Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar
Aceste crize de obicei se întâmplă în septembrie-octombrie, aşa că puneţi-vă centurile de siguranţă. Majoritatea nu văd această criză venind. Să stăm şi să aşteptăm nu este cea mai bună variantă. Crizele aduc schimbări, graduale sau bruşte. Ceea ce am învăţat este că trebuie să acţionezi, pentru că noua realitate nu va putea fi oprită.
Henk Paardekooper, preşedinte executiv şi CEO al First Bank, la evenimentul ZF/First Bank „Cum putem folosi expertiza businessului american în România
Călin Meteş are o perspectivă interesantă asupra riscului: tot ceea ce facem vine cu o doză de risc, deci scopul nu este acela ca prin deciziile luate să evităm asumarea de riscuri. Astfel, unul dintre conceptele pe care el mizează este cel al pariurilor asimetrice. Acestea implică asumarea acelor riscuri care, dacă se produc, generează o pierdere minimă, asumată, dar care, dacă nu se întâmplă, aduc un câştig substanţial, de câteva ori mai mare decât pierderea maximă potenţială. Este unul dintre princiipile care l-au adus în rolul de Deputy CEO pentru Investiţii al Franklin Templeton International Services, sucursala Bucureşti şi Deputy Portfolio Manager al Fondului Proprietatea.
Domeniul economic m-a atras din adolescenţă, din momentul în care am înţeles din filmele americane ce înseamnă să fii acţionar la o companie. Ideea de a vinde şi de a cumpăra companii, cu toate intrigile şi răsturnările de situaţii specifice filmelor hollywoodiene mi se părea fascinantă şi plină de adrenalină”, descrie Călin Meteş felul în care a ales domeniul în care să îşi construiască parcursul profesional. El a povestit pentru Business MAGAZIN despre paşii pe care i-a făcut până la funcţiile de Deputy CEO pentru Investiţii al Franklin Templeton International Services, sucursala Bucureşti şi Deputy Portfolio Manager al Fondului Proprietatea, unul dintre cei mai importanţi emitenţi listaţi la Bursa de Valori Bucureşti.
Încă din copilărie, Călin Meteş a deprins câteva învăţături care l-au transformat în liderul care este în prezent. Era pasionat de citit, sport, în special fotbal şi îşi aminteşte că era extrem de competitiv, îşi dorea să câştige fiecare meci. „În carieră, mi-am dat seama în timp că obiectivele propuse nu pot fi realizate dacă nu eşti înconjurat de echipa potrivită, oricât de bun ai fi individual. Cititul, cu fiecare lectură, îmi arăta cât de puţine lucruri ştiam despre domeniul respectiv. Am realizat că pregătirea continuă şi lectura zilnică sunt nişte obiceiuri obligatorii în orice domeniu, dacă ne dorim să excelăm”.
Mai târziu, a ales să studieze în domeniul băncilor şi burselor de valori, atât în cadrul studiilor de licenţă, cât şi a unui program masteral, ambele de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Şi-a consolidat pregătirea cu studii teoretice în politică în Bruxelles, dar în momentul în care i s-a oferit prima ocazie a unui job în domeniul investiţiilor, acasă, a decis să se întoarcă pentru acesta: „Absolvind o facultate de profil în domeniul investiţiilor bursiere, eram foarte interesat de o carieră în domeniu. Când a apărut oportunitatea de a mă întoarce la Cluj pentru a mă angaja ca analist de investiţii, pentru a ajuta un important investitor la Bursă cu analizarea companiilor listate, nu am stat prea mult pe gânduri.
Pasiunea pentru Bursă şi posibilitatea de a intra în acest domeniu m-au determinat să mă întorc în ţară.” De altfel, consideră că decizia de a reveni în ţară după efectuarea unui program de studii la Bruxelles şi de a încerca să-şi construiască o carieră aici, într-o perioadă în care majoritatea studenţilor care plecau la studii în străinătate nu se mai întorceau, a fost cea mai riscantă din cariera sa şi a reprezentat un pariu pe care l-a făcut în legătură cu potenţialul de dezvoltare a ţării. „Îmi aduc aminte că trecusem de prima fază a unui proces de obţinere a unei slujbe în cadrul Comisiei Europene la Bruxelles, într-o perioadă în care Comisia angaja foarte mulţi români, ca urmare a faptului că România urma sa adere la UE în circa doi ani. Cu toate acestea, pasiunea pentru piaţa de capital a învins şi am ales să mă întorc în ţară pentru a-mi urma acest vis.” De altfel, atitudinea sa faţă de riscuri, în general, l-a ajutat atât în deciziile de carieră, cât şi în cele legate de investiţii: „Tot ceea ce facem şi întreprindem cuprinde o doză de risc, deci scopul nu este acela ca prin deciziile luate să evităm asumarea de riscuri. Conceptele de protecţie la scădere (engl. downside protection) şi pariuri asimetrice mi se par cele mai eficiente a fi folosite atât în investiţii, cât şi în alte domenii. Aceste concepte implică asumarea acelor riscuri care, dacă se produc, generează o pierdere minimă, asumată, dar care, dacă nu se materializează, produc un câştig substanţial, de câteva ori mai mare decât pierderea maximă potenţială.”
Carte de vizită:
Călin Meteş este Deputy CEO pentru Investiţii al Franklin Templeton International Services Luxemburg, sucursala Bucureşti şi Deputy Portfolio Manager al Fondului Proprietatea. Activitatea sa se concentrează pe investiţiile legate de activitatea Fondului Proprietatea, precum şi pe orice alte investiţii ale Franklin Templeton în România.
S-a alăturat Franklin Templeton în anul 2010, fiind responsabil cu monitorizarea permanentă a companiilor cheie din portofoliul Fondului Proprietatea şi interacţiunea cu stakeholderii acestora, precum şi cu analizarea potenţialelor oportunităţi de investiţii din Europa de Sud-Est pentru fondurile Franklin Templeton. Anterior, a deţinut poziţia de portfolio manager la Raiffeisen Asset Management.
În ultimii 12 ani, a activat ca membru în consiliul de administraţie în mai multe companii de stat şi private din sectoarele energiei, industriei şi infrastructurii. Călin Meteş deţine o diplomă de masterat în bănci şi pieţe de capital şi o diplomă de licenţă în bănci şi burse de valori, ambele de la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj Napoca şi este analist certificat CFA. De asemenea, este membru în Consiliul Director al Asociaţiei Administratorilor de Fonduri (AAF) din România. Sursa: compania
Primul său loc de muncă a fost, astfel, cel de analist de investiţii la Finas Invest în Cluj-Napoca, rol din care avea ca misiune analiza companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti şi de a realiza recomandări investiţionale. „Oportunitatea acestui job a apărut prin intermediul unui fost coleg de facultate, broker la acea vreme, care mi-a făcut cunoştinţă cu cel ce avea să devină primul meu şef şi mentor”, povesteşte el despre postul obţinut în toamna anului 2006. Călin Meteş îşi aminteşte şi valoarea primului salariu – 350 de euro – bani pe care i-a folosit pentru a-şi cumpăra cărţi.
Doi ani mai târziu, după experienţa de analist de investiţii la Finas Invest, a devenit manager de portofoliu la Raiffeisen Asset Management în Bucureşti, unde s-a concentrat pe fondurile de acţiuni din administrarea companiei. Din 2010, odată cu numirea Franklin Templeton ca administrator al Fondului Proprietatea, a devenit unul din cei cinci analişti angajaţi de Mark Mobius pentru a superviza companiile din portofoliul fondului, în număr de peste 90 la acea dată.
Spune că de-a lungul carierei sale a avut şansa de a întâlni mai mulţi oameni excepţionali, de la care a avut multe de învăţat, iar Mark Mobius a fost una dintre aceste persoane. „Cel mai mult m-au impresionat la el etica muncii şi nevoia de a cunoaşte în profunzime o companie înainte de a lua o decizie de investiţii. Acest din urmă aspect reduce riscul luării unor decizii greşite, dar şi oferă mai multă încredere managerului de portofoliu cu privire la ceea ce are de făcut atunci când situaţia economică se deteriorează.” Prima parte a carierei sale s-a desfăşurat într-o perioadă extrem de efervescentă a Bursei, fiindcă vorbim despre anii de vârf, de dinainte de criza financiară din 2008. „Era o perioadă boemă a pieţei de capital autohtone, în care România începea să se conecteze din ce în ce mai puternic la evoluţiile bursiere de pe pieţele de capital dezvoltate. Criza financiară ce a urmat a lovit puternic piaţa de capital românească şi au urmat câţiva ani de reaşezare şi reconstrucţie a încrederii investitorilor în mecanismele pieţei”, rememorează Călin Meteş. Apoi, ultimii ani au adus emergenţa unei noi generaţii de investitori la Bursă în România, aspect ce s-a pliat pe o explozie a numărului de companii antreprenoriale ce au ales să acceseze finanţare prin intermediul pieţei de capital, observă el. „O Bursă cu un număr mare de companii listate, investitori diverşi şi o lichiditate în creştere este semnul unei economii puternice şi mai bine pregătite să reziste unor şocuri viitoare.”
În prezent, din rolul de Deputy CEO pentru Investiţii al Franklin Templeton International Services Luxemburg, sucursala Bucureşti şi Deputy Portfolio Manager al Fondului Proprietatea, misiunea sa este clară: se asigură că obiectivele pe care Franklin Templeton şi le-a asumat faţă de acţionarii Fondului Proprietatea sunt îndeplinite. Aceste obiective au în vedere creşterea valorii companiilor unde Fondul este acţionar şi generarea de randamente pozitive, sustenabile pe termen lung, spune el.
În afară de faptul că Fondul Proprietatea este în prezent unul dintre cei mai importanţi emitenţi listaţi la Bursa de Valori Bucureşti din punctul de vedere al lichidităţii zilnice, tranzacţiile speciale (oferte publice iniţiale, secundare sau vânzările accelerate) realizate de către Fond se ridică la peste 1,1 miliarde euro în perioada 2012-2021, din totalul de aproximativ 2,7 miliarde de euro realizate pe Bursa românească. Cea mai recentă tranzacţie de acest tip a fost realizată în luna ianuarie 2022 şi valoarea acesteia a fost de aproape 200 de milioane de euro. Obiectivele lor viitoare au în vedere listarea altor companii din portofoliu la Bursă, evidenţiind societăţi ca Hidroelectrica sau Salrom, pentru care există deja decizii în acest sens. Cât de importantă este piaţa locală pentru holdingul internaţional pe care îl reprezintă? Călin Meteş spune că obţinerea mandatului de administrare a Fondului Proprietatea de către Franklin Templeton în anul 2010 a reprezentat cel mai mare mandat extern la nivel de active câştigat de către administratorul american în întreaga sa istorie, Franklin Templeton administrând în total, la nivel global, la sfârşitul lunii aprilie 2022 active totale nete de aproximativ 1.455 miliarde de dolari. Fondul Proprietatea deţinea la sfârşitul lunii aprilie 2022 active totale nete de 3,41 miliarde dolari, ceea ce reprezintă peste 15% din totalul activelor din pieţe emergente administrate de către divizia Franklin Templeton Emerging Markets Equity, din care biroul local face parte. „În acest context, mandatul Fondului Proprietatea este foarte important pentru Franklin Templeton, iar succesul obţinut de către Fond în ultimii 12 ani este dovada susţinerii şi implicării pe care cei la Franklin Templeton le-au oferit echipei locale în tot acest timp”, argumentează el.
Listarea Hidroelectrica este un eveniment despre care credem că va reprezenta cea mai importantă tranzacţie din istoria bursei româneşti şi va aduce România pe radarul investiţional al celor mai mari fonduri de investiţii din lume.
Călin Meteş, Deputy CEO pentru Investiţii al Franklin Templeton International Services Luxemburg, sucursala Bucureşti şi Deputy Portfolio Manager al Fondului Proprietatea
În cei 12 ani de la intrarea sub umbrela holdingului american, Fondul Proprietatea a distribuit aproximativ 4,4 miliarde de dolari sub formă de dividende sau răscumpărări de acţiuni către acţionarii săi de când Franklin Templeton a preluat administrarea: „Eforturile noastre se concentrează în continuare pe generarea de câştiguri pentru acţionarii noştri, prin maximizarea valorii companiilor din portofoliu”.
Principalul obiectiv al Fondului Proprietatea în următoarea perioadă este legat de listarea la Bursă a companiei Hidroelectrica: „Este un eveniment despre care credem că va reprezenta cea mai importantă tranzacţie din istoria bursei româneşti şi va aduce România pe radarul investiţional al celor mai mari fonduri de investiţii din lume”.
Când se va întâmpla însă această mult aşteptată listare? „Hidroelectrica va fi listată până la finalul acestui an sau cel mai târziu la începutul anului 2023, prin oferirea unui pachet de 15% din capitalul companiei, care în acest moment, pe baza evaluării în activul Fondului Proprietatea, este estimat la peste 1,7 miliarde euro. Au fost făcuţi paşi importanţi, aprobările din partea acţionarilor au fost obţinute, consultanţii juridici şi equity advisors sunt selectaţi şi au început să lucreze deja la acest proces. Urmează ca în scurt timp să fie selectat şi consorţiul de bănci care se va ocupa de ofertă. Dat fiind interesul mare al investitorilor pentru această companie, care operează în sectorul producţiei de energie electrică din surse verzi, sustenabile, credem că va fi o listare de succes şi de referinţă pentru întreaga regiune.”
Absolvind o facultate de profil în domeniul investiţiilor bursiere, eram foarte interesat de o carieră în domeniu. Când a apărut oportunitatea de a mă întoarce la Cluj pentru a mă angaja ca analist de investiţii, pentru a ajuta un important investitor la bursă cu analizarea companiilor listate, nu am stat prea mult pe gânduri. Pasiunea pentru bursă şi posibilitatea de a intra în acest domeniu m-au determinat să mă întorc în ţară.
Călin Meteş, Deputy CEO pentru Investiţii al Franklin Templeton International Services, sucursala Bucureşti şi Deputy Portfolio Manager al Fondului Proprietatea
Vorbind despre caracteristicile pieţei româneşti de investiţii, Călin Meteş menţionează, în primul rând, faptul că evaluările companiilor româneşti listate la Bursă sunt atractive, în raport cu cele ale altor companii similare de pe alte pieţe. De asemenea, punctează el, stabilitatea monedei naţionale este importantă pentru investitorii străini, care sunt sensibili la randamentele reale oferite în valută forte. Dintre dezavantaje, menţionează adâncimea redusă a pieţei, care se traduce printr-o lichiditate scăzută faţă de ce ar putea oferi Bursa românească, dacă o privim din prisma mărimii economiei, lipsa unor companii listate din sectoare de interes pentru investitori (consum, tehnologie), precum şi oferta relativ scăzută de instrumente financiare, ceea ce reduce apetitul investiţional.
Ce urmează, în contextul atipic pe care îl traversăm? Călin Meteş este optimist în legătură cu oportuntiţile de investiţii, în ciuda condiţiilor economice actuale caracterizate de inflaţie în creştere şi instabilitate politică la nivel regional. „Oportunităţile de investiţii excelente există, dar necesită mai multă muncă şi analiză pentru a putea fi detectate. Anumite sectoare, cum ar fi cel al energiei, se situează într-o poziţie foarte bună de a capitaliza oportunităţile din piaţă, în condiţiile în care preţul energiei oferă în general o protecţie bună împotriva inflaţiei.” De asemenea, la nivelul individual al fiecărei companii, deciziile de business au în vedere trendul general de creştere a costurilor de finanţare bancare, ca urmare a majorării ratelor dobânzii, ceea ce pune presiune suplimentară asupra poziţiei financiare în cazul companiilor mai puţin pregătite: „În acest context, piaţa de capital reprezintă o alternativă de atragere de capital excelentă, superioară finanţării bancare şi demonstrează încă o dată importanţa existenţei de surse alternative, pe care companiile să le poată accesa în condiţii diferite de piaţă”.
Întrebat cum şi-ar descrie cariera în câteva cuvinte, Călin Meteş foloseşte sintagma „învăţarea continuă”: „Nu cred că aş fi putut ajunge vreodată unde am ajuns, dacă nu aş fi avut determinarea de a învăţa în fiecare zi ceva nou”. Provocări? „Munca în consiliile de administraţie aferente companiilor din portofoliul Fondului Proprietatea, cu precădere a celor cu acţionariat majoritar de stat, a reprezentat cea mare provocare a carierei mele de până acum. Activitatea de membru în aceste consilii şi efortul de a introduce elemente de guvernanţă corporativă, ce privesc respectarea drepturilor acţionarilor minoritari a fost şi este în continuare un proces extrem de solicitant. Singura modalitate de a depăşi aceste provocări este perseverenţa în efortul de a introduce la nivelul companiilor un cadru echilibrat de luare a deciziilor, care să aibă în acelaşi timp în vedere interesele tuturor celor implicaţi. În acest context, fermitatea este foarte importantă, iar abdicarea de la principiile unei bune guvernanţe corporative este de neconceput, chiar dacă acest lucru presupune uneori luarea unor decizii deloc confortabile.”
Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business Magazin.
Pentru unii investiţiile la bursă sunt o modalitate de a-şi suplimenta veniturile, în timp ce pentru alţii sunt un mijloc de îmbogăţire. Sunt persoane care investesc strict din pasiune, iar motivul altora este să-şi asigure un alt (fel de) fond de pensie. Nicoleta Bărbătescu a avut primul contact cu bursa în 2006, dar la scurt timp a ieşit din piaţă, odată cu apariţia primului copil. Nişte acţiuni uitate prin portofoliu au făcut-o să reintre însă în ringul bursier zece ani mai târziu, iar astăzi spune că investiţiile reprezintă jobul care îi peRmite să petreacă mai mult timp cu familia.
Să investesc la Bursă este un loc de muncă cu normă întreagă care mi-a oferit posibilitatea să-mi fac programul aşa cum am nevoie şi să pot acorda mai multă atenţie copiilor. Pentru mine asta a fost foarte important”, spune Nicoleta Bărbătescu, în vârstă de 44 de ani. Absolventă a Facultăţii de Contabilitate şi informatică de gestiune din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, pe Nicoleta a atras-o ideea investiţiilor citind în presa financiară despre companii listate la Bursă. În 2006 şi-a deschis primul cont de tranzacţionare. „Când am început să investesc nu aveam un plan sau o strategie, făceam mai mult trading şi foloseam banii pentru diverse achiziţii mai mari. A fost perioada în care am experimentat cele mai multe biasuri cognitive (erori de gândire n.r.) – FOMO (fear of missing out – n.r.), efect de turmă etc. – dar de fapt nici nu ştiam ce sunt”, mărturiseşte investitoarea. Primele „cumpărături” au fost acţiuni la Banca Transilvania, la Albalact şi la unele din cele cinci societăţi de investiţii financiare (SIF-uri) prezente la Bursa locală.
Nu-şi mai aduce aminte exact cu câţi bani a intrat în piaţă, dar ştie că a fost o sumă modică pentru că nu avea economii mari. Prezenţa ei activă la Bursă nu a durat însă mult. „În 2007, când am născut şi primul copil, priorităţile mi s-au schimbat şi am vândut mare parte din portofoliu. Am rămas în piaţă, dar cu o sumă mică ce a fost «măturată» oricum de criza din 2008”, continuă Nicoleta Bărbătescu. Au urmat câţiva ani în care a stat departe de Bursă, dar cum în viaţă nimic nu este întâmplător, în cont îi rămasese un pachet de acţiuni primite gratuit de la Banca Transilvania de care uitase complet. Aşa a început să investească din nou în 2016-2017, când a reuşit şi să-şi contureze o strategie proprie.
PROFIL DE INVESTITOR
NUME: Nicoleta Bărbătescu
VÂRSTĂ: 44 de ani
PROFESIE: economist
OCUPAŢIE: investitor
INVESTEŞTE: full-time
„Am înţeles puterea dobânzii compuse şi mi-am făcut un plan pe termen lung. Strategia pe mare parte din portofoliu este buy and hold (cumpărare şi menţinere n.r.) atât timp cât fundamental nu au loc schimbări majore în companie sau în domeniul în care aceasta activează. Cu 15% din portofoliu fac trading”, spune ea. La Bursa de Valori Bucureşti, unde are cele mai mari plasamente, investitoarea are un portofoliu concentrat în proporţie de 60% pe piaţa principală, în timp ce 40% din investiţii sunt pe piaţa AeRO. Sectoarele predominante sunt cel medical (24%), IT (19%), financiar-bancar (22%) şi energie (11%). „Chiar dacă este o piaţă emergentă şi are un risc mai mare faţă de pieţele dezvoltate, consider că am un avantaj – cunosc piaţa, jucătorii, folosesc produsele companiilor în care investesc. Aş vrea ca mai multe companii să profite de avantajele pe care le oferă listarea la Bursă”, afirmă investitoarea, care şi-ar dori să vadă listate companii precum Dedeman şi Farmacia Tei, dar şi altele din IT şi agricultură.
Cele mai mari deţineri ale sale sunt la MedLife (24%), Banca Transilvania (12%), OMV Petrom (11%), Norofert (9,7%) şi Simtel Team (7,9%). MedLife este şi compania pe care o are în portofoliu de la listarea din 2016 şi despre care spune că i-a confirmat spusele investitorului american Warren Buffet, că „pe termen scurt piaţa este o maşină de vot, iar pe termen lung este un cântar”. „MedLife mi-a adus şi cel mai mare câştig în 2021. Anul trecut a fost însă unul deosebit, cu randamente mari, nu trebuie luat ca reper. Obiectivul meu este să am un randament constant de două cifre”, adaugă Nicoleta Bărbătescu. Deşi cea mai mare parte a investiţiilor ei este în acţiuni listate la Bursa românească, Nicoleta a început recent să-şi construiască şi un portofoliu format din ETF-uri (fonduri tranzacţionabile) cu expunere pe indicele american S&P 500 şi pe alte pieţe. De asemenea, are şi o alocare de 3% pe criptomonede, investiţii care prezintă un grad de risc ridicat. Totuşi, spune ea, sunt bani pe care şi-a asumat că-i poate pierde.
Mai întâi, investiţii în educaţie
„Modul în care este privită Bursa este o problemă. Românii încă mai au amintiri despre Caritas sau Safi şi mulţi au rămas cu frica de a-şi pierde economiile şi mai ales cu ideea greşită că Bursa este un joc de noroc. Pentru mulţi este mai la îndemână să rişte bani la pariuri – dovadă stau casele de pariuri pe care le găseşti la tot pasul – decât să investească la Bursă pentru un potenţial câştig. Suntem deficitari la capitolul educaţie financiară”, consideră Nicoleta Bărbătescu. În urmă cu 10-15 ani, campaniile de educaţie financiară pentru populaţie erau aproape inexistente, iar promovarea investiţiilor la Bursă se făcea mai mult din gură-n gură.
Dacă atunci nu erau atât de numeroase locurile de informare ale investitorilor şi nici înlesnită socializarea între aceştia, astăzi este esenţial ca ei să poată separa zgomotul de informaţie şi să navigheze prin multitudinea de surse pentru a alege ştirile de calitate. Ei bine, ceea ce stă la baza acestui filtru este în primul rând educaţia financiară. „Pentru cineva care vrea să devină investitor, sfatul meu este să investească mai întâi în educaţie. Ca în orice alt domeniu, riscul în investiţii apare atunci când nu ştii ce faci. Riscul naşte speranţa, iar când speri ceva, înseamnă că nu te-ai pregătit destul de bine sau nu ai luat o decizie bună. Riscul apare atunci când nu cunoşti regulile de circulaţie, dar eşti la volan. Apare când vrei să investeşti şi nu te educi înainte de toate”, afirmă investitoarea.
Nicoleta Bărbătescu îşi doreşte ca românii să înceapă să înţeleagă cum funcţionează Bursa şi cum pot profita de oportunităţile pe care aceasta le oferă. Pieţei noastre de capital îi lipseşte lichiditatea şi avem nevoie de mai multe companii la bursă, dar în mai mare măsură ne lipseşte nouă educaţia financiară, spune ea. „Atata vreme cât nu înţelegem că bursa este despre investiţii şi nu este un joc de noroc, că «investim la Bursă» şi nu «jucăm la Bursă», va fi destul de greu.
Tocmai din acest motiv am creat un grup de Facebook, ABC-ul Investiţiilor, în care discutăm subiecte de educaţie financiară şi investiţii pornind de la noţiunile de bază, care din punctul meu de vedere ar trebui să fie aprofundate încă din adolescenţă şi care sunt esenţiale în educaţia unui adult.” Nicoleta Bărbătescu mai spune că un investitor începător ar trebui să cumpere treptat şi cu sume mici, să înveţe din greşeli şi apoi să facă investiţii din ce în ce mai mari. În ceea ce priveşte momentul potrivit în care în care să începi să investeşti, ea spune că a fost ieri, dar dacă l-ai ratat, un moment la fel de potrivit este şi astăzi. „Când acţiunile sunt ieftine este cel mai bine să investeşti, însă nu poţi nimeri momentul perfect. Ar însemna să stai cu o sumă mare de bani economisită mai mulţi ani şi să aştepţi momentul perfect de intrare, care de cele mai multe ori este atunci când piaţa este jos şi dominată de panică. Îţi trebuie un psihic foarte tare să-ţi investeşti economiile când toată lumea vinde în panică şi toţi strigă «criză»”, conchide Nicoleta Bărbătescu.
Dicţionarul investitorului:
Dobândă compusă (sau efectul compus) este acea dobândă pe care o primim astăzi pentru banii pe care i-am primit în trecut ca dobândă şi pe care i-am reinvestit. Putem spune altfel că este dobânda la dobânda reinvestită. Aceasta se aplică în cazul unui credit, într-un business, dar şi în cazul investiţiilor în piaţa de capital. Investitorii la Bursă văd dobânda compusă ca pe un randament investiţional reinvestit. Aceştia beneficiază de efectul compus atunci când reinvestesc dividendele pe care le primesc de la companiile sau ETF-urile din portofoliu. Efectul se vede mai accentuat în timp, cu cât perioada de investiţie este mai mare, cu atât dobânda compusă îşi arată mai mult puterea.
Tema educaţiei financiare la români şi economisirea revine constant în discuţiile curente, de bârfă corporatistă, pozitivă. La un moment dat, una dintre Ioanele din redacţie se/ne întreba ce rost are să pui bani deoparte când eşti tânăr, când ai putea să faci multe lucruri acum? Ce să faci cu ei când ieşi la pensie, la bătrâneţe, pentru că atunci nu prea poţi să mai faci mare lucru? Asta dacă mai apuci pensia, cum le place corporatiştilor să spună.
Mi-am amintit de întrebarea ei retorică când am văzut săptămâna trecută un sondaj realizat de CEC Bank cu ajutorul platformei FinZoom.ro. Conform sondajului, 66,5% dintre români au declarat că nu au niciun fel de economii. Dintre cei care au reuşit să pună bani deoparte, cei mai mulţi – 77,6%, au economii de-o viaţă sub 10.000 de euro. La polul opus, economii de peste 20.000 de euro reuşesc să aibă doar 9,8% dintre respondenţi. 52% dintre cei chestionaţi afirmă că nu reuşesc să pună bani deoparte, 21,8% economisesc sub 300 de lei/lună, 13,6% economisesc între 300 şi 600 de lei, 5,8% economisesc între 600 şi 1.000 de lei şi doar 6% reuşesc să economisească lunar peste 1.000 de lei.
Cash-ul este metoda preferată de ţinere a economiilor – 49,7%. Concluzia Ioanei este că mai bine îţi trăieşti clipa când eşti tânăr, pentru că mai încolo nu se ştie. Parcă pentru această concluzie s-au făcut city breakurile, magazinele de haine de tip fast-forward, noile modele de maşini pe care să le schimbi odată la 5 ani, cluburile de vineri şi sâmbătă seara, ieşirile de weekend cu fetele şi băieţii la un prosecco şi îngheţată şi nu în ultimul rând creditele de consum şi de vacanţă. Dacă nu ai bani disponibili la un moment dat dar vrei să pleci într-o scurtă vacanţă, creditul te aşteaptă, la fel ca şi cardul de credit. În privinţa achiziţiei unui apartament, aici lucrurile se schimbă puţin, pentru că încă avem în mintea noastră dorinţa de a deţine o proprietate. Cu banii economisiţi de părinţi se constituie avansul, iar restul se plăteşte din salariul de corporatist. Şi mai rămân şi bani pentru consum.
Ultimele două generaţii gândesc puţin altfel decât părinţii şi bunicii lor. Pentru aceştia, un serviciu stabil, o familie, copii, o casă şi o vacanţă de două săptămâni la mare era ceva sfânt. Pentru noile generaţii, în afară de casă (dar şi aici această idee este pusă la îndoială), aproape nimic nu mai este valabil. Într-un fel sau altul, noua generaţie se uită la părinţii lor şi în mintea lor îşi spun că nu ar vrea să aibă viaţa/soarta lor. În anii ’90 şi chiar la începutul anilor 2000, salariile şi economiile lor au fost spulberate de inflaţie şi de creşterea cursului valutar leu/dolar/euro. Au strâns din dinţi şi din curea pentru a pune ceva deoparte, pentru a avea un cont de economii şi mai degrabă pentru zile negre, de criză, decât pentru distracţie, pentru a trăi clipa. Salariile au fost cele care au fost şi fiecare a tras de fiecare leu atât cât a putut. Mulţi au plecat la muncă în afară, lăsând în spate o familie cu speranţa că vor strânge şi ceva bani, ca urmaşii să nu aibă aceeaşi soartă.
Noile generaţii au salarii mai mari decât părinţii lor şi mult mai mari decât pensiile bunicilor, dar şi o dorinţă de a cheltui mai mare, pentru a face faţă ritmului vieţii şi anturajului în care îşi petrec viaţa. Până la urmă nu este ceva rău, chiar deloc, pentru că poţi să faci lucruri, poţi să vezi lucruri pe care la pensie nu ai mai putea să le faci, nu mai ai energie şi nici determinare. Atunci, băile termale sunt nişte tovarăşi mai buni decât cluburile sau plajele exotice. Nu ştiu dacă sondajul realizat de CEC Bank se adresează corporatiştilor, dar ştiu sigur că se pun mai puţini bani deoparte de către aceştia. Fiecare îşi face socoteala astfel încât să se bucure de city-breakuri sau de vacanţe mai interesante. Este adevărat că Mamaia, şi acum Neptun-Olimp, au devenit mai scumpe decât foarte multe destinaţii din afară. Hainele stau mai bine pe tine la 20-30-40 de ani decât la 60-70 de ani. Nu trebuie să călătoreşti cu geanta plină de medicamente şi nu oboseşti atât de repede acum.
Când eşti tânăr, problema cazării nu este atât de importantă, iar stingerea la ora 10 seara pentru odihnă nu este în topul listei de priorităţi. Dacă pentru părinţii şi bunicii noştri a lăsa copiilor, a da copiilor ceva, asta însemnând o anumită sumă de bani, era o prioritate, pentru noile generaţii această idee începe să se disipe, să nu mai fie atât de importantă. Ţi-am plătit şcoala, nu mai am bani şi pentru casa ta. Aşa că trebuie să te duci la muncă – pare să fie ideea care a încolţit în mintea noii generaţii. Băncile ar vrea să aibă din partea românilor o economisire constantă şi sigură, dar în acelaşi timp ar vrea să dea şi credite de consum şi de vacanţă, ca să nu mai vorbesc de creditele ipotecare. În aceste condiţii, creditele trebuie să le iei când eşti tânăr şi economisirea să fie la pensie, mai ales că speranţa de viaţă este mai mare.
(cristian.hostiuc@zf.ro)
Active (2021): 50,6 mld lei
Profit net( 2021, estimat, neauditat): 355 mil lei
Număr de angajaţi (la final de 2021): 5.414
CARTE DE VIZITĂ
• Mihaela Popa s-a alăturat echipei de conducere a CEC Bank, în calitate de vicepreşedinte coordonator al diviziei Corporate din septembrie 2007, anterior ocupând poziţia de director vânzări ‒ Sucursala Municipiului Bucureşti, din cadrul CEC Bank;
• Începând cu octombrie 2019, ocupă funcţia de director – prim-vicepreşedinte al Comitetului de Direcţie al Băncii;
• Absolventă a Academiei de Studii Economice, Facultatea Finanţe-Bănci, are o experienţă de peste 30 de ani în sectorul bancar, în bănci precum: Banca Română de Comerţ Exterior (B.R.C.E.), Banca Italo Romena şi Raiffeisen Bank.
Să ai o reputaţie impecabilă, să prezinţi încredere şi să fii un bun profesionist sunt calităţile cheie ale unui bancher bun. Pe parcursul întregii cariere, am încercat să insuflu aceste calităţi oamenilor din jurul meu şi să cresc o nouă generaţie de profesionişti în banking.
Profilul Mihaelei Popa a fost inclus în ediţia din acest an a anuarului „100 Cele mai puternice femei din business”.
Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business Magazin.
Cine spune că investiţiile sunt pentru oameni mari, nu l-a cunoscut pe Răzvan Mihăescu, care la doar 16 ani stăpâneşte noţiunile de bază ale pieţei de capital şi o urmăreşte îndeaproape. Pasionat de afaceri de mic, Răzvan investeşte la bursă de doi ani şi spune că după liceu îşi doreşte să continue studiile în domeniul financiar. Visul lui? Să ajungă manager de fond de investiţii.
„Am început să investesc la Bursă în 2020, la vârsta de 14 ani, cu puţin timp înainte de starea de lockdown din pandemie. Pasiunea pentru afaceri, alimentată de câteva jocuri pe telefon, m-a ajutat să descopăr acest domeniu şi să iau decizia de a investi”, povesteşte Răzvan Mihăescu, posibil cel mai tânăr investitor activ al Bursei de la Bucureşti.
Răzvan este elev în clasa a zecea la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Slobozia şi investeşte dintr-a opta. Minor fiind, şi-a deschis cont de tranzacţionare sub tutela părinţilor, care au urmat cursurile Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi au urmat drumul antreprenoriatului, spune el. Probabil de la ei a învăţat încă de mic că „afacerile se cumpără şi se vând pe baza unor fundamente”.
Care sunt planurile lui de viitor? „Având în vedere că sunt elev, încerc să dedic cât mai mult timp posibil activităţii de investiţii, dar fără să neglijez atribuţiile şcolare. Sunt pasionat de analize financiare şi îmi place să fac asta la emitenţii pe care îi urmăresc. Am început investiţiile de la o vârstă foarte fragedă, dedic foarte mult timp acestei activităţi şi mi-ar plăcea să continui studiile şi să lucrez în acest domeniu”, spune tânărul investitor.
PROFIL DE INVESTITOR
NUME: Răzvan Mihăescu
VÂRSTĂ: 16 ani
OCUPAŢIE: elev
INVESTEŞTE: pentru independenţă financiară
Pentru Răvan, investiţiile sunt o pasiune care, în viitor, şi-ar dori să se transforme într-un full-time job. Visul lui este să ajungă manager de fond, dar i-ar plăcea să treacă prin experienţa mai multor funcţii, cum ar fi cea de analist financiar sau cea de broker de acţiuni, pentru a înţelege mai bine cum funcţionează mecanismele pieţei de capital. Afirmă că vrea să vadă valoarea intrinsecă în investiţiile pe care le face, că acestea generează valoare adăugată pentru investitori. „În primul rând mă uit la modul în care s-a dezvoltat compania din punct de vedere financiar în ultimii ani, apoi la perspectivele de creştere ale acesteia pe viitor. În general caut companii stabile, care prezintă un anumit nivel de maturitate în situaţiile lor financiare şi care au o politică de recompensare a investitorilor. De asemenea, vizionez şi citesc ştiri şi interviuri despre emitenţi pentru a identifica competenţa echipei de management şi modul de gândire al acesteia”, adaugă el.
Răzvan mai spune că a avut ocazia să participe la câteva plasamente private de acţiuni, însă până acum nu a subscris la niciunul. Totuşi, este atent în permanenţă la noile companii care doresc să se listeze la Bursă. La deschiderea contului, a adăugat 3.000 de lei şi de atunci îl alimentează cu bani o dată la trei luni. A mai marcat la piaţă, dar nu a retras nimic din cont şi nici nu plănuieşte să facă asta curând. Portofoliul lui se ridică astăzi la câteva mii de euro. „Personal, am fost plăcut impresionat de lejeritatea cu care am putut deschide un cont având în vedere că toată operaţiunea s-a desfăşurat online, iar procesul a fost unul foarte rapid. Momentan sunt investit doar în acţiuni, exclusiv la BVB, dar urmăresc atent şi piaţa obligaţiunilor. Rareori tranzacţionez şi produse structurate, cum ar fi certificatele Turbo”, continuă Răzvan Mihăescu.
Investiţiile sale i-au adus un randament de aproape 40% în 2021, cel mai mare câştig venind din deţinerile la compania de securitate cibernetică SafeTech Inovations şi la producătorul local de petrol şi gaze OMV Petrom. De altfel, OMV Petrom este una din primele sale achiziţii, alături de grupul de IT&C Bittnet Systems. Niciuna din cele trei însă nu se mai află astăzi în portofoliul lui.
„Când a început criza de sănătate, aveam un procent foarte mare de cash în portofoliu, dat fiind faptul că eram la începutul carierei mele de investitor şi nu făcusem prea multe investiţii. Trebuie să recunosc că am fost puţin îngrijorat de evoluţia viitoare a economiei şi de momentul în care aceasta avea să-şi revină, dar nu m-am panicat şi am continuat să investesc şi să mă documentez. Din ultimele crize am învăţat faptul că economia este ciclică, iar după o anumită perioadă de creşteri, trebuie să urmeze şi scăderi sau încetiniri economice. De aceea, urmăresc constant diferiţi indicatori macroeconomici şi încerc să am o diversificare sectorială cât mai bună”, afirmă el.
Astăzi, sectorul predominant din portofoliul investitorului este cel energetic, prin prisma deţinerii la Fondul Proprietatea (35%), care la rândul său are 20% din Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie electrică al României. Urmează sectorul materialelor de construcţii, unde are deţineri la holdingul de materiale de construcţii Roca Industry (21%) şi la producătorul de materiale de construcţii Cemacon Cluj (11%).
De asemenea, mai are investiţii la transportatorul fluvial Transport Trade Services (6%), Banca Transilvania (16%) şi producătorul de vinuri Purcari (11%). Care este strategia sa? „Cu toate că sunt tânăr, mă consider un investitor de modă veche, care se bazează pe strategia value investing, dar sunt dispus să îmi asum şi riscuri suplimentare atunci când remarc o oportunitate în piaţă. Caut mereu companii subevaluate care sunt favorizate de contextul economic şi pot creşte din punct de vedere fundamental de pe urma acestuia. Atunci când cumpăr o acţiune, în general încerc să identific companii subevaluate, ale căror fundamente să fie reflectate la un moment dat şi în preţul acţiunii.”
Răzvan Mihăescu spune că efervescenţa listărilor din ultimii ani a fost benefică prin prisma companiilor care au deschis noi sectoare de activitate la bursa românească, iar pe viitor ar vrea să vadă listaţi mai mulţi jucători din domeniul energiei regenerabile. De asemenea, consideră că producătorii de energie rămân cei mai favorizaţi la momentul actual datorită creşterii semnificative a preţurilor la curent electric şi gaze. „În ultimele săptămâni am urmărit atent atât evoluţia pieţei locale, cât şi a contextului macroeconomic, având în vedere că avem de-a face cu o schimbare de paradigmă a pieţei. În această perioadă am făcut câteva achiziţii la companiile în care am încredere că vor trece cu bine peste această perioadă.
În acest moment aş sta departe de companiile cu grad mare de îndatorare din cauza presiunii inflaţioniste şi a creşterii ratelor dobânzilor, care ar putea reprezenta probleme majore pentru companiile din această categorie”, adaugă investitorul. Recomandarea lui Răzvan pentru investitorii începători este să aibă o bază de cunoştinţe înainte de face pasul în ringul bursier şi să fie conştienţi la riscurile la care se expun prin investiţiile făcute. Dacă vorbim de „momentul potrivit”, din punctul lui de vedere acesta este este chiar după o documentare temeinică privind modul de funcţionare a pieţelor de capital şi conştientizarea riscurilor fiecărei investiţii. Până la împlinirea aspiraţiilor de viitor, în faţa micului investitor rămâne un alt motiv pentru care să fie prezent pe Bursă, poate şi cel mai întâlnit. „Doresc să ating independenţa financiară pe termen lung, construind un portofoliu cât mai diversificat şi stabil, care să îmi aducă un venit pasiv consistent”, susţine Răzvan Mihăescu.
Dicţionarul investitorului:
Produsele structurate sunt instrumente financiare hibrid care reprezintă obligaţii financiare ale unui emitent faţă de deţinătorii acestora şi care includ o componentă derivată de natură de modifice profilul de risc şi randamentul instrumentelor respective. Ca şi în cazul produselor derivate, activele suport ale produselor structurate pot fi un alt instrument financiar, de exemplu acţiuni, un indice bursier sau valutar, rata dobânzii, mărfuri, coşuri sau combinaţii între aceste instrumente sau valori, precum şi orice alt activ, indicator sau unitate de măsură. În general emitenţii produselor structurate sunt instituţii financiar-bancare. La Bursa de Valori Bucureşti pot fi admise la tranzacţionare produse structurate de natura certificatelor şi warantelor, dar sunt disponibile certificate de investiţie (Index) şi certificatele de tip Turbo. Certificatele Index urmăresc evoluţia unui activ unu la unu, fiind recomandate investitorilor pe termen mediu şi lung, riscul unei astfel de investiţii fiind egal cu riscul de piaţă. Certificatele Turbo sunt instrumente caracterizate de efect de levier (multiplicare a randamentului), adică au un risc mai ridicat decât riscul de piaţă, fiind destinate investitorilor cu o strategie de tranzacţionare activă, în general speculatori. Ele pot fi atât Turbo Long, cât şi Turbo Short, ceea ce oferă posibilitatea investitorilor de a profita atât de creşterea (Long), cât şi de scăderea (Short) activului suport.
În aprilie, multă lume a răsuflat uşurată când preşedintele Franţei a câştigat un nou mandat în faţa Marinei Le Pen. UE numai de un Trump european nu are nevoie când ruşii bat la porţile Uniunii cu tancuri şi rachete de croazieră. Ce ar incrimina-o mai mult pe extremista franceză în ochii lumii civilizate ar fi că a primit bani de la Kremlin. Se pare că, indirect, acest lucru este posibil să se fi întâmplat deja.
Principala rivală a lui Emmanuel Macron a primit bani de campanie, câteva milioane de euro, şi de la Viktor Orbán, premierul considerat autocrat al Ungariei. Orbán este ultimul dintre liderii europeni care i-a mai rămas prieten preşedintelui Rusiei Vladimir Putin. Guvernul maghiar primeşte, la rândul lui, bani, şi nu puţini – câteva miliarde de euro –, de la Rusia. Le Pen a primit un împrumut de la o bancă maghiară la insistenţele lui Orbán. Pentru această bancă, partidul de guvernământ a pregătit un viitor la propriu colosal, scrie Financial Times. Instituţia de la care Le Pen a primit bani este parte din proiectul a ceea ce ar trebui să devină una dintre cele mai mari bănci din ţară şi din regiune şi un instrument de forţă financiară şi influenţă pentru Fidesz.
În spatele viitorului colos se ascund şi alte lucruri interesante. Unul ar fi că la noua bancă are interese fiul guvernatorului bancii centrale maghiare, un fost prieten al lui Orbán devenit critic înverşunat. Banca centrală supraveghează întregul sistem bancar maghiar, iar faptul că fiul guvernatorului a ajuns într-o poziţie în care poate profita financiar de succesul instituţiei de credit arată cum guvernul Orbán şi-a asigurat bunăvoinţa tatălui. Un alt fapt interesant este cum predicţiile şi comentariile analiştilor băncii sunt favorabile sau justifică politicile guvernului Orbán. Altul ar fi cum prin această bancă se creează o legătură mortală între oamenii de afaceri prieteni cu Orbán sau aliaţi ai partidului de guvernământ şi chiar economia ţării.
Luna aprilie a fost specială şi pentru Orbán, nu doar pentru Macron sau Le Pen. Un vânt rece sufla peste Budapesta când liderul iliberal al Ungariei a urcat pe scenă pentru discursul de victorie în alegeri. După ce şi-a asigurat al patrulea mandat succesiv, Orbán radia de bucurie când s-a adresat unei mici mulţimi de credincioşi ai partidului Fidesz adunaţi în faţa Balenei, un centru de conferinţe elegant în formă de peşte, lângă Dunăre. „Cu siguranţă suntem într-o formă bună”, a spus el în veselia generală şi în aplauzele publicului. „Victoria este atât de mare încât poţi s-o vezi de pe Lună.”
În apropiere, un grup de bancheri cu legături strânse cu elita din jurul premierului răsuflau şi ei uşuraţi. Orbán, cu un palmares la conducerea unei ţări de neegalat în Europa, le-a susţinut de ani de zile efortul de a fuziona trei dintre cele mai mari bănci ale ţării într-o singură instituţie, în speranţa că aceasta va servi obiectivelor sale politice la fel de mult ca şi clienţilor. Victoria sa a însemnat că proiectul Magyar Bankholding va merge cu siguranţă înainte. Într-adevăr, procesul de geneză bancară era deja în curs. În aceeaşi noapte, fuziunea a făcut primii paşi. Seara votului a fost aleasă pentru sincronizarea unora dintre sistemele primilor doi membri, Budapest Bank şi MKB Bank. Takarékbank, al treilea partener, urmează să se alăture în 2023. Fuziunea a decurs fără probleme, sistemele funcţionau.
Seara votului a fost aleasă pentru sincronizarea unora dintre sistemele primilor doi membri, Budapest Bank şi MKB Bank. Takarékbank, al treilea partener, urmează să se alăture în 2023. Fuziunea a decurs fără probleme, sistemele funcţionau. Şi Orbán îşi avea asigurată funcţia timp de cel puţin încă patru ani: poate suficient timp pentru ca aşa-numita „superbancă” să se maturizeze. Bankholding lua viaţă, fiind menită să ofere sistemului politic al lui Orbán o coloană vertebrală-financiară solidă.
Şi Orbán îşi avea asigurată funcţia timp de cel puţin încă patru ani: poate suficient timp pentru ca aşa-numita „superbancă” să se maturizeze. Bankholding lua viaţă, fiind menită să ofere sistemului politic al lui Orbán o coloană vertebrală – financiară solidă. Când Orbán a preluat puterea în 2010, partidul său Fidesz a spus că va guverna în cadrul unui „Sistem Naţional de Cooperare” (NER) în baza căruia toţi membrii societăţii se vor uni în urmărirea unor obiective comune. În practică, NER a devenit treptat o reţea de instituţii de stat şi afaceri selectate, conduse de obicei de prietenii şi aliaţii lui Orbán, despre care grupurile de protecţie a drepturilor spun că se ajută reciproc pentru a susţine regimul iliberal al prim-ministrului.
Liderii UE l-au acuzat pe Orbán că a direcţionat subvenţiile UE şi contractele de achiziţii publice către această reţea pentru a cultiva loialitate şi a-şi întări regimul. Guvernul său neagă acest lucru, dar acum se confruntă cu o lipsă de finanţare, deoarece UE a blocat fonduri de redresare postpandemie în valoare de 7,2 miliarde de euro din cauza problemelor privind statul de drept şi corupţia. Iar guvernul a cheltuit nebuneşte pe măsuri sociale pentru a se asigura că cea mai mare parte a voturilor se duc la Fidesz. O mare bancă privată precum Bankholding ar putea ajuta la stimularea economiei Ungariei. Guvernul spune că scopul fuziunii este de a crea o bancă „importantă din punct de vedere strategic” care va ajuta la a face sectorul bancar al Ungariei mai sigur şi mai eficient.
Dar o instituţie de credit care cooperează îndeaproape cu guvernul şi poate chiar primeşte instrucţiuni de la acesta ar accelera şi dezvoltarea economiei hibride simbolizate de NER, spun bancheri de top. „În afară de profiturile directe şi finanţarea pentru companiile lor, ceea ce Orbán şi guvernul râvnesc cel mai mult este influenţa”, spune un director de bancă sub rezerva anonimatului. „Ei vor o bancă mare, care este o afacere grozavă, dar este şi un instrument de putere”, spune un alt director din sectorul financiar. „Poate ajuta la finanţarea construcţiei Sistemului Naţional de Cooperare.” În cele trei mandate consecutive ale sale din 2010, Orbán a creat o maşinărie politică aproape imbatabilă, care a asigurat succesul electoral. Acum, el poate urmări ceea ce bancherii şi alţii spun că este moştenirea lui mult dorită: asigurarea supremaţiei economice şi ideologice oricui este la putere în mod formal. Bankholding îl va ajuta pe Orbán să creeze o elită economică şi socială locală rezistentă, spun oameni familiarizaţi cu gândirea acestuia. De asemenea, ar putea ajuta la îndeplinirea agendei sale naţionaliste de slăbire sau scoatere din afaceri a rivalilor străini şi chiar să-i permită să finanţeze aliaţii iliberali de peste mări. Partidul francez de extremă dreapta al Marinei Le Pen a primit un împrumut de la una dintre băncile care a fuzionat pentru a deveni Bankholding.
Guvernul maghiar a respins ideea că superbanca ar servi agendei lui Orbán. Pachetul de acţiuni deţinut de stat, de doar 30,35%, la Bankholding înseamnă că „nu există şi nu poate exista vreo influenţă politică în funcţionarea ei zilnică”, spune executivul. Banca este „supusă aceluiaşi cadru legal destul de strict şi aceloraşi standarde de funcţionare ca orice bancă naţională”. Aici constă riscul. Una dintre principalele vulnerabilităţi ale băncii, arată zeci de interviuri FT cu profesionişti din domeniul financiar maghiar, este că instituţia este deja încărcată cu împrumuturi pentru persoanele aservite regimului lui Orbán. Dacă Orbán eşuează, multe dintre aceste companii riscă să-şi piardă contractele cu statul şi s-ar putea să nu îşi onoreze datoriile, lovind la rândul lor banca şi pe ceilalţi clienţi ai acesteia. Cu toate acestea, nu înseamnă neapărat că o superbancă maghiară este o idee proastă. Oamenii care cunosc îndeaproape situaţia acesteia, care au vorbit în cea mai mare parte sub condiţia anonimatului, au spus că o instituţie financiară cu o capacitate mai largă de a împrumuta ar putea fi un avantaj pentru economia ţării – dar numai dacă este liberă de influenţa politică şi îi este permis să crească astfel încât expunerea exagerată la sistemul lui Orbán să nu mai fie o problemă. În acest moment pare puţin probabil. Alături de stat, ceilalţi proprietari ai băncii sunt cel mai apropiat aliat şi prieten din copilărie al lui Orbán, Lőrinc Mészáros, cu aproximativ 40%, şi un grup de investitori cu legături cu fiul guvernatorului băncii centrale, György Matolcsy.
Liderii UE l-au acuzat pe Orbán că a direcţionat subvenţiile UE şi contractele de achiziţii publice către această reţea pentru a cultiva loialitate şi a-şi întări regimul. Guvernul său neagă acest lucru, dar acum se confruntă cu o lipsă de finanţare, deoarece UE a blocat fonduri de redresare postpandemie în valoare de 7,2 miliarde de euro din cauza problemelor privind statul de drept şi corupţia. Iar guvernul a cheltuit nebuneşte pe măsuri sociale pentru a se asigura că cea mai mare parte a voturilor se duc la Fidesz. O mare bancă privată precum Bankholding ar putea ajuta la stimularea economiei Ungariei.
După cum a spus o persoană, până când lucrurile se vor schimba, Bankholding – al cărui bilanţ combinat al membrilor în 2020 se ridica la aproximativ o şesime din PIB-ul ţării – „va fi cel mai mare risc pentru economia maghiară”. Orbán este de mult convins că influenţa economică trebuie să sprijine puterea politică pentru ca regimul său să fie durabil, o lecţie pe care a învăţat-o când primul său mandat ca premier s-a încheiat cu înfrângere în 2002, în ciuda unui record solid de administrare economică. Când a revenit la putere, în 2010, şi-a propus să preia controlul asupra economiei imediat. Sistemul bancar avea atunci, probabil, nevoie de reformă. OTP Bank a dominat o piaţă fragmentată, cu o cotă de peste 20%. Filialele mai multor bănci străine deţineau aproximativ 10% fiecare, existând şi o mulţime de microcreditori. Majoritatea nu obţineau profituri semnificative, dar companiile-mamă le-au păstrat oricum în reţelele lor internaţionale. „Nimeni nu a renunţat, în ciuda şocurilor şi a dezvoltării lente”, a spus un bancher cu zeci de ani de experienţă pe piaţa maghiară. Adică până când a venit Orbán. În manifestul său din 2010, Orbán a transformat băncile în ţapi ispăşitori, angajându-se să lupte împotriva creditorilor deţinuţi în mare parte de străini care, a spus el, i-a suprataxat pe maghiari. „Este un sistem construit pentru a învinge cu exces de putere în timp ce pretinde că concurează”, a scris el. „Statul trebuie să facă un pas împotriva unor astfel de situaţii. Acolo unde este posibil, operaţiunile asemănătoare cartelurilor trebuie întrerupte, chiar şi ajutând noi concurenţi să intre.” Orbán a corectat o gaură bugetară largă cu taxe suplimentare pentru companiile mari, în mare parte cu capital străin, inclusiv bănci. Cu insolvenţa evitată, a început să revizuiască întregul sector. A luat măsuri represive împotriva creditelor în valută, a introdus alte taxe pe tranzacţii şi, cel mai important, a acţionat pentru a aduce proprietatea în mâini maghiare de încredere.
„Ne-am stabilit obiectivul de a crea un nou sistem economic: o ambiţie semnificativă”, a declarat Orbán la un forum de afaceri în vara anului 2012, semnalând o îndepărtare de la modelul occidental al economiei sociale de piaţă. „O parte a noului model este de a avea 50% din sistemul bancar în mâini maghiare”. Premierul nu a pierdut timpul. Câteva luni mai târziu, adică încă în 2012, statul a cumpărat un pachet mare de acţiuni la Takarékbank, o reţea de cooperative de economii şi împrumut, de la Banca DZ din Germania. În 2013, şi-a mărit pachetul pentru a deveni acţionar majoritar. În 2014, statul a achiziţionat MKB de la BayernLB din Germania. În anul următor, General Electric a vândut guvernului Budapest Bank. În 2016, guvernul a reprivatizat MKB şi, în 12 luni, unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai lui Orbán a primit o mare parte din ea. Mészáros, un fost instalator care a crescut în acelaşi sat cu prim-ministrul, a devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni ai ţării, în timp ce companiile sale au câştigat zeci de contracte de achiziţii publice. Odată, el a atribuit jovial ascensiunea sa fulgerătoare lui „Dumnezeu, norocului şi lui Viktor Orbán”. Mészáros a achiziţionat pachete mari nu doar la MKB, ci şi la Takarékbank, în 2019.
Componentele superbăncii erau în mâini loiale, în multe privinţe culoarul perfect pentru NER. „NER a avut mai multe motive să remodeleze structurile de proprietate ale sectorului bancar”, a declarat József Martin, directorul Transparency International în Ungaria. „Au vrut să scape de capitalul străin şi să treacă mizele la cercurile de afaceri proguvernamentale şi în cele din urmă către Mészáros”. Etapa a fost pregătită şi în decembrie 2020 Bankholding şi-a început activitatea ca holding înainte de fuziunea planificată. Cei trei creditori care îşi uneau forţele aveau profiluri foarte diferite. MKB era puternică în împrumuturi corporative şi pe private banking. Budapest Bank a fost o bancă universală modernă cu servicii de retail, corporative şi de investiţii. Takarékbank a fost un amalgam cu un nucleu modern şi cooperative de economii rurale rămase din epoca comunistă. Clienţii obişnuiţi depuneau economii modeste, scoteau numerar o dată pe lună, împrumuturile erau adesea bazate pe calcule pe spatele unui plic şi înregistrate în caiete de matematică. Aceasta va fi integrată mai târziu, eventual anul viitor, a precizat Bankholding. Fuziunea nu este încă finalizată, dar registrele Bankholding sunt deja pline de împrumuturi pentru aliaţii, prietenii şi membrii familiei Orbán din reţeaua NER, spun surse cu cunoştinţe directe despre operaţiunile băncii. Deşi amploarea exactă a expunerii NER este necunoscută, unele proiecte sunt publice. În august anul trecut, Opus Energy, o subsidiară a holdingului Opus Global al lui Mészáros, a cumpărat reţeaua de distribuţie a energiei electrice din estul Ungariei Titász folosind un împrumut în valoare de aproximativ 130 de milioane de euro de la MKB Bank şi Takarékbank, ambele membri Bankholding, potrivit documentelor de la Bursă. Într-un alt exemplu, BDPST, un dezvoltator imobiliar controlat de ginerele lui Orbán, István Tiborcz, a primit două împrumuturi de la Takarékbank în valoare totală de aproximativ 100 de milioane de euro în iulie anul trecut pentru a dezvolta Hotel Dorothea, un hotel de lux construit în inima Budapestei.
Guvernul maghiar a respins ideea că superbanca ar servi agendei lui Orbán. Pachetul de acţiuni deţinut de stat, de doar 30,35%, la Bankholding înseamnă că „nu există şi nu poate exista vreo influenţă politică în funcţionarea ei zilnică”, spune executivul. Banca este „supusă aceluiaşi cadru legal destul de strict şi aceloraşi standarde de funcţionare ca orice bancă naţională”.
Iar o altă filială a BDPST a lui Tiborcz a primit aproximativ 14 milioane de euro de la Budapest Bank în septembrie anul trecut pentru a cumpăra hotelul Iberostar Grand din centrul oraşului, vizavi de banca centrală. Numai aceste trei împrumuturi au extins expunerea Magyar Bankholding la NER cu aproape un sfert de miliard de euro – mai mult de 1% din bilanţul său cumulat. Surse cu cunoştinţe directe despre operaţiuni spun că multe alte proiecte mari NER au primit împrumuturi de la aceste bănci. Un purtător de cuvânt al Băncii Naţionale a Ungariei, care acţionează şi ca autoritate de reglementare a pieţei, spune că Bankholding nu prezintă „vulnerabilitati suplimentare semnificative sau riscuri prudenţiale” în afara profilului de risc al oricărei instituţii financiare. „În opinia noastră, fuziunea şi integrarea deplină ar putea contribui în mare măsură la consolidarea cadrului de gestionare a riscurilor celor trei bănci. Influenţa politică a Bankholding depăşeşte graniţele. Odată cu fuziunea care se profila, s-a aflat că MKB Bank a împrumutat mai mult de 10 milioane de euro candidatei naţionaliste franceze la preşedinţie, Marine Le Pen, potrivit documentelor de venit prezentate de aceasta autorităţilor de la Paris. Orbán i-a susţinut politica şi s-a întâlnit frecvent cu ea în ultimii ani, chiar apărând într-un mesaj video la mitingurile ei. Când Le Pen nu a reuşit să obţină finanţare din cauza reticenţei băncilor franceze de a se asocia cu partidul ei de extremă dreapta, banca maghiară i-a venit în ajutor. Acesta a fost un fel de test de loialitate pentru Bankholding. Potrivit unor persoane care cunosc situaţia, ordinul direct al lui Orbán a fost necesar pentru ca Le Pen să-şi primească banii deoarece conducerea băncii şi chiar Mészáros au fost reticenţi să o finanţeze pe aceasta într-o perioadă politică atât de sensibilă. În cele din urmă, voinţa lui Orbán a prevalat şi un ofiţer de credite de la Bankholding a fost trimis la Paris pentru a semna documentele cu Le Pen. Astfel, banca a trecut testul. Romanţa premierului maghiar cu Le Pen a continuat şi după ce aceasta a pierdut alegerile. Doar au prieteni comuni. Guvernul lui Orbán a primit de la ruşi un împrumut de zece miliarde de euro pentru extinderea, cu tehnologie rusească, a centralei nucleare maghiare. Condiţiile contractului de finanţare sunt secrete.
Nimeni din sectorul bancar nu a fost dispus să-şi împărtăşească părerile despre Bankholding de teamă să nu-l enerveze pe premier, dar mulţi spun în privat că sunt îngrijoraţi de riscurile sistemice ale proiectului. Se aşteaptă ca împrumuturile NER să continue, prinzând banca într-o fază în care împrumutaţii şi proprietarii sunt în egală măsură datornici faţă de Orbán, a spus un bancher senior, adăugând: „Lumea se schimbă şi acele companii pot falimenta”.
Pentru unii, există un sentiment de oportunitate ratată în ceea ce ar fi putut face această superbancă pentru Ungaria. Proiectul Bankholding „are multe elemente logice”, spune un alt lider bancar. „Integrarea cooperativelor de economii este înţeleaptă, iar fuzionarea portofoliilor de retail, corporative şi de afaceri mici este inteligentă. Dar cu greu se pot descurca cu asta, deoarece sunt ocupaţi cu finanţarea imperiului.”
„Dezvoltarea economică nu mai poate fi concepută astăzi fără să avem în vedere schimbările climatice sau aspectele care ţin de incluziune, diversitate sau o societate justă, iar economia românească dă semnale că este conştientă de schimbarea de care este nevoie, deşi la finele anului trecut, finanţările verzi însumau 4% din totalul creditelor acordate de bănci companiilor“,
a declarat François Bloch, CEO, BRD – Groupe Société Générale, în raportul anual de sustenabilitate al băncii.