Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Mesaj pentru viitor de la bancherii României: 12 previziuni pentru următorii 10 ani de la şefii băncilor din România

    Liderii din banking privesc cu optimism viitorul, conştienţi însă de provocările care se conturează la orizont. Economia României ar putea să devină o economie activă, dezvoltată şi puternică, un element de stabilitate regională şi un partener de afaceri valoros; ţara are potenţial semnificativ şi va continua creşterea economică, fiind posibil chiar să recupereze decalajul faţă de vestul Europei şi să devină un adevărat campion regional puternic. Dar pentru a ajunge aici, este nevoie de mai mult curaj, încredere şi ambiţie de a reuşi.

     

    Agilitatea, adaptarea rapidă la o lume în care viteza de schimbare este mai mare ca oricând, tehnologizarea accelerată pentru toate operaţiunile bancare, maturizarea din punctul de vedere al sofisticării ofertelor, deschiderea la noi abordări, capacitatea de a face faţă provocărilor sunt câteva caracteristici ale bankingului/bancherilor în viitor. Într-o lume volatilă, multipolară, aflată într-o „permacriză” prelungită dincolo de pandemie şi războaie, cu megatendinţe ce remodelează economia (precum digitalizare, instabilitate geopolitică, schimbări climatice, dezechilibre demografice sau polarizare socială), cu o concentrare tot mai mare pe securitate – alimentară, energetică sau financiară -, cert este că nici bankingul nu stă pe loc, ci se transformă mai rapid ca oricând, iar liderii din banking privesc cu optimism viitorul, conştienţi însă de provocările care se conturează la orizont. Sistemul bancar din România a rezistat furtunilor de tot felul, s-a adaptat la schimbări şi a învăţat din acestea, s-a modernizat, a schimbat stiluri, mentalităţi şi percepţii, devenind solid, rezilient, pregătit să facă faţă incertitudinilor, să navigheze către un viitor imprevizibil, să se adapteze în continuare şi să contribuie la un viitor mai bun, dau asigurări şefii de bănci mari. Ultimii ani au adus pandemie, cu o serie de restricţii, război la graniţă, criză energetică, inflaţie, creştere a dobânzilor şi a ratelor bancare, au fost ani dificili, plini de provocări, cu volatilitate a pieţelor financiare, cu accelerare a digitalizării, cu schimbări de paradigme, ani de adaptare şi reinventare, plini de lecţii, ani de decizii strategice legate de riscuri, ani de relaxare cantitativă, urmată apoi de înăsprirea politicilor monetare. Au fost ani care au testat rezilienţa unor businessuri şi până la urmă au fost ani de stres test pentru întreaga economie şi pentru sistemul bancar. Privind în viitor, cert este că nu vor lipsi provocările, dar nici oportunităţile, iar banca universală a viitorului ar trebui să fie o combinaţie între banca digitală şi banca tradiţională, axată pe servicii şi consultanţă cu rol mai complex, o bancă simplă, sigură şi sustenabilă, cu produse şi servicii bancare de calitate,  o bancă preponderent tehnologică, dar în care oamenii vor conta în continuare şi vor face diferenţa, consideră  liderii din banking. Următorii 10 ani în banking vor fi despre consiliere/consultanţă financiară (de calitate) sau nu vor fi deloc, anticipează liderii băncilor mari, vor fi despre hiper-personalizarea operaţiunilor pentru clienţii băncilor, vor fi despre planificare financiară pentru toate generaţiile şi pe toate liniile de business, de la retail la corporate, tehnologia urmând să permită crearea de servicii de consiliere şi planificare financiară şi la distanţă. Şi nu vom mai vorbi despre portofoliul de produse şi servicii, ci vom avea soluţii individualizate 100%, care se vor baza pe înţelegerea în profunzime a obiectivelor financiare şi de viaţă ale clientului.

    Digitalizarea bankingului, ascensiunea companiilor fintech şi a tehnologiei blockchain, utilizarea din ce în ce mai frecventă a inteligenţei artificiale (AI) şi a machine learning (ML), soluţiile de tip chatbot şi robo-advisorii sunt câteva dintre elementele care vor influenţa şi schimba sectorul bancar la nivel internaţional. Şi importanţa reglementărilor rămâne în peisaj. Acest nou univers tehnologizat/digitalizat va face cu siguranţă securitatea cibernetică să devină şi mai critică, băncile trebuind să investească în măsuri de securitate robuste pentru a proteja datele clienţilor şi activele financiare, mai spun liderii din banking. Şi pe măsură ce digitalizarea în banking va avansa, vom asista şi la o schimbare a arhitecturii comerciale axată pe remodelarea reţelei bancare tradiţionale. Iar sucursalele băncilor tradiţionale, schimbate şi mai puţine, vor evolua pentru a deveni mai orientate spre consiliere şi servicii mai complexe.

    Cu toată digitalizarea, automatizarea şi inteligenţa artificială, care aduc transformări dincolo de înţelegerea noastră actuală, cel mai critic aspect nu va fi legat de posibilităţile create de aceste inovaţii, ci mai degrabă de factorul uman, de modul în care ne putem adapta şi naviga în acest peisaj care evoluează rapid. Totodată, în condiţiile în care calitatea consultanţei va conta tot mai mult în banking, şi din acest punct de vedere formarea multidisciplinară a bancherilor va deveni şi mai importantă.

    Astfel, tema capitalului uman va creşte în importanţă în următorii ani şi, cel mai probabil, competiţia pentru talente va rămâne acerbă, capacitatea băncilor de a crea o cultură corporativă centrată pe angajaţi urmând să fie cheia, recunosc liderii din băncile mari. În acest context, flexibilitatea şi munca la distanţă vor continua să fie o tendinţă importantă în banking. De asemenea, una dintre cele mai mari provocări şi oportunităţi, în acelaşi timp, nu doar pentru industria bancară, ci pentru toată economia, este tranziţia verde. În cele din urmă, băncile care vor fi capabile să se adapteze la cerinţele în schimbare ale clienţilor, la noile tendinţe şi la noile tehnologii vor fi cele care vor rezista în piaţă şi vor avea succes în această industrie în continuă evoluţie, adaugă şefii băncilor mari.

    Procesul de consolidare a sistemului bancar va continua, rezultând la final o piaţă cu mai puţini jucători, însă mai puternici, ceea ce îi va permite să mobilizeze mai bine resursele pentru susţinerea intermedierii financiare în România, consideră bancherii. Pentru că rolul băncii a fost şi va rămâne acelaşi, de a finanţa economia, de a contribui la dezvoltarea economiei. În privinţa viitorului economiei României peste un deceniu, liderii băncilor mari cred că poate devenit o economie activă, dezvoltată şi puternică, un element de stabilitate regională şi un partener de afaceri valoros; ei spun că ţara are potenţial semnificativ şi va continua creşterea economică, fiind posibil să chiar să recupereze decalajul faţă de vestul Europei şi să devină un adevărat campion regional puternic, în condiţiile în care are mărimea critică, are potenţial şi resurse umane. Dar are nevoie de mai mult curaj, încredere şi ambiţie de a reuşi. Această perspectivă este susţinută şi de faptul că economia pare să se îndrepte treptat spre un model de creştere în care rolul investiţiilor va fi unul mult mai important.

    România are atuuri pentru a-şi modela o traiectorie de dezvoltare conturată puternic în jurul ideii de valorificare a poziţiei sale geostrategice, ca stat membru al Uniunii Europene – statut care asigură accesul la resurse semnificative, şi ca element de stabilitate în regiune, mai spun bancherii. Iar mediul de business, completează liderii din bănci, poate şi trebuie să joace un rol vital în crearea unui viitor mai bun şi mai echitabil pentru toţi. Şi odată cu dezvoltarea infrastructurii, în următorul deceniu putem vedea chiar şi primele companii campioane regionale provenite din România. Există şi provocări mari în România, precum demografia, reforma administrativă sau infrastructura deficitară. Însă unii şefi din băncile mari speră ca până în 2033 România va avea un sistem de autostrăzi dezvoltat care să conecteze toate oraşele mari, euro va fi înlocuit deja leul ca monedă naţională, vom fi aderat în sfârşit la spaţiul Schengen şi România nu va mai fi subiect al procedurii de deficit bugetar excesiv impusă de Uniunea Europeană, Şi, în plus, România va fi depăşit perioadele de tulburări economice şi de războaie prin care trece lumea în prezent. Liderii din banking transmit generaţiei viitoare că în fiecare zi facem alegeri mai mici sau mari, prin care noi înşine modelăm viitorul acestei ţări şi fiecare decizie responsabilă pe care o facem este un pas mic, dar sigur către o Românie mai bună. Şi bancherii recomandă viitoarelor generaţii să se implice şi să schimbe lucrurile dacă vor să trăiască într-o Românie de care să fie mândri, aşa încât România să devină ţara dorită.

     

    12 bancheri au răspuns provocării ZF de a-şi imagina cum va arăta sectorul şi business-ul pe care îl conduc peste zece ani:

    » Cum vă pregătiţi pentru următorii zece ani?

    »  Cum vedeţi evoluţia sectorului de activitate din care faceţi parte în următorii zece ani?

    »  În final, cum va arăta România în următorii zece ani?

     

    Mesaj pentru viitor de la bancherii României

    Într-un exerciţiu de imaginaţie, în cadrul campaniei aniversare ZF 25 de ani, şefii celor mai mari bănci din România au răspuns la întrebări legate de cum va arăta banca pe care o conduc, sistemul bancar şi România în următorii zece ani, schiţând un „Message in a Bottle”, un mesaj pe care o nouă generaţie îl va citi şi după care se va ghida în următorul deceniu.

     

    1. Horia Ciorcilă, preşedintele boardului şi unul dintre fondatorii Băncii Transilvania

    „În esenţă, cred că băncile vor fi companii preponderent tehnologice, dar în care oamenii, calitatea şi experienţa vor continua să conteze şi să facă diferenţa. Bankingul se transformă repede şi reglementările, împreună cu schimbările geopolitice, pot modifica radical pieţele şi industria în sine. Pe lângă bankingul de zi cu zi, va câştiga teren tot mai mare consultanţa pentru investiţii şi intermedieri financiare. Următorii ani vor veni şi cu noi modele de business”, spune Horia Ciorcilă, preşedintele boardului şi unul dintre fondatorii Băncii Transilvania, cea mai mare bancă din România. Provocarea majoră pentru bănci, dar şi pentru clienţi, anticipează el, va fi adaptarea rapidă la o lume în care viteza de schimbare este mai mare ca oricând. Despre Banca Transilvania, fondatorul ei – care ştie banca încă de când era o idee, un vis, într-un grup de prieteni, acum 30 de ani – crede că va fi în viitor “o companie şi mai bună, care contribuie la prosperitatea românilor şi va fi unul dintre stâlpii pe care se sprijină dezvoltarea României. Ca şi până acum.”

     

    2. Omer Tetik, directorul general al Băncii Transilvania

    Omer Tetik, directorul general al Băncii Transilvania, se declară optimist în ceea ce priveşte viitorul BT şi al României,  cu toate provocările pe care le vedem acum într-o lume tot mai volatilă şi multipolară. „România are, în opinia mea, perspective foarte bune, şi probabil că în următorii 10 ani va recupera în întregime decalajul faţă de vestul Europei. Pe de altă parte, avem şi provocări, cum ar fi demografia şi reforma administrativă.” De asemenea, el se declară optimist inclusiv în privinţa generaţiilor care vin, mai ales din prisma integrării bankingului şi a adopţiei ridicate a tehnologiei pentru viaţa de zi cu zi. “La BT, vom continua călătoria, vor fi aici pentru români şi România, pentru idei şi planuri noi.”

     

    3. Sergiu Manea, CEO al BCR: „Bankingul nu înseamnă doar rezolvarea unor nevoi imediate şi îndatorare, ci înseamnă produse de economisire, de investiţii, asigurări, pensii private sau credite ipotecare verzi.”

    Sergiu Manea, CEO al BCR, a doua cea mai mare bancă din România, spune că sistemul bancar de astăzi nu este doar foarte diferit de cel de acum 10 ani, cât putem să fim siguri că ceea ce considerăm acum funcţionalităţi de top în banking va fi normă în următoarele 6-12 luni, pentru că face parte dintr-o industrie care este despre oameni, pentru oameni. „O industrie modelată de aşteptările noastre, care are legătură direct cu comportamentul nostru şi dinamica preferinţelor de consum. Care evoluează odată cu tehnologia şi ţine pasul cu schimbările sociale.” Până acum, transformarea digitală în domeniul bancar a ajutat la rezolvarea unor provocări din interacţiunea cu clientul, oferind acces la digital banking, open banking, aplicaţii bancare şi platforme pentru clienţi, astfel că vorbim astăzi despre servicii predictive şi experienţă personalizată prin analiza datelor. Avem regtech, care a dus la setarea cadrului legal de desfăşurare a activităţilor financiare, la sporirea securităţii cibernetice şi posibilitatea autentificării inteligente, explică el. Însă, pentru următorii 10 ani, şeful BCR anticipează că transformarea va ţine de hiperpersonalizare, de cele mai bune servicii de consiliere financiară şi de crearea unei experienţe de client care să fie sigură, uşoară, parte din viaţa de zi cu zi. „Spre exemplu, recuperarea cheltuielilor de grup din vacanţă sau chiar şi împărţirea unei facturi va fi posibilă instant. La fel cum nu vom mai vorbi despre portofoliul de produse şi servicii, ci vom avea soluţii individualizate 100%, care se vor baza pe înţelegerea în profunzime a obiectivelor financiare şi de viaţă ale clientului.” Sergiu Manea se declară convins că bankingul joacă un rol activ în economia longevităţii, în crearea de prosperitate şi facilitarea incluziunii, rol care va fi amplificat de tehnologie. Despre următorii 10 ani, şeful BCR consideră că „vor fi despre consiliere financiară sau nu vor fi deloc. Vor fi despre planificare financiară pentru toate generaţiile şi pe toate liniile de business, de la retail la corporate. Vor fi despre înţelegerea modului în care educaţia financiară şi antreprenorială, dar şi investiţiile strategice şi inovaţia pot influenţa pozitiv PIB-ul naţional şi pot duce la dezvoltarea rezilienţei financiare de ţară. Vor fi despre înţelegerea schimbării lanţurilor industriale. Dar şi despre impactul demografic – de la educaţie continuă şi schimbarea structurii joburilor, de la investiţii în resursa umană pentru recalificare şi specializare până la globalizarea forţei de muncă şi la posibilitatea de a lucra doar pe proiecte. De la investiţii care încurajează sectoarele cu avantaj competitiv pentru viitoarele cicluri economice la înţelegerea oportunităţii de a extinde durata carierelor profesionale şi de a integra generaţii diferite la locul de muncă. Iar toate acestea vor fi însoţite de o mai bună înţelegere a economiei sociale şi a modului în care putem să facem alegeri financiare care ne fac bine. Prin perspectiva pe termen lung, gestionarea veniturilor şi diversificarea surselor de finanţare.” Unităţile BCR, completează liderul băncii, trec printr-un
    proces de transformare şi devin huburi pentru servicii financiare inteligente, tocmai pentru că digitalizarea facilitează un dialog financiar personalizat cu clienţii, adaptat pe venitul, stilul şi obiectivele de viaţă. Iar tehnologia va permite crearea unor servicii de consiliere şi planificare financiară la distanţă. „Bankingul nu înseamnă doar rezolvarea unor nevoi imediate şi îndatorare, ci înseamnă produse de economisire, de investiţii, asigurări, pensii private sau credite ipotecare verzi.” Bankingul nu stă pe loc. Iar o bancă evoluează cu şi prin fiecare client, adaugă Sergiu Manea, explicând că povestea BCR despre transformare şi inovaţie s-a consolidat în ultimii cinci ani, de la momentul lansării George – primul produs FinTech operaţionalizat de o bancă din România. „Realist, acum 5-7 ani, ne-ar fi fost greu să credem că putem să avem o relaţie personală cu banca. Ne-ar fi fost greu să credem că vom avea cele mai importante servicii bancare accesibile direct de pe telefon. De fapt, ne-ar fi fost absolut imposibil să ne imaginăm că nu vom mai avea de semnat contracte, cu multe pagini de termeni şi condiţii, pentru a ne deschide un cont curent sau pentru a accesa un credit. Dar ce s-a întâmplat în aceşti cinci ani? Lumea întreagă a trecut printr-un proces de digitalizare accelerat. Astăzi avem peste 1,8 milioane de utilizatori activi. Durează 5 minute să accesezi o asigurare, 7 minute ca să aderi la Fondul de Pensii Facultative Pilon III şi aproximativ 15 minute ca să accesezi un credit ipotecar. În acelaşi timp, 99% dintre conturile de economii, peste 76% dintre depozite şi 66% din totalul rambursărilor anticipate se întâmplă pe flux 100% digital, în George.”

     

    4. Maria Rousseva, director general al BRD: România are toate datele ca să devină o putere economică regională.

    Legat de viitorul băncii în următorul deceniu, Maria Rousseva, director general al BRD, a treia bancă mare din România, spune că zece ani este o perioadă destul de lungă, dar dă asigurări că banca românească cu capital francez va urmări consecvent planurile pe care le are acum şi care privesc o tehnologizare accelerată pentru toate procesele care au legătură atât cu distribuţia de produse şi servicii, cât şi cu operaţiunile back-office. „Ne uităm cu atenţie la nevoile clientelei, la contextul socio-economic, de mentalităţi, la principalele evoluţii reglementare pentru ca să putem obţine un rezultat cât mai apropiat de ceea ce se aşteaptă. De asemenea, ne străduim să răspundem uneia dintre cele mai mari provocări şi oportunităţi, în acelaşi timp, nu doar pentru industria bancară, ci pentru toată economia – tranziţia verde.” În privinţa evoluţiei sectorului bancar în viitor, directorul general al BRD aminteşte că deja vedem cum tehnologia începe să răspundă unora dintre cele mai importante întrebări pe care o bancă le are: ce preferinţe au clienţii, cum folosesc ei serviciile şi produsele bancare, ce şi-ar dori pe viitor. Iar această tendinţă se va intensifica în următorii ani, pe măsură ce şi tehnologia va evolua, anticipează ea. Pe de altă parte, adaugă Maria Rousseva, relaţia cu clienţii va trece într-o zonă în care calitatea consultanţei va conta tot mai mult, şi din acest punct de vedere formarea multidisciplinară a oamenilor va deveni încă şi mai importantă. Totodată, în ceea ce priveşte piaţa bancară în general, probabil procesul de consolidare va continua, rezultând la final o piaţă cu mai puţini jucători, însă mai puternici. Încercând să anticipeze cum va arăta România în următorii zece ani, directorul general al BRD spune că „România are toate datele ca să devină o putere economică regională. Are mărimea critică, are potenţial şi resurse umane. Aş spune însă că are nevoie de mai multă cutezanţă şi ambiţie de a reuşi, şi trebuie să creadă mai mult în ea însăşi. Dacă toate aceste lucruri se întâmplă, vom vedea o ţară care va profita de pe urma atuurilor sale majore: IT-ul, industria auto, agricultura şi biodiversitatea. Coroborat cu dezvoltarea infrastructurii, în zece ani sper că vom vedea primele companii – campioane regionale provenite din România”.

     

    5. Bogdan Neacşu, director general al CEC Bank: “Dacă vreţi să trăiţi într-o Românie de care să fiţi mândri, alegeţi să vă implicaţi şi să schimbaţi lucrurile aşa încât să devină ţara pe care v-o doriţi.”

    În ceea ce priveşte CEC Bank, instituţia de credit va continua să finanţeze economia şi să ajute antreprenorii şi România să se dezvolte, va continua investiţiile în modernizare, procesul de digitalizare şi extinderea ofertei de servicii disponibile online, fără drumuri la bancă, după cum spune Bogdan Neacşu, director general al CEC Bank, care are a urcat surprinzător în acest an pe locul 4 în topul băncilor mari, de pe poziţia 6 în 2022. „Continuăm, de asemenea, Programul de Transformare început deja de câţiva ani, cu accent pe diversificarea serviciilor pentru clienţi, prin adoptarea de metode şi tehnologii moderne. În acelaşi timp, ne ducem mai departe planurile de creştere sustenabilă, de atragere de resurse şi capital pentru a finanţa economia românească şi ne vom încuraja clienţii să facă economii. Până la urmă bunăstarea unei societăţi ţine foarte mult de gradul de educaţie financiară şi antreprenorială al oamenilor şi al companiilor, educaţie la care şi noi, ca bancă, avem o contributie esenţială.” În privinţa evoluţiei bankingului, adaugă Bogdan Neacşu, aşa cum observăm deja prin mişcările din piaţă, vom asista la o consolidare din ce în ce mai puternică a sistemului financiar-bancar, atât în România, cât şi la nivel regional şi european. Şeful CEC Bank se aşteaptă şi ca nivelul de calitate al produselor şi serviciilor să crească pe măsura evoluţiei nevoilor clienţilor, a simplificării şi a dezvoltării tehnologiei pe de o parte şi a creşterii gradului de complexitate pe zona de consultanţă pe altă parte. „Vom avea şi pe viitor un rol activ în creşterea gradului de incluziune financiară din România, prin consiliere şi acces la servicii bancare, prin intermediul celei mai extinse reţele teritoriale, ca parte dintr-un sistem financiar-bancar mai sănătos, mai incluziv. Un aspect îmbucurător în acest sens este acela că gradul de accesibilitate a persoanelor fizice la produse bancare a urcat de la 50% în perioada 2008-2009 până la aproape 70% în prezent. Consider că acest trend va continua în următorii ani.” În opinia lui Bogdan Neacşu, banca universală a viitorului ar trebui să fie o combinaţie între banca digitală si banca tradiţională, axată pe servicii şi consultanţă cu rol mai complex. Banca viitorului trebuie să fie simplă, sigură şi sustenabilă.  Vorbind despre sustenabilitate, el spune că rolul băncilor va rămâne cel puţin la fel de important, pentru că sistemul financiar-bancar va direcţiona în continuare fondurile în economie către proiecte de dezvoltare durabilă. Despre cum va arăta România în următorii 10 ani, şeful CEC Bank îşi exprimă în primul rând speranţa ca România şi ţările din jur să fi depăşit perioadele de tulburări economice şi de războaie prin care trece lumea în prezent. Iar mesajul şefului CEC Bank către noua generaţie este: “Dacă vreţi să trăiţi într-o Românie de care să fiţi mândri, alegeţi să vă implicaţi şi să schimbaţi lucrurile aşa încât să devină ţara pe care v-o doriţi”.

    6. Alina Rus, vicepreşedinte & CFO la Raiffeisen Bank

    Alina Rus, vicepreşedinte & CFO la Raiffeisen Bank, a cincea cea mai mare bancă din România, spune că de cele mai multe ori, ne facem planuri pentru următorii 3-5 ani, pentru că este important să ştim unde vrem să ajungem, care este obiectivul nostru pe termen lung, însă nimeni nu ştie ce se va întâmpla în următorii 10 ani, pregătirea pentru următorul deceniu făcând necesară cultivarea unei trăsături esenţiale: adaptabilitatea. „Cât despre cum ne pregătim pentru ce ar putea să se întâmple în următorii 10 ani, aş face o paralelă cu o altă dimensiune de bază a vieţii noastre, a societăţii, respectiv educaţia copiilor, cei care peste 10 ani vor trebui să facă faţă unor provocări cu totul noi faţă de ceea ce caracterizează prezentul sau orizontul de timp previzibil. Ca şi în cazul educaţiei, ne pregătim pentru viitor cultivând o trăsătură esenţială, adaptabilitatea. Este important să ne dezvoltăm această caracteristică, atât la nivel personal, mental, cât şi în ceea ce priveşte cultura organizaţiei, care trebuie să fie agilă şi să permită încorporarea promptă a noilor tendinţe şi un răspuns rapid în faţa provocărilor ce apar în industria noastră, fie că vorbim de tehnologii sau de factori de risc noi.” Legat de evoluţia sectorului bancar în perspectivă, vicepreşedintele Raiffeisen Bank susţine că, vom asista, cu siguranţă la o transformare radicală a sectorului bancar, cu o tendinţă generală de accelerare a digitalizării, generată de dorinţa clienţilor de a avea acces la o experienţă personalizată şi facilă în relaţia cu banca. Rolul băncii însă rămâne acelaşi, adaugă ea, „de a contribui constant la dezvoltarea economiei, prin produse financiare şi, mai ales, servicii de calitate, ce fac viaţa mai uşoară clientului în fiecare zi, fie că vorbim de persoane fizice, fie că vorbim de companii”.

    „Cuvântul-cheie pentru un bancher rămâne «încrederea», aşadar, cred cu tărie că indiferent cum va arăta industria bancară peste 10 ani, ne vom ghida după acelaşi principiu – dorinţa de a clădi o relaţie bazată pe încredere alături de clienţii noştri. Am încredere că sistemul bancar din România este unul solid, rezilient, pregătit să facă faţă tuturor incertitudinilor şi să se adapteze nevoilor economiei româneşti.”

    Principiul fundamental pe care trebuie să desenăm orice plan pe termen lung este cel al sustenabilităţii, mai spune Alina Rus. „Contribuim continuu la dezvoltarea societăţii, dar este nevoie de efort, răbdare şi încredere că împreună putem să construim un viitor mai bun pentru noi toţi. Investiţiile pe care le facem azi poate nu sunt atât de vizibile generaţiei actuale, dar sunt esenţiale pentru ca peste 10 ani să trăim într-un mediu mai bun. Acesta este mesajul meu pentru generaţia viitoare – în fiecare zi facem alegeri mai mici sau mari, prin care noi înşine modelăm viitorul acestei ţări. Fiecare decizie responsabilă pe care o facem este un pas mic, dar sigur către o Românie mai bună, către o societate în care sustenabilitatea este nu doar un deziderat, ci o realitate în care avem acces la educaţie şi servicii medicale de calitate, utilizăm preponderent energie verde, avem condiţii de muncă decente, iar respectul pentru mediul înconjurător şi pentru comunitate în general este o constantă în viaţa de zi cu zi“, concluzionează vicepreşedintele Raiffeisen Bank.

     

    7. Mihaela Lupu, noul CEO şi preşedinte al Directoratului UniCredit Bank România

    Mihaela Lupu, noul CEO şi preşedinte al Directoratului UniCredit Bank România, spune că în următorii 10 ani, dar şi în cei ce le vor urma banca românească cu capital italian va urmări obiectivul de a-şi consolida poziţia în sectorul bancar, valorificând modelul paneurpean unic. „Ambiţia noastră este să le putem oferi clienţilor o ofertă cuprinzătoare, de excepţie, care să răspundă tuturor nevoilor lor. Sunt convinsă că, alături de colegii mei din UniCredit şi de cei mai buni parteneri vom reuşi să ne îndeplinim această ambiţie. Şi, mai mult decât atât, sunt convinsă că UniCredit va continua să fie una dintre băncile esenţiale pentru viitorul României şi al Europei.” Industria bancară se va confrunta cu o serie de provocări, dar şi de oportunităţi în următorii 10 ani, anticipează noua şefă a UniCredit Bank România. „Importanţa pe care încep să o aibă serviciile bancare digitale, ascensiunea companiilor fintech şi a tehnologiei blockchain, utilizarea din ce în ce mai frecventă a inteligenţei artificiale (AI) şi a machine learning (ML) sunt doar câteva dintre elementele care cred că vor influenţa şi schimba sectorul bancar la nivel internaţional.” Iar băncile care sunt capabile să se adapteze la cerinţele în schimbare ale clienţilor şi la noile tehnologii vor fi cele care vor avea succes în această industrie în continuă evoluţie, în opinia liderului UniCredit Bank. „Dacă vorbim despre sectorul bancar românesc, acesta a demonstrat că este unul solid şi foarte rapid adaptabil la contextul complex al ultimilor ani – pandemie, război la graniţă. Acest lucru îmi dă certitudinea că şi în viitor, vom reuşi să ne îndeplinim rolul important pe care îl avem în societate, acela de a finanţa economia şi de a ne sprijini angajaţii şi clienţii.”

    În privinţa evoluţiei României în următorii 10 ani, Mihaela Lupu spune că mediul de business poate şi trebuie să joace un rol vital în crearea unui viitor mai bun şi mai echitabil pentru toţi. “De aceea invitaţia şi mesajul meu pentru viitor este despre sustenabilitate: să ne asigurăm că ne folosim puterea şi resursele în mod responsabil, pentru a educa, pentru a construi şi pentru a include. Doar în felul acesta ne vom asigura că exista viitor.”

     

    8. Traian Halalai, preşedintele executiv al Exim Banca Românească: „Ne-am adaptat, am învăţat, am modernizat, am schimbat stiluri, mentalităţi şi percepţii. Am performat în mod inteligent, devenind o bancă universală românească de top.”

    Traian Halalai, preşedintele executiv al Exim Banca Românească, declară că priveşte cu mândrie ultimul deceniu de activitate al băncii – în care practic a reinventat modelul de business – şi spune că are toată încrederea că şi în deceniul următorul banca, ajunsă pe locul 8 în topul după active, va continua să se dezvolte accelerat. “Ne-am adaptat, am învăţat, am modernizat, am schimbat stiluri, mentalităţi şi percepţii. Am performat în mod inteligent, devenind o bancă universală românească de top. Sunt realizări remarcabile pentru o bancă ce în urmă cu 10 ani ocupa poziţia 21 în sistemul bancar. Avem capacitatea de a face faţă provocărilor, de a fi deschişi la noi abordări şi de a ne adapta permanent astfel încât să construim un brand puternic pe piaţa bancară. Un brand care am toată convingerea că îşi va îndeplini misiunea asumată – de a contribui la creşterea prosperităţii în România prin construirea de parteneriate durabile pentru bunăstarea socială şi performanţa economică a clienţilor săi. Pentru că România creşte cu noi toţi!” Pe piaţa bancară românească există încă destul loc pentru consolidare şi aceasta va fi tendinţa principală, este de părere şeful Exim Banca Românească, care anticipează că procesul de consolidare a sistemului bancar va continua, lucru care îi va permite să mobilizeze mai bine resursele pentru susţinerea intermedierii financiare în România. „Acest proces va fi însoţit în mod evident de continuarea investiţiilor în digitalizarea produselor şi serviciilor bancare, proces care, obligatoriu, va trebui dublat de eforturi în zona educaţiei financiare pentru reducerea disparităţilor care există între mediul urban şi rural în România. Pe măsură ce dezvoltările şi investiţiile IT vor avansa, vom asista desigur şi la o schimbare a arhitecturii comerciale axată pe remodelarea reţelei bancare tradiţionale. Cred că în viitor unităţile bancare vor rămâne principalul punct de contact, dar vor funcţiona după un model hibrid – cu personal pentru consiliere şi canale alternative de distribuţie (unităţi de tip self-banking, ghişee automate, ATM-uri etc.) pentru o acoperire mai bună a nevoilor de servicii financiare.” Cât priveşte strategiile de finanţare, este evident că băncile se vor concentra din ce în ce mai mult pe finanţările verzi care vor facilita tranziţia spre o economie cu emisii de carbon reduse. Şi este aşteptată şi o creştere a orientării băncilor spre creditarea companiilor care generează o valoare adăugată mai ridicată (aport crescut de tehnologie), astfel încât să fie stimulat şi procesul de tranziţie digitală în România. De asemenea, creditarea activităţii companiilor locale cu activitate industrială poate şi trebuie să ocupe un loc central pe agenda băncilor, pentru îmbunătăţirea ofertei la nivel agregat şi reducerea presiunii pe deficitul comercial, explică Halalai. Referindu-se la evoluţia României în perspectivă, şeful Exim Banca Românească spune că economia pare să se îndrepte treptat spre un model de creştere în care rolul investiţiilor va fi unul mult mai important, iar, în condiţiile în care acest model se va menţine pe termen mai lung, potenţialul economiei româneşti va creşte gradual în următorii zece ani. De aceea, Traian Halalai consideră că România are atuuri pentru a-şi modela o traiectorie de dezvoltare conturată puternic în jurul ideii de valorificare a poziţiei sale geostrategice, ca stat membru al Uniunii Europene – statut care asigură accesul la resurse semnificative, şi ca element de stabilitate în regiunea Europei de Est. “Astfel, cred că România de peste 10 ani va fi cel mai probabil o economie activă, dezvoltată şi puternică, un element de stabilitate regională şi un partener de afaceri valoros, alături de partenerii internaţionali. Valorificând oportunităţile oferite, stimulând intens potenţialul local valoros de dezvoltare tehnologică, creând locuri de muncă inteligente pentru noile generaţii, avem toate premisele care, în 10 ani, să ne conducă la concluzia că putem vorbi despre o economie românească puternică, dinamică, o economie a viitorului european şi global.”

     

    9. Gyula Fater, CEO al OTP Bank: „Digitalizarea, automatizarea şi inteligenţa artificială duc la transformări dincolo de înţelegerea noastră actuală

    La rândul lui, Gyula Fater, CEO al OTP Bank, spune că ritmul schimbării este exponenţial şi este extrem de dificil să anticipăm cum va arăta lumea peste trei ani, făcând anul 2033 să pară un scenariu care iese direct din science fiction (SF). “Digitalizarea, automatizarea şi inteligenţa artificială duc la transformări dincolo de înţelegerea noastră actuală. Cu toate acestea, cred că cel mai critic aspect nu va fi legat de posibilităţile create de aceste inovaţii, ci mai degrabă de factorul uman, modul în care ne putem adapta şi naviga în acest peisaj care evoluează rapid. Ritmul schimbării din jurul nostru a accelerat semnificativ până la punctul în care majoritatea elevilor nu pot răspunde astăzi cu exactitate la o simplă întrebare despre viitoarele lor cariere, deoarece majoritatea profesiilor pe care le vor exercita nici măcar nu există încă.” Aşadar, pregătirile noastre pentru următorul deceniu ar trebui să se concentreze în primul rând pe factorii umani, cum ar fi educaţia continuă, adaptabilitatea şi starea de bine mentală, consideră şeful OTP Bank. Dar, luând în considerare o predicţie mult mai tangibilă, Gyula Fater speră că până în 2033, România va avea un sistem de autostrăzi dezvoltat care să conecteze toate oraşele mari, euro va fi înlocuit deja leul ca monedă naţională, vom fi aderat în sfârşit la spaţiul Schengen şi România nu va mai fi subiect al procedurii de deficit bugetar excesiv impusă de Uniunea Europeană. În privinţa evoluţiei posibile a sectorului bancar în viitor, şeful OTP Bank România aminteşte că în anii 1960, în Statele Unite, primele ATM-uri şi carduri de plată
    şi-au făcut debutul, iar principala aşteptare la acea vreme era că, într-un deceniu, majoritatea sucursalelor băncilor vor dispărea, împreună cu numerarul, ceea ce nu s-a întâmplat. “Acum, 60 de ani mai târziu, îmi pot imagina o societate fără numerar care va apărea în anii 2030, foarte posibil condusă de o tehnologie sau un instrument care nu a fost încă inventat. În opinia mea, interacţiunea umană va avea în continuare un rol, dar va deveni mai puţin frecventă şi va fi utilă în special în tranzacţiile mai complexe. În consecinţă, băncile vor trebui să-şi extindă sfera de operaţiuni, oferind o gamă mai largă de servicii şi produse dincolo de cele financiare tradiţionale”. Sectorul bancar românesc are resurse şi se poate dezvolta la un nivel deplin, aşa cum vedem în economiile mai dezvoltate, concluzionează şeful OTP Bank România.

     

    10. Samir Karia, country officer, Citi Romania: Permacriza pe care o vedem prelungindu-se dincolo de pandemie, războaie şi schimbări climatice ne determină să ne gândim mai mult la problemele de securitate. Aceasta este cu siguranţă o temă pentru liderii din întreaga lume, indiferent de sector – cum să construim companii şi ţări mai reziliente.”

    Sintetizând situaţia din prezent, Samir Karia, country officer la Citi Romania, aminteşte că trăim vremuri fără precedent, în care putem distinge cinci megatendinţe ce remodelează mediul de afaceri într-un mod accelerat: schimbările climatice, dezvoltările tehnologice, dezechilibrele demografice, instabilitatea geopolitică şi polarizarea socială. “La Citi, a ne ajuta clienţii să gestioneze aceste provocări şi să îmbrăţişeze oportunităţile lumii noastre în schimbare reprezintă fundamentul misiunii noastre: aceea de a sprijini creşterea şi progresul economic. Din poziţia de bancă globală de top, vom continua să ne folosim resursele şi experienţa pentru a ajuta clienţii şi comunităţile să rezolve marile provocări cu care se confruntă în fiecare zi – în energie, finanţare sustenabilă, infrastructură, rezilienţa lanţului de aprovizionare şi alte domenii.” Iar tranziţia către o economie cu emisii scăzute de carbon este tema-cheie care va guverna din ce în ce mai mult strategiile de afaceri în următorii 10 ani. „Permacriza” pe care o vedem prelungindu-se dincolo de pandemie, războaie şi schimbări climatice ne determină să ne gândim mai mult la problemele de securitate. Aceasta este cu siguranţă o temă pentru liderii din întreaga lume, indiferent de sector – cum să construim companii şi ţări mai reziliente, mai spune şeful Citi Romania. “Am putea spune că există un nou S în ESG, care înseamnă Securitate, fie că este vorba de securitate alimentară, securitate energetică sau securitate financiară.” De asemenea, Citi urmăreşte îndeaproape progresele tehnologice şi investeşte mai mult în modernizarea infrastructurii la nivelul băncii, ca parte a unui program amplu de transformare la nivel global. Totodată, banca eficientizează şi automatizează procesele, îmbunătăţind în acelaşi timp calitatea şi accesibilitatea datelor în cadrul organizaţiei. “Citi continuă să lucreze cu clienţi din segmentele noastre ţintă – guverne, companii mari multinaţionale şi locale, instituţii financiare, precum şi cu companiile mijlocii (middle-market) cu creştere rapidă, care devin globale într-un ritm record. Investim din ce în ce mai mult în clienţi care conduc noua economie, cum ar fi cei din tehnologie, sănătate şi energie curată.” Peisajul serviciilor bancare, adaugă şeful Citi, este în mod clar sub influenţa megatendinţelor subliniate mai sus, trecând prin schimbări impulsionate în special de tehnologie, de nevoile în schimbare ale clienţilor şi de mediul de reglementare. În ceea ce priveşte tehnologia şi transformarea digitală, este clar că digitalizarea serviciilor bancare va continua, cu accent pe îmbunătăţirea experienţei clienţilor prin platforme online şi mobile, în special când vine vorba de procesele de onboarding şi instrumente avansate de plată digitală. De asemenea, evoluţii precum open banking, AI şi automatizare, soluţiile de tip chatbot şi robo-advisorii vor avea un rol de jucat în dezvoltarea de noi produse financiare şi în îmbunătăţirea eficienţei operaţionale. În acest sens, şeful Citi România susţine că reglementările privind confidenţialitatea datelor, open banking şi securitatea cibernetică vor continua să evolueze, influenţând modul în care funcţionează băncile. “Acest nou peisaj va face cu siguranţă securitatea cibernetică să devină şi mai critică, băncile având nevoie să investească în măsuri de securitate robuste pentru a proteja datele clienţilor şi activele financiare. În acest context, reţelele fizice ale băncilor vor continua să se transforme, sucursalele băncilor tradiţionale evoluând pentru a deveni mai orientate spre consiliere şi servicii mai complexe, cu mai puţine servicii de tranzacţionare de rutină efectuate în persoană.” În ceea ce priveşte sustenabilitatea, considerentele de mediu, sociale şi de guvernanţă (ESG) vor deveni parte integrantă a activităţii bancare, şeful Citi aşteptându-se ca băncile să ofere mai multe opţiuni de investiţii sustenabile, concentrându-se în acelaşi timp pe reducerea propriei amprente asupra mediului. “Aceste aspecte sunt strâns legate şi de nevoia mai mare de planificare a rezilienţei – în faţa ameninţărilor cibernetice crescute, a tulburărilor sociale şi a dezastrelor naturale, va fi necesar ca băncile să prioritizeze planificarea rezilienţei pentru a asigura continuitatea operaţiunilor.” În ceea ce priveşte piaţa forţei de muncă, mulţi dintre liderii cu care şeful Citi spune că vorbeşte sunt de acord că tema capitalului uman va creşte în importanţă în următorii ani şi, cel mai probabil, competiţia pentru talente va rămâne acerbă, iar capacitatea băncilor de a crea o cultură corporativă centrată pe angajaţi va fi cheia. „Flexibilitatea şi munca de la distanţă vor continua să fie o tendinţă importantă, influenţând modul în care băncile îşi structurează forţa de muncă şi utilizează tehnologia pentru a sprijini activitatea remote.”

    Alături de asta, salariul echitabil, munca cu sens şi îmbrăţişarea diversităţii sunt factori determinanţi în decizia angajaţilor de a rămâne sau a pleca din organizaţie, aspecte pe care le observ mai ales când vine vorba de generaţiile tinere de profesionişti. Este evident că nicio bancă nu va reuşi să treacă prin astfel de provocări şi transformări semnificative, fără parteneriate puternice dincolo de graniţele organizaţiei şi fără o colaborare continuă cu partenerii şi instituţiile de piaţă, cu factorii de decizie, inovatorii şi alţi stakeholderi relevanţi.” În privinţa evoluţiei economiei în perspectivă, şeful Citi spune că vede România ca o ţară cu potenţial semnificativ şi strategică pentru activitatea Citi în Europa. “Climatul de atragere a companiilor străine pentru a investi în România s-a îmbunătăţit în ultimii doi ani, odată cu redeschiderea economiei. Observăm o creştere a interesului investitorilor străini pentru a dezvolta proiecte în România, dar şi a companiilor româneşti cu creştere rapidă, care caută să se extindă la nivel internaţional. Suntem aici pentru a ajuta piaţa locală să se dezvolte şi să devină cu adevărat un campion regional puternic.”

     

    11. Mustafa Tiftikcioglu, CEO al Garanti BBVA

    Legat de viitorul României, Mustafa Tiftikcioglu, CEO al Garanti BBVA, are  convingerea că în următorul deceniu provocările de natură economică din România se vor atenua comparativ cu anii anteriori, existând o perspectivă pozitivă, iar prognozele care indică o perioadă de stabilitate economică susţinută, fără crize la orizont, se vor confirma, şi vom asista la o creştere economică constantă şi sănătoasă. „Cred că implementarea planului de redresare şi rezilienţă, precum şi utilizarea altor fonduri UE ar trebui să genereze investiţii majore, care mai apoi vor fi un motor de creştere. Se anunţă, de asemenea, şi o temperare a inflaţiei, alături de o creştere a consumului privat, ca urmare a majorării salariului minim, a pensiilor şi a salariilor.” Pentru a aborda acest peisaj, Garanti BBVA îşi concentrează strategia de business pe câteva aspecte-cheie, respectiv îmbunătăţirea portofoliului de soluţii financiare pentru a răspunde mai bine nevoilor clienţilor, dezvoltarea digitală (tehnologia fiind crucială în industria bancară de astăzi), angajaţi, precum şi sustenabilitate, respectiv protejarea mediului, după cum spune şeful băncii. “Aş rezuma prin a spune că mizăm pe stabilitatea economică, iar elemente de mai sus, împreună, formează strategia noastră pentru un viitor de succes şi responsabil în industria bancară.” În ceea ce priveşte sectorul bancar, privind la următorii zece ani, de asemenea estimările Garanti BBVA privind evoluţia şi dezvoltarea sunt optimiste, potrivit lui Mustafa Tiftikcioglu. “Vedem la orizont un sector bancar robust şi solid, cu mai multe tendinţe favorabile. Ne aşteptăm la o scădere a creditelor neperformante în continuare, reflectând un mediu de creditare mai sănătos. În plus, estimăm o continuare a îmbunătăţirii ratelor de solvabilitate, trend similar cu anii precedenţi, ceea ce va contribui la stabilitatea şi încrederea generală a sectorului bancar. Aceste evoluţii pozitive sunt semne promiţătoare atât pentru industrie, cât şi pentru clienţi. De asemenea, în următorul deceniu, anticipăm o stabilizare a ratelor dobânzilor şi o creştere a încrederii populaţiei în împrumuturi, aspecte care de altfel sunt deja vizibile în sector. Ştim că ratele stabile ale dobânzilor oferă predictibilitate, stimulând creşterea economică şi planificarea financiară prudentă. Mai mult, o dovadă în plus a acestei încrederi în sistem poate fi văzută în evoluţia pozitivă a depozitelor populaţiei.”  În concluzie, încercând să facă o predicţie generală pentru următorul deceniu, şeful Garanti BBVA îşi exprimă optimismul faţă de ce va urma.

    “Cred cu tărie că în pofida vremurilor tulburi şi provocatoare din deceniile trecute, anii următori vin cu o promisiune de stabilitate, creştere economică şi bunăstare a românilor. Am rezistat furtunilor, ne-am adaptat la schimbări şi am învăţat din toate acestea. Cu rezilienţă şi inovaţie, suntem gata să navigăm către un viitor cu imprevizibilitate minimă şi să contribuim la viitor mai bun si mai prosper pentru toţi”, concluzionează Mustafa Tiftikcioglu, liderul Garanti BBVA.

     

    12. Paolo Vivona, CEO Intesa Sanpaolo Bank: Ţara are un sector tehnologic în creştere, o forţă de muncă calificată şi este o destinaţie atractivă pentru investiţiile străine

    Paolo Vivona, noul şef al Intesa Sanpaolo Bank, evidenţiază angajamentul ferm al grupului italian Intesa Sanpaolo şi al subsidiarei locale pentru o nouă ”călătorie” de creştere în România. “Grupul continuă să investească pe piaţa locală, aşa cum a demonstrat-o şi prin recenta achiziţie a First Bank.  Ca planuri de viitor, continuăm să ne concentrăm asupra portofoliilor de credite corporate şi de depozite, precum şi asupra calităţii portofoliului şi evoluţiei creditelor performante. Având sprijinul unui grup financiar internaţional solid, vom profita de sinergiile cu compania-mamă şi cu băncile din divizia ISBD. Fiind o bancă universală, intenţionăm să dezvoltăm în continuare activităţile de retail şi să extindem serviciile bancare digitale.” Recunoscând că este dificil să faci predicţii, şeful Intesa Sanpaolo Bank aminteşte că România a cunoscut o creştere economică semnificativă în ultimii ani şi anticipează că această evoluţie probabil va continua şi în următorul deceniu. “Ţara are un sector tehnologic în creştere, o forţă de muncă calificată şi este o destinaţie atractivă pentru investiţiile străine. Desigur, ritmul de creştere depinde de mai mulţi factori, inclusiv de condiţiile economice globale şi de politicile guvernamentale. Totodată, mediul economic global a manifestat în ultimii ani o volatilitate crescută şi putem observa că din anumite puncte de vedere provocările economice sunt mai mari decât în urmă cu 5 sau 10 ani.” În aceste circumstanţe, directorul general al Intesa Sanpaolo Bank consideră că sistemul bancar din România îşi va continua consolidarea, prin reducerea numărului de bănci. “Aceasta este consecinţa atât a evoluţiilor în materie de cerinţe prudentiale, care se transpun în costuri de conformitate, percepţiei asupra riscurilor, dar si unei evoluţii fireşti spre un sistem bancar matur, cu un număr mai redus de bănci, dar de dimensiuni mai mari.” De asemenea, completează el, probabil va exista o creştere şi din punctul de vedere al activelor şi al capitalizării, care se poate situa la un nivel uşor mai ridicat decât creşterea PIB-ului. Ne putem aştepta la o “maturizare” a sistemului bancar şi din punct de vedere al ”sofisticării”, atât a ofertelor cât şi a aşteptărilor din partea clienţilor, datorită îmbunătăţirii nivelului de educaţie financiară în rândul acestora – băncile având şi urmând să aibă şi în viitor o contribuţie importantă, în creşterea nivelului de educaţie financiară, atât prin acţiuni directe, cât şi prin com­portamentul de zi cu zi faţă de proprii clienţi, adaugă Paolo Vivona. Totodată, este evident că transformarea digitală va continua, AI-ul, tehnologiile emergente, automatizarea, serviciile personalizate şi opţiunile bancare mai convenabile putând să  devină normă, mai spune el. Şi, cel mai probabil, băncile vor pune un accent mai mare pe factorii de mediu, sociali şi de guvernanţă (ESG). “Finanţarea durabilă şi investiţiile responsabile vor deveni o parte integrantă a operaţiunilor bancare.”

    România va creşte cu noi toţi! Concluzionează bancherii.

  • Cum au devenit alegerile politice steroizi pentru Wall Street?

    Din anii ‘50 încoace indicele bursier S&P500 a crescut în fiecare an când americanii şi-au votat preşedintele. De la Eisenhower la Reagan în anii ’80, la seniorul Bush şi până la victoria lui Obama, indicele a fost pe plus când s-au confruntat cei care să conduca puternica economie a SUA. Se va repeta şi în 2024?

     

     

    2023 este an preelectoral pentru SUA, cea mai mare economie din lume şi cea care prin evoluţia Wall Street – acolo unde se tranzacţionează cele mai puternice şi mai mari companii la nivel mondial – dictează evoluţia pentru restul burselor, inclusiv la Bucureşti. Istoric, din 1950 încoace, în niciun an preelectoral S&P500 – indice bursier american care reflectă evoluţia a 500 de companii, precum giganţi ca Microsoft, Apple, Adobe, Chevron, McDonald’s, Oracle – nu a fost pe minus. De exemplu în 2019, precedentul an preelectoral, S&P500 a urcat cu 29%, arată datele agregate dintr-o analiză a companiei Carson. Iar istoria pare că se repetă şi în 2023 în contextul unui randament de 17% până acum în 2023 şi cu un ritm de creştere a inflaţiei care dă înapoi, indicele are şanse mari să închidă pe plus anul. Până aici nicio surpriză. Însă cum ar putea arăta 2024 – an de alegeri – pe baza datelor ultimilor 70 de ani? În anul alegerilor – ca de exemplu 2020 pentru duelul între Biden şi Trump – S&P500 a urcat cu 16,3% la finalul unui an în care Biden a câştigat alegerile. În 2012 – la al doilea mandat al lui Obama – cu 13,4%. În 2004 când George W. Bush l-a bătut pe John Kerry – cu 9%. Creşterile sunt pe linie, de la 1,4% la 25,8%, arată datele din analiza Carson. „Corelaţia este interesantă, dar statistica nu înseamnă predestinare”, spune Claudiu Cazacu, analist la XTB România. „Sunt elemente complexe, de natură economică şi geopolitică, care acţionează anul acesta şi probabil şi în următorul, diferite de tiparele clasice”.

    Inflaţia este o problemă mai serioasă decât în ultimele peste trei decenii, iar tensiunile internaţionale sunt ridicate, adaugă el. „Totuşi, anul electoral ar putea avea un efect atât asupra abordării decidenţilor din SUA, cât şi asupra percepţiei investitorilor – oferind perioade favorabile investitorilor, însă aceasta nu asigură o performanţă net favorabilă în privinţa întregului an. Dacă am înregistra, însă, corecţii spre sfârşitul anului, ar fi mai uşor de înregistrat un an cu plus, iar statistica ar fi salvată, totuşi investitorii vor continua să privească la randamentele adunate pe perioade mai lungi.” Analiza Carson este intitulată „De ce credem că piaţa bull market ar trebui să continue în 2024” şi face referire la 2023 că a fost un an diferit de oricare altul. Dar toţi anii sunt diferiţi de ceilalţi ani. „De la faptul că toată lumea se aştepta la începutul anului la o recesiune şi la o continuare a pieţei bear, la criza bancară regională din martie, la una dintre cele mai bune prime jumătăţi de an pentru acţiuni, la un al treilea trimestru sezonier dificil, la războiul teribil din Orientul Mijlociu, la retrogradarea de la sfârşitul lunii octombrie şi la revenirea de la sfârşitul anului. Da, am adăugat această ultimă predicţie înainte de vreme, dar suntem încrezători că vom asista la o urmărire în noul an.” Ce va contribui la creşterea acţiunilor şi, probabil, la noi maxime istorice în prima jumătate a anului viitor? în cele din urmă, este vorba de câştiguri, notează ei. „Am văzut că analiştii continuă să facă estimări mult prea mici, iar această tendinţă probabil că va continua. în al treilea trimestru se aştepta ca veniturile să scadă uşor, iar acum se aşteaptă ca veniturile S&P 500 să crească cu aproape 6 procente. Privind în perspectivă, companiile din S&P 500 se aşteaptă acum să înregistreze profituri record în următoarele 12 luni. ştiţi ce tinde să se întâmple atunci când profiturile ating un nivel record? Acţiunile tind să le urmeze, lucru pe care ne aşteptăm să îl vedem în 2024.”


    „Totuşi, anul electoral ar putea avea un efect atât asupra abordării decidenţilor din SUA, cât şi asupra percepţiei investitorilor – oferind perioade favorabile investitorilor, însă aceasta nu asigură o performanţă net favorabilă în privinţa întregului an. Dacă am înregistra, însă, corecţii spre sfârşitul anului, ar fi mai uşor de înregistrat un an cu plus, iar statistica ar fi salvată, totuşi investitorii vor continua sîprivească la randamentele adunate pe perioade mai lungi.“ – Claudiu Cazacu, analist la XTB România

    Şi aici lucrurile devin interesante. Ştiaţi că, în cazul unui preşedinte aflat la primul mandat, randamentele au fost slabe la început, în special în timpul unui an de mijloc de mandat, apoi au devenit mult mai bune în timpul anului preelectoral şi electoral? „Până în prezent, lucrurile s-au desfăşurat destul de bine, cu un an intermediar foarte slab şi un an preelectoral solid. De ce se întâmplă acest lucru? Ar putea fi la fel de simplu ca atunci când un preşedinte este în curs de realegere, există anumite pârghii pe care le poate acţiona pentru ca economia şi, prin urmare, acţiunile să fie într-o dispoziţie mai bună.

    De fapt, anii 2000 şi 2008 au fost ani oribili pentru acţiuni, dar aceştia au fost preşedinţi care nu au avut succes în an electoral.” O analiză mai amănunţită a datelor a evidenţiat o evoluţie foarte interesantă, şi anume că preţurile acţiunilor au fost mai mari în timpul unui an electoral al unui nou preşedinte, începând cu ultimii 10 preşedinţi. Nici măcar anul preelectoral puternic din punct de vedere istoric nu poate spune asta. Mai mare în ultimele 10 ori şi până la 12,2% în medie nu este ceva de ignorat şi care este în concordanţă cu un potenţial randament scăzut de două cifre în 2024. 

  • Profil de investitor. Investitor român pe bursă străină

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de BUSINESS Magazin.


    Vlad Dicu a plecat din Sibiu să studieze fizică biomedicală în Amsterdam, dar azi este business analyst la o companie internaţională şi investitor pe pieţele de capital globale. De ce alege SUA şi China în detrimentul Europei şi României, cum vede scăderea portofoliului în 2022 şi 2023, la ce sectoare se uită şi ce strategie are, în rândurile următoare.

     

    Am început să investesc în timpul pandemiei, mai ales din curiozitate şi din cauza timpului liber pe care îl aveam la dispoziţie. Întrucât se întâmplau atât de multe evenimente pe burse şi informaţiile veneau din toate direcţiile, m-am gândit că acela era momentul perfect pentru a începe să investesc”, povesteşte Vlad Daniel Dicu, la bază inginer medical, dar în practică business analyst. Din Sibiu, oraşul în care s-a născut, Vlad a ajuns în oraşul european al bicicletelor, Amsterdam, pentru a studia la Universitatea Vrije. Are un master în tehnologie şi fizică biomedicală, dar în prezent, la 26 de ani, este analist de afaceri la o companie internaţională. „Deşi activitatea mea are puţine corelaţii cu pieţele bursiere, experienţele mele de investitor, cunoştinţele financiare şi analiza obiectivă mă ajută cu siguranţă, mai ales atunci când sunt implicat în deciziile strategice”, spune Vlad, adăugând că investiţiile au început ca un hobby şi s-au transformat încet-încet într-o pasiune. „Este o pasiune care uneori ocupă mai mult timp decât un loc de muncă cu normă întreagă. Din fericire, nu îmi răpeşte din energie, deoarece mă bucur din plin să fiu la curent cu tot ce se întâmplă în lume şi să văd cât de interconectat este totul”, continuă el. Vlad a mai fost activ pe piaţa bursieră în trecut, dar în septembrie 2020 a decis să se alăture comunităţii eToro, acolo unde mărturiseşte că a devenit investitorul de astăzi. În prezent există aproximativ 50 de persoane care îi copiază portofoliul cu peste 50.000 de dolari şi 1.600 de persoane care-i urmăresc activitatea şi articolele pe care le scrie. „Discut şi dezbat zilnic cu alţi investitori populari de pe platformă şi cred cu adevărat că acesta este unul dintre principalele motive pentru care am reuşit să învăţ atât de multe într-o perioadă atât de scurtă de timp”, explică investitorul.

    Am fost curios să aflu de ce un român preferă să-şi pună economiile pe o bursă externă. Deşi în creştere în ultimii ani, investiţiile la Bursa de la Bucureşti sunt încă la un nivel scăzut în comparaţie cu alte ţări occidentale, iar acest fapt, spune Vlad, este cauzat în primul rând de lipsa educaţiei financiare şi a culturii financiare, care alimentează frica preconcepută că investiţiile nu sunt accesibile tuturor. „În plus, cred că piaţa bursieră locală nu are o ofertă atât de atractivă, deoarece numărul de acţiuni este destul de limitat, iar volumele tranzacţionate sunt scăzute, în comparaţie cu alte pieţe internaţionale. Acestea sunt, în opinia mea, principalele motive pentru care mulţi investitori români se concentrează pe alte pieţe. Cred că ar fi grozav dacă firmele româneşti care devin mari pe scena internaţională, cum ar fi UiPath, ar căuta şi ele o listare secundară la BVB. Acest lucru ar ajuta ca piaţa să devină mai atractivă”, consideră investitorul.

    Pe eToro, Vlad a început cu o sumă iniţială modestă. Investiţiile erau încă un teritoriu necunoscut pentru el în acel moment. A adăugat fonduri periodic, pe măsură ce devenea din ce în ce mai entuziasmat de această nouă pasiune şi din ce în ce mai încrezător în el. Prima lui investiţie a fost NIO, producătorul chinez de vehicule electrice. „Cu timpul, am început să înţeleg potenţialul investiţiilor şi faptul că, dacă sunt abordate corect, acestea pot fi o protecţie împotriva inflaţiei, o altă metodă de a obţine un venit suplimentar şi, de ce nu, o plasă de siguranţă pentru pensie. Acestea sunt motivele pentru care investesc, dar şi pentru că a devenit o pasiune”, spune el. Vlad se consideră un investitor pe termen lung, care urmează principiile investiţiilor de valoare (value investment). Se caracterizează totodată ca fiind un investitor macro, deoarece îşi bazează deseori deciziile de investiţii pe evoluţiile macroeconomice. „Mă consider un investitor top-down, care începe prin a examina potenţialul pe termen lung al unui întreg sector. Apoi, îmi restrâng căutarea la un grup select de companii, bazându-mă în primul rând pe evaluarea lor relativă. După ce selecţia este completă, mă concentrez pe situaţiile lor financiare pentru a înţelege ce companie se aliniază cel mai bine cu restul portofoliului meu”, afirmă Vlad. Cum se aplică asta în cazul lui? Ei bine, să restrângem aria de căutare! Mai întâi, piaţa preferată.


    Vlad Daniel Dicu, 26 de ani

    PROFESIE: inginer medical

    OCUPAŢIE: analist de afaceri

    INVESTEŞTE: pe termen lung


    Pentru Vlad, SUA şi China, circa 80% din active. Apoi, sectorul cu potenţial. În portofoliul lui, majoritar tehnologie, urmat de servicii financiare, telecomunicaţii şi partea de obligaţiuni. Urmează selecţia activelor şi evaluarea lor. Vlad se uită la companii cu un istoric dovedit, măsurat prin creşterea stabilă a veniturilor, a profitului şi a fluxurilor de numerar în ultimii ani. „Mă interesează companiile cu bilanţuri şi conturi de profit şi pierdere sănătoase, care au marje de profit considerabile, care nu deţin prea multe datorii şi ale căror fluxuri de numerar liber pot acoperi cu uşurinţă dividendele şi, bineînţeles, companiile care se preconizează că vor continua să îşi crească afacerile şi profitabilitatea”, explică el. Rezultatul analizei? La momentul de faţă, investitorul are 36 de deţineri – 73,8% în acţiuni, 23% în ETF-uri şi 3,2% în indici – cu un grad de risc de 3 din 10. Aproximativ 46% din investiţiile lui Vlad sunt în iShares 20Ă Year Treasury Bond ETF (9,05%), Qifu Technology (5,86%), Baidu (5,31%), JD.com (4,35%), Digital Turbine (4,17%), iShares MSCI Eurozone ETF (3,79%), ZIM Shipping Services (3,64%), Xinyi Solar Holdings (3,39%), Direxion Daily 20Ă Year Treasury Bull 3X Shares (3,35%) şi Canadian Solar (3,13%). „Sectorul de tehnologie rămâne cel mai atractiv şi mai interesant pentru mine ca investitor, reprezentând aproximativ 35% din portofoliu. Cu toate acestea, rămân totuşi bine diversificat, cu investiţii şi în alte sectoare, cum ar fi cel financiar, cel al bunurilor de consum ciclice, cel al sănătăţii, cel industrial şi cel al materialelor de bază, printre altele, fiecare reprezentând între 5% şi 13% din valoarea portofoliului”, spune el.

    O parte considerabilă este alocată pentru venituri fixe şi anume ETF-uri care urmăresc performanţa obligaţiunilor americane. De asemenea, investeşte activ şi în alte instrumente, cum ar fi obligaţiunile sau mărfurile agricole, completează investitorul. Debutul pe platforma eToro i-a adus lui Vlad un randament de 34,6%, realizat în doar câteva luni din 2020. Anul 2021 a adus de asemenea un câştig de 30,1% la nivelul portofoliului, dar 2022 şi 2023 nu au fost la fel de darnici – minus 14,1% anul trecut şi minus 10,5% până acum în noiembrie. Chiar şi aşa, Vlad vede partea plină a paharului în randamentul anului 2022. „La prima vedere, nu arată prea bine, dar, în realitate, este o supraperformanţă de 5% faţă de S&P 500 şi de aproape 19% faţă de indicele NASDAQ100. Cel mai mare câştig, dacă nu mă înşel, a fost «pariul» meu pe grâu, care mi-a acoperit portofoliul împotriva incertitudinilor cauzate de războiul din Ucraina”, spune el. Fiecare criză din pieţele bursiere este diferită de cele anterioare, astfel încât nu poate exista un „manual de instrucţiuni/supravieţuire” care să indice cum trebuie tratată fiecare perioadă. Totuşi, Vlad consideră că există asemănări clare între crize, iar dacă un lucru este clar, este că natura umană rămâne aceeaşi.

    Tânărul spune că 2023 ar fi putut fi cu siguranţă mai bine. Dimensiunea portofoliului este aproape neschimbată de la începutul anului, „ceea ce este cu adevărat dezamăgitor, având în vedere creşterile indicilor americani”. El este convins că există limite la cât de mult pot creşte pieţele în contextul deteriorării mediului macroeconomic. „Doar pentru că evaluările sunt extrem de ridicate la un moment dat, nu înseamnă că vor rămâne acolo sau că vor continua să crească fără temei.” Astfel, după o revenire de aproximativ 20% a Nasdaq, piaţa americană a companiilor de tehnologie, investitorul a început să îşi acopere riscurile poziţionându-se împotriva giganţilor din domeniul tehnologiei care au stat la baza revenirii. Acest lucru s-a dovedit a fi dăunător până acum. „Sunt un investitor pe termen lung, aşa că, în mod natural, sunt foarte reticent în a vinde acţiunile deţinute în prezent, deoarece încă mai cred în potenţialul lor pe termen lung. Cu toate acestea, din cauza incertitudinilor şi a deteriorării activităţii economice, cred că există mai multe riscuri decât beneficii în a adăuga şi mai multe acţiuni în acest moment. Cred că cea mai bună opţiune pentru moment, având în vedere evoluţiile macroeconomice, rămân obligaţiunile. Repet, cred că piaţa va suferi o corecţie în orice moment, aşa că mă protejez şi prin shorting-ul indicilor americani”, îmi spunea Vlad în urmă cu câteva luni. După trei ani de investiţii, Vlad a ajuns la concluzia că pentru a avea succes pe bursă, trebuie să ai dreptate mai des decât să greşeşti.

    Recunoaşte că unele dintre investiţii nu au fost de succes, dar nu a suferit niciodată pierderi mari, în primul rând pentru că are un portofoliu bine diversificat şi pentru că a fost atent să diminueze riscurile. „Într-adevăr, în prezent deţin unele poziţii care sunt mult sub nivelurile la care le-am cumpărat, dar sunt convins încă de potenţialul lor pe termen lung. Devine o pierdere doar atunci când vinzi. Cred că ar trebui să mă «îndoiesc» întotdeauna de ipotezele mele, pentru a nu fi orbit de propriile prejudecăţi şi pentru a mă strădui în mod permanent să analizez o chestiune din unghiuri diferite”, afirmă el. Cu toate acestea, Vlad nu a intenţionat niciodată să părăsească ringul bursier. „Sincer, este singurul lucru care mă pasionează cu adevărat”, spune el. Este recunoscător pentru aceşti ultimi ani, deoarece simte că a crescut foarte mult ca investitor prin învăţare. „Cred că cel mai important lucru de reţinut este că pieţele bursiere trebuie abordate cu atenţie, iar investitorii nu ar trebui să îşi asume riscuri inutile aşteptând randamente nerezonabile peste noapte. Am spus întotdeauna că investiţiile sunt un maraton, nu un sprint şi ar trebui tratate ca atare”, consideră el. Pentru Vlad, momentul perfect să înceapă să investească a părut să fie începutul pandemiei, dar în ultimii ani a realizat că nu există un moment potrivit, iar încercarea de a anticipa mişcările pieţelor nu este o strategie viabilă. „Întotdeauna vor exista oscilaţii pe pieţe, trebuie doar să navigaţi în mod eficient în aceste perioade, gestionând bine riscurile şi profitând de oportunităţi atunci când mediul macroeconomic susţine perioadele de creştere. De asemenea, este bine să vă amintiţi că piaţa bursieră nu urmează un set strict de reguli şi că, de fapt, este un mecanism foarte complex care se bazează pe multe variabile diferite”, transmite Vlad Dicu.    

     

    DICŢIONARUL INVESTITORULUI

    1. Listarea secundară (secondary listing sau cross listing) este termenul care exprimă admiterea la tranzacţionare a unei companii pe o altă bursă de valori decât cea pe care este listată deja. Potrivit definiţiei listării primare, aceasta indică prima bursă pe care sunt listate acţiunile unei companii. Companiile aleg de obicei să se listeze pe o a doua piaţă pentru a accesa noi capitaluri. Listarea secundară nu este acelaşi lucru cu listarea duală.

    2. Listarea duală a unei companii presupune că aceasta este tranzacţionată pe două burse primare şi trebuie să îndeplinească cerinţele de raportare şi costurile aferente listării pe ambele. Companiile fac listare duală atunci când bursele diferă foarte mult din punct de vedere geografic sau al cerinţelor de raportare. Pe de altă parte, listarea secundară tinde să se refere la companiile care se listează pe burse mai mult asemănătoare decât diferite din acest punct de vedere.

    3. Strategia top-down este aceea prin care analiza se concentrează pe factorii macroeconomici, cum ar fi PIB-ul, rata forţei de muncă, impozitarea, ratele dobânzilor ş.a.m.d. înainte de factorii micro, precum sectoare sau companii specifice. Abordarea top-down (descendentă) este opusă celei bottom-up (acendentă), care acordă prioritate performanţelor şi indicatorilor fundamentali ai companiilor înainte de a trece la factorii macro.

  • Trebuie să ne digitalizăm, dar trebuie să menţinem şi interacţiunea umană

    În ciuda transformării digitale, un aspect care dăinuie în sistemul bancar este nevoia de interacţiune personală. Angajaţii din agenţii rămân esenţiali, deoarece clienţii continuă să aprecieze oportunitatea de a vorbi cu specialişti, afirmă Mustafa Tiftikcioglu, CEO al Garanti BBVA România. Acest amestec de contact uman şi inovaţie tehnologică este esenţial pentru strategia băncii, care se ghidează după preferinţele în continuă evoluţie ale clienţilor.

     

    Digitalizare, sustenabilitate, interacţiune umană personalizată, credite verzi sunt câteva din cuvintele cheie din discursul lui Mustafa Tiftikcioglu, CEO al Garanti BBVA România, care deţine această funcţie de aproape doi ani şi jumătate, iar cariera sa în domeniul bancar se întinde pe parcursul a două decenii. Instituţia pe care o conduce acum a bifat în 2022 cele mai bune rezultate din istoria sa de până acum pe piaţa românească. „Astfel, doar la nivel de bancă am înregistrat un profit net de 191 milioane lei în 2022, cu 34,3% mai mare decât anul precedent. Mai mult, venitul net al băncii a urcat la 550 de milioane de lei în 2022, cu 20,1% mai mare decât în 2021”, declară bancherul, care punctează că aceste rezultate au fost peste aşteptări. Garanti BBVA a înregistrat de asemenea credite totale de 9 miliarde lei în 2022, în creştere cu 14,4%, şi depozite de 10,2 miliarde lei, în creştere cu 15,8%. Creşterea a fost susţinută de avansul în toate segmentele de business – corporate, retail şi IMM. Banca a înregistrat în primele trei luni din 2023 un profit net aproape dublu faţă de perioada similară a anului trecut, până la 72,2 milioane de lei.

    „De-a lungul anilor, banca şi-a dezvoltat o bază puternică de clienţi şi şi-a concentrat prezenţa fizică prin agenţii la nivel naţional în locaţii unde era necesar, extinzându-şi în acelaşi timp opţiunile digitale de servicii pentru clienţi. Totodată, s-au depus eforturi pentru extinderea reţelei de bancomate inteligente care pot fi folosite de oricine, nu doar de clienţii băncii, pentru tranzacţii cu card şi fără card”, afirmă Mustafa Tiftikcioglu. Astfel, în 2023, an în care aniversează 25 de ani de prezenţă pe piaţa românească, banca a ajuns să deţină peste 200 de bancomate şi circa 15.000 de terminale POS. În prezent, Garanti BBVA Grup are o echipă de 1.100 de angajaţi, în cele 40 de localităţi din ţară în care este prezentă. De asemenea, activele totale ale băncii au crescut la peste 3 miliarde de euro iar numărul de clienţi ai băncii a ajuns la aproape 450.000.

     

    Digitalizare, mai mult decât un cuvânt la modă

    „Abordăm cu încredere era digitală, recunoscând rolul său crucial în peisajul financiar de astăzi. Dincolo de a fi doar un cuvânt la modă, digitalizarea constituie un pilon de bază al fundaţiei noastre strategice. În linie cu peisajul global în evoluţie rapidă, înţelegem că astăzi clienţii noştri aşteaptă servicii financiare perfecte, eficiente şi prietenoase cu utilizatorul”, afirmă bancherul.

    Pentru a se alinia la aceste aşteptări, instituţia a pus un accent substanţial pe digitalizarea proceselor, iniţiind un proiect major pentru a migra în întregime aplicaţiile bancare de bază către o infrastructură modernizată şi pentru a-şi dezvolta capacităţile digitale. „Obiectivul nostru este de a valorifica tehnologia de ultimă oră pentru o suită îmbogăţită de servicii şi produse adaptate la nevoile noştri clienţi, asigurând atât securitatea, cât şi accesibilitatea. În plus, am făcut investiţii substanţiale în canalele noastre digitale, care vor fi potenţate şi mai mult prin iniţiativa de transformare a serviciilor bancare de bază pe care am menţionat-o. Această investiţie le permite clienţilor noştri să îşi gestioneze finanţele într-un mod facil. Dincolo de soluţiile destinate clienţilor, angajamentul nostru faţă de digitalizare se extinde la eficientizarea proceselor interne prin automatizare şi luarea deciziilor bazate pe date, sporind eficienţa operaţională”, punctează executivul.

     

    O poveste care se întinde pe 25 de ani

    Garanti BBVA este o bancă universală care şi-a început activitatea în România în 1998 sub denumirea de Garanti Bank, fiind la început o sucursală a United Garanti Bank International N.V. (UGBI), sucursală a Garanti Bank Turcia, cu sediul la Amsterdam, şi deservind la acel moment în principal clienţii companii. Mustafa Tiftikcioglu spune că decizia de a investi la nivel local a fost punctul culminant al unei analize extinse şi meticuloase a sistemului bancar românesc de la acea vreme, un proces care a evidenţiat potenţialul semnificativ de dezvoltare din cadrul sectorului. „Procesul decizional nu a fost lipsit de provocări, dar a fost o alegere bine informată şi deliberată. Rezultatele analizei noastre au scos la iveală argumente convingătoare pentru intrarea pe piaţa românească. Apoi, a urmat o evoluţie naturală pentru noi. De atunci, ne-am angajat într-o călătorie cu diferite etape de dezvoltare, devenind în cele din urmă ca una dintre cele mai importante şi dinamice bănci din România.”


    Carte de vizită Mustafa Tiftikcioglu

    Œ Are o diplomă de licenţă în inginerie industrială de la Universitatea Bogazici, Turcia

     A urmat un masterat în inginerie industrială, cu specializare în analiza deciziilor economice, la Georgia Institute of Tehnology, SUA

    Ž Înainte de a prelua mandatul de CEO al Garanti BBVA România, a acumulat experienţă în managementul riscului de credit corporativ şi comercial, precum şi în finanţări structurate, dar şi finanţări de proiecte şi achiziţii

     A făcut parte din echipa Garanti BBVA Turcia (TGB) pentru aproape 20 de ani, iar din poziţia ocupată anterior a condus Divizia de Wholesale Risk (management al riscului de credit corporativ) din cadrul TGB, fiind responsabil de gestionarea riscului de credit, calitatea şi performanţa portofoliului corporate şi evaluarea strategiilor de risc de credit.

     A preluat conducerea Garanti BBVA România de la Ufuk Tandogan, care a deţinut această funcţie timp de nouă ani.


    Despre felul în care s-a schimbat sistemul bancar pe plan local, bancherul spune: „Desigur, nu pot pretinde că ştiu în detaliu cum arăta sistemul bancar românesc în urmă cu 25 de ani, aşa cum l-ar putea caracteriza un bancher care lucra în ţară la acea vreme, însă din informaţiile mele şi din eea ce mi-au relatat colegii mei de la Garanti BBVA România, pot spune că sectorul bancar era de dimensiuni reduse, însumând un număr limitat de bănci, deţinute în principal de stat şi care ofereau servicii financiare de bază”. El mai adaugă că, în urmă cu un sfert de secol, cadrul de reglementare era la început, iar sectorul bancar încă nu avea sofisticarea şi profunzimea pe care le vedem astăzi. Accentul era pus în principal pe serviciile bancare tradiţionale, cum ar fi economiile şi împrumuturile, iar standardele bancare internaţionale nu erau încă o normă.

    Astăzi, România se mândreşte cu un sector bancar bine dezvoltat, în mare parte datorită eforturilor susţinute ale Băncii Naţionale a României, şi competitiv, dispunând de o gamă largă de produse şi servicii financiare, puse la dispoziţia populaţiei de către jucătorii din sistem.

    În plus, cadrul de reglementare s-a maturizat semnificativ, aliniindu-se la cele mai bune practici internaţionale, punctează reprezentantul instituţiei financiare. Digitalizarea a revoluţionat modul în care se desfăşoară activitatea bancară, făcând-o mai convenabilă şi mai accesibilă publicului, în timp ce dorinţa a fi sustenabil este din ce în ce mai puternică în sectorul bancar. „Economia românească a parcurs, de asemenea, un drum lung, cu o creştere constantă şi o integrare tot mai mare în Uniunea Europeană. Acest progres economic a avut un impact pozitiv asupra sectorului bancar, favorizând inovaţia şi extinzând oportunităţile pentru clienţi”, completează bancherul.

    Unul dintre cei mai importanţi paşi în dezvoltarea instituţiei pe piaţa românească a fost făcut în 2007, când şi-a diversificat serviciile pentru a include toate tipurile de consumatori – retail, corporate şi IMM-uri. Ulterior, lansarea Garanti Online, serviciul de internet banking, a deschis noi orizonturi pentru servicii bancare convenabile.

    „Anul 2010 a fost unul de transformare, deoarece am evoluat într-o bancă locală universală. Mai mult, pentru prima dată în România, am introdus cardul WWF Bonus Card, permiţând clienţilor noştri să contribuie la protecţia mediului prin intermediul tranzacţiilor lor zilnice”, afirmă Mustafa Tiftikcioglu.

    Mai apoi, grupul financiar s-a extins cu enităţile Garanti Leasing, Garanti Consumer Finance şi Garanti Mortgage, iar în 2012 a fost introdusă iLoanU, prima platformă online din România de verificare a preaprobării creditelor, simplificând călătoria financiară. „În anul următor, am intrat în arena plăţilor mobile cu SEQR, o soluţie de pionierat în parteneriat cu compania suedeză Seamless”. Doi ani mai târziu (2014) a fost lansat programul Learn 2B a Banker pentru studenţi, masteranzi şi absolvenţi. Tot în 2014 a avut loc şi fuziunea dintre bancă şi Garanti Mortgage, o realizare de referinţă în sectorul financiar din România şi „pentru a marca inovaţia noastră, am emis pentru prima dată obligaţiuni pe piaţa românească”, declară bancherul.


    „Cred că IA va crea o experienţă bancară mai personalizată, mai eficientă şi mai accesibilă pentru clienţi, permiţându-le totodată acestora să ia decizii financiare mai informate. Aceasta va redefini relaţia bancă-client, favorizând încrederea reciprocă şi confortul” – Mustafa Tiftikcioglu, CEO al Garanti BBVA România


    Anul 2016 a fost martorul apariţiei Mobile ME, aplicaţia de mobile banking, care a făcut ca serviciile bancare să fie mai convenabile. Trei ani mai târziu (2019) banca s-a aliniat la strategia de transformare digitală a BBVA şi a adoptat un nou logo şi o nouă identitate vizuală. Garanti Bank a devenit Garanti BBVA, marcând o schimbare spre o mai mare digitalizare şi colaborare internaţională.

    În 2020, spune Mustafa Tiftikcioglu, „ne-am unit eforturile pentru a sprijini accesul la serviciile bancare în timpul pandemiei şi am facilitat migrarea la opţiunile digitale. Acest an crucial a demonstrat importanţa adaptării la nevoile în schimbare rapidă ale clienţilor.

    În anii următori, din 2021 până în 2023, ne-am stabilit atenţia asupra digitalizării şi sustenabilităţii. Am devenit membru Platinum al Consiliului pentru Clădiri Verzi din România (RoGBC) şi am lansat primele noastre produse de finanţare ecologică. Alături de aceste realizări, am atins un nivel record de profitabilitate”.

     

    Ce urmează?

    Despre strategia instituţiei financiare pe plan local, bancherul turc spune că obiectivul principal este implentarea strategiei de creştere prin dezvoltarea de produse şi servicii inovatoare, prin crearea de parteneriate strategice cu instituţii locale şi internaţionale şi prin extinderea bazei de clienţi, fidelizându-i în acelaşi timp pe cei actuali. „În ceea ce priveşte portofoliul nostru de clienţi, am adoptat o abordare echilibrată. În ultimii ani, am fost martorii unei creşteri semnificative atât pe segmentul de retail, cât şi pe cel al companiilor. Şi cred că în acest moment putem spune că ne mândrim cu un portofoliu cuprinzător de produse”, adaugă CEO-ul Garanti BBVA. Tot el mai spune că în ultimii

    25 de ani, a avut loc o transformare remarcabilă a comportamentului consumatorilor în industria bancară. Un aspect, din punctul său de vedere, se leagă de creşterea semnificativă a încrederii acordate băncilor.  O altă schimbare notabilă este dorinţa crescută de informare şi înclinaţia de a lua decizii în cunoştinţă de cauză atunci când aleg un partener financiar. Clienţii de astăzi caută să îşi înţeleagă cât mai bine opţiunile, făcând apoi alegeri în cunoştinţă de cauză.

    „În plus, există o urgenţă din ce în ce mai mare în rândul clienţilor de a-şi atinge obiectivele financiare. Efervescenţa lumii moderne a avut un impact asupra modului în care indivizii îşi abordează aspiraţiile financiare. Aceştia doresc soluţii eficiente şi rezultate rapide”, mai spune Mustafa Tiftikcioglu.

    Pe de altă parte, progresul rapid al tehnologiei aduce atât oportunităţi, cât şi provocări. „Noi îl vedem ca pe un catalizator pentru a uşura munca angajaţilor, pentru a ne îmbunătăţi produsele şi serviciile bancare digitale şi pentru a le face cât mai accesibile clienţilor. Inteligenţa artificială va revoluţiona capacitatea noastră de a analiza piaţa şi de a aduna date despre profilurile clienţilor, precum şi despre aşteptările acestora. Mai mult, ne va permite să ne angajăm într-o comunicare complexă şi mai personalizată atât cu clienţii actuali, cât şi cu cei potenţiali”, punctează bancherul. Deşi aceste progrese sunt promiţătoare, ele ne impun, de asemenea, o abordare a provocărilor legate de securitatea datelor, de confidenţialitate şi de asigurarea unei note umane într-un peisaj transformat digital. „Prin urmare, cred că IA va crea o experienţă bancară mai personalizată, mai eficientă şi mai accesibilă pentru clienţi, permiţându-le totodată acestora să ia decizii financiare mai informate. Aceasta va redefini relaţia bancă-client, favorizând încrederea reciprocă şi confortul”, declară CEO-ul Garanti BBVA.

    În ciuda transformării digitale, un aspect care dăinuie este nevoia de interacţiune personală. „Angajaţii din agenţii rămân esenţiali, deoarece clienţii continuă să aprecieze oportunitatea de a vorbi cu specialişti. Acest amestec de contact uman şi inovaţie tehnologică este esenţial pentru strategia noastră, deoarece ne propunem să răspundem preferinţelor în continuă evoluţie ale clienţilor noştri”, conchide Mustafa Tiftikcioglu.   

  • Citatul săptămânii. Mugur Isărescu, BNR: IPO-ul Hidroelectrica de o asemenea magnitudine ar fi fost de neconceput pe Bursa de Valori în urmă cu câţiva ani

    IPO-ul (listare publică iniţială – n.red.) Hidroelectrica de o asemenea magnitudine ar fi fost de neconceput pe Bursa de Valori în urmă cu câţiva ani. S-a spus asta dar nu s-a spus de ce nu s-a putut. Pentru ca nu erau aceste acumulări la fondurile de pensii

    a declarat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, la evenimentul „Primii 15 ani de Pilon II: O reformă de succes pe calea europeană a României”, organizat la BNR.


     

     

  • Cosmin Toader, Raiffeisen Bank România: „Colaborarea, comunicarea şi sinergia între inteligenţa artificială şi oameni vor fi esenţiale pentru a crea un mediu productiv şi dinamic”

    Absolvent de Finanţe-Bănci (ASE) şi cu un Master în Managementul Sistemelor Bancare, Cosmin Toader lucrează de 11 ani în domeniul bancar, dintre care ultimii 8 ani i-a petrecut în cadrul echipei locale a Raiffeisen Bank. Cu expertiză solidă în corporate banking, de doi ani coordonează echipa de Finanţări Structurate şi Sindicalizări.

     

    VIZIUNE PENTRU VIITOR:

    1.Ce rol v-aţi propus să aveţi în 2030?
    Elementele definitorii pentru a avea un rol de succes ca lider al viitorului sunt adaptabilitatea şi responsabilitatea. În plus, învăţarea continuă şi dezvoltarea abilităţilor în sfere precum inteligenţa emoţională, empatia şi inteligenţa artificială sunt factori cheie în anii următori.

    2.Ce calităţi/abilităţi de leadership credeţi că trebuie să aveţi în organigrama viitorului, în care inteligenţa artificială lucrează cot la cot cu angajaţii umani?
    Un lider trebuie să aibă o viziune strategică şi clară pentru a ghida echipa în direcţia corectă şi pentru a identifica oportunităţi de creştere. Colaborarea, comunicarea şi sinergia între inteligenţa artificială şi oameni vor fi esenţiale pentru a crea un mediu productiv şi dinamic.

    3.Care vor fi principalele provocări pentru liderul anului 2030?
    Principalele provocări vor fi inteligenţa artificială, digitalizarea şi automatizarea, iar abilitatea de a transforma aceste provocări în oportunităţi de învăţare va diferenţia un lider în 2030.

    4.Dar principalele oportunităţi pe care le veţi avea ca lideri odată cu avansul tehnologiei?
    Mobilitatea şi colaborarea extinsă prin echipe virtuale globale, productivitatea sporită şi o utilizare mai eficientă a resurselor, vor fi principalele oportunităţi de a genera impact pozitiv, de a inova şi de a crea echipe agile.

    5.Cum vă imaginaţi că va arăta săptămâna de lucru în 2030 şi agenda unui lider din viitor?
    Săptămâna de lucru a unui lider în 2030 va reflecta schimbările semnificative aduse de tehnologie, precum flexibilitatea şi colaborarea virtuală. Totodată, agenda liderului viitorului trebuie să prioritizeze responsabilitatea socială şi sustenabilitatea prin acţiuni concrete.

    6.Cum credeţi că se va desfăşura un interviu de angajare în 2030 şi ce calităţi veţi aprecia cel mai mult la un viitor coleg?
    Inevitabil, tehnologia va modela desfăşurarea unui interviu, optimizând comunicarea şi cunoaşterea candidatului. Cât despre calităţi dezirabile la un viitor coleg, autenticitatea şi gândirea critică rămân indispensabile, în timp ce adaptabilitatea şi etica vor fi fundamentale.  


    Cosmin Toader

    Head of Structured Trade Finance & Syndications, Raiffeisen Bank România, 31 de ani

    Active totale (2022): 62 mld. lei

    Profit net (2022): 1,23 mld. lei

    Număr de angajaţi: >4.900


    BUSINESS Magazin a lansat anul acesta o nouă ediţie a anuarului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, EDIŢIA 2023, unde am vorbit cu cea mai nouă generaţie de tineri manageri şi antreprenori cu vârsta de până în 40 de ani despre schimbările cu care se confruntă sub influenţa tot mai mare a AI. Ne-am propus ca în cadrul ediţiei de anul acesta a catalogului să analizăm modul în care cei mai tineri manageri şi antreprenori vor reuşi să conducă organizaţiie din România către un viitor în care inovaţia, eficienţa, sustenabilitatea, dar şi emoţiile umane vor defini noua lume a afacerilor. Cosmin Toader, Head of Structured Trade Finance & Syndications, Raiffeisen Bank România, este unul dintre managerii al căror profil a apărut în cadrul acestui proiect.

  • Povestea omului care a câştigat nu mai puţin de 4 miliarde de dolari după ce a pariat pe ceva de care toată lumea fugea şi se ferea. El este căsătorit cu o româncă din Galaţi

    Deşi nu a beneficiat de publicitatea oferită de un film câştigător de Oscar, John Paulson a avut o viaţă presărată cu momente demne de Hollywood, de la culmile atinse datorită unui pariu pe criza imobiliară din SUA la o serie neinspirată de pariuri financiare făcute în ultimii ani.

    C u o avere de 3,5 miliarde de dolari, John Paulson a devenit în ultimul deceniu şi jumătate unul dintre cei mai cunoscuţi investitori de pe Wall Street. Şi-a câştigat însă notorietatea nu datorită sumei impresionante pe care o deţine, ci prin modul prin care şi-a făcut banii.

    În 2007, a obţinut circa 4 miliarde de dolari prin utilizarea unor contracte de tip swap pentru a paria împotriva pieţei creditelor ipotecare subprime din Statele Unite, adică pentru a miza pe criza financiară care avea să vină – operaţiune asemănătoare celei realizate de investitorul Michael Burry, devenit celebru prin filmul biografic „The Big Short” cu Christian Bale. Pariul i-a adus o avere fondului său de hedging şi l-a transformat pe Paulson dintr-un „obscur manager de active într-o legendă a domeniului financiar”, conform Bloomberg Businessweek.

    De-a lungul anilor, a fost numit „unul dintre cele mai proeminente nume din finanţe”, „escroc al fondurilor speculative”, „unul dintre oamenii cu cele mai mari averi din istoria Wall Streetu­lui” şi „investitorul cu cea mai mare tranzacţie din toate timpurile”.

    În 2010, a doborât un alt record al industriei de hedging, când compania sa a încasat aproximativ 5 miliarde de dolari, investind în principal în aur, considerat unul dintre cele mai sigure active, în special în momente de volatilitate şi incertitudine. Ulterior, Paulson şi-a concentrat tot mai mult resursele pentru a obţine expunere pe aur, însă cu randamente dezamăgitoare de data aceasta.

    Portofoliul său a înregistrat evoluţii mixte în ultimii ani. În 2020, Paulson şi-a transformat fondul speculativ într-o afacere de familie, după ce activele au scăzut de la 38 de miliarde de dolari în 2011 la 9 miliarde în 2019. În 2011, a realizat o serie pierzătoare de investiţii pe criza datoriile europene, cât şi pe conglomerate precum Bank of America, Citigroup şi Sino-Forest Corporation, o companie chineză suspectată de fraudă.

    De asemenea, a declarat că România va pierde procesul Roşia Montană şi a mizat mult în ultimii ani pe piaţa imobiliară din Puerto Rico, despre care spune că poate deveni un „Singapore al Caraibilor”. Pe insulă, se confruntă mai nou cu o serie de procese intentate de un fost partener de afaceri.

    Pe de altă parte, Paulson a declarat că industria crypto reprezintă o bulă lipsită de valoare, iar SPAC-urile (special purpose acquisition companies) vor fi un pariu pierzător. Declaraţiile au fost lansate în 2021, când mulţi investitori americani jubilau la potenţialele câştiguri aduse de frenezia creată în jurul criptomonedelor şi SPAC-urilor.  

     

    Carte de vizită

    John Paulson

    1. S-a născut în 1955 în Queens, New York, fiind al treilea din patru fraţi, dintr-un tată pe jumătate ecuadorian jumătate norvegian şi o mamă evreică, jumătate româncă jumătate lituaniană;

    2. În 1978, a fost  şef de promoţie summa cum laude în finanţe la Colegiul de Afaceri şi Administraţie Publică al Universităţii din New York. A continuat la Şcoala de Business de la Harvard;

    3. Şi-a fondat fondul de hedging, Paulson & Co, cu 2 milioane de dolari  în 1994, având la acea vreme un singur angajat. În 2003, fondul avea active de 300 de milioane de dolari, urcând în opt ani la 38 de miliarde de dolari şi scăzând la nouă miliarde în 2019;

    4. Înainte să devină faimos, în 2000, s-a căsătorit cu asistenta sa, Jenny Zaharia, o româncă născută în Galaţi, pe care a invitat-o în oraş timp de un an, însă Jenny a insistat prin a-i spune că, mai întâi, trebuie să o concedieze şi să îi găsească un alt loc de muncă. Într-un final, a fost de acord să ia masa împreună şi, după mai bine de 200 de întâlniri, Paulson şi-a găsit curajul de a o cere în căsătorie.

  • Combustibil pentru accelerare

    Impetum Group a reinventat reţeta clasică a fondurilor de investiţii şi a demonstrat că firmele româneşti pot prinde aripi atunci când au susţinerea necesară. Şi pentru că România are de recuperat un gap uriaş faţă de regiune la capitolul fondurilor de investiţii, sunt necesare soluţii urgente. Industria de private equity este absolut necesară şi există un potenţial de dezvoltare imens, pentru că fondurile nu aduc doar bani, ci şi cunoştinţe, guvernanţă corporativă, transparenţă, explică Andrei Cionca, fondator şi CEO, Impetum Group.

    „Tot timpul am fost conduşi de ideea de a avea un impact în economia României şi mereu ne-am uitat dincolo de nişte proiecte punctuale pe care noi le-am manageriat. Am dezvoltat, începând din 2000, o companie, CITR, care făcea insolvenţă”, declară Andrei Cionca. CITR avea mai mult de 1.000 de companii în portofoliul ceea ce a permis fondatorilor săi să înţeleagă care sunt problemele din economia României pe diverse sectoare, de pildă platforme industriale care deveniseră complet anacronice, ca Tractorul Braşov, Rulmentul Braşov, Fortus Iaşi, Combinatul de Utilaj Greu din Cluj. Acestea erau falimente clare, pentru că tehnologia era complet depăşită, însă începând din 2009-2010 şi-au dat seama că produsul clasic care funcţiona până atunci, şi anume o companie intră în insolvenţă, merge în faliment, se vând activele şi debitorii sunt recompensaţi, nu mai funcţionează. „A fost o perioadă, 2009-2011, în care nu puteai valorifica active. Nimeni nu cumpăra nimic. Era un blocaj total. Şi atunci ne-am dat seama că trebuie să insistăm pe restructurarea acestor companii. Adică decât să le închizi şi să încerci să vinzi nişte active, mai bine încerci să aplici nişte măsuri de restructurare, operaţională, financiară, astfel încât aceste companii să rămână în viaţă. Pentru că în felul ăsta conservăm valoare”, explică fondatorul Impetum Group.


    CARTE DE VIZITĂ ANDREI CIONCA

    • Antreprenor care a anticipat nevoile mediului de afaceri românesc.

    • Fondator al tuturor companiilor din Impetum Group: CITR, ROCA Investments, ROCA X şi Agista.

    • Experienţă de peste 20 de ani în business şi aport substanţial la dezvoltarea ecosistemului antreprenorial românesc.

    • Crede că în România schimbarea va fi adusă prin educaţie, astfel că susţine fervent mediul educaţional românesc şi face parte din Board of Advisors al Transylvania College.


    E un principiu foarte cunoscut, continuă tot el, că o companie „caldă” e mult mai valoroasă decât una „rece”, adică una care are activitate versus nişte active care solicită cheltuieli, întreţinere, pază – până la valorificare. „Avem un studiu pe care îl facem de opt ani, în care noi măsurăm sănătatea companiilor româneşti. Am luat un eşantion de companii care au active de peste un milion de euro, din totalul companiilor din România, şi am vrut să vedem cât de sănătoase sunt şi cum evoluează. Pentru că aceste companii, deşi sunt puţine ca număr, în jur de 4-5% din numărul total, consolidează foarte mult din cifra de afaceri, din PIB-ul care se creează în România. Adică sunt două mulţimi inegale, un număr de 4-5% care generează peste 60%”, povesteşte Andrei Cionca. A urmărit cât sunt de sănătoase aceste companii, cât sunt de îndatorate, cum îşi recuperează creanţele din piaţă, cum evoluează profitul sau pierderea. Astfel, a înţeles pro­blemele punctuale ale unei companii sau ale unui sector de de activitate şi că nu este suficientă restructurarea financiară – rescadenţare, reeşalonare sau chiar tăierea unor datorii. „Nu-i suficient, pentru că aceste companii trebuie repornire, au nevoie şi de capital. Şi vreo doi ani ne-am străduit să facem produse de finanţare, am fost în foarte multe discuţii cu foarte mulţi finanţatori, am fost parte într-un proces educaţional, prin care am încercat în multe conferinţe să vorbim despre problema asta, să căutăm soluţii. Dar nu funcţiona. Nu avem încă dezvoltate în România mecanisme, hai să zicem, instituţionale de finanţare a acestor companii în dificultate”, povesteşte fondatorul Impetum Group.

     

    DE LA COMPANII ÎN DISTRESS LA PRIVATE EQUITY. Pentru a duce la capăt parcursul de însănătoşire a unei companii, „procesul trebuie să fie rotund şi să se termine cu un anumit impact în economie – pentru că dacă noi găsim închiderea cercului la o companie e mai uşor de replicat la două, la 10, la 100 de companii – şi putem crea astfel un un cerc virtuos prin care să avem un anumit impact în economia României. Impactul de a oferi un model, de a oferi speranţă, căci până atunci cine intra în zona aceea nu se putea finanţa”, explică Andrei Cionca. Aşa a apărut ideea că dacă reuşeşte să facă un astfel de „cerc”, acţiunea ar fi o invitaţie pentru mai mulţi să facă acelaşi produs. Astfel s-a născut ideea fondării unui fond de investiţii, cu care să finanţeze, care practic să închidă cercul. „Aşa s-a născut ideea de a trece din partea asta de insolvenţă în partea de private equity. Şi aşa a luat naştere primul fond.” Astfel, la începutul lui 2018 a fost lansat ROCA Romanian Capital, cu un capital de 4,5 milioane de euro, cu participaţii din partea lui Dan Şucu, proprietarul reţelei Mobexpert, şi a lui Dragoş Pavăl, cofondator al reţelei Dedeman. „Am pus împreună 4,5 milioane şi am reuşit să facem trei tranzacţii, una cu un succes răsunător, celelalte două mai puţin, dar având în vedere că eram la începuturi, când am tras linie, rezultatul a fost unul senzaţional şi practic am avut validarea produsului”, punctează fondatorul Impetum Group, care povesteşte că profitul făcut din una dintre tranzacţii a acoperit pierderea din celelalte două şi mult mai mult decât atât. Concret, de pe urma unei investiţii de 450.000 de euro într-o companie şi câştigul la exit a fost de 16 milioane de euro în exit. „Am prototipat şi de acolo a fost foarte uşor să scalăm. Au intrat alături de noi alţi antreprenori şi Banca Transilvania în acţionariatul acestui fond. Asta a fost povestea lansării primului nostru fond, care astăzi are o echipă autonomă care se ocupă de el”, povesteşte Andrei Cionca.

    ROCA a pivotat în mai multe pieţe. Iniţial a pornit cu ideea de a viza companii în dificultate. Apoi a devenit tot mai vizibilă oportunitatea legată de companiile în creştere rapidă, chiar dacă ieşea un pic din expertiza iniţială a fondatorilor, în management de criză. „ROCA s-a stabilizat după pandemie, când ne-am dat seama că există o foarte mare oportunitate în piaţă – companiile româneşti antreprenoriale, care au pornit în anii imediat de după 1990, conduse de un antreprenor care a reuşit şi are o poveste de succes şi care după 30 de ani ajunge într-o criză de succesiune. Copiii nu vor să-i preia şi să continue businessul. Pentru că într-un model antreprenorial pur nu creezi o succesiune şi nu avem instrumentele astea, sau nu avem reflexele astea ca antreprenori. Să creăm un proces de succesiune, o echipă căreia să-i delegăm tot mai mult şi un membru al acestei echipe să preia poziţia de CEO la momentul în care antreprenorul-fondator vrea să se retragă”, susţine fondatorul Impetum Group.

    Aceste companii sunt mijlocii ca dimensiuni, adică prea mari ca să poată fi preluate de către un concurent – o altă companie antreprenorială – şi sunt prea mici pentru fondurile de investiţii tradiţionale, care operau în România. „Deci practic aici era o nişă neatacată pe care noi am găsit-o şi în care am făcut aceste tranzacţii.

    Când ROCA s-a aşezat, am văzut că piaţa din care plecase, cea a companiilor tinere, în dezvoltare foarte accelerată, a rămas liberă, pentru că nici acolo nu sunt foarte multe fonduri. Adică putem număra pe degetele de la o mână fondurile care operează şi cumva activitatea lor este foarte limitată, pentru că ele operează pe bani instituţionali. Şi noi am venit aici cu flexibilitate maximă şi am intrat şi am lansat al treilea fond”, spune Andrei Cionca. În locul ROCA, care a migrat pe o piaţă pe companii mature în criză de succesiune, şi pe care le deţine majoritar sau în totalitate, „a eliberat această piaţă de companii tinere cu participaţii minoritare din partea noastră, pe care să le sprijinim în creşterea lor accelerată, şi atunci am lansat din nou într-o conducere autonomă. Există o echipă dedicată special acestui proiect, care administrează fondul nostru de investiţii de growth, zicem de creştere, şi care se numeşte Agista”.

    La lansarea celui de-al doilea fond, Agista, în 2019, ROCA X avea deja confirmarea că este un succes. Dar cum a apărut ideea? „Am fost la o conferinţă la HowToWeb în septembrie sau în octombrie 2018 în care l-am văzut pe scenă pe Daniel Dines, CEO la UiPath, care povestea cum 8 ani s-a străduit să strângă 1 milion de dolari pentru a scala compania şi produsul pe care îl avea în Bucureşti la vremea respectivă şi n-a reuşit să strângă această sumă şi a fost la limita falimentului de foarte multe ori. Succesul lui a început când nişte fonduri din vestul Europei au pus bani în această idee a lui, în produsul lui şi în compania lui şi la momentul respectiv, dacă nu mă înşel, compania era deja unicorn, adică valoarea era mai mare de un miliard de dolari şi antreprenorul anunţa la vremea respectivă că urmează în viitor să se listeze la New York Stock Exchange”, povesteşte Andrei
    Cionca. A fost foarte puternic impresionat de istoricul lui Daniel Dines, cineva care a plecat din Bucureşti cu o idee a reuşit să se listeze la New York Stock Exchange, şi mai mult decât atât, l-a intrigat faptul că în această companie n-a avut niciun investitor român în faza ei iniţială; în acel milion de dolari, nu s-a regăsit un investitor român care să pună bani şi să sprijine această companie. „Am identificat nevoia. Oricum piaţa de venture capital era la începuturi şi ne-am propus hai să lansăm acest fond – şi de la ideea asta din octombrie 2018 până la lansarea efectivă din iunie 2019 a fost un pas”, punctează fondatorul Impetum. Acest fond a pornit cu un cerc foarte restrâns de acţionari, „cu noi având principalul aport la început. Şi acum suntem cei mai mari acţionari ai acestui fond. Am reuşit în mai multe runde succesive de majorare de capi­tal să facem un portofoliu de start-up-uri, atât româneşti cât şi regionale, pentru că aici este o piaţă globală şi noi credem că fondul acesta ne poate ajuta şi să aducem foarte multă expertiză în România. Noi investim în start-up-uri de afară, vedem mentalităţi, vedem instrumente de management şi aşa mai departe. Şi prin intermediul lui ROCA X, fondul destinat investiţiilor în aceste start-up-uri, aducem know-how la start-up-urile româneşti”, adaugă Andrei Cionca. „În ROCA avem undeva o participaţie astăzi, după mai multe runde de majorare de capi­tal, undeva la 13% prin divizia de investiţii. În fondul de growth avem o participaţie de 30% şi suntem cel mai mare acţionar şi în zona de venture capital suntem acţionari cu 22%, tot aşa prin braţul de investiţional. Asta e modelul pe care îl vedem noi, pentru că piaţa este foarte la început în România”.

     

    ROMÂNIA ÎNCLINĂ NEGATIV BALANŢA. Există un gap al României versus regiune în ce priveşte finanţările? Termenul de comparaţie sunt ţările din Europa Centrală şi de Est, spune Andrei Cionca. În mai multe studii pe care le-a citit şi din discuţiile cu partenerii din străinătate, şi-a dat seama că cel mai relevant indicator este un unula care calculează totalul investiţiilor private equity vs PIB-ul ţării respective. „Adică cât la sută din PIB sunt investiţii private. Acum ratio este foarte mic, adică 0,01% din PIB în România. În CEE se plasează la 0,06, deci de cinci ori mai mare, iar în Europa Occidentală indicatorul este de cinci ori mai mare decât ratio-ul ţărilor din CEE. PIB-ul lor este mult mai mare decât PIB-ul ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Dar şi raportul este de cinci ori mai mare. În România acest raport este de 5 ori mai mic decât ţările din Europa Centrală, din care şi noi facem parte. Adică noi influenţăm media asta, trăgându-o în jos şi în continuare raportul este de 5 la 1”, explică fondatorul Impetum. Valoarea totală a pieţei de fonduri de investiţii pe plan local este în jur de 100 de milioane de euro.

    În Polonia, aportul statului la fondul suveran a fost de 1 miliard de euro, dar cu contribuţia privată această valoare avansează spre 1,5 miliarde împărţită în să zicem 40 de de fonduri de investiţii cu capital de risc, estimează Andrei Cionca. „Ratio-ul nostru este de 25 de ori mai mic decât în vest şi de 5 ori mai mic decât în Europa Centrală şi de Est în private equity”.

     

    GÂNDIRE GLOBALĂ PENTRU ACTIVITATE REGIONALĂ. Andrei Cionca vede piaţa lor de adresabilitate ca fiind una globală: „Avem flexibilitate fiindcă  suntem 100% finanţati privat, aşadar noi putem să investim oriunde. Avem investiţii din Statele Unite până în Israel, în toată Europa de Vest, în Europa Centrală şi în Europa de Sud-Est. Gândim global şi acţionăm regional. Strategia pe care noi o avem cu celelalte două fonduri, şi anume cu fondul de growth şi cu cel de buyout este ca noi să investim în companii româneşti şi ca aceste companii româneşti capitalizate, la care se adaugă cunoştinţele noastre de private equity, să devină jucători regionali”. El menţionează şi un prim exemplu, de evoluţia căruia se declară bucuroşi, respectiv compania de producţie de fibră din sticlă Bico din Piatra Neamţ, care, înainte de investiţia ROCA, era o companie în dificultate, iar în prezent este numărul unu în Europa Centrală şi de Est, are investiţii în Republica Moldova, precum şi în Lituania. „Acesta este modelul pe care vrem să-l urmăm şi cu toate celelalte companii în care investim. Adică vrem să îi ajutăm pe antreprenori să ocupe o poziţie de top trei jucători naţional, care să le permită ulterior un salt în consolidarea pieţei, să le permită un salt regional.” Această reţetă se aplică atât pentru industria de IT, cât şi pentru producţia de materiale de construcţii. Singurul domeniu în care gândesc încă local, adaugă el, pentru că e industria este foarte fragmentată, este agricultura: „În acest domeniu am investit în companii care acoperă mare parte vestul, centrul şi sudul ţării şi gândim deocamdată local”.

    Ce ar trebui să facă antreprenorii români pentru a câştiga mai mult loc pe harta businessului regional? Andrei Cionca observă că situaţia reală a economiei româneşti este a unei economii naţionale foarte fragmentate, în care între 4% şi 5% din numărul total de companii existente în România au active de peste 1 milion de euro. „Suntem o economie destul de fragmentată şi destul de individualistă. Dintr-un studiu realizat anii trecuţi reieşea că aproape de 80% din numărul total al acestor companii de impact erau businessuri personale sau de familie. Adică avem încă neîncredere în asociere, în loc să avem o companie mai mare, avem trei companii mai mici.” Pornind de la această realitate, el observă că modul acesta de operare implică o limită de creştere, accentuată de faptul că majoritatea afacerilor se află la prima generaţie de antreprenori. „Cei care acum se retrag au început chiar cu nimic, fără capital. Noi am avut două cicluri de creştere foarte lungi, în 2002 – 2008 şi, să zicem 2010 – 2019. Marea lor majoritate n-a putut să capitalizeze atât de mult profit încât să fie foarte stabile şi foarte bine capita­lizate ca să-şi permită expansiunea, să-şi permită procese de achiziţii ale altor companii şamd.”

    Companiile în care investeşte ROCA au cifre de afaceri cuprinse, de regulă, între 15 şi 20 de milioane de euro şi profit opera­ţional cuprins între 1,5 şi 3 milioane de euro. „Valoarea acestor companii, privită foarte de sus, ca să ne facem o o imagine, este cuprinsă undeva între 12 şi 20 de milioane de euro. Există aşadar o diferenţă între oferta de bani care ar veni să investească şi realitatea economiei în care sunt aceste companii mici şi mijlocii, care nu se califică pentru a primi bani de la fondurile de investiţii. Şi aici e gap-ul pe care noi încercăm să îl abordăm pornind de jos în sus, nu de sus în jos, pentru a-l umple. Şi cum facem asta? Păi, punând banii în companiile acestea, dezvoltându-le, cumpărând altele şi punându-le împreună.” ROCA Industry este un exemplu în acest sens, în care ei au cumpărat cinci astfel de companii, le-au unit într-un holding, pe care l-au listat la bursă pentru a avea acces la capital şi a continua achiziţiile şi consolidarea acestor companii. „Direct, ROCA Industry are cinci companii, care indirect, mai deţin încă patru. Bico mai deţine încă trei companii, iar o altă companie din Reghin este în proces de achiziţie a unui competitor”. Astfel, pornind de la 4,5 milioane de euro în urmă cu patru ani, au reuşit ca unul dintre holdingurile ROCA să fie listat în piaţa secundară AeRO şi, în urma unui proces de majorare de capital, să fie transferat în curând pe piaţa principală a Bursei de la Bucureşti. „Cam aceasta este filosofia noastră şi cam asta încercăm să explicăm acţionarilor noştri, antreprenorilor cu care lucrăm, că limita aceasta pur antreprenorială, construcţia acestor companii pur antreprenoriale doar în jurul antreprenorului, are o limită de creştere care nu-i permite listarea pe bursă, finanţarea, atragerea de fonduri pentru dezvoltare şi, de la un anumit nivel în sus trebuie puse în aplicare nişte reguli de guvernanţă corporative. Anumite reguli din cultura acestor companii trebuie puţin schimbate, pentru a facilita trecerea de la mentalitatea pur antreprenorială, la compania listată şi care devine campion regional.” Cum funcţionează însă, tehnic, investiţiile ROCA în firmele antreprenoriale? „Este vorba despre un proces de buyout, în care ROCA cumpără controlul acestor companii. În general, antreprenorul, aflat într-o criză de succesiune, oricum vrea să vândă şi să se pensioneze. În cazul fondurilor axate pe strategii de growth, de pildă, acţionăm din poziţii minoritare, deci nu avem controlul în companiile respective şi noi aducem tot capitalul şi tot know how-ul nostru în direcţia parteneriatului, adică în a sprijini antreprenorul să ducă compania la la nivelul următor. Experienţa noastră ne-a învăţat că nu este suficient ca la început, când intrăm într-o companie, doar să setăm termenii tranzacţiei, trebuie să setăm şi drumul companiei până la următorul nivel de dezvoltare, care înseamnă şi nişte reguli de convieţuire, principii de luare a deciziilor”. Şi-au propus astfel să aducă un set de reguli transformaţionale, prin care ei să impulsioneze aceste schimbări de cultură în ca­drul companiilor pe care pe care le cumpără, adică să facă trecere de la pur antreprenorial, pe care Andrei Cionca o descrie drept foarte flexibilă, bazată pe curajul antreprenorului, însă de la un anumit nivel în sus aceasta poate să blocheze creşterea, credibilitatea şi atragerea de capital şamd şi că ea trebuie corporatizată – „trebuie implementată o guvernanţă corporativă şi trebuie schimbată cultura acestor companii”.

     

    PIAŢA FONDURILOR DIN ROMÂNIA, ABIA LA ÎNCEPUT. Fondatorul Impetum Group observă că piaţa fondurilor este foarte la început, de unde şi nevoia dezvoltării acesteia, având în vedere impactul potenţial în economie: „Noi putem să analizăm cum arată companiile înainte să investim în ele şi cum arată după unu, doi, trei ani. Impactul este incredibil, iar acest impact influenţează întreaga ţară. Chiar putem schimba puţin mentalitatea în care am operat până acum, acesta de timiditate, putem să ieşim afară să atragem capital, putem pune companii puter­nice pe Bursa de la Bucureşti, de pildă”. Însă pentru funcţionarea acestui sistem, el consideră că avem nevoie de următoarea etapă de investitori. „Până acum ne-am dezvoltat doar prin intermediul high networth individuals – antreprenori care au avut succes, au făcut nişte bani în companiile lor şi care au intrat cu bani în aceste în aceste fonduri de investiţii oriunde în lumea asta. Ei sunt cel mai dificil de atras investitori şi ei în general vin la finalul procesului, adică după ce participă la finanţare investitori instituţionali şi family office-uri (un mana­gement privat al averii mai multor familii care pun banii împreună). La început, la finanţarea fondurilor primii participanţi sunt cei instituţionali, family office-urile şi la final intră aceşti investitori privaţi, cu avere mare, care îşi diversifică portofoliul şi aleg şi fonduri de investiţii. Noi am început exact invers. De ce? Pentru că investitori instituţionali în România nu sunt”. Andrei Cionca observă că există câteva programe prin PNRR, care sunt deja în foarte mare întârziere, iar banii ce urmează să vină prin aceştia sunt foarte puţini. Este vorba despre o alocare totală de 400 de milioane de euro în total, dintre care în jur de 200 de milioane de euro vor merge înspre private equity şi venture capital, în timp ce 200 de milioane de euro vor merge pe infrastructură şi în alte domenii de investiţii. Managerii de fonduri care sunt selectaţi prin programele de PNRR trebuie să găsească şi contribuţii private, în condiţiile în care nu avem în România family office-uri, de pildă, iar fondurile noastre de pensii sunt foarte reticente în a intra în private equity. „Aşadar, eu cred că următorul pas este ca noi să înţelegem că industria de privat equity este absolut necesară şi că aici avem potenţial de dezvoltare imens, pentru că fondurile acestea nu aduc doar bani, ci şi foarte multe cunoştinţe, guvernanţă corporativă, transparenţă. Se creează în lanţ foarte multe efecte benefice. Trebuie să diversificăm investitorii care pun banii aici. Noi am strâns până astăzi aproximativ 100 de milioane de euro de la mai mult de 60 de investitori privaţi, un exerciţiu extraordinar pe care nu l-a făcut nimeni în România. Noi l-am putut face fiindcă am avut şi o diversificare a produselor – venture, buyout şi growth”.

    Următoarea etapă pe care o vede necesară fondatorul Impetum Group este ca, în urma faptului că acest tip de investiţii a fost validat, cu bani privaţi, să folosească o strategie similară şi fondurile noastre de pensii: „Acestea au o problemă foarte mare, colectează foarte mulţi bani şi n-au în ce să îi pună. Şi argumentul lor astăzi este că tichetele sunt prea mici. Dar economia nu va putea creşte dacă noi ne uităm de sus şi spunem antreprenorilor: «Faceţi-vă voi mari şi după aceea noi venim, puneţi afacerile pe bursă şi noi o să investim acolo, că numai acolo ne dă voie legea». Eu cred că următorul nivel acesta va fi: să punem bani instituţionali în aceste fonduri de private equity, care, treptat, ridică companii, investesc în ele, le cresc, le aduc la bursă, cum am făcut şi noi cu ROCA Industry, iar de acolo fondurile de pensii vor putea pune şi mai mulţi bani. Nu putem să stăm şi să aşteptăm doar ca să ne vină produsul finit pe masă, este nevoie de capital şi la început”. Andrei Cionca adaugă că fondurile de pensii funcţionează într-un cadru legal pe care el îl descrie ca fiind restrictiv în acest moment, în sensul în care ei pot să investească doar 1% în fonduri de investiţii de private equity, respectiv 3% din totalul activelor, care sunt foarte mari, dacă aceste fonduri sunt cofinanţări pentru fondurile care vin prin PNRR. „Problema este că avem două cazuri în România în care un fond, acelaşi fond de investiţii, a investit într-un fond românesc şi respectiv într-un fond pornit din Bulgaria. Am vorbit despre acest subiect şi cu autorităţile, iar la nivel declarativ există o foarte mare deschidere, dar lucrurile nu se întâmplă. Trebuie să înţelegem mai bine unde sunt barierele şi trebuie să acţionăm un pic instituţional. Principalul argument al fondurilor de pensii este că fondurile de investiţii româneşti sunt prea mici şi tichetele pe care ei trebuie să le investească sunt prea mici. Păi, încă o dată suntem în România, unde avem o economie fragmentată şi puţin capitalizată, unde vrem să investim”. Dacă iniţial limita ASF era de 10% – adică un fond de investiţii avea voie să investească 10% din totalul banilor în administrare în fonduri de private equity – ulterior, această limită a fost redusă, la 1%, respectiv 3% dacă se face finanţarea unui proiect care vine prin PNRR. Fondatorul Impetum Group este optimist însă în transformarea acestei viziuni, pornind de la ideea că o continuare a finanţărilor exclusiv cu investitori privaţi nu va mai putea genera sume de zeci sau sute de milioane de euro necesare economiei. Fondurile de pensii au sume impresionante de bani şi nu au ţinte de investiţii: „Dacă începem astăzi (o schimbare în ceea ce priveşte reglementările referitoare la finanţările fondurilor – n.red.), în 5 ani putem ajunge să avem nişte fonduri de investiţii puternice care să finanţeze şi să deţină participaţii la companii româneşti puternice, nişte campioni regionali, listaţi, cum vrem noi”.

    Andrei Cionca menţionează şi că, într-o discuţie cu un prieten care are un fond în România, cu investitori doar din vestul Europei, vorbea despre nivelul randamentelor, dar cu nostalgia faptului că toţi aceşti bani pleacă, nimic nu rămâne aici. „Toţi banii pleacă pentru că noi investim într-o companie, bun, facem exit, obţine profit, care profit merge la investitor, în afară. Noi nu reuşim să ţinem plusvaloarea sau valoarea adăugată, n-avem instrumentele acestea, să punem bani la început şi să ne dezvoltăm propria noastră industrie de private equity, care ulterior contribuie şi la dezvoltarea bursei şi la dezvoltarea randamentelor mai ridicate ale fondurilor de pensii. Ne uităm cu admiraţie la ce se întâmplă în industria de private equity din afară. Este un motor de schimbare, este un motor de creştere, este un motor de inovaţie în economie. De ce? Pentru că banii de private ecuity nu vin doar cu bani, ci şi cu foarte multe cunoştinţe. Aş pune în dezbatere publică nevoia de dezvoltare a industriei. Avem foarte multe talente aici, de pe care noi nu reuşim să le punem în valoare”.

     

    JURNALUL DE SĂNĂTATE ECONOMICĂ POSTPANDEMICĂ. În 2020, Impetum Group a lansat şi un studiu de măsurare a sănătăţii economiei româ­neşti, luând drept eşantion companiile care aveau active de peste 1 milion de euro în pandemie. „Este un indicator de percepţie al încrederii managerilor români în economie, pentru că noi am spus că se întâmplă ceva care se întâmplă o dată în viaţă, de câte ori o să stăm închişi în casă într-o pandemie?, având nişte schimbări atât de puternice în economie cum am avut «norocul» să le trăim. Am pornit acest studiu Confidex în care să măsurăm percepţia managerilor români despre încredere în propria companie, în sector şi în economia românească în esenţă”. Au vorbit de atunci cu câte 500 de manageri din diverse sectoare de activitate şi au împărţit companiile din care ei veneau în funcţie de cifra de afaceri: companii mici (afaceri de sub 1 milion de euro), mijlocii (cu cifre de afaceri cuprinse între 1 milion şi 5 milioane de euro) şi companii mari (cu cifre de peste 5 milioane de de euro), dorind să afle şi dacă încrederea, percepţia despre economie, pot fi influenţate de mărimea companiei şi de sectoare. „Ulterior ne-am dat seama că de fapt, acest instrument lipsea cu desăvârşire şi umple un gol foarte mare mare. Avem în România astăzi studii făcute de macroeconomişti, BNR, care sunt în general pentru uzul lor şi explică unele măsuri guvernamentale.” Instrumentul dezvoltat de Impetum Group se adresează mai ales masei de antreprenori, iar pe baza acestuia se creează inclusiv o dezbatere între ei. „Ne-am dat seama că este o platformă de conţinut care umple acest gol şi în care fiecare poate să-şi adauge conţinutul. Avem o parte importantă de macroeconomie, în care noi invităm personalităţi mari din economie, şefi ai băncilor, să-şi pună părerea şi să adauge conţinut în această în această platformă. Pe de altă parte, am adus şi foarte mult discuţii de la firul ierbii, din lumea antreprenorială.” Pornit ca un jurnal de criză, acesta a evoluat ulterior înspre a fi un indicator al economiei româneşti măsurat prin mai multe instrumente. „Vom avea în continuare acest instrument de măsurare a percepţiei, pe care îl vom completa în perioada următoare cu mai mulţi indicatori – macro, sectoriali etc. Ne propunem ca acest indicator să fie trimestrial sau semestrial, dar să ia pulsul real al economiei româneşti şi să ofere o imagine cât se poate de clară şi de ansamblu, cuprinzând toate aspectele de care am vorbit, la trecut, prezent şi şi viitor.” De asemenea, dacă la început Confidex era un instrument pur cantitativ de măsurare a încrederii, acum dezvoltă şi partea calitativă, în care vor să vadă şi care sunt factorii ce influenţează încrederea managerilor români în economie, în baza unor interviuri mai ample cu jucători din diverse sectoare, ce aparţin unor companii de diferite mărimi. „Vrem să lucrăm într-un mediu investiţional în care să înţelegem foarte bine ecosistemul în care operăm, momentele în care intrăm în piaţă, momentele în care ieşim din piaţă şi Confidexul ne poate ajuta atât pe noi, cât şi pe toţi jucătorii din piaţă, pentru că este o platformă publică, nu ţinem absolut nimic secret din informaţiile pe care le prelucrăm şi din concluziile pe care pe care le tragem noi şi invitaţii noştri în această platformă. Eu cred ne va ajuta pe toţi să înţelegem mai bine economia şi să ne modificăm comportamentele. Noi credem foarte mult în asta, că o criză poate fi scurtată dacă toţi avem mai multă încredere”.    


    Sub umbrela Grupului Impetum

    Impetum Group îşi propune să devină un hub de resurse, care maximizează valoarea de business, prin reunirea de: business knowledge specific pentru fiecare din cele trei etape din viaţa unei companii (startup, criză de creştere, distress), capital, sinergii şi crossuri între businessuri complementare, precum şi o comunitate de manageri şi antreprenori dornici să participe activ la consolidarea culturii antreprenoriale din România.

    Impetum Group este grupul românesc care aduce împreună capital, management şi servicii, format din reunirea sub aceeaşi umbrelă a:

    CITR, liderul pieţei de insolvenţă si restructurare din România

    ROCA Investments, soluţie de private equity care urmăreşte consolidarea şi scalarea
    IMM-urilor româneşti cu potenţialROCA X, Venture Capital dstinat start-up-urilor disruptive din piaţa de tehnologie

    Agista, fond de growth equity cu focus pe companii care au demonstrat o creştere susţinută cu resurse limitate în nişa în care activează şi caută să-şi accelereze scalarea la nivel naţional şi internaţional.


    Cum se corporatizează un business? Andreea Cionca Anghelof, mana­ger şi cofondatoare a Impetum Group, a dobândit experienţă mai ales în domeniul managementului de criză, precum şi în transformările de companii, experienţă venită din pilonul lor de insolvenţă şi restructurare. În urmă cu aproximativ şase ani, odată ce au debutat în pilonul de investiţii, a făcut trecerea înspre dezvolta­rea strategiilor de cultură organizaţională, aceasta fiind principala sa responsabilitate în grup, dar la un nivel strategic, nu exe­cutiv. „De ce avem această responsabilitate în board? Pentru noi să avem o strategie pe partea de cultură organizaţională e la fel de importantă ca o strategie de business. Sau, dacă vrei, e parte din strategia de business. Suntem de părere că o viziune este inutilă dacă nu te asiguri că e şi toată echipa ali­niată acestei viziuni, că organizaţia te urmează în această viziune. Şi atunci întotdeauna ţinem cont în alcătuirea strategiei şi de evoluţia pe care cultura organizaţio­nală trebuie s-o aibă, aceasta merge mână în mână cu dezvoltarea pe care o decidem sau o judecăm.”


    O viziune este inutilă dacă nu te asiguri că e şi toată echipa aliniată acestei viziuni, că organizaţia te urmează în această viziune. Şi atunci întotdeauna ţinem cont în alcătuirea strategiei şi de evoluţia pe care cultura organizaţională trebuie s-o aibă, aceasta merge mână în mână cu dezvoltarea pe care o decidem sau o judecăm.


    La nivel de grup, explică Andreea Cionca, le place să spună despre ei că au încă o cultură antreprenorială. „Esenţa noastră este tot a unei culturi antreprenoriale. Nu există însă o reţetă clasică a unei companii, aceasta depinde de industrie, de produs, de antreprenor, de echipă, nu poţi să spui că un anumit număr de ani e despre cultura antreprenorială şi că de la un anumit punct ne apucăm să importăm şi instrumente, şi procese de mana­gement”. Pe de altă parte, este de părere că în evoluţia culturii unei companii există două mari etape: primii ani, în care tot businessul este centrat în jurul antreprenorului, pentru că de la el porneşte viziunea şi ideea, este vorba despre anii de dezvoltare şi de poziţionare în piaţă. După care, la momentul la care începe scalarea, când antreprenorul îşi de seama că are nevoie de capital sau de alte ingrediente ca să scaleze, acela este şi momentul în care şi cultura trebuie să evolueze. „Se face trecerea de la o cultură centrată pe antreprenor la o cultură centrată pe echipă. Cheia succesului ţine de găsirea mixului potrivit în a păstra lucrurile bune care te-au adus până până acolo, precum şi instrumentele şi procesele în doza potrivită, atât cât să te ajute să gestionezi mai eficient şi să scalezi mai eficient businessul pe mai departe, fără să-i distrugi autenticitatea modului de a face business de până atunci. Şi noi ne uităm foarte mult la companiile din economiile mai evoluate decât economia noastră locală şi încercăm să adaptăm instrumentele care ni se par potrivite pe cultura noastră, pe produsul nostru, pe piaţa noastră, care să ne aducă într-o şi mai mare agilitate şi eficienţă businessurile pe care le conducem.”


    CARTE DE VIZITĂ ANDREEA CIONCA

    Cu peste 20 ani de experienţă în antreprenoriat, managementul crizei, business transformation şi brand and culture, Andreea Cionca Anghelof este co-fondatoare şi managing director al Impetum Group – consorţiul de business care a creat soluţiile de investiţii Roca Investments, Roca X, Agista, dar şi CITR – liderul pieţei de insolvenţă.

    • Este de părere că formula cheie prin care companiile pot fi scalate constă în mixul dintre accesul la capital şi „The right mindset” (cultura organizaţională potrivită).

    • La nivelul companiilor lansate de Impetum Group, se concentrează la nivel strategic pe dezvoltarea unei culturi organizaţionale care încurajează dezbaterea şi manifestarea curajoasă şi creativă a ideilor.

    • Eeste responsabilă de dezvoltarea strategiei brandurilor şi a unei culturi organizaţionale care încurajează dezbaterea, transparenţa, căutarea continuă de alternative şi susţine oamenii şi companiile să fie deschişi la schimbări şi la idei mari, imprimând astfel dinamismul specific companiilor lansate de grup.


    Când vine vorba despre instrumentele ce pot fi importate şi adaptate la nevoile locale şi specificul businessului româneşti, Andreea Cionca observă că cea mai mare schimbare ţine de crearea unei echipe executive de management, acei C-level suits, care de fapt sunt parteneri ai CEO-ului, nu subordonaţi. „Şi acesta este un alt tip de mindset. Aş începe prin verificarea, scanarea oamenilor de care este nevoie şi de rolurile potrivite pentru strategia de business pe care urmează să scaleze businessul.” Apoi, ea vorbeşte despre nevoia unui minim de bune practici: „Eu nu sunt adapta îmbrăţişării tuturor procedurilor şi proceselor dintr-o companie, pentru că asta duce la ştirbirea creativităţii şi a inovaţiei de care ai în continuare nevoie, mai ales atunci când vorbeşti de scalare, dar trebuie să fii capabil ca împreună cu echipa asta executivă, să ai cumva bine pusă la punct ordinea priorităţilor. Ar trebui să identifici care sunt acele locuri critice din strategie unde ai nevoie de procese de gestionare, inclusiv de exemplu, dacă e să mă refer la people management, să implementezi procedură de evaluare atât a performanţei, cât şi o cultură a feedbackului care nu prea se obişnuieşte într-o cultură antreprenorială”. Chiar dacă nu există o reţetă neapărat clasică de importare a sistemelor, este nevoie de existenţa deschiderii  de a te înconjura de de oameni, de management, să descentralizezi decizia, astfel încât după ce te-ai asigurat că ai la locul potrivit managerii potriviţi, să le dai şi libertate şi autonomie. De asemenea, consideră că este esenţială o mentalitate de dezvoltare continuă. „O problemă pe care, din păcate, o întâlnim în cultura antreprenorială, este că după ce ai atins un anumit succes, nu prea îţi mai vine să te autodezvolţi şi să mai înveţi lucruri. Or, eu cred că cu atât mai mult atunci când urmează să scalezi businessul, atât tu ca şi antreprenor, dacă decizi să rămâi în continuare în management, cât şi managerii aleşi să dezvolte businessul alături de tine, trebuie să aibă în continuare o mentalitate deschisă continuu înspre autodezvoltare şi de învăţare.”

    Cât priveşte companiile care sunt sub umbrela grupului Impetum, există elemente comune şi respectiv diferite în cultura organizaţională a acestor entităţi. „Există o esenţă clar comună pe care ne preocupăm să o ducem mai departe şi o impregnăm chiar şi în companiile în care fondurile investesc. Este vorba despre curajul de a acţiona imediat; noi suntem antrenaţi, ca să zic aşa, în acest sens din managementul de criză, din companiile aflate în dificultate, putem aşadar să identificăm foarte rapid ce e valoros şi care sunt oportunităţile. Faptul că avem în cultură curajul de a acţiona imediat ce am identificat oportunitatea şi am identificat valoarea e unul din avantajele noastre competitive, care cu siguranţă se regăseşte în cultura fiecare echipe de management. Apoi, această autodezvoltare de care vorbeam mai devreme, care e o preocupare reală şi constantă de la toate nivelurile, se regăseşte în toate echipele de management”, conchide Andreea Cionca.

     

    Ce companii a lansat Impetum Group

    ROCA InvestmentS este cea mai dinamică companie de private equity din România, un brand fondat de Impetum Group. Este un model unic pe piaţa locală de private equity, prin structura de holdinguri specializate pe industrii strategice ale economiei, care asigură capital şi resurse pentru creşterea companiilor româneşti cu potenţial.

    • Activitatea ROCA Investments, condusă de Rudolf Vizental în poziţia de CEO, vizează strategic două sectoare-cheie de activitate, pe care s-a specializat: sectorul industrial, prin intermediul holdingului ROCA Industry – primul holding de materiale de construcţii din Romania – şi sectorul de agribusiness, prin intermediul holdingului ROCA AGRI RDF.

    • ROCA Investments a finalizat până în prezent cinci runde de majorare de capital, care au totalizat 43,75 milioane euro, a semnat 20 de tranzacţii şi a finalizat două exituri.

    • În 2023, la cinci ani de la lansare, raportează un randament al investiţiilor (IRR) de 39% şi ajunge la o evaluare a portofoliului de
    78 milioane euro, în creştere cu 50% faţă de cea anterioară.

     

    ROCA Industry, condus de Ionuţ Bindea din poziţia de CEO, este primul holding industrial de materiale de construcţi din România, fondat de ROCA Investments, cu scopul de a oferi soluţii de capital, parteneriate active şi aport de know-how specializat pentru consolidarea şi dezvoltarea afacerilor româneşti şi transformarea acestora în campioni industriali regionali.

    • În prezent, ROCA Industry este listată pe piaţa secundară AeRo de la Bursa de Valori Bucureşti, şi are ca obiectiv tranziţia pe piaţa principală.

    • ROCA Industry deţine direct şi indirect opt companii:

    • ECO EURO DOORS, cel mai mare producător român de uşi destinate construcţiilor rezidenţiale

    • BICO Industries, cel mai mare producător de plasă din fibră de sticlă din România şi unul dintre cei mai mari la nivel european, care la rândul său încorporează TERRA, EUROPLAS şi IRANGA TECHNLOGIJOS

    • EVOLOR (fosta companie SARCOM), unul dintre cei mai mari jucători din industria de producţie de vopsele şi lacuri

    • DIAL, companie specializată în producţia de panouri bordurate de gard, cu o experienţă de aproape 30 de ani pe piaţă

    • ELECTROPLAST, unul dintre liderii pieţei de cabluri electrice pentru infrastructura feroviară

    • Cifra de afaceri cumulată, la nivelul companiilor din holding: 289,5 mil. lei, în prima jumătate din 2023, în creştere cu 5,7% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2022.

     

    ROCA Agri RDF, lansat în 2018 şi condus din poziţia de CEO de Alexandru Savin, este holdingul de agricultură al ROCA Investments, care deţine în prezent cinci companii: RDF Agricultură, RDF SA, Adidana Agricultură, Dachim şi Supliment.

    • Prin intermediul companiilor deţinute, cu activităţi în plină expansiune naţională, holdingul este unul dintre principalii jucători de pe piaţa producţiei şi distribuţiei de inputuri, precum şi a comerţului cu cereale.

    • Lansat pe piaţă în luna iulie 2022, holdingul ROCA Agri RDF a generat afaceri de peste
    156 milioane de euro (cifră raportată la decembrie 2022) şi şi-a dublat suprafaţa agricolă exploatată, ajungând la un total de 4.500 de hectare.

    • În 2022, cele cinci companii aveau
    200 de angajaţi şi 3.700 de clienţi.

    • Holdingul vizează listarea la bursă, pe piaţa principală, ca obiectiv pe termen mediu.

    • ROCA Agri RDF urmăreşte o abordare integrată în segmentul agriculturii sustenabile, propunându-şi să devină o soluţie de tip one-stop-shop pentru fermieri.

    • În 2023, ROCA Agri RDF şi-a lansat în mod voluntar primul raport de sustenabilitate, aferent anului 2022, care evaluează impactul generat de activităţile sale asupra ariilor sociale, economice şi de mediu. Odată cu acest raport, holdingul a anunţat şi pilonii strategici care guvernează acţiunile de sustenabilitate ale grupului.

     

    ROCA X, lansat în 2019, este un venture capital de 12 milioane de euro, finanţat integral privat, care investeşte în start-upuri disruptive din tehnologie aflate la început de drum în faza de pre-seed şi seed. În decembrie 2021, echipa de management a ROCA X a devenit primul administrator de fonduri de investiţii alternative EuVECA din România, înregistrare ce îi va permite administrarea de portofolii de fonduri cu capital de risc de pe teritoriul Uniunii Europene, baza de funcţionare fiind regulamentul Uniunii Europene privind fondurile europene cu capital de risc.

    • Condus de Alexandru Bogdan (CEO), ROCA X nu se concentrează exclusiv pe o anumită nişă, ci monitorizează activ atât evoluţia economică, şi zonele în creştere rapidă, cât şi noile tendinţe în tehnologie, derivate din noile dimensiuni ale dezvoltării societăţii şi umanităţii.

    • Ambiţia ROCA X este să fie un jucător regional, cu acces la companii de tehnologie europene, să creeze o punte între companiile din tehnologie, resursele umane necesare dezvoltării acestora, capitalul din surse private şi instituţionale şi pieţele mondiale.

     

    AGISTA, lansat în 2022, este un fond de investiţii de growth care susţine prin capital şi know-how IMM-uri româneşti ale căror produse şi servicii sunt sau devin esenţiale pentru societate. Cu specific de acţionar minoritar, Agista acţionează ca un investitor ancoră, cu rol strategic, având reprezentant în boardul companilor din portofoliu, contribuind la dezvoltarea rapidă şi sănătoasă a acestora.

    • Prin parteneriatul cu Agista, condus din poziţia de CEO de Nicolae Kovacs, o companie beneficiază de soluţii personalizate, ghidaj şi networking, având alături un partener de creştere în perspectiva transformării în campion regional.

    • Agista investeşte în toate domeniile de activitate, dar urmăreşte preponderent industriile: IT&C, healthcare, reciclying şi agritech. De la lansarea şi până în prezent, Agista a investit în Centrokinetic, Bittnet Group, Eplus Smart Energy, Dendrio Solutions, GRX – de curând FORT şi Top Tech.

  • Cum a reuşit acest antreprenor să treacă de la culmile atinse datorită unui pariu pe criza imobiliară din SUA la o serie neinspirată de pariuri financiare şi ce face el acum?

    Deşi nu a beneficiat de publicitatea oferită de un film câştigător de Oscar, John Paulson a avut o viaţă presărată cu momente demne de Hollywood, de la culmile atinse datorită unui pariu pe criza imobiliară din SUA la o serie neinspirată de pariuri financiare făcute în ultimii ani.

    C u o avere de 3,5 miliarde de dolari, John Paulson a devenit în ultimul deceniu şi jumătate unul dintre cei mai cunoscuţi investitori de pe Wall Street. Şi-a câştigat însă notorietatea nu datorită sumei impresionante pe care o deţine, ci prin modul prin care şi-a făcut banii.

    În 2007, a obţinut circa 4 miliarde de dolari prin utilizarea unor contracte de tip swap pentru a paria împotriva pieţei creditelor ipotecare subprime din Statele Unite, adică pentru a miza pe criza financiară care avea să vină – operaţiune asemănătoare celei realizate de investitorul Michael Burry, devenit celebru prin filmul biografic „The Big Short” cu Christian Bale. Pariul i-a adus o avere fondului său de hedging şi l-a transformat pe Paulson dintr-un „obscur manager de active într-o legendă a domeniului financiar”, conform Bloomberg Businessweek.

    De-a lungul anilor, a fost numit „unul dintre cele mai proeminente nume din finanţe”, „escroc al fondurilor speculative”, „unul dintre oamenii cu cele mai mari averi din istoria Wall Streetu­lui” şi „investitorul cu cea mai mare tranzacţie din toate timpurile”.

    În 2010, a doborât un alt record al industriei de hedging, când compania sa a încasat aproximativ 5 miliarde de dolari, investind în principal în aur, considerat unul dintre cele mai sigure active, în special în momente de volatilitate şi incertitudine. Ulterior, Paulson şi-a concentrat tot mai mult resursele pentru a obţine expunere pe aur, însă cu randamente dezamăgitoare de data aceasta.

    Portofoliul său a înregistrat evoluţii mixte în ultimii ani. În 2020, Paulson şi-a transformat fondul speculativ într-o afacere de familie, după ce activele au scăzut de la 38 de miliarde de dolari în 2011 la 9 miliarde în 2019. În 2011, a realizat o serie pierzătoare de investiţii pe criza datoriile europene, cât şi pe conglomerate precum Bank of America, Citigroup şi Sino-Forest Corporation, o companie chineză suspectată de fraudă.

    De asemenea, a declarat că România va pierde procesul Roşia Montană şi a mizat mult în ultimii ani pe piaţa imobiliară din Puerto Rico, despre care spune că poate deveni un „Singapore al Caraibilor”. Pe insulă, se confruntă mai nou cu o serie de procese intentate de un fost partener de afaceri.

    Pe de altă parte, Paulson a declarat că industria crypto reprezintă o bulă lipsită de valoare, iar SPAC-urile (special purpose acquisition companies) vor fi un pariu pierzător. Declaraţiile au fost lansate în 2021, când mulţi investitori americani jubilau la potenţialele câştiguri aduse de frenezia creată în jurul criptomonedelor şi SPAC-urilor.  

     

    Carte de vizită

    John Paulson

    1. S-a născut în 1955 în Queens, New York, fiind al treilea din patru fraţi, dintr-un tată pe jumătate ecuadorian jumătate norvegian şi o mamă evreică, jumătate româncă jumătate lituaniană;

    2. În 1978, a fost  şef de promoţie summa cum laude în finanţe la Colegiul de Afaceri şi Administraţie Publică al Universităţii din New York. A continuat la Şcoala de Business de la Harvard;

    3. Şi-a fondat fondul de hedging, Paulson & Co, cu 2 milioane de dolari  în 1994, având la acea vreme un singur angajat. În 2003, fondul avea active de 300 de milioane de dolari, urcând în opt ani la 38 de miliarde de dolari şi scăzând la nouă miliarde în 2019;

    4. Înainte să devină faimos, în 2000, s-a căsătorit cu asistenta sa, Jenny Zaharia, o româncă născută în Galaţi, pe care a invitat-o în oraş timp de un an, însă Jenny a insistat prin a-i spune că, mai întâi, trebuie să o concedieze şi să îi găsească un alt loc de muncă. Într-un final, a fost de acord să ia masa împreună şi, după mai bine de 200 de întâlniri, Paulson şi-a găsit curajul de a o cere în căsătorie.

  • Epopeea greacă, la final: Cum a ajuns UniCredit Bank să cumpere Alpha Bank şi să facă o bancă nouă de top 3?

    O istorie de aproape trei decenii a Alpha Bank România ajunge la final. După negocieri ţinute la secret, italienii de la UniCredit au făcut anunţul-surpriză că vor cumpăra banca românească cu capital elen, care, după o ascensiune puternică până pe locul 3 pe podiumul bancar românesc în anii de boom economic, a pierdut în ultimii 15 ani cotă de piaţă şi nu a mai reuşit să-şi revină pe deplin, rămânând cu sechele după criza din 2008/2009. Cum a ajuns UniCredit Bank să cumpere Alpha Bank şi să facă o bancă nouă de top 3?

     

    Noua bancă rezultată din fuziunea UniCredit Bank Romania cu Alpha Bank Romania va fi a treia bancă ca mărime de pe piaţa românească, cu o cotă de piaţă combinată de 12% după active, potrivit UniCredit. Iar tranzacţia va fi finalizată cel mai probabil în 2024, după parcurgerea procesului de due diligence, obţinerea aprobărilor statutare şi a celor din partea tuturor autorităţilor de reglementare implicate. „Aceasta este prima achiziţie pe care UniCredit o face în 15 ani, semnalând potenţialul inerent pe care noi, ca business, îl vedem în România şi în regiunea Europa Centrală si de Est. A atrage un partener de acest calibru şi a conveni asupra unui angajament ca acesta ar fi fost de neconceput pentru vechiul UniCredit şi sunt încrezător că acesta este începutul unei poveşti de succes pentru această bancă din regiunea Europa Centrală si de Est“, a declarat Andrea Orcel, şeful grupului italian UniCredit. Grupul elen Alpha Services and Holdings, care deţine Alpha Bank, şi grupul italian UniCredit au agreat principalele condiţii financiare pentru fuziunea dintre UniCredit Bank Romania şi Alpha Bank Romania, ca parte a unui parteneriat strategic la nivel internaţional. Astfel, grecii de la Alpha Holdings vor deţine 9,9% din capitalul social al entităţii nou create pe piaţa românească în urma fuziunii şi va primi şi o contravaloare în numerar de 300 mil. euro, componenta de numerar rămânând supusă ajustărilor post – due diligence legate de calitatea activelor, dacă este cazul. Alpha Bank România rămăsese până acum singura bancă cu capital elen de pe piaţa românească, după ce Bancpost a fost cumpărată de Banca Transilvania, Piraeus Bank a ajuns la fondul american de investiţii J.C. Flowers, iar Banca Românească a luat calea EximBank. Dar, în cele din urmă, şi Alpha Bank România dispare din bankingul autohton. Pe piaţa locală, Alpha Bank a mizat doar pe creşterea organică şi a pierdut teren în anii de criză. Banca a rămas în topul celor mai mari
    10 bănci, însă a coborât în clasament.

    Dar care este istoria grecilor de la Alpha Bank în România?

    Privind retrospectiv, istoria băncii pe piaţa românească începea în 1994 când Alpha Bank Group şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) puneau bazele Alpha Bank în România, sub denumirea de Banca Bucureşti. Iar la începutul anului 2000, Banca Bucureşti era redenumită Alpha Bank Romania pentru a sublinia apartenenţa la grupul grec. În anul 2001, rămas de referinţă, Alpha Bank România deschidea piaţa creditelor ipotecare, fiind lansat creditul Alpha 810 Housing, primul credit ipotecar pe o perioadă de 10 ani. Apariţia produselor de retail pe piaţa locală, precum creditele ipotecare şi de consum, a venit într-un context caracterizat de scăderea dobânzilor la lei, pe fondul reducerii inflaţiei şi a creşterii mai lente a cursului de schimb leu/euro. Primind linii de finanţare de miliarde de euro de la grupurile-mamă, băncile de pe piaţa românească au acordat credite retail într-un ritm de creştere exponenţial. Problema a fost că băncile nu erau foarte pregătite pentru această creştere puternică, într-un termen atât de scurt, acest atu devenind un dezavantaj  atunci când a venit criza financiară şi economică din 2008/2009, când multe dintre aceste împrumuturi au devenit neperformante. În anii de criză din 2008/2009, băncile locale au digerat destul de greu impactul declinului economic, unele fiind mai mult pe pierdere decât pe profit. Faptul că băncile nu s-au restructurat la timp a determinat menţinerea costurilor la un nivel ridicat, în timp ce veniturile erau în scădere. Letargia care a marcat economia s-a reflectat în situaţia sistemului bancar românesc în care o cincime din credite a ajuns să fie neperformantă. Tendinţa de restrângere a bilanţurilor băncilor controlate de acţionari străini a fost greu de domolit în condiţiile în care au avut de făcut curăţenie la nivelul portofoliilor de credite neperformante. Şi intensificarea dezintermedierii şi-a pus amprenta asupra întârzierii revigorării creditării. Băncile au fost presate în anii de criză să se restructureze în cele din urmă începând de la modelul operaţional până la portofoliile de credite pentru a încerca să revină pe profit sau măcar să nu mai ceară bani de la acţionari pentru acoperirea pierderilor. Pe lângă toate acestea, după marea criză economică şi financiară începută în 2008/2009, Grecia ajungea şi într-o criză a datoriilor suverane, pentru ca apoi să urmeze o criză a băncilor greceşti, care aveau o expunere mare pe statul elen, şi apoi a venit şi criza din Cipru. În contextul crizelor multiple de atunci cu care s-a confruntat Grecia, au apărut chiar şi acorduri de fuziune ale unor bănci greceşti. De exemplu, în anul 2011 era încheiat un acord privind fuziunea grupurilor greceşti Alpha Bank cu Eurobank, acţionarul majoritar al Bancpost de atunci, pentru a rezista mai bine crizei financiare. Însă, în urma analizării impactului pe care restructurarea datoriilor statului elen le-a avut asupra celor două bănci, boardul din Grecia al Alpha Bank ajungea la concluzia că „fuziunea nu numai că nu reuşeşte să genereze valoare adăugată, ci chiar provoacă o pierdere pentru Alpha Bank şi acţionarii săi”. Iar acţionarii Alpha Bank revocau în 2012 hotărârea privind fuziunea prin absorbţie a Alpha cu Eurobank, în condiţiile în care rezultatul acestei fuziuni nu era justificabil din punct de vedere financiar. Când a apărut criza grecească, Alpha Bank România a rămas pe cont propriu şi trebuia să se descurce singură, mai ales că începuseră retragerile de depozite, pe fondul zvonurilor că băncile greceşti se prăbuşesc. „Noi poate suntem banca care am traversat cele mai multe crize, – cea din 2008, criza datoriilor suverane, unde Grecia era expusă, şi criza grecească, când în România a trebuit să rămânem pe cont propriu, să ne gestionăm situaţia singuri, pentru că cei de la Atena nu mai puteau să ne finanţeze”, spunea în 2021 pentru ZF, Sergiu Oprescu, care a condus Alpha Bank România începând din 2007 şi până acum, adică mai bine de 15 ani. În contextul acestor crize multiple, băncile greceşti au fost nevoite să-şi vândă operaţiunile externe. Însă, Alpha Bank România a reuşit să reziste şi a rămas până acum singura bancă a unui grup elen care nu a fost vândută. „Noi eram pregătiţi să onorăm toate depozitele clienţilor dacă ar fi cerut retragerea. Banca era solidă, aveam un portofoliu echilibrat, nu aveam expuneri majore, şi astfel am putut să stăm în piaţă”, explica Oprescu în 2021. În România, Alpha Bank ţâşnise în anii de boom chiar până pe locul al treilea în topul după active, având înainte de criză o poziţie mai bună decât UniCredit Bank România, care a ajuns acum să o cumpere. Însă, în ultimii 15 ani, Alpha Bank România a pierdut puternic cotă de piaţă, rămânând cu sechele după criza globală din 2008/2009 şi după criza greacă, şi a coborât de pe locul 4 în topul după active în anul 2009 până pe locul 9 în 2022. Dacă în 2009 Alpha Bank avea o felie din piaţa bancară locală de 6,4%, având o poziţie mai bună ca UniCredit Bank România (care se afla atunci pe locul 6 în topul băncilor mari, cu o cotă de 6,1%) în 2022 cota de piaţă a băncii româneşti cu capital elen se înjumătăţise, la doar 3%.

    UniCredit Bank, subsidiara de pe piaţa locală a grupului italian cu acelaşi nume, ocupă acum locul 7 în topul celor mai mari bănci după active, în timp ce Alpha Bank România se plasează pe locul 9. Concret, la finalul anului 2022, UniCredit raporta active de 60 mld. lei în România, ajungând la o cotă de piaţă de 8,6%, indicatori care plasau banca românească cu capital italian pe locul 7, conform datelor BNR. Pe de altă parte, Alpha Bank a avut la finalul anului trecut active de 21 mld. lei şi o cotă de piaţă de 3%, ocupând poziţia 9 în clasamentul băncilor mari. Analizând evoluţia UniCredit în România de-a lungul timpului, vedem că italienii de la UniCredit au avut la început o bancă mai mică pe piaţa românească, dar au început să se extindă şi aveau să fuzioneze în 2007 cu HVB-Ţiriac Bank, creând UniCredit Ţiriac Bank. Unul dintre evenimentele importante din istoria UniCredit a fost în 2013, când italienii de la UniCredit au semnat la Bucureşti preluarea întregului portofoliu de retail al britanicilor de la RBS. Pe zona corporate, creşterea a continuat să fie de tip organic pentru că banca era deja mai bine poziţionată pe acest segment. Un alt eveniment de referinţă în istoria UniCredit a fost anul 2014, când omul de afaceri Ion Ţiriac şi-a vândut italienilor şi ultimele 45% din acţiunile deţinute la UniCredit Ţiriac. În 2015, UniCredit Ţiriac Bank, atunci al cincilea jucător după active din sistemul bancar românesc, şi-a schimbat denumirea în UniCredit Bank, iar procesul de rebranding a continuat. Dacă în 2008 UniCredit Bank avea o cotă de piaţă după active de 5,5%, în 2009, când începeau să se manifeste şi pe piaţa locală semnele crizei financiare şi economice precedente, a urcat la o cotă după active de peste 6%, rămânând totuşi pe locul 6 în topul celor mai mari bănci. Ulterior, UniCredit Bank a mai câştigat teren, urcând şi pe locul 5 în clasamentul băncilor mari. Însă ultimii ani au adus căderi în top pentru banca italienilor de pe piaţa locală, UniCredit Bank România coborând mai întâi pe locul 6, iar apoi pe locul 7, având o cotă de piaţă de 8,62% la finalul anului trecut.

    UniCredit Bank Romania are şi un şef nou din acest an. Mihaela Lupu conduce UniCredit Bank România începând din 16 octombrie 2023, după o carieră de 25 ani în cadrul UniCredit. Ea l-a înlocuit pe Răsvan Radu, unul dintre bancherii români cu cea mai îndelungată carieră, de peste 30 de ani, şi unul dintre şefii de bănci longevivi, adunând aproape două decenii la conducerea UniCredit România. Grupul italian UniCredit a raportat pentru primele nouă luni din 2023 un profit net de 215 mil. euro din operaţiunile din România, în creştere cu aproape 52% faţă de câştigul din aceeaşi perioadă din 2022. Acesta este profitul rămas după plata dividendelor (aferente instrumentelor AT1 – alte elemente de capital). Înainte de această operaţiune, profitul net al băncii era de 220 mil. euro. Banca raportase pentru primul trimestru din acest an un câştig de 64 mil. euro şi până la jumătatea anului şi-a dublat profitul, la 137 mil. euro, pentru ca după 9 luni să ajungă la 215 mil. euro. Soldul creditelor acordate de UniCredit Bank în România a urcat la sfârşitul primelor nouă luni din 2023 până la 7,9 mld. euro, fiind cu 7% peste nivelul din 9 luni/2022, potrivit rezultatelor financiare anunţate de grupul italian la Milano, neajustate cu diferenţele de curs. Ca urmare a avansului creditării, dar şi după intrarea ratelor dobânzilor pe o pantă ascendentă, au crescut şi veniturile băncii româneşti cu capital italian. Veniturile totale ale UniCredit Bank în România au crescut în 9 luni/2023 cu 28,4% faţă de nivelul din 9 luni/2022, până la 465 mil. euro, evoluţia fiind influenţată de avansul câştigurilor din dobânzi şi din comisioane. Şi cheltuielile operaţionale s-au majorat în 9 luni/2023, dar cu într-un ritm mai lent, respectiv cu 8,4%, până la 155 mil. euro. Pe partea de economisire se observă o continuare a trendului ascendent, însă cu o viteză mai temperată. Depozitele atrase de UniCredit de la clienţii din România au înregistrat în 9 luni/2023 o creştere cu 3,3%, până la 9 mld. euro, nivelul depăşind cu circa 1,1 mld. euro soldul creditelor. Creşterea depozitelor vine în condiţiile în care bonificaţiile plătite de bănci au mai crescut, dar au rămas în continuare la niveluri modeste faţă de dobânzile la credite şi sub inflaţie.  Rămâne de văzut cum va continua epopeea italiană a UniCredit Bank în România după preluarea grecilor de la Alpha Bank, care marchează încheierea istoriei de aproape 30 de ani a Alpha Bank în România.

     

    Sergiu Oprescu se află la conducerea Alpha Bank România din anul 2007, adică de peste 15 ani. El şi-a început cariera în cadrul băncii cu capital elen în 1994 şi a deţinut mai multe funcţii înainte de a deveni preşedinte executiv. El este şi primul bancher român care a ajuns în managementul executiv al unei bănci internaţionale, cu active de63 mld. euro şi cu o istorie de 140 de ani, devenind din 2019 director general reţea internaţională în cadrul grupului elen Alpha Bank.

    Mihaela Lupu conduce UniCredit Bank România începând din 16 octombrie 2023, după o carieră de 25 ani în cadrul UniCredit. Ea l-a înlocuit pe Răsvan Radu, unul dintre bancherii români cu cea mai îndelungată carieră, de peste 30 de ani, şi unul dintre şefii de bănci longevivi, adunând aproape două decenii la conducerea UniCredit România.