetăţenie, greacă şi rusă, şi s-a mutat la Salonic, în Grecia, unde şi locuieşte. Savvidis este cunoscut autorităţilor elene nu în ultimul rând pentru că a luat odată cu asalt terenul de fotbal înarmat cu un pistol în timpul unui meci al PAOK, un club de fotbal din Salonic pe care îl deţine.

    Violenţa suporterilor PAOK aproape că a exclus cândva fotbalul elen din competiţiile internaţionale. Savvidis este cunoscut şi pentru că a organizat şi finanţat proteste menite să împiedice aderarea Macedoniei de Nord la UE şi NATO, potrivit The New York Times şi altor publicaţii. Şi pentru că deţine Autoritatea Portuară din Salonic, un activ strategic al statului elen, până în urmă cu nici două luni împreună cu o firmă obscură germană numită Deutsche Invest Equity Partners, iar acum prin diferite pârghii de afaceri. 

    Imperiul său de afaceri, cu sediul în Rusia, are ramuri în 21 de state membre ale UE, inclusiv Cipru, Olanda, Polonia, Germania şi Grecia.

    „Savvidis este o figură controversată”, a spus un diplomat grec. „A investit foarte mult în nordul Greciei. Deţine un club de fotbal foarte popular. Există, de asemenea, un mister despre afacerile lui în Rusia.“ Sancţiunile UE în problema Crimeei „se aplică persoanelor din UE” şi interzic „participarea la acţionariat sau controlul oricărei entităţi” în zona ocupată de Rusia. Însă o serie de documente îl leagă pe Savvidis de grupul de companii Assorti din Rusia, care deţine peste 25 de supermarketuri în Crimeea, ceea ce reprezintă un pilon al infrastructurii de ocupaţie rusă. Soţia lui Savvidis, Kiriaki, deţine 50% dintr-o firmă cu sediul în Rusia, Troya, al cărei director rus deţine pachete de acţiuni în cinci firme din grupul Assorti, potrivit informaţiilor corporative văzute de EUobserver. Savvidis fiul, Georgis, este acţionar la firma rusească RKO, al cărei coproprietar rus are participaţii la şase firme Assorti. Iar Savvidis vărul, Daniel, deţine în coproprietate două firme, Assorti Express şi Region Logistik, al căror coproprietar rus controlează trei entităţi Assorti. În plus, coproprietarii ruşi – Boris Şapovalov, Serghei Iurciac şi Victor Liaşco – sunt asociaţi lui Savvidis. Iurciac, de exemplu, a fost asistentul lui Savvidis când acesta era parlamentar rus.

    Dar dacă urma de documente a avut ca scop ascunderea activităţilor din Crimeea, Savvidis nu a făcut niciodată secret sprijinul său mai larg pentru proiectul de ocupaţie al lui Putin. A primit chiar mulţumiri pentru „sprijinul financiar şi moral” acordat pentru anexarea Crimeei la evenimente oficiale la care a participat preşedintele rus. Organizaţia sa de caritate din Rostov-pe-Don, în Rusia, Ivan Savvidis, a finanţat în mod deschis acţiuni de propagandă în Crimeea. Festivalurile sale „Lumina Crimeei”, din în 2016, 2018 şi 2019, de exemplu, au avut ca invitaţi pe teritoriul ocupat copii ruşi pentru a sărbători anexarea. Savvidis şi-a folosit în mod public legăturile sale cu persoane aflate pe lista neagră a UE, cum ar fi premierul-marionetă rus din Crimeea Serghei Aksionov, pentru a-şi lubrifia afacerile din construcţii. „Noi l-am contactat pe Aksyonov, iar acesta a accelerat imediat personal procesul de documentare pentru că a înţeles că proiectul nostru de locuinţe este important din punctul de vedere social. Construim case pentru angajaţii statului, şcoli şi grădiniţe”, a declarat Savvidis pentru ziarul rus Kultura în 2017, de exemplu.

    Sunt mai multe seturi de sancţiuni UE, iar acestea ar trebui să impună îngheţarea activelor şi interzicerea vizelor persoanelor „responsabile de subminarea sau ameninţarea integrităţii teritoriale, suveranităţii şi independenţei Ucrainei”. Savvidis obişnuia să vândă ţigări în Donbasul ocupat de Rusia, potrivit unor informaţii din Ucraina. Ministerul de externe ucrainean l-a pus pe lista neagră pentru operaţiunile sale cu tutun din Donbas din 2016 şi 2018. Faptul că putea transporta ţigări peste graniţa puternic militarizată de Donbas a Rusiei însemna că avea legături strânse cu serviciile ruse de informaţii, a explicat un expert german în securitate. Fundaţia de caritate Ivan Savvidis a invitat personaje din Donbas în vacanţă în Grecia, potrivit Fondului Stambulzhi al grecilor din Doneţk, o organizaţie din Donbas. Iar serviciile secrete ucrainene l-au considerat pe Savvidis un „activ” rusesc „de mare valoare” care poate fi „pus în funcţiune în orice moment”, potrivit unor surse ucrainene. UE a pus pe lista neagră zeci de ruşi şi ucraineni pro-ruşi şi 48 de entităţi despre care se spune că furnizează resursele necesare ocupaţiei ruse din Ucraina. Îngheţarea activelor şi interzicerea vizelor ţinteşte doi oligarhi ruşi de top – Konstantin Malofeev şi Arkady Rotenberg. Dar ar fi ceva improbabil ca UE să pună pe lista neagră unul dintre propriii cetăţeni, cum este Savvidis, pentru că este implicat într-un conflict străin. Ar însemna ca Grecia şi toate celelalte ţări ale UE să-i îngheţe activele, a explicat un oficial al Uniunii.

    Cetăţenilor UE le este interzis să facă afaceri în Crimeea, peninsulă ucraineană ocupată de armata rusă. De asemenea, sancţiunile îi urmăresc pe aceia care au vătămat integritatea teritorială a Ucrainei. Câteva companii mari europene, cum ar fi gigantul german Siemens, au ajuns, accidental, au spus ele, să încalce restricţiile, trezindu-se apoi în mijlocul unor scandaluri uriaşe şi fiind nevoite să ofere explicaţii.

    Sau ca sancţionatul să rămână blocat în Grecia, să nu poată merge în niciun alt stat din UE. Think tankuri profund pro-occidentale precum Atlantic Council sunt convinse că Savvidis serveşte doar intereselor Kremlinului. Propaganda ucraineană cere pedepsirea acestuia. Deşi improbabilă, sancţionarea grecului nu ar fi ceva cu totul nou. Aşa îi tratează ţările şi instituţiile UE pe cetăţenii europeni care figurează în registrul de combatere a terorismului, a explicat oficialul UE. Şi, spre deosebire de marea majoritate a ruşilor de pe lista neagră a Uniunii, care nu-şi păstrează bani în Europa, Savvidis este larg expus dacă Bruxellesul va deschide cu adevărat focul. Imperiul său de afaceri, cu sediul în Rusia, are ramuri în 21 de state membre ale UE, inclusiv Cipru, Olanda, Polonia, Germania şi Grecia. Cazul Greciei, şi al ruso-grecului, ridică întrebarea: este regimul de sancţiuni al UE la fel de puternic în realitate pe cât pare pe hârtie? Iar răspunsul este că implementarea se face fără dinţi. Conform legislaţiei europene, este responsabilitatea principală a statelor membre să impună sancţiuni. Dar Grecia nu a discutat niciodată atât de mult cu colegele ei din Consiliul UE despre „controversatul” şi „misteriosul” baron al afacerilor, spun trei diplomaţi UE. Autorităţile elene au emis declaraţii generale cu privire la sancţiunile UE când au fost întrebate de EUobserver ce ştiau despre Savvidis.

    „Grecia este ferm angajată în ordinea internaţională bazată pe reguli”, a răspuns ministerul grec de externe.  „Restricţiile/interdicţiile de import/export” ale UE privind Crimeea au fost „pe deplin aplicabile în Grecia”, a precizat autoritatea vamală elenă. Savvidis şi-a permis să ia cu asalt terenul de fotbal înarmat cu un pistol doar pentru că nu era de acord cu o decizie a arbitrului. Suporterii PAOK, clubul de fotbal pe care omul de afaceri în deţine în Grecia au reputaţia de a fi cel puţin pătimaşi la extrem. S-au  remarcat adesea prin violenţă. Autorităţile macedonene l-au acuzat în 2018 pe  Savvidis că a finanţat frământările sociale a căror scânteie a fost schimbarea numelui ţării, o fostă republică a Iugoslaviei. Noul nume, acceptat prin referendum, permite stingerea conflictelor cu vecinii şi permite astfel intrarea Macedoniei de Nord în NATO. Documente ale ministerului de interne macedonean, publicate de o organizaţie de jurnalism de investigaţie (OCCRP), arată că turbulenţii care s-au opus redenumirii – politicieni, organizaţii naţionaliste radicale şi suporteri radicali ai clubului de fotbal Vardar – au primit cel puţin 300.000 de euro de la firme de-ale lui Ivan Savvidis. „Revoltaţii” au cerut demisia premierului prooccidental de atunci Zoran Zaev. Clubul de fotbal Vardar era deţinut de un milionar rus.  În Grecia, Savvidis şi imperiul său monopolizează afacerile din Salonic. Una din companiile sale este parteneră cu Coca-Cola HBC, o emblemă a businessului elen în regiune. În Rusia, Savvidis finanţează construirea de biserici şi organizarea de pelerinaje religioase şi a construit o academie de fotbal.

  • Cine este omul de afaceri care are un port industrial numai al lui, controlează media, construieşte biserici şi îşi permite să râdă de sancţiunile impuse de Occident Rusiei

    Este om de afaceri, are un port industrial numai al lui în Grecia, controlează media, deţine un club de fotbal, construieşte biserici, plăteşte agitatori în alte ţări şi, mai presus de toate, îşi permite să sfideze ani la rând sancţiunile impuse de Occident Rusiei după anexarea Crimeei. Le ia chiar în râs.

    Este vorba despre un miliardar grec, Ivan Savvidis, cu afaceri prospere în Uniunea Europeană, dar care şi-a construit bazele averii ca politician de rang înalt în serviciul preşedintelui Rusiei Vladimir Putin. De cazul său s-a ocupat EUobserver, care se întreabă dacă nu cumva sancţiunile europene nu sunt decât gloanţe desenate pe hârtie în astfel de cazuri. Sancţiunile au fost impuse în 2014, ca răspuns la invadarea Ucrainei de către Rusia.

    Cetăţenilor UE le este interzis să facă afaceri în Crimeea, peninsulă ucraineană ocupată de armata rusă. De asemenea, sancţiunile îi urmăresc pe aceia care au vătămat integritatea teritorială a Ucrainei. Câteva companii mari europene, cum ar fi gigantul german Siemens, au ajuns, accidental, au spus ele, să încalce restricţiile, trezindu-se apoi în mijlocul unor scandaluri uriaşe şi fiind nevoite să ofere explicaţii. Însă clanul Savvidis se remarcă în mod deosebit în acest context. Familia Savvidis este implicată în aprovizionarea cu alimente a magazinelor din Crimeea, potrivit unei anchete a EUobserver.

    Savvidis au avut, de asemenea, afaceri în regiunea Donbas, din estul Ucrainei, ocupată de forţe separatiste pro-ruse. Şi a finanţat în mod deschis acţiuni de propagandă prorusă pe perioada ocupaţiei. Ivan Savvidis, personajul principal, are 62 de ani şi s-a născut în Georgia în vremea URSS. Şi-a construit averea în industria tutunului şi a fost deputat pentru Partidul Rusia Unită al preşedintelui Vladimir Putin. Dar este de origine greacă, a căpătat dublă cetăţenie, greacă şi rusă, şi s-a mutat la Salonic, în Grecia, unde şi locuieşte. Savvidis este cunoscut autorităţilor elene nu în ultimul rând pentru că a luat odată cu asalt terenul de fotbal înarmat cu un pistol în timpul unui meci al PAOK, un club de fotbal din Salonic pe care îl deţine.

    Violenţa suporterilor PAOK aproape că a exclus cândva fotbalul elen din competiţiile internaţionale. Savvidis este cunoscut şi pentru că a organizat şi finanţat proteste menite să împiedice aderarea Macedoniei de Nord la UE şi NATO, potrivit The New York Times şi altor publicaţii. Şi pentru că deţine Autoritatea Portuară din Salonic, un activ strategic al statului elen, până în urmă cu nici două luni împreună cu o firmă obscură germană numită Deutsche Invest Equity Partners, iar acum prin diferite pârghii de afaceri. 

    Imperiul său de afaceri, cu sediul în Rusia, are ramuri în 21 de state membre ale UE, inclusiv Cipru, Olanda, Polonia, Germania şi Grecia.

    „Savvidis este o figură controversată”, a spus un diplomat grec. „A investit foarte mult în nordul Greciei. Deţine un club de fotbal foarte popular. Există, de asemenea, un mister despre afacerile lui în Rusia.“ Sancţiunile UE în problema Crimeei „se aplică persoanelor din UE” şi interzic „participarea la acţionariat sau controlul oricărei entităţi” în zona ocupată de Rusia. Însă o serie de documente îl leagă pe Savvidis de grupul de companii Assorti din Rusia, care deţine peste 25 de supermarketuri în Crimeea, ceea ce reprezintă un pilon al infrastructurii de ocupaţie rusă. Soţia lui Savvidis, Kiriaki, deţine 50% dintr-o firmă cu sediul în Rusia, Troya, al cărei director rus deţine pachete de acţiuni în cinci firme din grupul Assorti, potrivit informaţiilor corporative văzute de EUobserver. Savvidis fiul, Georgis, este acţionar la firma rusească RKO, al cărei coproprietar rus are participaţii la şase firme Assorti. Iar Savvidis vărul, Daniel, deţine în coproprietate două firme, Assorti Express şi Region Logistik, al căror coproprietar rus controlează trei entităţi Assorti. În plus, coproprietarii ruşi – Boris Şapovalov, Serghei Iurciac şi Victor Liaşco – sunt asociaţi lui Savvidis. Iurciac, de exemplu, a fost asistentul lui Savvidis când acesta era parlamentar rus.

    Dar dacă urma de documente a avut ca scop ascunderea activităţilor din Crimeea, Savvidis nu a făcut niciodată secret sprijinul său mai larg pentru proiectul de ocupaţie al lui Putin. A primit chiar mulţumiri pentru „sprijinul financiar şi moral” acordat pentru anexarea Crimeei la evenimente oficiale la care a participat preşedintele rus. Organizaţia sa de caritate din Rostov-pe-Don, în Rusia, Ivan Savvidis, a finanţat în mod deschis acţiuni de propagandă în Crimeea. Festivalurile sale „Lumina Crimeei”, din în 2016, 2018 şi 2019, de exemplu, au avut ca invitaţi pe teritoriul ocupat copii ruşi pentru a sărbători anexarea. Savvidis şi-a folosit în mod public legăturile sale cu persoane aflate pe lista neagră a UE, cum ar fi premierul-marionetă rus din Crimeea Serghei Aksionov, pentru a-şi lubrifia afacerile din construcţii. „Noi l-am contactat pe Aksyonov, iar acesta a accelerat imediat personal procesul de documentare pentru că a înţeles că proiectul nostru de locuinţe este important din punctul de vedere social. Construim case pentru angajaţii statului, şcoli şi grădiniţe”, a declarat Savvidis pentru ziarul rus Kultura în 2017, de exemplu.

    Sunt mai multe seturi de sancţiuni UE, iar acestea ar trebui să impună îngheţarea activelor şi interzicerea vizelor persoanelor „responsabile de subminarea sau ameninţarea integrităţii teritoriale, suveranităţii şi independenţei Ucrainei”. Savvidis obişnuia să vândă ţigări în Donbasul ocupat de Rusia, potrivit unor informaţii din Ucraina. Ministerul de externe ucrainean l-a pus pe lista neagră pentru operaţiunile sale cu tutun din Donbas din 2016 şi 2018. Faptul că putea transporta ţigări peste graniţa puternic militarizată de Donbas a Rusiei însemna că avea legături strânse cu serviciile ruse de informaţii, a explicat un expert german în securitate. Fundaţia de caritate Ivan Savvidis a invitat personaje din Donbas în vacanţă în Grecia, potrivit Fondului Stambulzhi al grecilor din Doneţk, o organizaţie din Donbas. Iar serviciile secrete ucrainene l-au considerat pe Savvidis un „activ” rusesc „de mare valoare” care poate fi „pus în funcţiune în orice moment”, potrivit unor surse ucrainene. UE a pus pe lista neagră zeci de ruşi şi ucraineni pro-ruşi şi 48 de entităţi despre care se spune că furnizează resursele necesare ocupaţiei ruse din Ucraina. Îngheţarea activelor şi interzicerea vizelor ţinteşte doi oligarhi ruşi de top – Konstantin Malofeev şi Arkady Rotenberg. Dar ar fi ceva improbabil ca UE să pună pe lista neagră unul dintre propriii cetăţeni, cum este Savvidis, pentru că este implicat într-un conflict străin. Ar însemna ca Grecia şi toate celelalte ţări ale UE să-i îngheţe activele, a explicat un oficial al Uniunii.

    Cetăţenilor UE le este interzis să facă afaceri în Crimeea, peninsulă ucraineană ocupată de armata rusă. De asemenea, sancţiunile îi urmăresc pe aceia care au vătămat integritatea teritorială a Ucrainei. Câteva companii mari europene, cum ar fi gigantul german Siemens, au ajuns, accidental, au spus ele, să încalce restricţiile, trezindu-se apoi în mijlocul unor scandaluri uriaşe şi fiind nevoite să ofere explicaţii.

    Sau ca sancţionatul să rămână blocat în Grecia, să nu poată merge în niciun alt stat din UE. Think tankuri profund pro-occidentale precum Atlantic Council sunt convinse că Savvidis serveşte doar intereselor Kremlinului. Propaganda ucraineană cere pedepsirea acestuia. Deşi improbabilă, sancţionarea grecului nu ar fi ceva cu totul nou. Aşa îi tratează ţările şi instituţiile UE pe cetăţenii europeni care figurează în registrul de combatere a terorismului, a explicat oficialul UE. Şi, spre deosebire de marea majoritate a ruşilor de pe lista neagră a Uniunii, care nu-şi păstrează bani în Europa, Savvidis este larg expus dacă Bruxellesul va deschide cu adevărat focul. Imperiul său de afaceri, cu sediul în Rusia, are ramuri în 21 de state membre ale UE, inclusiv Cipru, Olanda, Polonia, Germania şi Grecia. Cazul Greciei, şi al ruso-grecului, ridică întrebarea: este regimul de sancţiuni al UE la fel de puternic în realitate pe cât pare pe hârtie? Iar răspunsul este că implementarea se face fără dinţi. Conform legislaţiei europene, este responsabilitatea principală a statelor membre să impună sancţiuni. Dar Grecia nu a discutat niciodată atât de mult cu colegele ei din Consiliul UE despre „controversatul” şi „misteriosul” baron al afacerilor, spun trei diplomaţi UE. Autorităţile elene au emis declaraţii generale cu privire la sancţiunile UE când au fost întrebate de EUobserver ce ştiau despre Savvidis.

    „Grecia este ferm angajată în ordinea internaţională bazată pe reguli”, a răspuns ministerul grec de externe.  „Restricţiile/interdicţiile de import/export” ale UE privind Crimeea au fost „pe deplin aplicabile în Grecia”, a precizat autoritatea vamală elenă. Savvidis şi-a permis să ia cu asalt terenul de fotbal înarmat cu un pistol doar pentru că nu era de acord cu o decizie a arbitrului. Suporterii PAOK, clubul de fotbal pe care omul de afaceri în deţine în Grecia au reputaţia de a fi cel puţin pătimaşi la extrem. S-au  remarcat adesea prin violenţă. Autorităţile macedonene l-au acuzat în 2018 pe  Savvidis că a finanţat frământările sociale a căror scânteie a fost schimbarea numelui ţării, o fostă republică a Iugoslaviei. Noul nume, acceptat prin referendum, permite stingerea conflictelor cu vecinii şi permite astfel intrarea Macedoniei de Nord în NATO. Documente ale ministerului de interne macedonean, publicate de o organizaţie de jurnalism de investigaţie (OCCRP), arată că turbulenţii care s-au opus redenumirii – politicieni, organizaţii naţionaliste radicale şi suporteri radicali ai clubului de fotbal Vardar – au primit cel puţin 300.000 de euro de la firme de-ale lui Ivan Savvidis. „Revoltaţii” au cerut demisia premierului prooccidental de atunci Zoran Zaev. Clubul de fotbal Vardar era deţinut de un milionar rus.  În Grecia, Savvidis şi imperiul său monopolizează afacerile din Salonic. Una din companiile sale este parteneră cu Coca-Cola HBC, o emblemă a businessului elen în regiune. În Rusia, Savvidis finanţează construirea de biserici şi organizarea de pelerinaje religioase şi a construit o academie de fotbal.

  • România, de la grânar la exportator de crypto? Predicţii pentru 2022 de la Marius Morra, Florin Cojocaru, Răzvan Munteanu, Sergiu Drăgănuş şi Paul Achim

    Criptomonedele au devenit din ce în ce mai populare în ultimii doi ani, iar etapa de viaţă a tehnologiei pare că a trecut deja de nivelul de „early adopters”, cu aproape 300 de milioane de persoane implicate măcar o dată până acum în achiziţia unei monede digitale.

    Valul de popularitate al industriei în formare a generat o nevoie pentru informaţie relevantă, iar investitori începători la rândul lor ajung prea des să dea sfaturi urmăritorilor din social media.

    În acest context, Business MAGAZIN a discutat cu cinci investitori, antreprenori şi traderi români care activează în spaţiul crypto despre direcţiile pe care le văd ei în 2022 pentru piaţă, atât la nivel global, cât şi la nivel local.Totuşi, ar trebui să începem prin a înţelege contextul 2021-2022.

    Dacă anul 2021 a fost anul în care bitcoin a atins un nivel record de peste 61.000 de dolari, anul 2022 ar putea fi un an cu mai multe fluctuaţii, în contextul în care băncile centrale şi autorităţile de reglementare din întreaga lume par să dea semnale care au potenţialul de a mişca pieţele, sau piaţa crypto în special.

    Dacă anul 2021 a adus o tranzacţie de răsunet în piaţa NFT-urilor (non-fungible tokens), urmată de un val de creştere pentru acest segment, anul 2022 ar putea fi cel în care NFT-urile decid dacă următoarea lor etapă va fi de „artă digitală”, „viitorul industriei de gaming” sau doar colecţii simpatice de cartonaşe virtuale.

    Dacă anul 2021 a fost cel în care cuvântul „metavers” a căpătat popularitate, în care cele mai mari creşteri de preţ au fost înregistrate la monedele proiectelor care promit metaversuri, în care companiile au început să îşi deschidă sedii în metavers, iar arhitecţii să proiecteze clădirile lumilor virtuale, anul 2022 ar putea fi cel în care conceptul în sine se poate defini mai bine sau mai simplu.

    Dacă anul 2021 a fost cel în care El Salvador a devenit primul stat care introduce plăţile cu Bitcoin, anul 2022 ar putea arăta efectele acestei decizii şi ar putea aduce chiar şi alte ţări în linie cu ţara din America Centrală. O altă mutare a El Salvador care ar putea avea noi adepţi sau care s-ar putea dovedi dezastruoasă ţine de plasarea unei mici părţi din finanţele statului în bitcoin.

    Dacă anul 2021 a fost cel în care populaţia crypto – definită prin oameni care au investit cel puţin o dată în monede digitale – a ajuns la 295 de milioane după o creştere de 178%, conform unui raport de cercetare al platformei de tranzacţionare Crypto.com, anul 2022 ar putea fi cel în care populaţia crypto ajunge la 1 miliard de persoane, aşa cum arată o estimare optimistă din acelaşi raport.

    Dacă anul 2021 a adus noi reglementări sau chiar interdicţii importante pentru criptomonede din partea unor ţări, anul 2022 ar putea fi cel în care SUA, Uniunea Europeană, Marea Britanie, Rusia sau Singapore vin cu măsuri noi de reglementare, atât pentru a proteja populaţia vulnerabilă în faţa ţepelor, cât şi pentru a crea un cadru cu mecanisme de supraveghere pentru acestea şi pentru cei care investesc în ele. Ce spun însă oamenii din această industrie, încă insuficient înţeleasă?

    Marius Morra este CEO şi cofondator al fintech-ului Tokero, cunoscut anterior drept LDV Exchange.

    Tokero este unul dintre cele mai populare exchange-uri cu criptomonede din România, iar în 2021 a anunţat atragerea unor investitori strategici precum Răzvan Munteanu, cofondator al Humans şi Stakeborg, antreprenorul Cristian Oneţiu şi Avi Cicirean, fondator al Brand Minds. Totodată, Marius Morra a organizat anul trecut un eveniment, alături de compania Crypto Compare, prin care l-a adus în România pe Vitalik Buterin, omul de facto din spatele proiectului Ethereum.

    Antreprenorul a răspuns la provocarea Business MAGAZIN printr-o paralelă cu predicţiile publicate pe blogul companiei sale la începutul anului 2018, în contextul în care spune că unele s-au adeverit, iar celelalte sunt pe drumul cel bun. Astfel, o primă predicţie este legată de continuarea „legalizării şi reglementării” pieţei.

    „În cele mai multe ţări însă, în loc să interzică crypto, guvernele vor prefera să legalizeze dacă este cazul, să reglementeze şi să taxeze. Iar odată cu reglementarea va creşte şi încrederea în acest domeniu, lucru care îi va face şi pe cei mai sceptici să utilizeze, crescând astfel cel mai important indicator – adopţia”.

    El pune şi în 2022 pe masă predicţia conform căreia marile companii vor continua să intre în piaţa crypto, indiferent de verticala pe care o vor alege, fie că este pe calea monedelor şi a plăţilor sau pe cea a NFT-urilor şi a metaversului.

    „Facebook, prin cofondatorul şi CEO-ul Mark Zuckerberg, a anunţat două lucruri legate de crypto: iniţiative de a crea o criptomonedă numită iniţial Libra apoi Diem, proiect pus în aşteptare din cauza aspectelor legale; rebrandingul companiei-mamă în Meta şi dorinţa de implicare în cea mai tânără ramură a crypto – metaversul. Apple, prin vocea lui Tim Cook, îşi manifestă interesul de a integra crypto în Apple Pay. Extrem de multe alte companii mari testează terenul la nivel artistic prin lansarea de colecţii de NFT-uri şi prin prezenţa în diverse proiecte de metavers”.

    În contextul în care piaţa criptomonedelor a atins pentru scurt timp o capitalizare totală de circa 3.000 de miliarde de dolari în noiembrie 2021, Marius Morra consideră că următorul prag psihologic este cel de 5.000 de miliarde de dolari, „care după evenimentele recente pare mai tangibil ca oricând pe termen mediu”.

    Trebuie menţionat că o predicţie din 2018 pe care nu o mai consideră de actualitate în 2022 ţine de faptul că piaţa nu va mai da randamente de 5-10x pe an pentru o investiţie. „Aici este singurul punct în care crypto a ţinut să mă contrazică destul de tare, în ideea în care proiectele încă dau randamente foarte mari, în special cele la început de drum. Chiar recent pe platforma noastră un proiect listat în septembrie a făcut deja 10x. Aşadar aici, în urma experienţelor recente pot spune că vom vedea mult timp de acum încolo randamente foarte atractive la proiectele noi şi inovative şi randamente bune pe activele deja consacrate, precum BTC, ETH şi, de ce nu, EGLD”.

    El consideră că este nevoie de apariţia unor furnizori de servicii financiar-bancare care să fie prietenoase cu spaţiul crypto, în contextul în care băncile tradiţionale încă sunt reticente în acest sens.

    Sergiu Drăgănuş este cofondator al CryptoCoin.PRO, unul dintre cele mai mari platforme de exchange pornite din România, care declara în 2021 aproape 60.000 de utilizatori.

    Acum, antreprenorul a povestit că atât volumele cât şi numărul de utilizatori au crescut semnificativ anul trecut. De la volume de sub 5 milioane de dolari tranzacţionate prin platformă în 2020, la volume de peste 20 de milioane de dolari în 2021.

    „2022 va fi anul noilor jocuri Play2Earn şi al ascensiunii metaversului odată cu lansarea Oculus Pro Cambria. Utilizatorii vor fi dornici să exploreze această lume nouă prin prisma NFT-urilor. Pe lângă Play2Earn, metavers şi NFT-uri, anul acesta se vor dezvolta proiectele de DID (descentralised identities) necesare în procesul de adopţie a tehnologiei blockchain la nivel de mase şi cele ce permit acces descentralizat pe bază de «verifiable claims»”.

    Florin Cojocaru este investitor, trader şi antreprenor în piaţa crypto, în contextul în care a înfiinţat una dintre cele mai mari agenţii de staking din ecosistemul Elrond.

    Primul interviu cu el a fost publicat în noiembrie 2021, moment în care portofoliul lui era format majoritar din 280.000 de monede EGLD (echivalentul a circa 39 mil. dolari la momentul redactării acestui articol). El este investitor în proiecte la început de drum, iar cel mai recent pariu anunţat de el a însemnat o investiţie de jumătate de milion de dolari în proiectul proiectul Black Hat Network, care se lansează în ecosistemul Elrond Network.

    „Suntem într-o perioadă în care se vehiculează, ba chiar se accentuează foarte tare ideea unei inevitabile crize financiare. Din puntul meu de vedere, chiar şi în acest context, 2022 va fi anul în care piaţa crypto se va bucura de o popularitate necunoscută până acum. Consider că acesta va fi anul în care blockchainul va avea o adopţie foarte mare, foarte mulţi utilizatori noi ce vor avea pentru prima oară contact cu crypto şi că va fi, de asemenea, anul în care proiectele cu adevărat bune se vor bucura de un real succes şi de o bună dezvoltare”.

    La nivel internaţional, Cojocaru consideră că anul 2022 nu va fi unul al schimbărilor la vârf şi că supremaţia în piaţă va fi deţinută în continuare de BTC, ETH, USDT, BNB şi USDC.

    „Ca notă finală aş vrea să subliniez importanţa documentării personale în vederea investiţiilor. Considerând entuziasmul generat de crypto în perioada recentă şi a dorinţei de câştig financiar, 2022 se conturează ca un an prielnic proiectelor de tip scam care, fără a livra cel puţin un prototip, promit multe, dar atât, deci atenţie foarte mare!”.

    Răzvan Munteanu este un antreprenor în serie şi unul dintre primii români care au investit în criptomonede şi au discutat despre această categorie de active.

    El este prim investitor şi cofondator al Humans.ai, un start-up românesc de deep tech care dezvoltă cu ajutorul inteligenţei artificiale o platformă ce permite manipularea vocii, imaginilor şi gesturilor unei persoane.Munteanu este şi cofondator al Stakeborg, precum şi unul dintre investitorii iniţiali în proiectul Elrond.

    „În primul rând, fondurile de investiţii se vor implica din ce în ce mai mult în spaţiul crypto. Va creşte implicarea instituţională, deci se vor pompa mai mulţi bani în crypto. De asemenea, vom asista la adopţie la nivelul maselor, din ce în ce mai multe persoane vor fi interesate să achiziţioneze sau să investească în criptomonede”. 

    Munteanu crede că 2022 este anul în care primele aplicaţii descentralizate (dApps) vor începe să aibă succes. Totodată, antreprenorul consideră că este anul în care cel mai puternic trend din piaţă va fi reprezentat de organizaţiile descentralizate autonome (DAO).

    „Dacă 2020 a fost anul DeFi, iar 2021 anul NFT-urilor, anul 2022 va fi anul DAO (Descentralized Autonomous Organizations). Cred în DAO şi cred că folosirea inteligenţei artificiale în blockchain va fi un trend foarte important la nivel global”.

    Cofondatorul Humans.ai susţine că la intersecţia dintre inteligenţa artificială şi tehnologia blockchain se află „un univers enorm de oportunităţi şi aplicaţii”, iar munca făcută de start-up-ul de inteligenţă artificială va permite dezvoltatorilor de aplicaţii din întreaga lume să utilizeze modele de inteligenţă artificială. „

    De asemenea, Humans.ai a dezvoltat tehnologia unică în lume, numită Proof-of-Human, care validează faptul că se află un om în spatele fiecărei decizii a inteligenţei artificiale, folosind tehnologia blockchain ca să încapsuleze fiecare inteligenţă artificială într-un NFT. Această soluţie de managerizare şi control al inteligenţei artificiale va ajuta la adopţia tehnologiei de către aplicaţii extrem de diverse”.

    Paul Achim este un analist financiar, trader crypto şi investitor în proiecte de blockchain aflate în stadiu de seed sau private sale. El a lucrat şi la proiectul Elrond, unde a oferit consultanţă din perspectiva de analist financiar. Ziarul Financiar a discutat cu el în premieră în 2021, când Achim a cumpărat ediţia unică a NFT-ului lansat de artista Delia.

    Prima previziune a lui Paul Achim este legată de monedele stabile, aşa-numitele „stablecoins”, întrucât el crede că vor depăşi graniţele sferei crypto şi vor deveni un fenomen de masă în anul 2022.

    „De la începutul anului trecut, autoritatea de reglementare OCC din SUA le permite băncilor comerciale să ruleze noduri – parte importantă din infrastructura unui blockchain – pentru monede stabile şi să efectueze tranzacţii cu ajutorul acestora. Acesta a fost un pas înainte foarte important pentru domeniul crypto şi, chiar dacă nu vedem încă bănci angrenate în acest demers Facebook, actualul Meta, pare să facă totuşi primul pas spre utilizarea şi popularizarea monedelor stabile. Noul lor portofel digital numit „Novi” va permite stocarea şi transferul între utilizatori a monedei stabile Paxos (USDP). Astfel, criptomonedele stabile devin un competitor direct şi mult mai eficient al sistemului SWIFT”.

    Anul 2022 ar putea fi cel în care se va contura cu adevărat imaginea metaversului, spune Paul Achim, întrucât acesta reprezintă evoluţia „naturală” a reţelelor sociale.

    „Tehnologia blockchain, împreună cu standardul NFT, va sta la baza oricărei încercări de creare a unui metavers, deoarece e singura tehnologie care permite crearea de obiecte unice în spaţiul digital, o caracteristică indispensabilă a acestui nou univers”.

    Pe fondul unei nevoi în creştere pentru „privacy” pe internet, el crede că browserul Brave va deveni foarte popular în acest an, în contextul în care are deja 50 de milioane de utilizatori unici lunar în doar cinci ani. Brave are integrat un portofel virtual nativ de criptomonede, iar utilizatorii sunt recompensaţi cu o monedă a sistemului atunci când vizionează reclame nonintruzive.

    „La sfârşitul lui 2022 mă aştept să existe cel puţin 100 de milioane de utilizatori unici lunar, devenind astfel principala poartă de acces în ecosistemul crypto şi Web 3. Una dintre temele centrale din 2022 va fi tranziţia spre Web 3. Acest concept face referire la o variantă mai descentralzată şi mai puţin cenzurabilă a internetului, bazată pe blockchain. Portofelul virtual reprezintă elementul central şi facilitează stocare de criptomonede, accesul la serviciile financiare descentralizate (DeFi), NFT-uri, precum şi orice altă interacţiune cu aşa-numitele contracte inteligente. De asmenea, identitatea digitală poate fi păstrată tot pe portofel”.

    PREVIZIUNI PENTRU PIAŢA CRYPTO DIN ROMÂNIA

    Marius Morra, CEO, Tokero Crypto Exchange:

    „Am militat şi militez pentru ideea ca România să devină un hub regional de crypto şi blockchain aşa cum sunt Lituania, Estonia sau Malta. La nivel de marketing de ţară, personal, mi se pare că au un câştig enorm de capital de imagine statele crypto şi tech friendy, astfel că am avea de câştigat atât la nivel macro, cât şi micro, la la nivel de investitori, dacă ar exista o deschidere mai mare către zona de crypto.“

     

    Sergiu Drăgănuş, cofondator, CryptoCoin.PRO:

    „Există un vid pe zona de NFT-uri şi metavers şi estimez că suntem la o distanţă scurtă de timp până când un jucător se va afirma şi la nivel local.“

    Florin Cojocaru, investitor, trader şi cofondator, Staking Agency:

    „Dacă ar fi să vorbesc despre un top sau predicţii privind piaţa crypto la nivelul României cu siguranţă, pe primul loc aş poziţiona Elrond, deja lider pe piaţa din România, proiect ce a fost constant în a-şi atinge ţintele şi în a livra conform planului. Acesta ar fi urmat pe un loc doi de MEX, poziţie dată de utilitatea în sine a monedei. Pe locul trei aş poziţiona Black Hat Network, monedă ce urmează să fie listată pe multe şi cunoscute platforme crypto şi care, în urma research-ului personal – acesta fiind unul dintre proiectele în care am ales să investesc – pot spune că are o echipă foarte bună.“

     

    Paul Achim, analist financiar, trader şi investitor:

    „Elrond va continua să domine spaţiul crypto românesc şi, cel mai probabil, vom vedea un trend în creştere al sectorului NFT. Standardul NFT nu a fost lansat de mult timp în ecosistemul Elrond şi de aceea cred că doar acum va începe cu adevărat febra NFT-urilor create pe blockchainul Elrond.“

    „Vom vedea o accelerare a acceptării criptomonedelor ca metodă de plată pentru diferite servicii şi produse în România. Observ o creştere accelerată în ultimele luni a numărului companiilor care acceptă plata cu criptomonede.“

     

    Răzvan Munteanu, cofondator, Humans.ai şi Stakeborg:

    „Vom vedea în România din ce în ce mai mulţi programatori specializaţi în blockchain şi crypto, din ce în ce mai mulţi profesionişti de calitate şi mai multe companii în acest spaţiu, cu aplicaţii care vor depăşi graniţele României. Astfel, vom asista la mai multe proiecte crypto importante pe piaţă, pe lângă Elrond, care a spart gheaţa şi deschide acum drumul către alte proiecte, să apară şi să se afirme.“

    „Cred că asta este o mare şansă ca România să exporte crypto şi să devină unul din liderii mondiali, nu europeni, de export crypto. Asta va produce foarte multă valoare multor români la nivel individual şi s-ar putea să creăm o altă situaţie, aceea în care oamenii, prin profitul pe care îl vor face şi prin impozitele pe care le vor plăti, să ajute mai mult populaţia şi dezvoltarea ţării.“

    „Dacă în anii ‘30 eram cel mai mare exportator de grâne din Europa, acum avem şansa, potenţialul de a fi cel mai mare exportator de crypto.“

  • Profil de investitor: Despre bani şi Bursă. Simplu

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, vor pune pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile vor fi adunate într-o serie de materiale, găzduită de Business Magazin. Faceţi cunoştinţă cu Sebastian Ardelean, economist, primul la linia de start.

    Am început să investesc abia în decembrie 2020. Criza de sănătate a fost motivul principal pentru care am amânat acest pas cu cel puţin şase luni, având în vedere că am observat starea generală de panică din managementul unor firme”, povesteşte Sebastian Ardelean despre primul moment de interacţiune cu ecosistemul investiţiilor.

    La scurt timp după ce a intrat în piaţa de capital, Sebastian a reuşit să întâlnească persoane active pe Bursă de mai mult timp decât el şi să înveţe din experienţa şi cunoştinţele lor.

    „Pentru mine investitul este o pasiune. Este incredibil ce poţi realiza când faci parte dintr-o comunitate cu aceleasi pasiuni.”

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Sebastian Ardelean

    VÂRSTĂ: 35 de ani

    PROFESIE: economist

    OCUPAŢIE: director general

    INVESTEŞTE: activ, din pasiune

    Dacă la început a căutat momentul ideal pentru a face primele investiţii, acum spune că „dacă elimini ziua de ieri ca fiind cel mai bun moment pentru a începe investiţiile, rămâi cu ziua de astăzi, care din punctul meu de vedere este perfectă”.

    Recent, el a marcat un an de prezenţă la Bursă. Da la primul salariu încasat, Sebastian susţine că a trăit relativ modest şi a reuşit să păstreze mereu cheltuielile sub venituri. A continuat să facă asta şi împreună cu soţia, reuşind astfel să-şi cumpere un apartament cu un împrumut bancar de 50% din valoare, pe care l-au plătit anticipat în următorii doi ani.

    Era convins că va veni momentul în care va învăţa să investească economiile, iar acel moment a fost debutul pandemiei. Totuşi, a amânat pasul până la sfârşitul anului 2020 pentru a vedea cum evoluează situaţia de sănătate şi cea din pieţe.

    Sebastian Ardelean a urmat cursurile Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad – Contabilitate şi informatică de gestiune, iar din 2015 deţine certificare de auditor ISO 9001. Ca o performanţă profesională, spune că a reuşit să schimbe doar trei locuri de muncă în 13 ani, de la recepţioner la o sala de PC-uri la top management în două firme. La actualul job, GVB International Stone Gallery Arad, activează de un an şi trei luni.

    Primele achiziţii le-a făcut ca să înceapă de undeva, să „spargă gheaţa”, aşa cum spune, lăsând pentru mai târziu studierea companiilor, abordare pe care însă nu o recomandă.

    A investit în Romgaz, Transgaz, Farmaceutica Remedia, Nuclearelectrica, ETF BET-TradeVille (acum ETF BET-Patria-TradeVille) şi MedLife.

    „Eu şi soţia mea investim pentru că nu ducem o viaţă concentrată pe consum şi suntem convinşi că pe termen lung venitul extra ne va permite să avem acelaşi stil de viaţă pe care l-am avut până acum, adică lipsit de orice stres financiar”, explică el.

    Astăzi, portofoliul lui Sebastian este concentrat strict pe Bursa de Valori Bucureşti, exclusiv acţiuni, atât piaţa principală, cât şi piaţa secundară, iar soţia mai are unele fonduri investite într-un ETF (exchange traded fund – fond tranzacţionabil) denominat în euro de pe Bursa londoneză care replică structura indicelui american S&P 500.

    „Îmi place să am un portofoliu concentrat pe companii pe care le pot înţelege, respectiv urmări.”

    La BVB, sectoarele predominante sunt servicii medicale, comerţ, financiar-bancar, petrol/gaze şi altele. Cele mai mari deţineri din portofoliu le are la MedLife (29%), One United Properties (23%), Banca Transilvania (12%), Purcari Wineries (8,2%), Romgaz (7,9%) şi altele (20%).

    „Valoarea portofoliului este de peste 100.000 de lei. Am început treptat, cu sume economisite lunar, iar în funcţie de cum am învăţat şi am acumulat cunoştinţe, am suplimentat cu cash”, afirmă Sebastian, care adaugă că, pe termen lung, în faţa banilor primează totuşi cunoştinţele.

    „Se poate investi cu orice sumă, important este să vrei să acumulezi cunoştinte minime despre cum să o faci pasiv. Un adolescent de 16 ani are aptitudinile necesare pentru economisit şi investit pasiv, urmează doar să înveţe disciplina şi rutina pe care, teoretic, un adult le are. Dar dacă doreşti să o faci activ trebuie să fii dispus să depui efort, astfel încât riscul să fie cât mai mic, iar randamentul cât mai mare.”

    Portofoliul lui Sebastian Ardelean a înregistrat un randament de 39,5% în 2021, dar spune că adevăratul randament este dezvoltarea cunoştinţelor.

    „Portofoliul este unul «tânăr» şi suplimentat constant bilunar. Când eşti investitor activ şi consideri că ai un orizont pe termen lung, dezvoltarea cunoştinţelor este adevăratul randament pe care ar trebui să-l doreşti. Valoarea portofoliului va creşte ca şi consecinţă”, consideră Sebastian Ardelean.

    L-am întrebat în ce categorie de investitori se regăseşte cel mai bine şi a răspus, cu modestie, că se vede în categoria de investitori care încă are foarte mult de învăţat.

    „Strategia pe care încerc să o aplic poate sună simplu, dar este greu de aplicat – să studiez cât pot de bine înainte să cumpăr acţiuni la o companie, să înţeleg perspectivele de creştere ale companiei şi să înţeleg cum aş putea obţine un randament pozitiv pe o perioadă de 2-3 ani”, este obiectivul lui.

    În ceea ce priveşte investiţiile pe Bursă, există două abordări mari – pasiv sau activ.

    „Am ales să investesc activ pentru că lucrez în business şi îmi place să studiez companiile şi oamenii care fac parte din acestea. Poţi să-ţi dedici o oră pe săptămână şi să ajungi la acelaşi randament ca şi cineva cu 40 de ore pe săptămână. Decât timpul petrecut, contează mai mult cum procesezi informaţia, cum te educi şi cum aplici ce ai învăţat.”

    De la o acţiune, Sebastian încearcă să aibă aşteptări realiste, de un randament mediu minim de aproximativ 8%-10% pe an, pe o durată de 2-3 ani. „Pentru mine, o companie ideală este una predictibilă şi pe care o pot înţelege. Trebuie să înţeleg cum funcţionează, care îi sunt veniturile, cheltuielile, marja şi altele. Ulterior îmi e mai uşor să înţeleg evaluarea actuală şi viitoare, aşa încât, consider eu, riscul pe care mi-l asum este unul mic”, spune el.

    În ce ar vrea să investească la Bursa de Valori Bucureşti?

    „Vreau să văd listate firma ciobanului cu 96 de oi, alimentara de la colţ, eMag şi multe altele, astfel încât să existe oportunităţi pentru toată lumea, de la un investitor mic până la fonduri, de la angajaţi până la acţionarul fondator, pentru speculatori, brokeri şi alte persoane implicate direct sau indirect. Dacă Bursa românească creşte şi reprezintă cât mai mult din tot ce avem de oferit, implicit economia românească se va dezvolta mai mult şi mai sănătos.”

  • Connections: Tudor, Contabot – asistent virtual pentru contabilitate

    Asistentul virtual pentru contabilitate –  contabotul Tudor – a fost conceput pentru a îndeplini sarcinile unui angajat junior într-un departament de contabilitate.

     

    Descrierea inovaţiei:

    Tudor a fost conceput pentru a prelua taskurile repetitive ale unui birou de contabilitate. Astfel, specialiştii în contabilitate se vor ocupa de alte activităţi în timpul câştigat. Concret, Tudor procesează pontajele, generează statele de salarii şi le trimite pe e-mail, generează OP-urile pentru taxele şi impozitele pe veniturile salariale, generează declaraţiile 112, depune/semnează/primeşte recipise pentru declaraţiile fiscale, importă facturile emise de firma de contabilitate în contul firmelor clienţilor, introduce facturile pe baza informaţiilor anterioare din Excel, printează documentele lunare şi generează rapoarte la sfârşitul lunii, printre altele.

    Construit cu tehnologie UiPath, Tudor ajută contabilii să câştige timp şi precizie. „Este colegul ideal, poate munci peste program, nu cere concediu şi nici pauză de cafea. Este dornic să înveţe lucruri noi, este flexibil şi acceptă cu inima deschisă sarcini noi în fişa postului”, îl descriu reprezentanţii businessului. În plus, Tudor, este GDPR compliant, nu prezintă niciun risc de securitate sau încălcare a confidenţialităţii datelor şi funcţionează pe bază de subscripţie. MVP (minimum viable product) a fost dezvoltat în şase luni de echipa RPA din Connections, iar investiţia a depăşit deja 70.000 de euro. Ulterior, Connections a continuat îmbunătăţirea produsului pe baza feedbackului primit de la clienţii care testau robotul.

    Călătoria spre obţinerea prototipului a fost modelată folosind metodologia „design thinking”. Tudor poate lucra oricând şi nu trebuie să fie supravegheat. Cu ajutorul său eroarea umană este îndepărtată. Inovaţia este compatibilă cu programe de contabilitate precum SAGA, CIEL, NAVISION sau CHARISMA şi poate fi adaptată la nevoile companiilor care vor să-l folosească. Pe lângă cele câteva sute de birouri de contabilitate, compania se adresează şi firmelor care au departamente financiar-contabile cu operaţiuni de volume mari şi în care automatizarea proceselor de afaceri aduce eficienţă sporită, precizie şi degrevarea de activităţi de rutină.

     

    Elementul de noutate:

    Ideea specializării botsilor nu este, în sine, neaparat nouă. Sunt multe variante de chatbots – roboţi capabili să întreţină o conversaţie – dar până acum nu a fost abordat domeniul activităţilor financiar-contabile. Un astfel de concept beneficiază, pe de o parte, de reglementările uniforme generate de legea contabilităţii, ceea ce înlesneşte standardizarea proceselor executate de Contabot. Pe de altă parte, modalităţile particulare de operare a acestor procese – specifice birourilor de contabilitate şi departamentelor financiare din companii – ridică probleme de armonizare a acestor fluxuri, în aşa fel încât execuţia paşilor utilizând contabotul să ducă la rezultatele dorite fără a genera perturbări ale variantelor „AS IS”. Această fază de „process engineering” a reprezentat cu adevărat provocarea în construcţia prototipului contabot, spun reprezentanţii companiei.

     

    Efectele inovaţiei:

    Reducerea efortului uman şi randamente de peste 100 ore/om lunar pentru un birou de contabilitate cu 3-5 angajaţi, eliminarea erorilor şi rapiditatea în execuţie sunt câteva din efectele adopţiei robotului virtual de contabilitate. În numai câteva zile de la lansarea conceptului „contabot”, peste 50 de firme au fost deja interesate să înceapă integrarea lui în fluxurile de activităţi interne. Acest răspuns al pieţei validează utilitatea sa, precum şi nevoia pe care o au companiile de specialitate sau departamentele financiar-contabile pentru un astfel de asistent virtual. Potrivit reprezentanţilor businessului, Connections oferă posibilitatea companiilor interesate să-l testeze pe Tudor gratuit, timp de o lună.

  • Cifra săptămânii 17 – 23 ianuarie 2022

  • ABC-ul investitorului în aur. Cum ar trebui să investim corect în acest activ

    Chiar dacă nu sunt la fel de „la modă” ca investiţiile în criptomonede, investiţiile în aur au un istoric bogat şi au fost considerate deseori cea mai bună soluţie în vremuri incerte. România se situează pe un trend ascendent din perspectiva pariului pe aur, dar se află încă departe de atingerea potenţialului, spun specialiştii. Cum ar trebui să investim corect în acest activ?

    Pentru a beneficia şi a atinge adevăratul potenţial al unei astfel de investiţii, trebuie să fii conştient de faptul că perioada de aşteptare poate varia de la cinci sau chiar zece ani în sus. Vorbind despre randamentele de aur, creşterea medie a preţului aurului în ultimii 15 ani a fost de aproximativ 9,1% pe an”, explică Victor Dima, manager trezorerie Tavex România. Potrivit lui, investiţia în aur nu este una pe termen scurt, ci este considerată o protecţie a economiilor împotriva inflaţiei. „Pe termen scurt, fluctuaţiile preţului aurului nu sunt extrem de vizibile pentru investiţiile mici şi nu sunt întotdeauna pozitive.”

    Dima spune că cel mai important factor pe care un client trebuie să-l ia în considerare atunci când se decide să investească în aur este să hotărască ce sumă doreşte să investească. „În funcţie de asta, trebuie luată în considerare lichiditatea cantităţii. De exemplu, dacă un client doreşte să cumpere 100 de grame, lingoul de 100 de grame nu este cea mai bună decizie, aşa că ar trebui să se orienteze, eventual, către cinci lingouri de câte 20 de grame fiecare sau trei lingouri de câte o uncie.” De asemenea, explică el, în cazul nevoii de transformare a învestiţiei în bani, este important să nu se vândă întreaga cantitate, ci parţial. „Să spunem că ai nevoie de 1.000 de euro. Nu ai nevoie să vinzi tot lingoul de 100 de grame, ci doar o parte, cât să-ţi acopere nevoia urgentă, iar restul să rămână ca investiţie.” Desigur, completează el, cele mai profitabile produse sunt cele pe care clientul le plăteşte cel mai puţin în raportul preţ per gram. „În momentul de faţă, cea mai bună decizie pentru achiziţionarea aurului în cantităţi începând de la 1 kilogram sunt lingourile de 100 de grame. Prin achiziţionarea acestui produs se obţine cel mai bun preţ per gram. Orientarea către cantităţi mai mari decât acestea nu este profitabilă, întrucât preţul per gram nu va fi diferit şi, în acelaşi timp, lichiditatea produselor mai mari nu este optimă.” Reprezentantul Tavex menţionează aici un alt lucru important, amintind de directiva UE, conform căreia aurul pentru investiţii este scutit de TVA. „Această decizie, adoptată la începutul anilor 2000, este piatra de temelie a investiţiei în aur. Altfel ar fi foarte greu.”

    Legat de factorii care influenţează preţul aurului, el spune că răspunsul scurt este dorinţa relativă a populaţiei de a deţine aur în comparaţie cu alte active. „Există aproximativ 200.000 de tone metrice de aur suprateran, în principal sub formă de bijuterii, lingouri şi monede. Există diferiţi jucători pe piaţa aurului cu impact diferit asupra preţului internaţional al aurului. Pentru mine, cel mai influent segment este piaţa angro de aur pentru investiţii. Prin urmare, cred că, dacă marii jucători anticipează presiunile inflaţioniste viitoare sau văd alte riscuri, vor licita pentru aur în următorii ani. Sunt sigur că acesta ar fi cazul? Nu.” Oricum, adaugă Dima, trebuie să înţelegem că aurul are atribut dublu – adică este considerat atât ban, cât şi bun, având lichiditate ridicată şi risc scăzut. „Este un instrument de acoperire popular în perioada de aversiune la risc şi există mulţi factori care îi pot influenţa preţul. Prin urmare, înainte de a investi, oricine trebuie să îşi clarifice toleranţa şi aşteptările la risc, să facă o analiză raţională a condiţiilor actuale de piaţă şi să identifice principalii factori de influenţă ai preţului aurului.” În mediul turbulent al pieţei, spune reprezentantul Tavex, investitorii pot lua în considerare o creştere rezonabilă a investiţiilor în aur în portofoliul lor, pot diversifica riscurile investiţionale, iar proporţia de alocare a aurului depinde de preferinţa de risc a portofoliului. Potrivit gold.org, investiţiile în lingouri şi monede au crescut cu 18% faţă de anul trecut, la 262 de tone.

     

    Departe de potenţialul maxim

    Tavex Group a fost fondat în 1991, în Estonia, şi, potrivit lui Dima, s-a impus în Europa de Nord drept lider pe piaţa investiţiilor în metale preţioase şi schimburi valutare, deservind circa 2 milioane de clienţi anual. Compania e prezentă în 11 ţări şi vinde, anual, peste 6,1 tone de aur. În ultimii şapte ani, Tavex a vândut aproape 30 de tone de aur către 12 milioane de clienţi. Businessul are peste 250 de angajaţi specializaţi, care pot oferi detalii despre metale preţioase şi valute. Tavex este, de asemenea, partener oficial al celor mai mari rafinării din lume, printre acestea numărându-se Valcambi şi PAMP, ambele elveţiene, şi Münze österreich (Austria). De asemenea, jucătorul este partener oficial al celor mai importante monetării din lume, incluzând Monetăria West Point (Monetăria Statelor Unite), Monetăria Perth din Australia şi Austrian Mint (Monetaria Austriei).

    Jucătorul a intrat pe piaţa românească spre finalul anului 2019 şi funcţionează, momentan, cu o echipă mică, de aproximativ zece persoane, la care se adaugă colaborarea cu echipele  internaţionale (spre exemplu, departamentul de HR este controlat regional, în cazul României, de la Sofia). Până în prezent, investiţia companiei în plan local s-a ridicat la 2,5 milioane de euro. Pentru 2022, Tavex România estimează o cifră de afaceri de 20 milioane de euro, cu 120% mai mare faţă de anul precedent. „A existat şi încă există un efort continuu de penetrare a pieţei locale. România nu este încă o piaţă dezvoltată la capitolul aur de investiţii, comparativ cu restul ţărilor în care avem birouri, dar pot spune că începem să vedem luminiţa de la capătul tunelului. Mai este mult de lucru pentru a ajunge unde ne dorim, dar lucrurile sunt promiţătoare.” Dima spune că a observat un deficit în ceea ce priveşte educaţia clienţilor cu privire la investiţiile în aur, precum şi un număr mic de dealeri de aur. În prezent, adaugă el, unul dintre cei mai mari competitori ai Tavex este compania Aurom. Totodată, o importanţă majoră în vânzarea aurului o are BCR, care, datorită statutului său, conferă o încredere mai mare potenţialilor investitori. „Nici restul companiilor care lucrează cu aur pentru investiţii nu trebuie ignorate, dar multe dintre ele nu au ca activitate principală vânzarea aurului pentru investiţii.”

    În plan local creşterile sunt vizibile în ceea ce priveşte investiţiile în aur, însă, în timp ce la nivel internaţional s-au înregistrat creşteri ale vânzărilor de aur de până la 40% faţă de 2019, Dima spune că pe plan local este dificil să facă o estimare exactă. „Într-adevăr, vânzările noastre au crescut semnificativ faţă de 2019 şi 2020, dar lucrurile nu se datorează doar creşterii pieţei internaţionale. Prin urmare, ca să concluzionez, este dificil să avansez o valoare totală a pieţei, însă pot spune că, în prezent, e departe de ceea ce ar putea fi. Potenţialul este foarte mare, românii caută să-şi diversifice portofoliul de investiţii şi includ şi aurul. Peste câţiva ani, ne-am dori să fim cel mai de încredere furnizor de aur de investiţii din România.”

    Tavex, spune Victor Dima, nu înseamnă doar comercializare produse din aur, ci şi servicii de calitate. „Noi oferim consultanţă clienţilor – actuali sau potenţiali –, şi ne dorim să educăm piaţa. Nu vrem să vindem lingouri şi monede, ci vrem ca omul să ştie ce cumpără, de ce cumpără şi ce înseamnă în viitor achiziţia lui. Suntem partenerii cumpărătorului, nu doar un comerciant. În baza unui ID Tavex, pe site-ul nostru, clientul vede în orice clipă care e statusul investiţiei lui, cât a câştigat din momentul achiziţiei până în prezent, cum a evoluat preţul aurului şi multe alte informaţii utile.” Dacă la nivel european, în cele 11 ţări în care este prezentă, compania are anual peste 2 milioane de clienţi şi vinde în jur de 6,1 tone de aur pentru investiţii, în România numărul clienţilor este încă de ordinul miilor, iar cantitatea comercializată e de câteva zeci de kilograme de aur pe lună. În 2021, Tavex a vândut, în plan local, aproximativ 150 de kilograme de aur (sub formă de lingouri şi monede de diferite gramaje). Achiziţiile clienţilor Tavex sunt, în mare parte, pentru produse între 31,1 grame (1 uncie) şi 100 de grame. „Într-adevăr, investiţia lor nu poate fi considerată notabilă din punct de vedere cantitativ, la nivel naţional, dar, din câte am observat, majoritatea clienţilor care fac astfel de achiziţii revin la Tavex pentru cantităţi mai mari de aur.” În plus, notează el, numărul celor care investesc în aur este în creştere de la lună la lună, la fel şi numărul celor care fac o astfel de investiţie pentru prima oară.

    În acest moment, numărul clienţilor din România care investesc în aur prin achiziţii de la Tavex este sub 1% din populaţie. „Dar cererea de aur de investiţii a crescut în 2021 cu 100% comparativ cu 2020.” Cu siguranţă, adaugă Dima, la nivel naţional numărul investitorilor este mai mare şi, „desigur, există investitori care încă nu au apelat la serviciile noastre”. Pentru moment, jucătorul este prezent atât în online, cât şi fizic, având însă birouri deschise doar în Bucureşti. „Dar tocmai pentru că există potenţial, zone de interes pentru noi sunt şi Timişoara, Cluj, Iaşi, Constanţa.” Potrivit lui, aproximativ 30% dintre comenzile online vin din Timişoara şi Cluj, motiv pentru care compania urmează să se extindă în 2022 şi în aceste oraşe. În prezent, produsele preferate de clienţii companiei sunt monedele de o uncie (Cangurul Australian, Filarmonica din Viena) şi lingourile începând cu 10-20 de grame pentru investitorii mici sau o uncie, 50 de grame şi 100 de grame pentru investitorii mai mari. „Totodată, trebuie menţionată popularitatea monedelor istorice de un ducat şi patru ducaţi. Am observat că au o popularitate deosebită pe piaţa din România, comparativ cu alte ţări în care avem reprezentanţe. Nu cred că aceste aspecte se vor schimba în timp pentru că, în alte ţări în care suntem pe piaţă de mai bine de zece ani, produsele achiziţionate de clienţi sunt în general aceleaşi ca şi aici.”

     

    Previziuni optimiste

    În acest domeniu, Victor Dima este de părere că cel mai important lucru este transparenţa. „Clientul trebuie să aibă acces în orice moment la informaţii legate de preţul aurului la vânzare dar şi la cumpărare. Este mult de lucru pe această piaţă şi există posibilitatea de creştere în ceea ce priveşte achiziţiile de aur investiţional, dar e nevoie de timp ca România să fie dezvoltată din acest punct de vedere. Şi de educare a pieţei, bineînţeles.” Pe viitor, Dima are însă încredere cu privire la dezvoltarea acestui segment, şi preconizează că va exista o creştere foarte mare a numărului de români care investesc în aur, „posibil cel puţin o dublare în următorii doi ani”. Deja, la nivel mondial, aceste creşteri sunt vizibile, susţine el. „Criza provocată de pandemie a dezvoltat în oameni o dorinţă mai mare de a-şi proteja economiile pentru că nimeni nu ştie care va fi deznodământul acestei perioade şi, mai ales, când se va încheia.”

  • Drumul spre ESG: ce înseamnă conceptul după care toate marile companii se ghidează acum şi cum poate fi atins

    Regulile responsabilităţii în business se rescriu chiar în aceşti ani, iar noua paradigmă ESG (Environmental, Social, Governance) dă tonul la nivel global pentru o nouă forţă a schimbării. Ce înseamnă pentru companii? Ce înseamnă pentru societate? Cum poate o colaborare coerentă între mediul privat, ONG-uri, mediul academic şi stat să genereze o schimbare sustenabilă? Despre toate acestea au discutat managerii, experţii şi reprezentanţii societăţii civile prezenţi la videoconferinţa Business Magazin “De la CSR la ESG: noua paradigmă a responsabilităţii în business”, organizată în parteneriat cu Fundaţia Superbet.

     

    Iniţiativele de responsabilitate socială derulate de companii sub umbrela de CSR au venit până acum ca o aplecare voluntară asupra problemelor arzătoare ale societăţii, însă paradigma de ESG are potenţialul de a înscrie responsabilitatea şi sustenabilitatea direct în ADN-ul mediului privat. „Aş îndrăzni să vorbesc despre o nouă filosofie care pune în centrul activităţii companiilor problemele de mediu şi problemele sociale. În acest context, noi – companiile – trebuie să demonstrăm nu numai că nu facem rău mediului sau nu numai că nu discriminăm categorii sau că ne ocupăm de incluziune, ci fiecare dintre noi trebuie să dezvoltăm în interiorul companiilor politici de îmbunătăţire în aceste zone. Cumva, nu ne mai ducem doar în societate, ci trebuie să ne uităm mai întâi la noi”, a explicat Flavia Popa, secretar general al BRD, una dintre cele mai mari bănci din piaţa locală.

    La nivel global, unul dintre principalii factori care conduc schimbarea de paradigmă este reprezentat de finanţări. Modul în care acţionarii, investitorii, fondurile şi băncile aleg să finanţeze proiecte poate fi un vector decisiv, întrucât finanţatorii introduc mecanisme de analiză şi selecţie care ţin cont de criteriile ESG.

    Un alt element care conduce schimbarea de paradigmă este cel al legislaţiei europene, respectiv naţionale, care deja obligă companiile cu peste 500 de angajaţi să realizeze raportări nonfinanciare. Această obligativitate se va extinde în următorii ani şi către alte companii. „Companiile cu mai mult de 500 de angajaţi au început deja să raporteze, dar peste doi ani de zile şi cele cu peste 250 de angajaţi trebuie să raporteze performanţele lor în materie de mediu, social şi guvernanţă. Toate cele trei aspecte sau caracteristici trebuie puse şi din perspectiva unui standard care are referinţe clare, indicatori pe care compania şi-i asumă în momentul în care are un impact semnificativ pe un domeniu sau altul din cele trei. Trebuie să îl măsoare, să îl raporteze public“, a explicat Sorin Elisei, director consultanţă şi liderul practicilor de sustenabilitate şi energie, Deloitte România. El a subliniat că ESG aduce mai multă ordine în modalitatea în care compania se raportează faţă de comunitatea sau comunităţile din care face parte prin operaţiunile şi activităţile sale. Raportat la piaţa locală, reprezentantul Deloitte a declarat că tot mai multe companii din România încep să fie interesate de noua paradigmă şi să facă paşi spre a se alinia la aceasta. „Ce observ eu şi vă spun concret: în primul rând, dorinţa consiliilor, a membrilor consiliilor de administraţie şi a top managementului de a înţelege problematica ESG. Am avut multe workshopuri, ateliere de lucru în care am încercat să explicăm, pentru că cel mai important nivel de conştientizare a acestei probleme este la numărul 1 din companie. Apoi am văzut că există o preocupare pentru conştientizarea internă a angajaţilor.“ De cele mai multe ori iniţiativele de CSR sunt lansate de companii multinaţionale sau de firme care se încadrează în rândul companiilor mari. Cu toate acestea, societatea românească se bucură şi de sprijinul IMM-urilor, iar un exemplu în acest sens este Libris.ro, prin proiectul CarteTeca – un proiect derulat în parteneriat cu Salvaţi Copiii, prin care Libris îşi propune să doteze 350 de unităţi de învăţământ din România cu volume actuale, în următorii cinci ani. „Am îndrăznit să abordăm acest proiect, care este pe termen lung, după mulţi ani în care nu am avut acest curaj. Am ajutat, am sprijinit alte proiecte, avem un parteneriat cu Salvaţi Copiii, dar nu am avut propriul nostru proiect şi la un moment dat am identificat o nevoie”, a povestit
    Laura Ţeposu, CEO şi cofondator al Libris.ro. Ea a arătat că nu doar marile companii se gândesc la schimbarea de paradigmă şi la o mentalitate de ESG, întrucât şi Libris începe să analizeze moduri în care poate acţiona diferit şi chiar să facă schimbări. „Nu atât de sistematizat şi de structurat, dar este o nevoie pe care nu o putem ignora. Ne este semnalată atât extern de clienţii noştri, cât şi intern de colegi, mai ales cei mai tineri. În ultima perioadă am făcut nişte modificări pe zona asta şi fiecare modificare are un impact fantastic, oricât de mică. De exemplu anul acesta am modificat cutiile şi am renunţat la banda adezivă, iar această modificare aparent simplă a avut un impact major, mai ales pentru publicul tânăr din categoria 18-24 de ani”.

     

    Rolul ONG-urilor

    Organizaţiile nonguvernamentale sunt printre cei mai importanţi actori din ecosistemul de responsabilitate socială pentru că au know-how şi experienţă, în timp ce companiile au capital şi din ce în ce mai multă aplecare spre responsabilitate. „Această trecere la ESG este o invitaţie la un angajament pentru transparenţă, un angajament pentru a urmări nişte obiective foarte clar definite, foarte clar asumate şi apoi raportate atent şi consistent şi cred că aici este şi modul în care evoluează relaţia cu partenerii noştri din sectorul ONG. Cred că această trecere către ESG ne invită la o colaborare, un parteneriat între companii şi ONG-uri, astfel încât proiectele pe care le derulăm să fie clar cuantificate, să urmărim obiective foarte clare şi să le vedem pe termen lung”, a explicat Ana-Maria Nicolae, head of integrated communication sisters în cadrul Avon. ONG-urile pot reuşi chiar să atragă în proiecte parteneri din mediul privat care poate nu derulează proiecte pe cont propriu. Aici, societatea civilă are deja exemple de angrenaje care au atras şi implicarea a câteva mii sau zeci de mii de IMM-uri. Unul dintre acestea vine dinspre proiectul HartaEdu realizat de Narada, un proiect care funcţionează ca o „unitate de primiri urgenţe pentru şcolile din România”. „Avem aproximativ două luni de când funcţionează această platformă, perioadă în care au lansat apeluri urgente peste 400 de şcoli, care au împreună 86.000 de elevi, iar comunitatea locală, IMM-urile – pentru că pe această hartă sunt indexate 75.000 de IMM-uri din toată România – au soluţionat deja alerte în valoare de 1,5 milioane de lei de la mai mult de 40 de şcoli. Deci 10% din alerte au fost deja soluţionate în doar câteva săptămâni”, a declarat Andra Munteanu, CEO, Narada.

    Ana-Maria Nicolae, head of integrated communication sisters, Avon: “Cred că această trecere către ESG ne invită la o colaborare, un parteneriat între companii şi ONG-uri, astfel încât proiectele pe care le derulăm să fie clar cuantificate, să urmărim obiective foarte clare şi să le vedem pe termen lung.”

    Ea a discutat despre rolul ONG-urilor în această nouă paradigmă şi despre modul în care marile companii pot apela la know-how-ul societăţii civile pentru proiectele ambiţioase din viitor. „M-a bucurat întrebarea legată de rolul ONG-urilor în această lume postpandemică şi cred că era un tip de viziune care deja se vedea cumva, şi-anume că în acest nou tip de capitalism care se naşte în acest an ONG-urile nu mai sunt în afara conversaţiei. Aş spune că de multe ori sunt cele care pornesc conversaţia”. Eşecul statului în rezolvarea unora dintre cele mai mari probleme ale societăţii a fost observat şi de Samuel Negoiescu, preşedintele Asociaţiei Speranţă pentru România. Prin organizaţia pe care o conduce, el a reuşit să convingă atât companii, cât şi sute de mii de români să susţină două cauze majore: sprijinirea celor care suferă de boli grave şi ajutorarea familiilor care provin din medii defavorizate. „Dacă ar fi să discut din perspectiva responsabilităţii sociale, pentru că aici suntem implicaţi mai mult, rolul ONG-urilor este vital pentru că din punctul meu de vedere statul nu se implică sub nicio formă în soluţionarea problemelor individuale, aşa cum se ocupă un ONG. În cazul nostru, mergem acasă la o familie nevoiaşă, facem o anchetă socială, identificăm nişte nevoi, practic rezolvăm acea nevoie concretă şi imediată, dar nu numai atât, ne ocupăm de familia respectivă pe termen lung”. Sorin Elisei este de părere că ONG-urile pot juca acelaşi rol ca până acum, dar la o altă dimensiune. Liderul practicilor de sustenabilitate şi energie din cadrul Deloitte România consideră că şi ONG-urile sunt părţi interesate în a vedea problematica ESG şi acţiunile viitoare ale companiilor. „Asta ar putea să fie baza, încercând să anticipeze acolo unde companiile ar trebui să îşi îndrepte atenţia. E foarte importantă implicarea în comunitatea locală, acolo unde ai businessul, unde eşti cu oamenii sau unde produci profit. Din perspectiva asta, (n.r – ONG-urile) se pot implica în aşa fel încât companiile să mărească gradul de investiţie nu numai în acţiuni poate de imagine, dar şi în acţiuni concrete cu impact concret în viaţa comunităţilor locale”.

     

    Ce poate face statul

    Companiile şi societatea civilă nu au aşteptări neapărat de la statul român şi de la decidenţi, însă atrag atenţia că există câteva lucruri pe care le poate face mediul public pentru a ajuta iniţiativele de responsabilitate socială. „Cred că trebuie să devină un partener activ în eforturile pe care le facem în zona de CSR. Cred foarte mult în forţa unui triplu parteneriat, între companii, sectorul ONG şi stat. Acum există nişte facilităţi pe care statul le oferă pentru companii pentru a putea derula activităţi de CSR, ne referim la facilităţile fiscale, dar am avut surpriza să văd chiar recent cum instituţii de stat încep să deruleze campanii de conştientizare şi educare. Mă refer la campania derulată de Poliţia Română împreună cu Asociaţia Telefonul Copilului, pentru prevenţia agresiunilor sexuale împotriva minorilor”, a declarat Ana-Maria Nicolae, Avon.

    Ea clasifică o astfel de iniţiativă drept „un început, un prim pas”, dar consideră că implicarea statului ar putea veni să ducă la alt nivel impactul iniţiativelor pe care mediul privat deja le derulează. „În cazul nostru, întorcându-mă la una dintre iniţiativele Avon prin care încercăm să luptăm cu cancerul de sân şi să oferim femeilor din toată ţara acces la consultanţii gratuite care le pot salva viaţa, mă gândesc doar ce impact am putea avea dacă ar fi şi statul partener într-un asemenea demers. Probabil am ajunge nu la 5.000 de femei, ci la câteva zeci de mi de femei”. Dacă Ana-Maria Nicolae vede statul ca pe un al treilea partener în acest mix, Adriana Preda, director executiv al Asociaţiei The Social Incubator, consideră că la acest parteneriat ar trebui să se alăture şi mediul academic. Totodată, ea susţine că statul ar trebui să promoveze facilităţile pe care deja le oferă. „Eu văd mai multe direcţii în care statul se poate implica. Realitatea este că societatea civilă rezolvă probleme sociale pe care statul ar trebui să le rezolve. (…) Avem astăzi 88.000 de ONG-uri în România, un număr mare de ONG-uri care vor să se implice în problemele sociale pe care statul nu le poate rezolva, dar pentru care oferă anumite facilităţi şi la nivel legislativ şi la nivel fiscal. Facilităţi care din păcate nu sunt cunoscute, apropo că vorbeam de IMM-uri. Nu sunt cunoscute facilităţile şi atunci cred că lansarea unor campanii de conştientizare ar putea încuraja”. Pentru context, printre proiectele The Social Incubator se numără şi proiectul „lucrezdinnou.ro”, realizat în parteneriat cu Coca-Cola HBC România.

    Adriana Preda, director executiv, Asociaţia The Social Incubator: “Eu aş aduce la masă şi mediul academic. Sunt foarte puţine programe de master sau chiar de doctorat legatE de responsabilitate socială, programe de care ar beneficia nu doar persoanele, mediul de business, ci şi aceste ONG-uri. Sunt mulţi oameni care vor să facă bine, dar nu au structura, cunoştinţele şi experienţa.”

    Acesta reprezintă o platformă care vine cu instrumente de reconversie profesională şi cu oferte de locuri de muncă pentru cei care trebuie reintegraţi în piaţa muncii. Adriana Preda susţine că ecosistemul din România are nevoie de programe de formare pentru cei care vor să facă fapte bune, dar care nu au cunoştinţe sau exeprienţă. „Eu aş aduce la masă şi mediul academic. Sunt foarte puţine programe de master sau chiar de doctorat legate de responsabilitate socială, programe de care ar beneficia nu doar persoanele, mediul de business, ci şi aceste ONG-uri. Sunt mulţi oameni care vor să facă bine, dar nu au structura, cunoştinţele şi experienţa. Am putea aduce la masă programe de formare şi mediul academic”.

    Totodată, Preda crede că România ar trebui să se inspire din alte ţări şi să încurajeze formarea unor think tankuri la care să participe experţi, instituţii, ONG-uri, mediul de business şi chiar beneficiarii serviciilor sociale, astfel încât strategia de responsabilitate socială să fie una cât mai concretă şi cu o aplicabilitatea totală în realitatea de zi cu zi. Pentru Samuel Negoiescu şi pentru asociaţia prin care el ajută şi familiile sau persoanele care trăiesc la limita sărăciei, rolul statului ar trebui să fie altul. El are nevoie ca sistemul social al statului să aibă măcar evidenţa la zi a persoanelor care sunt într-o situaţie precară, ceea ce ar economisi multe din resursele ONG-ului. „Asistenţa socială ar trebui regândită la nivel local, la nivel de primării. Ce am constatat în 15 ani de activitate este că atunci când te duci la un asistent social el habar nu are ce se întâmplă în comunitatea lui şi acest lucru nu este izolat, ci îl întâlnesc frecvent. Nu mi se pare normal ca un reprezentant al primăriei să nu ştie care sunt situaţiile unei familii nevoiaşe din localitatea lui, şi nu mă refer la un oraş, ci la o localitate mică, unde nu ştii că ai un bătrân care nu are cu ce să se încălzească sau un băiat de 18 ani care stă în frig şi nu are pe nimeni”. Andra Munteanu de la Narada vede situaţia la fel ca Ana-Maria Nicolae de la Avon, şi-anume statul ar putea juca un rol în scalarea soluţiilor cu care ONG-urile sau companiile private vin deja pentru a rezolva problemele societăţii. „Spre exemplu, în speţa învăţării remediale statul a spus public că soluţiile pe care le are nu livrează, nu creează suficient de repede suficient de mult impact. La momentul respectiv am dezvoltat o soluţie şi am digitalizat toată materia claselor 0-8. Astfel, pe parcursul vacanţei de vară au avut parte de învăţare remedială 15.000 de copii. Ni se pot părea mulţi sau puţini în raport cu cei 300.000 la care trebuia să ajungem. Tipul de scalare de la zeci de mii la sute de mii poate fi făcut cu mare uşurinţă dacă statul este dispus să intre în parteneriat, uneori cu contribuţii care pot părea minore, precum promovarea unui instrument creat de una dintre organizaţiile noastre la toată masa de cadre didactice din România”.

    Samuel Negoiescu, preşedinte, Asociaţia Speranţă pentru România: “Dacă ar fi să discut din perspectiva responsabilităţii sociale, pentru că aici suntem implicaţi mai mult, rolul ONG-urilor este vital pentru că, din punctul meu de vedere, statul nu se implică sub nicio formă în soluţionarea problemelor individuale, aşa cum se ocupă un ONG.”

  • CSR 2021: A Better Future, proiectul Mastercard de dotare a spitalelor cu tehnologii şi echipamente medicale de ultimă generaţie

    Mastercard, A Better Future – Proiect inclus în anuarul CSR 2021 – Cele mai responsabile companii din România

     

    Motivaţie: Mastercard a fost dintotdeauna un facilitator al experienţelor de nepreţuit, urmând misiunea de a-i conecta pe oameni cu oportunităţi care pot contribui la un viitor mai bun, prin intermediul parteneriatelor, produselor sau al serviciilor companiei. În ultimii ani, Mastercard s-a implicat într-o serie de proiecte pentru sprijinirea sistemului medical, 2019 marcând începutul parteneriatului pe termen lung cu Asociaţia Dăruieşte Viaţă şi crearea platformei „Un Viitor mai Bun”. Astfel, Mastercard a devenit partenerul pentru inovaţie al iniţiativei #NoiFacemUnSpital, cu scopul de a construi Primul Spital Naţional de Copii pentru Cancer, Boli Grave şi Traumă, destinat atât tratării cancerului, cât şi a altor afecţiuni, fiind dotat cu secţii precum neurochirurgie şi neurologie, chirurgie, bloc operator şi ATI. Anul acesta, compania şi-a setat ca obiectiv îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale oferite prin trainingul personalului medical.

     

    Descrierea proiectului: Toate eforturile locale ale Mastercard, materializate prin produsele, serviciile şi parteneriatele companiei, au fost direcţionate pentru îndeplinirea obiectivului de a dona 1,1 milioane de euro până la finalul anului 2019. Această sumă a contribuit la dotarea spitalului cu tehnologii şi echipamente medicale de ultimă generaţie. În 2020, în noul context provocat de pandemia de COVID-19, Mastercard a reconfigurat proiectele conturate deja cu partenerii existenţi şi a redirecţionat eforturile către susţinerea cauzelor asociate. Prin urmare, Mastercard s-a alăturat iniţiativei asociaţiei Dăruieşte Viaţă de a susţine sistemul medical în lupta pentru combaterea noului virus, oferind 100.000 euro pentru achiziţia de materiale şi echipamente necesare spitalelor.

    În prezent, la trei ani după lansarea parteneriatului cu Dăruieşte Viaţă, Mastercard continuă iniţiativele de sprijinire a sistemului naţional de sănătate împreună cu Dăruieşte Viaţă prin lansarea unui proiect de training pentru echipe de medici din România. Prin valorificarea activelor globale ale companiei în domeniul asistenţei medicale, Mastercard a facilitat colaborarea cu o echipă internaţională de experţi ai celui mai prestigios institut american pentru siguranţa pacienţilor în sprijinul cadrelor medicale din Romania şi în beneficiul pacienţilor.

    Proiectul a constat într-o serie de sesiuni online de training, susţinute de specialiştii internaţionali pentru echipe de medici din diferite spitale din România, fiind primul pas pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale locale. Sesiunile de mentorat s-au desfăşurat online, pe durata a cinci luni, cu implicarea specialiştilor din cadrul unui prestigios institut american pentru siguranţa pacienţilor şi cu susţinerea Mastercard şi a celor trei emitenţi de carduri de beneficii sociale din România – Edenred, Sodexo Pass România şi Up România.

     

    Rezultate: În cadrul programului, principalele teme prezentate au fost: gestionarea fluxurilor de pacienţi, siguranţa pacienţilor în sistemele de sănătate şi prevenirea şi reducerea infecţiilor intraspitaliceşti. Astfel, medicii participanţi au aprofundat subiectele, cu scopul de a îmbunătăţi serviciile medicale oferite.