BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Profil de investitor: De profesie jurist, investesc la bursă în companii pe care le înţeleg

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate experienţele lor sunt adunate într-o serie de materiale găzduită de Business Magazin. De profesie jurist, Emilia Bocăneţ îşi împărtăşeşte experienţa în piaţa de capital.

    „Investesc part-time şi pentru moment îmi doresc să continui să îmbin jobul cu investiţiile. Obiectivul meu sunt investiţiile pe termen lung, motiv pentru care tranzacţionez de câteva ori pe an. În rest, verific platforma la deschiderea şi la închiderea Bursei, analizez rezultatele publicate de companiile care prezintă interes pentru mine şi urmăresc ştirile din presa de specialitate”, spune Emilia Bocăneţ.

    De aproximativ doi ani şi jumătate, Emilia lucrează la o companie privată din domeniul proiectelor pe fonduri europene. Ea a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, în cadrul căreia a terminat şi un master în Dreptul muncii. De asemenea, a absolvit un master în Protecţia infrastructurilor critice la Universitatea Naţională de Apărare Carol I.

    PROFIL DE INVESTITOR

    ► NUME: Emilia Bocăneţ

    ► VÂRSTĂ: 27 de ani

    ► PROFESIE: jurist

    ► OCUPAŢIE: consilier juridic

    ► INVESTEŞTE: part-time

    În vârstă de 27 de ani, Emilia a început să investească în martie 2021, când dobânzile pentru conturile de economii şi depozite bancare au început să scadă şi şi-a dat seama că astfel banii îşi pierd din valoare. A intrat în piaţă cu 3.000 de lei, suma minimă necesară deschiderii unui cont de tranzacţionare la brokerul pe care l-a ales.

    „Toată procedură se desfăşoară online, chiar şi doar de pe un smartphone, documentele sunt verificate în maximum 2-3 zile, apoi poţi începe să tranzacţionezi”, adaugă ea.

    Cu primii bani din cont a cumpărat acţiuni SafeTech Innovations, companie de securitate cibernetică recent listată pe piaţa AeRO, şi la Banca Transilvania, cea mai mare instituţie de credit din România. Ulterior, randamentele investiţiilor au determinat-o să lichideze toate depozitele bancare şi să redirecţioneze banii în acţiuni.

    „Investesc doar pe Bursa de la Bucureşti şi am în portofoliu doar acţiuni. Anul acesta am început să investesc pasiv şi în ETF-ul BET Patria-Tradeville. Mi-am propus să investesc lunar o sumă de bani în acest ETF, pentru că pe termen lung mi se pare o idee bună de a diminua riscurile, in special pentru un investitor la început de drum”, mai spune Emilia.

    Pe lângă ETF, investitoarea mai deţine astăzi acţiuni la două companii de pe piaţa principală a bursei locale – Banca Transilvania şi One United Properties şi două companii listate pe AeRO – SafeTech şi Simtel Team.

    „Strategia mea se axează pe două paliere. Pe de o parte, fac investiţii în companii pe care eu le consider cu potenţial de creştere, fiind lideri în sectorul lor de activitate, iar pe de altă parte, fac investiţii pasive în ETF. Pentru că anul acesta mă aştept la scăderi pe Bursă, am păstrat un cash de 5% pentru oportunităţi, iar pe lângă cash-ul disponibil, transfer lunar o parte din salariu pentru achiziţia ETF”, continuă Emilia Bocăneţ.

    Cele mai mari deţineri rămân la companiile în care a investit prima dată. În cazul One United Properties, a participat la Oferta Publică Iniţială de vânzare de acţiuni, prin care dezvoltatorul a atras 260 mil. lei de la investitori.

    Acţiunile ONE i-au adus şi cel mai mare randament în 2021, investitoarea reuşind să încheie anul cu un plus de circa 20% pe portofoliu.

    „În primul rând, urmăresc companii din domenii pe care le înţeleg. Analizez rezultatele lor financiare, politica de recompensare a acţionarilor prin dividende şi/sau acţiuni gratuite. Un alt aspect pe care îl iau în calcul este modul în care compania comunică cu investitorii, prin rapoartele curente transmise sau diverse evenimente organizate, cum ar fi Ziua investitorului”, afirmă ea.

    Emilia a început să investească pentru că şi-a dorit o sursă suplimentară de venit pe lângă salariu, iar în cele aproape 12 luni care s-au scurs de când este în piaţă, singurele scăderi mai puternice pe care le-a prins au fost cele de anul acesta, cauzate de conflictul militar din Ucraina, dar care i-au oferit ocazia să îşi mărească expunerea pe emitentul One.

    „Mă aştept la volatilitate în continuare. Anul acesta voi urma aceeaşi strategie, respectiv voi achiziţiona constant ETF-ul BET şi voi investi, în funcţie de oportunităţi, în acţiuni ale companiilor cu potenţial din punctul meu de vedere”, spune Emilia Bocăneţ.

    Întrebată ce îi lipseşte pieţei de capital locale, ea consideră că ar putea fi atraşi mai mulţi investitori şi spune că orice persoană care are o sumă de bani economisiţi ar trebui să îi pună la treabă.

    Totodată, şi-ar dori ca mai mulţi antreprenori să-şi finanţeze creşterea afacerilor la Bursă şi ar vrea să investească în companii româneşti precum eMAG, Musette sau 5 To Go.

    „Aş recomanda oricui să înceapă cu acţiuni la companii care îi sunt cunoscute, cu care interacţionează în viaţa de zi cu zi. De exemplu, dacă are card la Banca Transilvania, poate începe cu acţiuni TLV. De asemenea, l-aş sfătui să nu se lase intimidat de eventualele scăderi, să le considere oportunităţi de acumulare pe termen lung şi să aibă răbdare”, încheie Emilia Bocăneţ.

    Dicţionarul investitorului:

    Œ► Un ETF (exchange-traded fund) este un fond deschis de investiţii listat pe o Bursă de valori care urmăreşte evoluţia unui activ suport şi care, la fel ca în cazul acţiunilor, are un simbol propriu sub care se tranzacţionează. Acestea oferă posibilitatea obţinerii unei expuneri diversificate şi instantanee pe o anumită piaţă, regiune geografică sau clasă de active prin intermediul unui singur instrument şi a unei singure operaţiuni. În rândul ETF-urilor regăsim cel mai des politici de investiţie care urmăresc evoluţia unui indice de acţiuni, dar şi a unui coş de acţiuni, a uneia sau mai multor mărfuri ori a altui tip de active definite prin prospect. Cu alte cuvinte, ETF-urile permit unui investitor să cumpere sau să vândă un grup de valori mobiliare fără a fi nevoie să cumpere sau să vândă fiecare componentă individual. ETF-urile au fost create pentru prima dată în anii ‘90 ca un produs de investiţii pentru cei care nu mai vor să investească în fonduri mutuale.

    ► Investiţiile pasive sunt cele în care investitorii urmăresc să realizeze profituri pe o perioadă lungă de timp fără a profita de mişcările de preţ pe termen scurt. Investitorii pasivi au, în general, o strategie cu un grad mai scăzut de risc şi tranzacţionează mai rar, lunar, trimestrial, semestrial etc. Pentru diminuarea riscurilor, aceştia preferă o alocare diversificată a investiţiilor şi instrumente de investiţii pasive, precum ETF-uri, fonduri mutuale, obligaţiuni, metale preţioase sau titluri de stat.

    ►Ž Investiţiile active se referă la cumpărarea şi vânzarea frecventă a valorilor mobiliare pentru a obţine profituri rapide şi mai mari. Investitorii activi monitorizează permanent mişcările cotaţiilor şi de obicei nu se uită la condiţiile economice pe termen lung. Totuşi, investiţia activă nu este acelaşi lucru cu tradingul, adică investiţiile pe termen scurt şi foarte scurt, acesta fiind rezervat traderilor profesionişti. Investitorii activi urmăresc trenduri, participă la IPO-uri şi plasamente private, la corecţii ale pieţelor şi cumpără active lovite de anumite situaţii.

  • Cifra saptamanii 28 martie – 03 aprilie 2022

  • Băncile din România au ajuns ca băncile din Elveţia

    Conform datelor Băncii Naţionale, la finalul anului 2021 economiile populaţiei în lei şi valută la băncile din România au ajuns la 283 de miliarde de lei, cel mai ridicat nivel din istorie. Depozitele în lei au fost de 165,023 miliarde de lei, în creştere cu 9% faţă de 2020. Depozitele în valută, echivalent în lei, au fost de 118,8 miliarde de lei, în creştere cu 12,9%. Dacă dăm la o parte creşterea cursului valutar leu/euro, care a fost de 1,6%, ritmul de creştere al depozitelor în valută a fost mai mare decât al celor în lei, respectiv 11,3% faţă de 9%.

    Conform unei analize făcute de Ziarul Financiar pe baza datelor de la Fondul de Garantare a Depozitelor în sistemul bancar, la finalul anului trecut existau 54.500 de depozite cu o valoare de peste 100.000 de euro, în creştere cu 7.233. Valoarea cumulată a acestor depozite a fost de 54,5 miliarde de lei, adică 20% din totalul depozitelor bancare. Faţă de 2020, valoarea depozitelor de peste 100.000 de euro a crescut cu 7 miliarde de lei, respectiv de la 47,3 miliarde de lei la 54,5 miliarde de lei. Faţă de 2010, valoarea depozitelor de peste 100.000 de euro, a crescut de peste trei ori, respectiv de la 16,5 miliarde de lei la 58,8 miliarde de lei, iar numărul depozitelor a crescut de la 12.665 la 54.471. 100.000 este limita maximă de garantare a depozitelor de către stat în cazul în care o bancă intră în faliment. Ce este peste 100.000 de euro intră la masa credală. Ce este cel mai interesant lucru este faptul că această creştere a economisirii şi a depozitelor de peste 100.000 de euro a avut loc într-o perioadă de scădere a dobânzilor, atât la lei cât şi la euro.

    În 2021 dobânda medie la depozite a fost de 1,58%, un nivel extrem de redus. La o inflaţie de 8,19%, cât a fost anul trecut, şi la această dobândă medie, cei care au avut depozite în bancă s-au trezit cu o dobândă real negativă de -6,61%. Bineînţeles că dobânda medie este formată din mai multe niveluri de dobândă. Am avut bănci care ofereau o dobândă de 1%, dar şi bănci care au oferit o dobândă de 3%. Băncile, în special cele mari – top 10 bănci controlează 80% din sistemul bancar –, au depozite mai mari decât credite, aşa că îşi pot permite să ţină dobânzile pentru economii jos, chiar dacă inflaţia este în creştere.

    Întrebarea care se pune este de ce oamenii continuă să-şi ţină banii la bancă, deşi nivelul de dobândă este extrem de scăzut comparativ cu inflaţia. Măcar dacă ar investi o parte din bani în fonduri mutuale, în titluri de stat sau direct pe Bursă, unde pot să obţină câştiguri mai ridicate fără să aibă riscuri majore. Un răspuns l-a oferit Adrian Benţa, consultant financiar, într-o emisiune la Aleph Business: „Până la urmă, îţi ţii banii la bancă mai puţin pentru dobânda pe care o iei, şi mai mult ca un mijloc de protecţie ca să nu-ţi ţii banii acasă, la saltea sau să nu-i cheltuieşti dacă îi ai în faţa ochilor. Ironic, sistemul bancar românesc a ajuns ca băncile elveţiene, acolo unde bogaţii lumii îşi ţin banii mai puţin ca să câştige, şi mai mult ca un mijloc de protecţie în vremuri tulburi, ca să nu-i pierzi. Cei care-şi ţin banii în Elveţia au ca principal obiectiv conservarea valorii şi siguranţa banilor şi mai puţin obţinerea unor randamente care să acopere inflaţia sau deprecierea altor active. Exact ca şi la noi, îţi ţii banii în bancă pentru siguranţă, şi mai puţin pentru investiţie.

    Acum, când a venit războiul din Ucraina, o parte din români, cei cu mai mulţi bani, şi-au scos economiile din depozite, i-au pus pe contul curent ca să aibă acces imediat sau i-au schimbat în euro şi dolari. Dobânda sau randamentul de depozit nu mai contează. Important este accesul rapid la bani şi siguranţa fizică a lor. Şi în acest an inflaţia va depăşi cu mult dobânda la depozitele bancare, chiar dacă aceasta este în creştere. Dar acest lucru contează mai puţin, atâta timp cât, psihologic, românii cred că la bancă banii lor sunt în siguranţă.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Cum transformă războiul laptele în lux

    În timp ce oraşe întregi devin mormane de moloz în Ucraina, ecoul războiului se răsfrânge mult peste graniţele ţării vecine. Scumpirile, conturate încă din timpul crizei pandemice, afectează într-un efect de domino industriile globale, ducând la previziunile unor penurii multiple. După energie, carburant, materiale de construcţii, ulei şi nu numai, laptele riscă să devină un bun pe care nu toţi şi-l vor permite. Adepţii jumătăţii pline a paharului pot vedea scumpirile şi într-o notă pozitivă: mai mulţi vegani şi mai puţină poluare.

    Dacă pe românii de rând îi mai pot salva de criza din ce în ce mai palpabilă banii puşi „la saltea”, numărul celor care au depozite bancare de peste 100.000 de euro fiind în creştere (+7.233 de persoane în 2021), la fel ca şi valoarea sumelor economisite (+19,3%), Banca Naţională are ca backup fondurile BCE, la care poate să apeleze pentru un împrumut până la începutul anului viitor. O plasă de siguranţă necesară, dar la care sperăm să nu fim nevoiţi să apelăm.

    Andra Stroe, redactor, Business MAGAZIN


     

     

  • Povestea româncei care după 25 de ani de banking tradiţional a ajuns acum să lucreze pentru aplicaţia care a schimbat lumea bancară mondială

    Gabriela Simion a avut primul rol managerial în banking la 25 de ani, când a deschis o sucursală într-un oraş în care a mers pentru prima oară în viaţa sa la momentul preluării funcţiei. Mai târziu, a făcut parte din afaceri care au fost vândute, din echipe care au preluat businessuri, a trecut printr-o criză financiară, o criză medicală şi a făcut parte din echipa de transformare a unei bănci de top 3 din România. În acest moment este la a 5-a lansare de proiect de retail de la zero din carieră – fiind responsabilă de IMPLEMENTAREA în România A diviziei de creditare a aplicaţiei financiar-bancare Revolut.

    “Nu mi-am dorit neapărat să părăsesc sistemul bancar, însă mi-am dorit să lucrez în mod particular la Revolut. Motivul este legat de faptul că am fost utilizator constant al aplicaţiei de când am descoperit-o. Deci, produsul în sine, în primul rând, mi-a «vândut» jobul”, descrie Gabriela Simion felul în care a decis să treacă de la banking, la dezvoltarea aplicaţiei financiar-bancare Revolut, anul trecut.

    Spune că s-a numărat printre primii utilizatori ai acesteia din România şi a fost fascinată de fenomenul creat de aceasta: „Prin modul în care a ales să schimbe peisajul serviciilor financiare ‒ reducând totul la simplu şi făcându-l accesibil oricui, într-o manieră în care, cu părere de rău o spun, este încă imposibil de realizat în birocraţia şi complexitatea unor organizaţii clasice”.

    Vine în acest rol cu o experienţă de mai bine de 20 de ani în domeniul financiar-bancar, un domeniu care mai degrabă a ales-o pe ea decât invers. Şi-a început activitatea profesională foarte devreme, la 18 ani, într-o companie multinaţională din domeniul construcţiilor de drumuri care câştigase un contract finanţat prin Phare pentru reabilitarea drumurilor naţionale din România. La  21 de ani, i s-a propus mai degrabă conjunctural să se alăture unei bănci locale şi a acceptat fără ezitare: „La momentul respectiv, înainte de anul 2000, bankingul era un domeniu foarte atractiv, nu doar ca perspectivă de realizare profesională, dar şi prin prisma mediului de lucru.

    Startul în banking a fost ca agent de compensare şi nu cred că voi uita niciodată primele trei zile în care am încercat să înţeleg cum se pregătesc documentele pentru şedinţa zilnică de la BNR. Totul era manual, pe hârtie, cu reguli şi termene distincte. Le sunt profund recunoscătoare colegilor care mi-au îndrumat primii paşi în domeniu”.  Experienţa care a transformat-o atât profesional, cât şi personal, a dobândit-o în cei aproape 11 ani la ABN AMRO.

    A început în zona operaţională, corporate şi de acolo a avut parte de o serie de premiere în cariera sa, provocări majore pe care le-a acceptat, în ciuda vârstei. A avut primul rol managerial la 25 de ani, când a deschis o sucursală într-un oraş în care a mers pentru prima oară în viaţa sa la momentul preluării funcţiei. Mai târziu, la 26 de ani, a coordonat o reţea de sucursale, a participat la lansarea unei divizii la 27 de ani şi a avut prima poziţie B-1 la 28 de ani. „A fost o perioadă foarte prolifică – am lansat produse şi servicii noi de la zero, am centralizat/automatizat procese, am externalizat servicii, am digitalizat şi am dezvoltat parteneriate de succes”, îşi aminteşte Simion.

    Următorii 10 ani, în care a continuat să se formeze ca lider au început, în plină criză economică, la Citibank, şi au continuat cu dobândirea de experienţă în cadrul BRD şi Intesa SanPaolo: „Cred că acea perioadă de criză a cernut cumva managerii «de vreme bună» de cei care reuşesc să se reinventeze şi să se adapteze rapid la provocările date de factori externi, dificil de gestionat”. A făcut parte din businessuri care au fost vândute, din echipe care au preluat businessuri, a trecut printr-o criză financiară, o criză medicală şi a făcut parte din echipa de transformare a unei bănci de top 3 din România. În acest moment este la a 5-a lansare de proiect de retail de la zero din carieră. Managerial vorbind, a condus echipe de peste 300 de persoane şi echipe manageriale. „Este o carte a lui Malcolm Gladwell, Extraordinarii, care tratează relaţia dintre talent şi muncă şi importanţa  oportunităţii şi a norocului în ecuaţia succesului. Fără a avea pretenţia că m-aş apropia de personalităţile pe care le analizează, consider că se aplică şi în cazul meu, cariera mea fiind o combinaţie de muncă asiduă, intuiţia de a alege oportunităţile potrivite şi norocul de a întâlni oameni care au crezut în mine”, descrie Gabriela Simion evoluţia sa profesională.

    Care sunt diferenţele pe care le observă între băncile tradiţionale şi compania de tehnologie cu licenţă bancară pe care o reprezintă acum?   „Un fintech are avantajul unei agilităţi mai mari decât o instituţie financiară clasică pentru care procesele sunt destul de rodate şi, uneori, rigide. Mediul de lucru este unul mai relaxat, mai puţin formal, care încurajează spiritul de iniţiativă. Avem un model bazat pe experienţa clientului faţă în faţă cu unul care pune accentul pe procedurare şi procesualitate”, răspunde Gabriela Simion. În ceea ce priveşte asemănările, ea menţionează rigoarea în respectarea legilor, protejarea intereselor clienţilor, confidenţialitatea şi preocuparea constantă pentru întărirea sistemelor antifraudă.

    Carte de vizită Gabriela Simion:

    ♦Œ Este Branch Head şi Head of  Lending la Revolut România.

    ♦ S-a alăturat echipei Revolut România în martie 2021 şi este responsabilă de dezvoltarea pe piaţa locală a serviciilor de banking ale aplicaţiei financiare, incluzând lansarea ofertei de creditare.

    ♦Ž Are o experienţă de peste 20 de ani în industria financiar-bancară, ocupând poziţii manageriale de tip C-level în organizaţii multinaţionale precum ABN AMRO, RBS, Citibank şi BRD – Société Générale.

    ♦ Şi-a început cariera în banking la ABN AMRO, în 1999, în domeniul corporate şi a continuat parcursul profesional preponderent în zona de retail banking, marketing şi business development.♦ Anterior preluării responsabilităţilor în cadrul Revolut România, a fost director general adjunct la banca Intesa San Paolo.

    ♦‘ Este licenţiată în economie şi managementul afacerilor şi absolventă a programului Executive MBA al KENNESAW State University – Coles College of Business, Atlanta, Georgia, USA Executive MBA în cadrul ASEBUSS România.

     

    Vorbind despre piaţă, Gabriela Simion observă că România are una dintre cele mai scăzute rate de incluziune financiară din Europa, de doar 67% faţă de 95% la nivel european. „Adopţia serviciilor digitale a fost destul de lentă, dar s-a intensificat în ultimii doi ani, pe de o parte ca urmare a îmbunătăţirii ofertei de servicii digitale a instituţiilor financiare şi, pe de altă parte, ca o consecinţă a limitărilor de mobilitate aduse de pandemie”, observă ea. Acest context a fost unul favorabil pentru Revolut, care şi-a menţinut un ritm susţinut de creştere de la lansarea din mai 2018 până la finalul anului trecut. Astfel, în 2021, compania şi-a crescut baza de clienţi activi cu peste 43%, iar numărul clienţilor care deţin planuri plătite aproape s-a dublat pe parcursul anului trecut. Iar la nivel de tranzacţii au ajuns anul trecut la un record de 107 milioane, în creştere cu 65% faţă de 2020. „România este a treia piaţă relevantă pentru Revolut, Bucureştiul este primul oraş din spaţiul economic european şi al doilea în top 10 oraşe, după Londra, depăşind capitale occidentale mult mai avansate tehnologic şi financiar precum Paris, Madrid, Berlin, Dublin. Ne bucurăm de încrederea şi aprecierea utilizatorilor români, care ne-au propulsat în topurile aplicaţiilor financiare din România, atât în Google Play, cât şi în Apple Store. Deci, suntem o piaţă importantă, cu potenţial, perspectivele sunt mai mult decât încurajatoare”, precizează Gabriela Simion. Şi-au propus ca în continuare să dezvolte funcţionalităţile aplicaţiei, concentrându-se în direcţia satisfacţiei tuturor nevoilor financiare – un concept pe care îl denumesc „allthings money” – destinat clienţilor de toate vârstele, aflaţi oriunde în lume. Din rândul realizărilor recente menţionează lansarea, spre exemplu, a unui produs destinat celor care călătoresc, care are şi opţiunea de plată la proprietate, de carduri personalizate; şi-au extins oferta de criptomonede şi au integrat Revolut Junior (conturi destinate copiilor, conectate la contul Revolut al părintelui lor şi care pot funcţiona într-o singură monedă n.red.), cu Apple Pay şi Google Pay. „Dar cel mai important moment, aş spune, în consolidarea operaţiunilor pe piaţa românească a fost marcat în martie 2021, prin operaţionalizarea licenţei bancare. Pe măsură ce lansăm serviciile Revolut Bank în toată Europa, ne propunem să oferim produse de creditare clienţilor noştri, inclusiv clienţilor români, în cursul anului 2022”, precizează Simion.

    Pentru moment, Revolut a lansat oferta de creditare pentru persoane fizice în mai multe pieţe europene, concentrându-se pe  credite negarantate – credite de nevoi personale şi carduri de credit, însă evaluează constant noile trenduri din piaţă şi planurile pe termen scurt includ şi lansarea altor produse, în funcţie de potenţialul fiecărei pieţe în parte. „Principalul avantaj este acela că toată partea de interacţiune dintre client şi companie se produce direct în aplicaţie şi tot procesul de contractare este simplu, rapid, uşor de efectuat, transparent. Dobânzile şi limita de creditare variază de la o piaţă la alta, dar peste tot unde oferim aceste produse ţinta este să aducem dobânzi competitive, strâns legate de bonitatea clientului”, explică Simion. Produsele bancare sunt oferite de Revolut Bank UAB, care operează sub licenţa bancară europeană emisă de Banca Centrală a Lituaniei. În prezent, numărul ţărilor UE unde Revolut Bank îşi derulează operaţiunile este de 28, inclusiv România.

    În ceea ce priveşte îngrijorările legate de siguranţa contractării unui credit printr-o „bancă invizibilă”, Gabriela Simion spune că activitatea de creditare este extrem de reglementată la nivel european şi din acest punct de vedere, se supun aceloraşi reguli ca orice instituţie financiară din Spaţiul Economic European. „În România, avem licenţa de depozite şi creditare paşaportate din Lituania, aprobate de Banca Centrală a Lituaniei şi înregistrate de Banca Naţională a României în registrul instituţiilor financiare nerezidente care oferă servicii pe teritoriul României, respectând toate reglementările aplicabile acestor tipuri de instituţii.” La acest moment, pe piaţa locală, principalul beneficiu oferit de bancă este faptul că fondurile existente în conturile bancare Revolut sunt acoperite până la suma de 100.000 de euro de către  Schema Lituaniană de Garantare a Depozitelor, o entitate similară Fondului Român de Garantare a Depozitelor.

    Planurile pentru utilizatorii retail din România includ diversificarea gamei de produse de creditare, precum şi de economisire (saving vaults). „Suntem în curs de diversificare a produselor de lifestyle precum Sejururi, care va beneficia de funcţionalităţi noi, cerute de utilizatorii noştri, care abia aşteaptă reluarea călătoriilor odată cu noua normalitate post-pandemică. Diversificăm continuu oferta de Recompense (Rewards) cu noi parteneriate, pentru a ajuta clienţii să-şi protejeze bugetele de tendinţele inflaţioniste şi optimizăm noi beneficii produselor deja cunoscute, cum ar fi asigurările de călătorie sau protecţia cumpărăturilor online.” În ceea ce îi priveşte pe clienţii din zona de business, au reînnoit oferta de produse şi servicii şi pentru ei şi au reluat deschiderea de conturi noi printr-o aplicaţie dedicată (Revolut Business): „Oferta noastră se adresează companiilor de toate dimensiunile şi din diverse industrii, care doresc să îşi gestioneze într-o manieră integrată cheltuielile,  plăţile, cardurile şi conturile, beneficiind de rate de schimb şi comisioane avantajoase. Este probabil una dintre cele mai complete oferte de pe piaţă, toate fluxurile fiind simplu de gestionat, online, din aplicaţie”. Dincolo de investiţiile în produse, se concentrează în paralel pe sistemele de securitate: „Suntem conştienţi că expansiunea fintech şi creşterea digitalizării în diverse industrii vine la pachet şi cu creşterea nevoii de protecţie a sistemelor şi platformei informatice. Fiind un actor global important în industria fintech, am făcut şi facem investiţii importante în tooluri de monitorizare, analiză si prevenţie a activităţilor care contravin legislaţiei în domeniul antifraudă”. Gabriela Simion menţionează că au sisteme robuste pentru a detecta şi a preveni activităţile ilicite în aplicaţie, iar compania interzice accesul oricui se constată că încalcă termenii şi condiţiile de utilizare a aplicaţiei. „Securitatea cibernetică este un domeniu în care Revolut nu va înceta niciodată să inoveze pentru a consolida şi mai mult protecţia clienţilor săi împotriva activităţilor ilegale”, punctează ea.

    Referitor la contextul actual, spune că, deşi „Europa trece printr-un nou moment de incertitudine şi vedem probleme sociale şi politice în regiune în creştere, Revolut îşi face treaba. Ne vom asigura că serviciile clienţilor noştri continuă să funcţioneze şi să le păstreze banii în siguranţă”. Menţionează că prin intermediul aplicaţiei lor, peste 600.000 de euro au fost donaţi de români în cadrul apelului Crucii Roşii Române pentru Ucraina chiar în primele şapte zile de la începutul acestei campanii.

    În ceea ce priveşte felul în care va evolua domeniul financiar-bancar din România, în contextul avansului tot mai mare al domeniului fintech, Gabriela Simion observă că s-au remarcat două tendinţe până acum, despre care crede că vor continua mai accentuat în perioada post-pandemică. O parte din fintech-uri au ales strategia de scaleup, integrând cât mai multe funcţionalităţi pentru businessline-ul de retail (asigurări de călătorie, asigurări personale şi conexe, investiţii  în acţiuni şi criptomonede, produse de creditare şi BNPL, depozite şi instrumente de economisire) şi au intrat şi pe segmentul de B2B (servicii financiare integrate pentru întreprinderi şi antreprenori sau freelanceri, sisteme de plăţi şi ePOS, management financiar integrat al întreprinderii). „Aceasta este şi direcţia Revolut – ambiţia noastră este să fim prima opţiune ca superaplicaţie financiară pentru orice client, persoană fizică sau persoană juridică, din orice colţ al planetei”, descrie ea obiectivele companiei.

    Alte fintech-uri au ales calea concentrării pieţelor şi au trecut prin M&A-uri şi fuziuni prin care soluţii din zona tehnologiei fie au fuzionat, fie au fost înglobate în sistemul tradiţional bancar. „Ceea ce este un trend firesc, întâlnit în numeroase industrii de-a lungul vremii. Atât timp cât clientul îşi doreşte să aibă mai multă tehnologie, mai multe soluţii digitale şi la distanţă pentru a-şi rezolva nişte nevoi financiare, actorii economici trebuie să investească pentru a satisface aceste nevoi. Şi neobăncile, cum suntem numiţi, şi băncile tradiţionale au un singur scop, până la urmă: să ofere servicii şi produse aliniate la nevoile pieţei şi să îşi îmbunătăţească sau să îşi conserve profitabilitatea.”

     

    3 întrebări pentru managementul Revolut

     

    1. De ce aţi decis să vă alăturaţi Revolut după o carieră de 20 de ani în domeniul bancar?

    Privind lucrurile în ansamblu, sunt inspirată constant de evoluţie, noutate, inovaţie şi am fost motivată de perspectiva de a fi mai degrabă contribuitor decât spectator la modul în care tehnologia remodelează societatea, înlătură bariere şi ne aduce la îndemână, prin tool-uri care să ne facă viaţa mai uşoară, care să ne ajute să evoluăm ca indivizi, asigurându-ne acelaşi confort mental şi o calitate net superioară serviciilor folosite anterior ani de zile.

     

    2. Este bankingul un domeniu al bărbaţilor?

    Dacă ne referim la C-level, este în continuare preponderent masculin, chiar dacă asistăm cu optimism la modul în care companiile au început să schimbe acest lucru în ultimii ani. De-a lungul timpului mi s-a întâmplat în mod frecvent să fac parte din întâlniri la nivel de top management în care raportul să fie covârşitor în favoarea bărbaţilor. Pe de altă parte, la o analiză statistică, bankingul este un domeniu al femeilor, prin prisma faptului că peste 70% dintre angajaţii din domeniul intermedierilor financiare erau femei, la 31 decembrie 2020, potrivit Anuarului Naţional de Statistică. Deşi cea mai importantă instituţie bancară la nivelul UE este coordonată de o femeie, Christine Lagarde, şi multe instituţii financiare sunt conduse de femei, domeniul, la nivel decizional, rămâne unul mai degrabă orientat spre masculinitate. Însă, am putea spune că nu este fundamental diferit faţă de alte domenii, pentru că în multe industrii situaţia este similară – femeile au o reprezentativitate mult mai redusă în poziţiile de decizie decât bărbaţii. În ceea ce mă priveşte, am avut şansa să lucrez cu profesionişti adevăraţi de-a lungul carierei, care au pus mereu pe primul loc în analiza unui potenţial candidat competenţele acestuia, indiferent de gen.

     

    3. Sfatul dvs. pentru cineva care începe o carieră în acest domeniu?

    Să rămână autentici, verticali şi să-şi facă auzite opiniile. Lumea este într-o continuă schimbare şi dacă doresc să rămână relevanţi şi să producă schimbare, să fie pregătiţi să îşi cultive curiozitatea şi dorinţa de a învăţa pe tot parcursul vieţii. Să viseze îndrăzneţ şi să lupte pentru ceea ce îşi doresc. Să pună pasiune în muncă, dar să nu neglijeze viaţa personală. Să nu uite să fie oameni!

  • Profil de investitor: Cum ajungi la primul milion pe bursă

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate experienţele lor sunt adunate într-o serie de materiale găzduită de Business Magazin. Din domeniul comunicării vine Ioana Rusu, care investeşte la bursa de la Bucureşti de la listarea Romgaz din 2013.

    Data de 12 noiembrie 2013 a rămas în istoria Bursei de Valori Bucureşti (BVB) şi a României ca ziua în care a avut loc cea mai mare listare din ultimul deceniu, în contextul în care intra la tranzacţionare producătorul de gaze naturale Romgaz la o evaluare de 3 miliarde de euro. Oferta Publică Iniţială (IPO) de acţiuni a Romgaz a determinat investitori noi să intre în piaţă, iar printre ei s-a numărat şi Ioana Rusu.

    „Am început să investesc în noiembrie 2013, după listarea Romgaz, pentru că voiam o sursă de venit alternativă, nu voiam să depind toată viaţa de salariu sau de angajator şi nici nu aveam o idee pentru o afacere proprie. Am început cu 4.500 de lei, iar primele achiziţii au fost 100 de acţiuni Romgaz şi 100 de acţiuni OMV Petrom”, spune Ioana.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Ioana Rusu

    VÂRSTĂ: 33 de ani

    PROFESIE: specialist în comunicare

    OCUPAŢIE: specialist relaţii publice (PR)

    INVESTEŞTE: part-time, cu obiectivul de a deveni o activitate full-time

    O premieră în istoria privatizărilor din România a fost şi faptul că oferta Romgaz, şi mai apoi listarea, s-au derulat concomitent pe Bursa de la Bucureşti, dar şi pe cea de la Londra, prin intermediul instrumentelor financiare numite certificate de depozit globale (GDR-uri).

    Pe acest model au mers ulterior şi Fondul Proprietatea şi OMV Petrom. Ioana Rusu spune că spre deosebire de momentul 2013, când a petrecut cam o oră la sediul brokerului pentru a-şi deschide cont de tranzacţionare, astăzi lucrurile stau diferit, bursa având un alt nivel de accesibilitate.

    „Singura chestiune mai birocratică a fost în 2013, când mi-am deschis primul cont de tranzacţionare şi am completat circa 30 de foi. În prezent, am cont la trei brokeri şi nu văd dificultăţi de acest gen, pe celelalte două le-am deschis online în câteva minute şi m-am acomodat uşor cu platformele de tranzacţionare”, spune ea.

    În vârstă de 33 de ani, Ioana este absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti, specializarea jurnalism şi a unui master în Teorii ale Comunicării, iar de 10 ani lucrează la o companie de relaţii publice. Investeşte part-time, dar planul încă de la început a fost ca aceasta să devină o activitate full-time.

    „Investiţiile au devenit parte din activitatea de zi cu zi. Nu tranzacţionez foarte des, cumpăr şi vând de câteva ori pe an. Aloc mai mult timp analizelor, mă uit pe grafice, îmi stabilesc ţinte de preţ la companiile pe care le consider potrivite pentru mine. Dimineaţa verific cum au închis pieţele americane, pieţele din Asia, cum sunt indicii futures”, continuă investitoarea.

    Ioana Rusu, investitor:„Am încheiat anul 2021 cu un randament de peste 100%, dar asta datorită contextului de piaţă, nu mă aştept ca în viitor să mai am astfel de randamente la final de an. Cel mai mare câştig l-am avut pe acţiunile MedLife şi TeraPlast”.

    În prezent, Ioana are acţiuni la doi emitenţi listaţi pe piaţa AeRO şi unul pe piaţa principală. Cea mai mare pondere în portofoliu, respectiv 89%, o are compania de securitate cibernetică SafeTech Innovations, unde tatăl său este director financiar şi unul dintre cei doi acţionari majoritari. SafeTech s-a listat pe piaţa AeRO a Bursei locale la finele lunii ianuarie 2021.

    „Am participat la plasamentele SafeTech, atât în octombrie 2020, cât şi in ianuarie 2022, pentru că tatăl meu este unul dintre acţionarii majoritari şi am vrut să contribui şi eu la povestea de creştere a companiei”, explică Ioana.

    Dezvoltatorul imobiliar One United Properties şi conglomeratul agroalimentar Norofert sunt următoarele cele mai mari deţineri, fiecare cu o pondere de 1% în portofoliu. A cumpărat acţiuni la cele două companii după ce a lichidat deţinerile la Banca Transilvania la finele anului trecut şi la producătorul de vinuri Purcari în ianuarie 2022.

    „Situaţia din pieţe este destul de incertă, o situaţie cu care eu ca investitor nu m-am confruntat până acum. Mă refer la inflaţia foarte ridicată, peste care a mai venit şi conflictul din Ucraina. Mă aştept să mai vedem scăderi pe burse, anul acesta îl văd mai mult de acumulare, iar roadele investiţiilor probabil vor apărea anul viitor”, afirmă investitoarea.

    Din acest motiv, 9% din portofoliul ei reprezintă cash disponibil pentru oportunităţi. Spune însă că în acest moment nu ar investi în titluri de stat şi obligaţiuni, date fiind randamentele sub inflaţie.

    După aproape nouă ani de investiţii, Ioana a ajuns recent la o valoare a portofoliului de circa 1 milion de lei. Doar anul 2021 i-a adus mai mult de o dublare a valorii deţinerilor.

    „Am încheiat anul 2021 cu un randament de peste 100%, dar asta datorită contextului de piaţă, nu mă aştept ca în viitor să mai am astfel de randamente la final de an. Cel mai mare câştig l-am avut pe acţiunile MedLife şi TeraPlast”, spune Ioana, care se consideră un investitor activ. „Fac stock picking şi marchez profitul când câştigul este mulţumitor pentru mine, dacă văd o opţiune mai bună sau pur şi simplu când consider că rezultatele sau contextul de piaţă nu mai sunt favorabile companiei pe care am ales-o.”

    Cea mai bună lecţie pe care a învăţat-o în momentele de criză a fost că este bine să investească în companii solide, bine poziţionate în piaţă, care îşi vor reveni uşor sau care chiar vor creşte în perioade tulburi.

    „Criza din 2020 m-a prins cu mult cash, am lichidat destul de mult din portofoliu la început de martie. Eu mi-am schimbat puţin strategia în 2018, după OUG 114, când am început să investesc doar în companii care ar putea fi afectate cât mai puţin de modificări legislative apărute peste noapte”, afirmă Ioana Rusu.

    După ce a experimentat efectele Ordonanţei de Urgenţă 114, adică declinuri accentuate ale acţiunilor din sectoarele bancar, telecom şi energie, dar şi după criza pandemică şi conflictul militar din Est, Ioana i-ar spune unui investitor începător să fie diversificat, să investească constant, să nu se teamă să înveţe din greşeli, să nu facă market timing sau overtrading şi să nu vândă în panică pentru ca mai apoi să răscumpere la un preţ mai ridicat.

    „Îmi plac companiile cu potenţial de creştere, în primul rând mă uit la marja netă şi la rata de creştere a profitului. Dividendul îl consider un bonus, în special la companiile de creştere, arată că afacerea este solidă, iar eu primesc un influx de capital pe care îl pot reinvesti”, adaugă ea.

    Ioana Rusu ar vedea listate la Bursa locală companii precum lanţul de cafenele 5 To Go, lanţul de magazine de bijuterii Teilor, care a listat obligaţiuni sau compania de curierat Fan Courier. În privinţa pieţei noastre, ea mai are un singur dor: o lichiditate îmbunătăţită. „S-au listat multe companii, numărul de investitori a crescut, dar lichiditatea creşte doar în momentele în care se vinde în panică.”

    Dicţionarul investitorului:

    1. Stock pickingul este atunci când un investitor sau analist utilizează o formă sistematică de analiză pentru a concluziona dacă o anumită acţiune merită adăugată în portofoliu. Este cunoscut şi sub numele de management activ şi diferă de managementul pasiv, în care investitorii cumpără vehicule de investiţii pasive precum fondurile tranzacţionate la Bursă (ETF).

    2. Market timing este strategia prin care un investitor ia decizii de cumpărare sau de vânzare încercând să prevadă mişcările viitoare ale preţurilor pieţei. Predicţia se poate baza pe o perspectivă a pieţei sau a condiţiilor economice rezultate din analiza tehnică sau fundamentală, aşadar depinde de capacităţile investitorului şi de factorii luaţi în calcul.

    3. Overtrading se referă la cumpărarea sau vânzarea în mod excesiv a unui activ de către un investitor, ceea ce uneori poate fi contrar propriei strategii. Conceptul se referă totodată la tranzacţionarea pe un cont discreţionar şi la niveluri excesive de către un broker a unor valori mobiliare cu scopul câştigării unor comisioane mai mari. Raportat la o firmă, overtradingul intervine atunci când aceasta îşi extinde operaţiunile mai mult decât îi permite capitalul de lucru, apărând pericolul falimentului.

    4. Contractul futures este un angajament care obligă persoanele contractante să cumpere sau să vândă o anumită cantitate de acţiuni, mărfuri, aur sau alte titluri la un preţ stabilit între vânzător şi cumpărător în prezent, dar la un anumit moment în viitor, numit scadenţă. Contractele futures pe indici funcţionează similar, părţile implicate se angajează fie să plătească, fie să primească valoarea unui indice suport la o dată viitoare predeterminată. În general, suportul unor astfel de contracte futures sunt indici precum Nasdaq 100, FTSE 100, Euro Stoxx 50 sau S&P 500. Pe piaţa futures, se iniţiază poziţii short (de vânzare) atunci când se anticipează o scădere a preţurilor sau poziţii long (de cumpărare) atunci când se anticipează o creştere a preţurilor. De aici şi expresia “a intra short/long pe indici”.

  • Andrei Dudoiu, SeedBlink: Odată bancher, porţi hainele de bancher toată viaţa. Eu sper să nu mai fiu catalogat bancher

    Andrei Dudoiu este cofondator şi CEO SeedBlink, prima platformă de equity crowdfunding din România, care ajută zeci de start-up-uri tech să obţină finanţare. El are o experienţă de peste 20 de ani în banking, dintre care 15 ani în cadrul Băncii Transilvania şi este exemplul concret că saltul de la corporatist la antreprenor nu este niciodată imposibil. În 2018, a fondat platforma de finanţare şi educaţie antreprenorială Human Finance, prin care şi-a propus să creeze o punte de legătură între antreprenori. Platforma locală de equity crowdfunding SeedBlink a fost lansată în decembrie 2019 de el alături de un alt fost bancher, Ionuţ Pătrăhău. Andrei Dudoiu a fost invitat la emisiunea Viaţa ta e un business, a canalului Aleph Business, unde a vorbit despre cariera de bancher, dar şi despre cum a devenit antreprenor, pas pe care ar fi vrut să-l facă mai demult.

     

    Ai da credit pentru SeedBlink, ţie, dacă ai mai fi bancher?

    Nu, nu mi-aş da credit pentru că SeedBlink, aşa cum sunt companiile sau start-up-urile listate pe SeedBlink, reprezintă un altfel de model. Şi noi ne adresăm, de fapt, investitorilor care vor randament pe termen lung. Băncile au un alt raţionament, se uită la profitabilitate, la active, la garanţii, tocmai de asta e un model care nu e adresabil băncilor. Şi asta am vrut să fac în a doua parte a vieţii mele profesionale, ceva diferit faţă de etapa de banking.

    De ce ai plecat din sistemul bancar?

    Se spune că odată bancher, porţi hainele de bancher sau comportamentul de bancher toaţă viaţa. Eu sper să nu mai fiu catalogat ca fiind bancher, dar am, fară doar şi poate, ADN de bancher. Aveam deja 20 de ani în banking când am renunţat, mi se pare că într-o viaţă eşti dator să experimentezi şi să ai cât mai multe experienţe care îţi dau valoare. Am vrut să fac cu totul altceva după 20 de ani şi singurul gând pe care îl aveam atunci când am părăsit bankingul a fost să acopăr un domeniu nebancabil. Iată că după trei ani şi jumătate sunt în acest sector de finanţare a start-up-urilor IT.

    Când erai la liceu, ce voiai să fii?

    Când eram mic, ţin minte că în şcoală eram DJ pe la toate petrecerile. Eu sunt din Sibiu şi atunci, chiar după Revoluţie, a fost un val de petreceri prin apartamentele părinţilor. Şi voiam să mă fac inginer de sunet. Când am evoluat către zona de liceu, tatonam ideea de a deveni finanţist şi am vorbit cu o mătuşă de a mea care era în domeniul financiar. Ea mi-a dat mai multe referinţe despre ce înseamnă banking-ul şi cumva m-a atras dorinţa de a cunoaşte cât mai mulţi oameni de business, antreprenori, pe vremea aia poate erau catalogaţi altfel antreprenorii, dar asta m-a atras. Să cunosc cât mai multă lume şi afaceri diferite şi să le dau sau nu credit în funcţie de experienţa pe care o câştig.

    Cum a fost primul an în sistemul bancar?

    Am intrat în BRD – şi nu am intrat uşor. Pe vremea aia, în ‘97, erau patru bănci importante. Eu am făcut chiar facultatea de finanţe-bănci, deci aveam cumva clare drumul şi mentalitatea de a intra în banking. Am avut norocul ca, după vreo jumătate de an, să am un unchi care lucra în BRD şi cumva „pe pile” am reuşit să intru acolo pentru că nu erai foarte uşor acceptat în sistemul bancar. În afara de atenţia, de brânza şi slănina de la Sibiu pe care o aduceam ca să mă împrietenesc mai bine cu lumea de acolo, nu am avut alte daruri, dar am stat pe tuşă cam jumătate de an după terminarea facultăţii că să pot să intru într-o bancă.

    După BRD ce a urmat?

    După BRD am aflat de deschiderea unei bănci străine la Sibiu, e vorba de ABN Amro. Nu ştiu dacă lumea îşi mai aduce aminte de brandul ABN Amro, acesta există încă în Olanda, dar a fost cred cea mai bună şcoală de
    banking din sistemul bancar românesc. Atunci doar prin corporate banking am ajuns să fim în top patru sau cinci bănci româneşti. Eu am ales ABN Amro Sibiu, deci m-am relocat acasă.

    Ce au bancherii străini şi nu avem noi?

    Cred că şcoala de banking olandeză e foarte riguroasă, dar faţă de alte bănci străine pe care
    le-am văzut în piaţă, au o vivacitate comercială, îşi pun clientul tot timpul în faţă, prioritizează feedbackul pe care îl primesc de la clienţi, e o şcoală comercială care e desăvârşită la nivel de banking.

    Care a fost cea mai bună decizie pe care ai luat-o tu în banking?

    Cred că decizia cea mai bună care mă caracterizează mi-a venit natural – să fiu un bancher deschis. Cumva am implementat, alături de alţi colegi, această latură umană a bankingului.

    Ai primit oferte de a prelua alte poziţii în sistemul bancar, după ce ai fost disponibil?

    Da, am fost căutat în anul respectiv. Am avut mai multe discuţii, dar cumva aveam speech-ul meu era deja pregătit. Nu vreau să revin în sistemul bancar. După ce ai fost părtaş în povestea unei bănci regionale, care a devenit banca numărul unu din sistem, e greu să revii într-o poziţie în care probabil entuziasmul ar fi fost mult diluat faţă de perioada de antreprenoriat în banking pe care am trăit-o alaturi de BT.

    Ai primit vreodată o ofertă pentru un post de CEO, de preşedinte?

    Da, chiar pentru genul acesta de poziţie am fost căutat. Eu, de fapt, am fost nouă luni CEO şi preşedinte la Volksbank, pe perioada integrării în Banca Transil­vania, dar nu poziţia contează pentru mine. Mă interesează ceea ce pot să construiesc. Mi se pare că ce puteam construi în banking s-a întâmplat în cei 20 de ani.

    Ce decizie ai ratat în carieră?

    Nu m-a marcat nicio ratare. Probabil că au fost mai multe oportunităţi pe care le-am ratat, dar nu am o amintire concretă acum. Probabil că ceea ce cu siguranţă o ratare este că am stat prea mult în banking şi aş fi putut construi mai devreme ceva antreprenorial.

    Ce defecte trebuie să ai ca să fii un bancher bun?

    Pe măsură ce organizaţia creşte – şi nu cred că aceasta se întâmplă doar în banking – trebuie să faci politică, politică internă, corporatistă. Trebuie să fii un bun politician şi asta înseamnă un mare consum de energie, pe care altfel eu simţeam că o pot depune într-o cu totul altă direcţie, care să fi generat valoare.

    Dar ce calităţi trebuie să ai?

    Cred că trebuie să fii riguros, pentru că e un sistem tot mai reglementat şi trebuie să ţii cont de foarte multe repere, trebuie să faci această echilibristică între partea de riscuri şi partea comercială şi trebuie să construieşti încredere pentru că despre asta e vorba în sistemul bancar.

    Care este relaţia ta cu banii, eşti generos, eşti darnic, eşti cumpătat, eşti zgârcit?

    Am trecut printr-o evoluţie. Am fost destul de zgârcit, dar cred că am învăţat asta din familie sau văzând modele din familie. După care, mai ales în etapa de când am renunţat la banking, mi se pare că m-am detaşat de relaţia cu banii destul de mult, devenind şi investitor, devenind şi fondator, cumva am simţit că banii nu sunt scopul în sine, ci un mijloc de a construi ceva care să te motiveze.

    Poţi să faci un business dacă nu ai capital, dacă nu ai finanţare?

    Poţi să îl începi la faza de idee, după care construieşti din aproape în aproape. Dar cel puţin în zona în care suntem noi, al afacerilor din tech, cea mai mare problemă pe care o ai ca să evoluezi este accesul la capital.

    Cât ai investit tu în SeedBlink?

    În faza iniţială de Human Fi­nance, când călătoria noastră a fost să descoperim ce vrem să facem de fapt, am investit împreună cu Ionuţ circa 200.000 de euro. Şi startul SeedBlink cred că e cumva în bugetul acesta, după care, ca fondator am participat la o rundă cu încă 40.000 de euro aproximativ, după care afacerea a devenit finanţabilă de către investitori şi am mers pe principiul „Hai să construim o plăcintă mai mare, în care noi avem o felie tot mai mică, dar să facem plăcinta cât mai mare”.

    Ai pierdut vreodată într-un business, oricare ar fi fost el?

    Am pierdut mult în calitate de bancher şi aici am avut multe regrete, cu decizii eronate pe care le-am luat, am pierdut clienţi, au devenit credite neperformante şi aşa mai departe.

    Crezi în puterea parteneriatului de afaceri? Se spune că mai bine faci o afacere de unul singur şi istoria noastră arată că antreprenoriatul românesc este mai degrabă individualist.

    Cred că aceasta ţine de încredere. Să spunem că acum noi suntem patru parteneri, dacă unul dintre noi nu ar avea încredere în ceilalţi, asta s-ar resimţi. Cred că toţi suntem cu cărţile pe masă, şi cu bune, şi cu rele, ştim fiecare cum suntem poziţionaţi şi ce plusuri şi minusuri avem şi ne dezvoltăm în acest mediu de încredere.

    Care este partea cea mai grea atunci când eşti propriul tău şef?

    Nu simt o parte dificilă în asta, aş fi simţit mai degrabă dacă aş fi fost singur. Simt tot timpul nevoia să validez idei, să obţin feedbackuri. Ideile bune se generează într-un astfel de sistem de transparenţă şi de parteneriat. Avem fondatori celebri, dar cu siguranţă au creat în jurul lor un sistem de feedback care îi ajuta să ia deciziile corecte. Nu simt greutăţi să fiu propriul sef, aş simţi mai degrabă dacă aş fi singur în acest sistem.

    Cum este Andrei Dudoiu când nu este antreprenor?

    Sunt biciclist.  De ciclism m-am apucat cu adevărat când eram CEO la Volsbank, în perioada integrării. Am făcut 3.500 de km în anul respectiv. Îmi place să schiez foarte tare, e un sport sezonier. Şi evident, familia, de care sunt îndrăgostit. Am o fetiţă de 15 ani şi un băieţel de 11 ani.

    Ai fost pus în situaţia de burnout?

    Am fost de două ori în burnout şi acesta a fost un factor care
    m-a influenţat să iau decizia de a părăsi BT şi sistemul bancar. Am intrat în BT cu noi proiecte, cu o echipă devenită pestriţă, prin fuziuni, prin aducerea de oameni noi, mulţi timpi consumaţi pe politică internă şi m-a adus la o fază în care eram destul de zombi, eram aproape de burnout.

    Care este programul tău zilnic?

    Nu am o zi asemănătoare cu cealaltă. Avem tot felul de comitete noi, vedem start-up-uri, avem meeting pe produs, când găsesc o pauză de două ore încerc să biciclesc, să fac legătura între cele două lumi. Seara mă provoacă fiul meu la fotbal, deşi mi-am rupt piciorul la fotbal.

    Funcţia te face mai puternic sau mai vulnerabil?

    Dacă o urmăreşti ca un scop în sine, te face vulnerabil. Dacă vine natural leadershipul tău, te face mai puternic.

    Te-ai gândi că BT ar ajunge banca numărul unu din România?

    Nu, nu-mi trecea prin cap, dar e foarte valabilă zicala: ce nu te doboară, te întăreşte. După aceea au urmat cinci ani în care celelalte bănci au făcut un pas în spate din cauza crizei şi noi am profitat de acest pas în spate şi am făcut mulţi pasi în faţă, probabil în perioada respectivă s-a făcut diferenţa.

    Ce urmează după SeedBlink?

    Nu am acum un alt gând în afară de SeedBlink, dar nicioadată nu spune niciodată. M-aş bucura ca în trei, patru ani să demonstrăm cu SeedBlink ceea ce ne-am propus acum. Ar fi o realizare spectaculoasă pentru cei care suntem parteneri. Dar avantajul nostru e că vedem foarte multe afaceri şi idei care vin la noi şi mi-ar plăcea să rămână un sistem antreprenorial.

     

    În lumea de astăzi ce i-ai spune lui Andrei Dudoiu, care are 20 de ani? Să se mai ducă sau nu în banking?

    Bankingul actual a devenit supra-reglementat. Nu doar în România, cred că şi la nivel internaţional. E o şcoală bună dacă vrei să fii tipul de bancher clasic, riguros, axat foarte mult pe norme şi pe proceduri. Poate fi o şcoală iniţială bună, dar cu scopul de a merge mai departe.

     

    Ca antreprenor, de ce îţi este teamă?

    Ca antreprenor trebuie să ai curaj fantastic. Nu am fost obişnuit din prima, dar am avut norocul că am fost într-o echipă care trecuse prin asta, mâncase antreprenoriatul pe pâine. Trebuie să nu ai această teamă de a lua decizii curajoase şi să pivotezi la nevoie, dar trebui să iei decizii în permanenţă.

     

    Puteţi vedea toate emisiunile pe: alephbusiness.ro/emisiune/viata-ta-e-un-business/

  • Profil de investitor. 25 de ani şi un portofoliu la bursă: „Investiţi, greşiţi, învăţaţi, investiţi”

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate experienţele lor sunt adunate într-o serie de materiale găzduită de Business Magazin. De data asta am stat de vorbă cu Dragoş Sandu, programator în vârstă de 25 de ani.

    „Da, poate sună iresponsabil, dar dacă ţi-ai format deja un obicei de economisire lunară a banilor, următorul pas firesc este acela de a investi pe piaţa de capital. Din punctul meu de vedere, înveţi cu adevărat doar în momentul în care eşti în piaţă şi vezi efectele deciziilor tale în portofoliu. Am citit despre greşelile altor oameni pe care le-am comis şi eu la rândul meu în aproape un an de investit la Bursă. Investiţi, greşiţi, învăţaţi, investiţi”, spune Dragoş-Nicolae Sandu.

    În vârstă de 25 de ani, Dragoş afirmă că nu există un moment potrivit în care să începi să investeşti la Bursă, iar în cazul lui a durat un timp până să realizeze asta. În trecut a investit în titluri de stat, însă când acestea au început să nu i se mai pară atractive din punctul de vedere al randamentului, a decis să facă pasul spre piaţa de acţiuni.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Dragoş-Nicolae Sandu

    VÂRSTĂ: 25 de ani

    PROFESIE: inginer de sistem

    OCUPAŢIE: inginer software

    INVESTEŞTE: part-time

    „Acum trei ani am făcut primele mele investiţii în titluri de stat, neavând însă curajul la acel moment să fac trecerea spre Bursă. Deşi în 2020 nu aveam bani investiţi decât în titluri de stat, criza de sănătate a fost un reminder bun că nimic nu este sigur, chiar dacă uneori aşa pare. În această idee, încerc să am mereu o plasă de salvare şi să nu mă expun prea mult pe un singur domeniu”, spune Dragoş.

    El a început să-şi investească economiile la Bursa de Valori Bucureşti în martie 2021. Prima alimentare de cont a fost de 4.000 de lei, iar de atunci contribuie lunar cu o sumă de bani în funcţie de costurile din luna respectivă. Primele achiziţii au fost reprezentate de o parte din companiile mari din indicele principal BET, cum ar fi OMV Petrom, Nuclearelectrica şi Electrica.

    „Am simţit că ar fi mai uşor pentru un debutant ca mine să înceapă cu nişte companii stabile şi mature. Am început cu BVB pentru că este una dintre cele mai la îndemână alegeri pentru un investitor începător din România. Cunoşti piaţa şi este mai uşor să înţelegi anumite evoluţii. Recent am căpătat şi o mică expunere pe Bursa de la New York, dar momentan nu o sumă care să conteze pentru că nu m-am acomodat cu piaţa”, spune investitorul.

    Portofoliul lui este preponderent format din grupul de retail, agricultură şi alimentaţie Agroland Business System (15%), compania de securitate cibernetică SafeTech Innovations (13%), Agroserv Măriuţa, deţinătoarea brandului Lăptăria cu Caimac (12%), producătorul de energie nucleară Nuclearelectrica (9,5%) şi OMV Petrom, unicul producător de petrol şi gaze din România (8,8%).

    În perioada de 11 luni de când investeşte la Bursa românească, Dragoş a realizat un randament de circa 7%, erodat în ultima perioadă de sentimentul negativ determinat de conflictul militar din Est. Valoarea deţinerilor se ridică astăzi la 6.700 de euro.

    „Dintotdeauna am fost fascinat de cum poţi face ca o sumă de bani pentru care ai muncit o dată să producă la rândul ei profit”, afirmă Dragoş.

    Debutul la Bursă nu i s-a părut un proces greoi, dar spune că dacă ar începe din nou, şi-ar testa cunoştinţele înainte cu ajutorul conturilor demo pe care unii brokeri la pun la dispoziţie celor care vor să simuleze investiţiile. Totodată, afirmă că nişte sfaturi primite din partea brokerului la deschiderea de cont ar fi fost utile.

    „Din punctul meu de vedere nu este rău deloc, având în vedere că sunt la început de drum şi învăţ din mers. Încerc sa fiu un investitor de cursă lungă şi de aceea nu sunt neapărat interesat de variaţiile pe termen scurt, deşi sunt foarte utile în general pentru potenţiale acumulări, ci am mai degrabă o viziune mai de ansamblu, care se concentrează mai mult pe sectoare şi mai puţin pe companii în sine”, adaugă el.

    Dragoş-Nicolae Sandu, investitor: „În spatele fiecărei companii pe care o vedem pe Bursa de Valori Bucureşti este o echipă de oameni de al cărei succes depinde şi succesul nostru ca investitori.”

    Dragoş Sandu a terminat cursurile Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti în 2020, iar în prezent este student la master – consultanţă în afaceri. De trei ani lucrează la Pentest-Tools, un start-up românesc de securitate cibernetică din Bucureşti fondat de Adrian Furtună în 2013.

    „Cred că sectorul de tehnologie încă are multe surprize frumoase de oferit pe plan local. Avem norocul să fim foarte buni în zona de IT şi de produs valoare intelectuală şi mă aştept ca în câţiva ani acest lucru să se reflecte mult mai puternic pe Bursa locală”, consideră Dragoş.

    Jobul său full-time este de programator, dar încearcă să fie la curent în fiecare zi cu evenimentele din piaţă, în special cu cele care privesc companiile din propriul portofoliu. Mai spune că are o pasiune pentru poveştile din spatele companiilor, care îl ajută inclusiv în deciziile investiţionale.

    „În spatele oricărei afaceri sunt oameni ale căror calitate şi talent în afaceri determină şi rezultatele respectivei companii şi din acest motiv consider că nu doar cifrele sunt importante, ci la fel de mult şi oamenii. Caut interviuri cu cei din spatele companiei, mă uit pe CV-urile acestora şi analizez relaţia lor cu membrii echipei. Nu trebuie să uităm că în spatele fiecărei companii pe care o vedem pe BVB este o echipă de oameni de al cărui succes depinde şi succesul nostru ca investitori”, spune Dragoş.

    În afara acestui criteriu, investitorul se mai uită la perspectivele de creştere pe termen lung şi începe prin a analiza sectorul din care face parte compania. Dacă acesta este de interes, încearcă să înţeleagă liniile de business ale afacerii.

    „Dacă în continuare consider că există potenţial, fac o analiză financiară de bază a companiei – lichiditate curentă, test acid, grad de îndatorare, levier financiar – din care încerc să-mi dau seama dacă societatea ar reuşi să supravieţuiască cu succes unei perioade mai dure”, completează investitorul.

    În ceea ce priveşte Bursa locală, după aproape un an de prezenţă în piaţă, Dragoş a ajuns la părerea că principalul lucru care lipseşte este apropierea de marea masă a populaţiei.

    „Cunosc personal numeroşi oameni care economisesc lunar, sunt foarte chibzuiţi financiar, însă consideră în continuare că Bursa este doar pentru cei foarte bogaţi sau care au acces la informaţii din interiorul companiilor. Cred că posibilitatea investiţiei la Bursă ar trebui dusă mai aproape de oameni, într-o manieră uşor de înţeles”, conchide Dragoş Sandu.

    Dicţionarul investitorului:

    Œ Quick ratio, cunoscut şi sub numele de acid-test, este un indicator care măsoară capacitatea unei companii de a-şi folosi instantaneu activele ce pot fi convertite în numerar pentru a-şi achita datoriile curente. Cu alte cuvinte, este capacitatea unei companii de a-şi îndeplini obligaţiile pe termen scurt cu cele mai lichide active.

     Levierul (leverage) reprezintă o tehnică de investiţie prin care se utilizează o sumă de bani mică pentru a rezulta o investiţie de o valoare mult mai mare. Asta înseamnă că dacă piaţa evoluează în favoarea tranzacţiei, câştigul ar putea fi mult mai semnificativ decât în cazul investiţiei tradiţionale. Cu toate acestea, efectul de levier este o metodă recomandată investitorii mai sofisticaţi, fiind o sabie cu două tăişuri: poate opera pentru a creşte rata de rentabilitate, dar în acelaşi timp creşte şi gradul de risc al investiţiei. Prin extensie, levierul financiar implică folosirea de capital împrumutat cu costuri certe, independente de profitabilitatea activităţii, în timp ce levierul operaţional implică utilizarea de costuri fixe, dependente de volumul de activitate.

  • Profil de investitor: Investiţii dimineaţa, job după-amiaza

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate într-o serie de materiale găzduită de Business Magazin. Astăzi aruncăm un ochi ÎN bucătăria lui Dan Harlea, şef departament food la unul dintre cele  mai mari lanţuri de magazine tip cash&carry.

    În ultimii 25 de ani, globalizarea a facilitat accesul investitorilor la pieţele internaţionale, iar tehnologia şi inovaţia au jucat rolurile principale în procesul de schimbare a felului în care tranzacţionăm. Noile condiţii de piaţă au adus şi o schimbare de optică asupra investiţiilor, în sensul că oricine cu un loc de muncă stabil are şi şansa să fie participant la piaţă – de pe canapea, din vacanţă sau din pauza de masă.

    Acesta este şi cazul lui Dan Harlea, băcăuan în vârstă de 39 de ani care din 2006 lucrează în cadrul lanţului de magazine Selgros Cash&Carry. Din 2010 încoace ocupă funcţia de şef departament food, fiind responsabil de activitatea a cinci raioane cu aproximativ 50 de angajaţi.

    Pe lângă locul de muncă full-time în retail, din decembrie 2018 el investeşte la Bursa de la Bucureşti, atunci când timpul îi permite.

    „Faptul că lucrez două weekenduri înseamnă câte două zile întregi dedicate pentru bursă. În zilele în care lucrez după-amiaza, am toată dimineaţa la dispoziţie. În concluzie, activitatea de investiţii se împacă de minune cu activitatea de zi cu zi”, afirmă Dan Harlea.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Dan Harlea

    VÂRSTĂ: 39 de ani

    PROFESIE: manager

    OCUPAŢIE: şef departament food

    INVESTEŞTE: part-time

    Noile tehnologii, aspectul social pe care l-au căpătat investiţiile şi accesul tot mai facil la informaţii, dar mai ales rapiditatea cu care se întâmplă lucruri, au schimbat şi modul investitorilor de a se raporta la companiile în care îşi plasează economiile.

    Pentru investitorii mai nerăbdători sau pentru cei care vor să profite şi de oportunităţile care apar pe moment, soluţia a două conturi de tranzacţionare, unul pentru investiţii pe termen lung şi altul pentru tranzacţionare activă, poate fi o variantă bună.

    „Am două portofolii distincte, pe unul fac trading, pe altul aplic o strategie de buy and hold. Am făcut un cont separat pentru investiţii ca să nu mai fiu tentat să vând”, explică Dan Harlea.

    În acest sens, în contextul corecţiilor bursiere din ultimele săptămâni şi în plin sezon de raportări financiare anuale, investitorul „stă” pe o rezervă de cash de 30%-35% din valoarea celor două portofolii, care se ridică la circa 50.000 de euro.

    Ca strategie, Dan Harlea are expunere mai mare pe piaţa secundară AeRO, în companii pentru care vede şanse de creştere şi foarte puţin pe blue chip-uri. Momentan vede un curent negativ în zona pieţei AeRO şi spune că nu ar suplimenta deţinerile pe care le are. În acelaşi timp, nu ar miza pe gaz şi petrol.

    „În contul de investiţii am luat şi nişte obligaţiuni. Am început cu Norofert, urmează câte ceva pe euro şi, dacă piaţa va continua scăderea, vreau să măresc expunerea pe Banca Transilvania şi MedLife. Pe contul de investiţii, consider că obligaţiunile au sens, pentru echilibru. La cât de volatilă este piaţa AeRO, bondurile echilibrează şi păstrează o oarecare rezervă indirectă de cash, potenţială”, spune investitorul.

    În portofoliul de investiţii, cea mai mare pondere o are integratorul de servicii medicale private MedLife (12%), fiind urmată de compania românească de inginerie şi tehnologie Simtel Team (11%), grupul de companii de IT Bittnet Systems (10%), furnizorul de servicii în domeniul tehnologiilor şi echipamentelor de comunicaţii Arctic Stream (9,4%) şi grupul de retail, agricultură şi alimentaţie Agroland Business System (8,6%). Aproximativ 49% reprezintă alte deţineri şi cash disponibil.

    Pe de altă parte, portofoliul de trading este dominat în prezent de Arctic Stream (15%), Bittnet Systems (14%), Simtel Team (13%), Lăptăria cu Caimac (11%) şi grupul Agroland (10%), restul de 38% fiind reprezentat de alte deţineri şi cash.

    „Pentru listare la Bursa de la Bucureşti mi-aş dori ceva din zona de curierat, Cargus, Fan Courier sau DPD. Este încă loc de creştere pe acest segment”, continuă investitorul.

    Dan Harlea a încheiat anul 2020 cu un randament de aproximativ 60%-70%, iar câştigul din 2021 a fost de 52%. Nu a participat la plasamente private, dar spune că ar fi vrut să participe la cele derulate de Arctic Stream şi Simtel Team. Care au fost cele mai grele momente pe care le-a traversat de când este prezent în piaţă?

    „Dacă te prinzi la timp, poţi ieşi la timp şi să cumperi mai jos. La criza COVID-19 am vândut din decembrie, la OUG 114 din decembrie 2018 nu am vândut nimic, iar lipsa lichidităţilor m-a costat. Am tot cumpărat din martie, la un moment dat am fost chiar integral investit”, afirmă el.

    Dan Harlea, investitor

    „Dacă te prinzi la timp, poţi ieşi la timp şi să cumperi mai jos. La criza COVID-19 am vândut din decembrie, la OUG 114 din decembrie 2018 nu am vândut nimic, iar lipsa lichidităţilor m-a costat. Am tot cumpărat din martie, la un moment dat am fost chiar integral investit.”

    Cu ce se „mănâncă” bursa?

    Dan Harlea a absolvit cursurile Facultăţii de Management din cadrul Universităţii Spiru Haret. Este de asemenea absolvent al cursului de somelier organizat de Sergiu Nedelea, fondatorul Winetaste, o platformă românească de formare a somelierilor.

    A aflat de piaţa de capital din presă şi cărţi de dezvoltare personală şi a început să investească acum trei ani pentru a genera profit pe termen scurt, respectiv un venit recurent pe termen lung. Astăzi afirmă că este nevoie de mult studiu individual, răbdare şi investiţii regulate cu sume mici.

    „Până nu am reuşit să plătesc apartamentul în care stau şi să nu am datorii, mi-a fost cam greu să îmi stăpânesc emoţiile. Recomand să începi să investeşti cât mai devreme pentru că experienţa contează, iar în timp, fiecare va avea propriul vibe”, spune el.

    Odată intrat în piaţă, primele achiziţii au fost unităţi de fond ale BT Index Romania ROTX, fond ce reproduce indicele bursier ROTX (Romanian Traded Index) cu o componentă de acţiuni de cel puţin 85%, administrat de BT Asset Management. Pe Bursă, primele achiziţii le-a făcut în funcţie de deţinerile preponderente ale fondurilor de pensii.

    „Piaţa de capital are nevoie de mai multă reclamă pentru a atrage mai mulţi investitori. În ultima perioadă avem listare după listare, dar trebuie şi alţi bani pentru aceste listări. Educaţia financiară în şcoli cred că ar fi bine-venită”, consideră Dan Harlea.

    El mai observă că apartenenţa la o comunitate de investitori aduce multe beneficii pentru un investitor începător.

    „Am avut foarte multe de învăţat de la comunitatea de investitori din Iaşi. Întâlnirile regulate şi oamenii valoroşi de acolo au deschis pentru mine noi orizonturi, noi oportunităţi şi au venit, desigur, cu foarte multă informaţie.”

    Mai mult, investitorul spune că activitatea la Bursă l-a ajutat să se familiarizeze cu grafice, documente de contabilitate, bugete de venituri şi cheltuieli sau conturi de profit şi pierdere, dar în acelaşi timp îl şi ţine permanent la curent cu situaţia economică la nivel local sau internaţional.

    În procesul de investire, se uită la potenţialul de creştere al firmei, dar şi al sectorului în care aceasta activează. Analizează datele financiare din ultimii 2-3 ani şi în detaliu pe cele din ultimul trimestru şi studiază notificările adunărilor generale ale acţionarilor, site-ul emitentului, gradul de îndatorare şi dacă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anii anteriori a fost realizat sau nu.

    „Intru pe companii cu o dinamică bună a creşterii cifrei de afaceri şi a marjei de profitabilitate, caut şi firme care sunt prost privite de piaţă şi iau poziţii de monitorizare urmărind în acelaşi timp bugetul de venituri şi cheltuieli şi aşteptând schimbări de trend în evoluţie”, adaugă Dan Harlea.

    Dicţionarul investitorului:

    Œ Tradingul implică participarea activă a investitorilor în pieţele financiare, spre deosebire de acţiunea de a investi, care sugerează o strategie de buy & hold, adică pe termen lung. Prin extensie, day
    tradingul implică tranzacţionarea de valori mobiliare pe parcursul unei şedinţe şi poate reprezenta o carieră lucrativă, în timp ce interday trading-ul este atunci când un investitor cumpără un activ cu aşteptarea că ar putea dura mai mult de o zi pentru ca investiţia să atingă ţinta de profit. Ambele sunt strategii de tranzacţionare pe termen scurt, însă diferă din punctul de vedere al abordării, al orizontului de timp şi al profilului de risc.

     Termenul de blue chip este împrumutat din poker, acolo unde jetoanele albastre sunt cele mai valoroase, însă în ceea ce priveşte Bursa, blue chips este o etichetă folosită pentru companiile publice considerate cele mai solide, mai eficiente şi mai stabile de pe piaţă.

  • Ce impact va avea seceta din ultimii ani şi falimentul City Insurance asupra pieţei asigurărilor agricole

    Pentru prima dată în ultimii cinci ani este posibil ca piaţa asigurărilor agricole – care acoperă aproape 2,5 milioane de hectare – să stagneze, în loc să fie pe un trend ascendent. Ce impact va avea seceta din ultimii ani şi falimentul City Insurance asupra acestei nişe?

    Luând în calcul nivelul ridicat al daunelor din ultimii ani, dispariţia unuia dintre jucători, City Insurance, politica prudentă a asiguratorilor şi, dacă mai adaugăm şi faptul că plata subvenţiilor se face cu întârziere – încă sunt la acest moment fermieri care nu au încasat subvenţia – este puţin probabil ca piaţa asigurărilor agricole să fie pe un trend ascendent în acest an”, spune Alinda Bănică, consultant principal şi fondator al Alinda Bănică Business Consultancy, companie care are două obiecte de activitate – asistenţa în brokerajul de asigurări şi consultanţa financiară. Ea are o experienţă de 20 de ani în domeniul asigurărilor şi financiar. La sfârşitul celui de-al treilea trimestru din 2021, primele brute subscrise pe clasa de asigurări agricole reprezenta puţin peste 2% din totalul primelor brute subscrise pentru asigurările generale, explică Alinda Bănică. Primele brute subscrise au fost de 157 de milioane de lei, în creştere cu 11% comparativ cu cel de-al treilea trimestru din 2020, iar numărul contractelor de asigurare a crescut cu 6% în aceeaşi perioadă.

    Piaţa asigurărilor agricole a evoluat în ultimii cinci ani, pe de o parte pentru că mai mulţi fermieri au dobândit încredere în sistemul de asigurări private, iar pe de altă parte ca urmare a  condiţiilor meteorologice nefavorabile, în special, secetă, dar şi grindină, ploi torenţiale sau furtuni. Astfel, Georgiana Rusu, director executiv al Clubului Fermierilor Români Broker de Asigurare, estima o creşte de 10% a pieţei asigurărilor agricole în 2021, suprafaţa îndreptându-se spre 2,5 milioane de hectare. În 2020, cel mai secetos an din istoria României, suprafaţa asigurată a fost de 2,2 milioane de hectare. Săptămâna trecută, Adrian Chesnoiu, ministrul agriculturii, a anunţat că România riscă o secetă severă în anul agricol 2021-2022 din cauza lipsei precipitaţiilor din sol, iar fermierii sunt îngrijoraţi de evoluţia situaţiei.

    „România lucrează doar 50% din suprafaţa agricolă (circa 5 milioane de hectare – n.red.). Dacă fermierii ar avea-o pe aceasta asigurată corect, nu ar mai fi atât de vulnerabili din punct de vedere financiar. Sunt mai multe măsuri pe care fermierii ar fi indicat să le ia pentru propria stabilitate financiară: de la un comportament bun la plată, la achiziţionarea de echipamente şi utilaje adaptate nevoilor lor şi nu supradimensionate, achiziţionate în leasing sau credit, ceea ce le măreşte gradul de îndatorare, la o deschidere mai mare spre a învăţa despre produse financiare şi despre cum se pot proteja de clauze abuzive în contracte”, consideră Alinda Bănică.

    Ea susţine că asigurătorii îşi doresc să îmbunătăţească produsele financiare sau să vină cu unele noi pe piaţă. Un exemplu de produs nou apărut pe piaţă este cel pentru asigurarea culturilor de sfeclă de zahăr, al companiei Agra Asigurări, singura firmă din România dedicată exclusiv asigurărilor agricole. Acesta acoperă pierderile cantitative şi de randament de zahăr ale plantelor, produse de particule de nisip sau pământ antrenate de vântul puternic, grindină, îngheţ, ploi torenţiale prin daune produse de spălarea solului sau crustă, precum şi daunele produse de dăunătorii specifici ai culturii, potrivit reprezentanţilor companiei. În situaţia producerii daunei, fermierii sunt despăgubiţi de la plafonul de 7.000 de lei, cu posibilitatea de majorare a despăgubirii de la 10% cu până la 50% din suma asigurată iniţial, din 10 în 10 puncte procentuale. Însă, atât Alinda Bănică cât şi Georgiana Rusu observă că au crescut foarte mult procentual daunele şi sunt asigurători care au rata de daunalitate foarte mare, dar şi unii care au restricţionat anumite culturi din cauza daunalităţii foarte mari, produsă în principal de secetă.

    Firma austriacă Agra Asigurări este una dintre puţinele companii de asigurări din Europa care are în portofoliu o asigurare pentru secetă încă din anul 2000. Astfel, anul 2021 a adus o creştere a numărului poliţelor de asigurare cu 20-30% pentru compania Agra Asigurări. Pentru a încuraja fermierii să-şi asigure culturile, statul, prin Agenţia de Finanţare a Investiţiilor Rurale (AFIR), le oferă o subvenţie prin care li se rambursează 70% din prima de asigurare plătită, dar, chiar şi aşa „există încă fermieri care nu îşi încheie poliţe de asigurare şi există şi fermieri care, deşi încheie poliţe de asigurare, nu mai depun dosare la AFIR. Este necesară simplificarea ghidului solicitantului, ţinând cont de faptul că în fiecare an de la implementarea sa au rămas fonduri disponibile”, crede Alinda Bănică. De asemenea, ea observă că este nevoie de grupuri consultative cu fermierii şi autorităţile, iar în urma acestora discuţiile să se transforme în acţiuni concrete şi rapide. Ea spune şi că una dintre cele mai importante aşteptări ale fermierilor de la companiile de asigurare este o mai mare transparenţă a modalităţii de calcul a daunelor. „Aş adăuga la acest lucru faptul că ne dorim în piaţa de asigurări  agricole mai multe tipuri de clauze/produse, care sunt prezente în Vest, dar nu sunt disponibile pentru fermierii români: despăgubiri pentru daune calitative sau asigurări parametrice.”

    Cum se implică statul în relaţia dintre fermier şi asigurători în alte ţări? În Austria, riscul de grindină este foarte prezent şi este subvenţionat 50% de către stat, potrivit Georgianei Rusu. În Franţa este subvenţionată primă de asigurare totală, dar de către Uniunea Europeană. Israelul are o societate de asigurări agricole, dar la care coproprietar este 50% statul, iar 50% sunt asiguratorii şi există o cotaţie peste care nu se trece momentul în care fermierii doresc o asigurare.

    ALINDA BĂNICĂ, consultant principal şi fondator, Alinda Bănică Business Consultancy: „România lucrează doar 50% din suprafaţa agricolă (circa 5 milioane de hectare – n.red.). Dacă fermierii ar avea-o pe aceasta asigurată corect, nu ar mai fi atât de vulnerabili din punct de vedere financiar.”