BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Ce ni se intampla in 2009?

    In materie de crestere economica, optimistii mai vad cate ceva in pahar, iar pesimistii vad deja paharul spart. Si asta nu este tot: deficitul de cont curent, evolutia monedei nationale sau inflatia isca noi temeri.

    Economia, incotro?

    Orice scenariu poate sa fie valid, crede Lucian Anghel, economist-sef al Bancii Comerciale Romane, in conditiile in care evolutia economiei depinde de “extrem de multe variabile”, precum contextul international, masurile pe care le va lua noul guvern, modul in care va evolua cererea, dar si starea vremii. Prognozele privind PIB variaza: in timp ce mai ales analistii straini anticipeaza ca economia romaneasca ar putea intra in recesiune, analistii locali sunt ceva mai optimisti. Cele mai multe scenarii avanseaza prognoze de 2-3%, in timp ce Guvernul si BNR anticipeaza o crestere economica de 3,5%. Iar pesimistii cred ca economia romaneasca ar putea scadea, in unele scenarii, cu mai mult de trei procente.

    Cat de adanc va taia bisturiul in deficite?

    Obiectivul Guvernului de a reduce in acest an deficitul bugetar la 1,7-2% “va fi probabil indicatorul cel mai comentat de observatorii straini”, apreciaza Lucian Anghel de la BCR. Fata de nivelul inregistrat la sfarsitul lui 2008, de aproximativ 5% din PIB, o astfel de ajustare este insa greu de realizat. Cea mai mare incertitudine in 2009 se refera la modul in care se va produce modificarea deficitului de cont curent, crede Ionut Dumitru, economist-sef al Raiffeisen Bank. “Sper ca se va intampla intr-o maniera mai lenta, dar nu trebuie exclus nici riscul ca ajustarea sa fie brutala”, spune el, anticipand pentru finele anului un nivel de 10,7% din PIB, fata de circa 13,5% in 2008. Prognozele variaza, la acest capitol, foarte amplu: in timp ce guvernul actual ia in calcul o ajustare pana la 10,5% din PIB, analistii merg si pana la 8,8%.

    Ce se va intampla cu leul?

    “Va fi din ce in ce mai slabit”, spune Lucian Anghel, de la BCR, iar parerea sa este impartasita in unanimitate de analistii locali sau straini. Economistul- sef al BCR estimeaza insa ca deprecierea monedei nationale nu va fi nici foarte brusca si nici foarte rapida, ci mai degraba se va produce in pasi mici – o tendinta vizibila, de altfel, de la finele lui 2008. Ionut Dumitru anticipeaza ca nivelul maxim al deprecierii se va atinge in martie, la un nivel de 4,2 lei/euro, insa cursul va ramane “puternic dependent de politicile bugetare”.
     

  • Avocatii inca se aseaza

     

    E drept, anul acesta a avut doua epoci distincte, cu un inceput fulminant si un semestru doi puternic franat de lipsa lichiditatilor: vorbind despre volum, n-au mai fost incheiate nici tranzactii de fuziuni si achizitii, nici pe piata imobiliara si nici prea multe finantari. Totusi, principalele firme de avocatura din top au facturat relativ la acelasi nivel ca in prima parte a anului, explicatia stand in comisioane, care au crescut odata cu dificultatea de finalizare a unei tranzactii sau a unei finantari.
     
    Desi nu se mai asteptau miscari importante la varful ierarhiei, ele s-au intamplat si anul acesta. In primul rand, 2008 marcheaza iesirea Linklaters de pe piata locala, o iesire ce se traduce, pentru multe nume scrise acum pe usa altor firme cu greutate, drept cel mai important moment al anului. Nu numai pentru ca unul dintre primii trei clasati pe piata a decis sa-si inchida birourile din Romania, ci pentru ca Linklaters a fost de-a lungul prezentei sale aici atat un model de business, cat si o rampa de lansare pentru o serie de avocati care au iesit de sub umbrela sa pentru a-si forma propriile case de avocatura. Chiar daca a pierdut mai multi avocati experimentati in ultimele cinci-sase luni, lucru firesc de altfel, biroul Linklaters va continua intr-o alta formula activitatea, sub denumirea de Kinstellar Miculitii Mihai & Asociatii (numele “Kinstellar” este o anagrama a Linklaters).
     
    Un alt eveniment important al anului a fost asocierea dintre RTPR (Radu Taracila Padurari Retevoescu) si Allen & Overy, unul dintre numele din Magic Circle (grupul celor mai mari firme de profil din Londra, din care mai fac parte Clifford Chance, Freshfields, Linklaters si Slaughter and May). Costin Taracila a fost desemnat managing partner al RTPR in asociere cu Allen & Overy, iar biroul este functional de la 1 iulie.
     
    De la 1 mai 2009, in elita britanica va intra si casa de avocatura Badea & Asociatii, odata cu preluarea de catre firma Clifford Chance, cea mai mare companie de profil din lume. Firma condusa de Daniel Badea si Nadia Badea a activat incepand din 2006 ca partener local al firmei britanice. Daniel Badea va deveni astfel primul partener roman intr-o casa de avocatura din Magic Circle.
     
    Tot la capitolul tranzactiilor notabile ale anului trebuie mentionata preluarea, aflata inca in curs de finalizare, de catre grecii de la Piraeus Bank, a 51% din compania de consultanta pentru investitii Capital Partners, cu optiune de cumparare si pentru restul actiunilor. Valoarea tranzactiei: 32 de milioane de euro.
     
    Pe langa britanicii de la Allen & Overy, anul acesta si-au mai facut intrarea pe piata inca trei companii straine, DLA Piper (cu o echipa coordonata de Marian Dinu, unul dintre cei plecati de la Linklaters), White & Case si Garrigues, astfel ca 2009 se anunta un an de concurenta dura intre case de avocatura ce se vor lupta pentru un numar restrans de tranzactii.
     
    In ciuda vocilor care dadeau piata si ierarhiile ei drept mature si stabile, anul 2008 a continuat traditia, perpetuata in ultimii cinci-sase ani, a desprinderii unor grupuri de avocati din marile firme, cu scopul de a-si crea propriile companii. In a doua jumatate a anului, cinci avocati cu ratinguri personale foarte bune – Carmen si Francisc Peli, Cristina Filip, Alexandru Barsan si Ioan Dumitrascu – au parasit NNDKP (Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, liderul de piata, cu afaceri de 12,6 milioane de euro si peste 115 avocati), respectiv Linklaters, pentru a-si forma propria casa de avocatura, PeliFilip.
     
    REPERE 2008
    • Biroul Linklaters de la Bucuresti a devenit de la 1 noiembrie Kinstellar Miculitii Mihai & Asociatii.
    • RTPR se asociaza cu casa britanica de avocatura Allen & Overy.
    • Piraeus Bank preia 51% din compania de consultanta pentru investitii Capital Partners.
    • Intra pe piata DLA Piper, White & Case si Garrigues.
    • Cinci avocati plecati de la NNDKP si Linklaters isi infiinteaza propria casa de avocatura, PeliFilip.

     

  • Ce ne dati ca sa mai stam?

    “Nu poti crede pentru totdeauna in Mos Craciun”, spune Herbert Stepic, presedintele grupului austriac, ce detine pe piata romaneasca Raiffeisen Bank, unul dintre principalii jucatori din sistemul bancar. Pe fondul unei crize “asa cum n-am mai intalnit niciodata pana acum”, statele din Europa Centrala si de Est (ECE) ar trebui sa se pregateasca pentru doi ani grei, apreciaza Stepic.

    “Nu vorbim despre un exercitiu de sase luni”, spune el, estimand ca in urmatorii doi ani bancile si pietele central si est-europene vor ramane sub presiunea crizei financiare globale. In aceste conditii, opinia bancherului austriac e ca autoritatile din ECE ar trebui deja sa pregateasca pachete de masuri pentru sistemul bancar si pentru economie, urmand modelul deja adoptat de unele state occidentale.

    Folosind ca exemplu Austria, care a primit saptamana trecuta aprobarea Comisiei Europene pentru un program de sprijinire a bancilor in valoare de 100 de miliarde de euro, Stepic a criticat “lentoarea” cu care au reactionat autoritatile est-europene. “Masurile luate de statele din regiune sunt putine”, spune el, aducand in discutie faptul ca, exceptand Rusia si Ungaria, la care se adauga Polonia, aflata intr-o faza incipienta din acest punct de vedere, nu au fost adoptate pachete specifice de sustinere a pietelor financiare. Singurele masuri se refera la garantarea depozitelor si la o usoara reducere a rezervelor minime obligatorii, insa lipsesc eforturile de recapitalizare a bancilor si garantiile pentru imprumuturile interbancare, adauga presedintele Raiffeisen International. Lista statelor din regiune ce au solicitat ajutor de la FMI este destul de scurta – Belarus, Serbia, Ucraina si Ungaria – iar cat priveste Romania, decizia de a apela sau nu la FMI “va reveni noului guvern”.

    Romania nu are nevoie de finantare de la FMI, apreciaza Ionut Dumitru, economistul-sef al Raiffeisen Bank Romania, adaugand totusi ca un acord cu organismul international “ne-ar putea aduce credibilitate”. Andreas Treichl, CEO al Erste Bank, aprecia si el la inceputul lui decembrie ca ar fi rational ca Romania sa inceapa negocierile pentru incheierea unui acord cu FMI, pentru a se proteja de evaluarile superficiale ale analistilor straini. Pentru Romania, Herbert Stepic sustine ca ar fi nevoie de un pachet de masuri care sa rezolve problemele de lichiditate din sistemul bancar si sa mentina turate motoarele economiei, chiar daca la o intensitate mai redusa ca in anii trecuti. “Daca economia ajunge sa stagneze, va fi foarte greu sa repornesti motoarele”, comenteaza bancherul.

    Grupul austriac anticipeaza o incetinire abrupta a cresterii economice in anii urmatori – la 2,5% in 2009 si circa 4% in 2010 -, ramanand insa in zona pozitiva, asadar reusind sa evite recesiunea. “Este insa nevoie de politici economice care sa asigure o aterizare lina”, atrage atentia Ionut Dumitru. In esenta, un sprijin de 10 miliarde de euro din partea autoritatilor romane ar fi “arhisuficient”, estimeaza presedintele Raiffeisen International – din care circa 5 miliarde de euro ar ajunge pentru a stabiliza lichiditatile din sistemul bancar, astfel ca activitatea de creditare a economiei reale sa poata continua. “Daca acest pachet nu este disponibil, ar fi momentul ca autoritatile romane sa inceapa discutiile cu Bruxellesul”, sustine el.

    Argumentul lui ar fi ca bancile straine, actionari majoritari in sistemul bancar romanesc, chiar daca nu au o problema in a-si sustine filialele est-europene, nu pot “pompa” la nesfarsit bani in economia reala, in conditiile in care pietele de capital nu mai functioneaza normal, “iar noi nu putem tipari dolari pentru a-i trimite in Romania sau in alte tari”. Bazandu-se pana acum mai ales pe fondurile atrase de la bancile-mama, activitatea de creditare in Romania s-a decuplat de cea de atragere a economiilor de pe piata interna, o sursa de finantare care in conditiile actuale redevine esentiala. “Nu putem continua sa dam credite mai rapid decat avem acces la depozite”, afirma Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Bank Romania, explicand ca in prezent, pentru fiecare 100 de lei atrasi in depozite, bancile au credite acordate de 130 de lei.

    Bancile au dat imprumuturi prea repede, iar criza actuala le obliga sa isi reechilibreze portofoliile, a adaugat presedintele Raiffeisen Romania. In aceeasi serie de masuri posibile, oficialii Raiffeisen incadreaza si garantarea de catre stat a tranzactiilor intre banci, reducerea rezervelor minime obligatorii, ce ar lasa mai multa lichiditate in sistemul bancar, dar si posibilitatea ca bancile care au lichiditati in lei sa poata sa se refinanteze pe termen scurt in valuta. Steven van Groningen sustine la randul sau posibilitatea ca rezervele minime obligatorii sa se constituie in functie de creditele acordate si nu de depozitele atrase, asa cum se intampla acum.

    Deocamdata, singura decizie a autoritatii monetare cu privire la rezervele minime obligatorii constituite de banci la BNR (un subiect disputat de multa vreme intre BNR si bancherii comerciali) a fost reducerea de la 20% la 18% a ratei rezervelor in lei. In ce priveste implicarea statului, prima reactie la declaratiile bancherilor austrieci i-a apartinut lui Ion Dragulin, directorul Directiei de Stabilitate Financiara din BNR, care a replicat, conform Ziarului Financiar, ca solutia pentru sustinerea sistemului bancar ar trebui sa vina intai de toate de la actionarii bancilor respective si abia in al doilea rand din implicarea statului. Interesant este ca atat Andreas Treichl, cat si guvernatorul bancii centrale a Austriei au dat de inteles, in interviuri acordate Reuters, ca simpla crestere a cantitatii de lichiditate aflate la dispozitia bancilor nu va debloca de la sine activitatea de creditare pe plan international, pentru ca incertitudinea generala a crizei determina deocamdata institutiile de credit mai degraba sa stocheze banii in plus decat sa-i elibereze in economie.

    Reluarea circuitului normal de creditare ar putea avea loc, in opinia lui Treichl, abia spre sfarsitul anului viitor. In asteptarea planului de sustinere a bancilor austriece de catre guvernul de la Viena, Erste Group a cerut o injectie de capital de 2,7 miliarde de euro, Bank Austria (componenta a UniCredit) si Raiffeisen Zentralbank (proprietarul Raiffeisen International) au solicitat fiecare cate 2 miliarde, Hypo Group Alpe Adria a cerut 1,5 miliarde de euro, iar Volksbank un miliard de euro. Conform agentiei Reuters, aceste sume ar urma sa fie incluse in pachetul de 100 de miliarde de euro mai sus mentionat. Guvernul de la Viena a stabilit ca, din totalul sumei, 15 miliarde vor fi folosite pentru injectii de capital si garantii si 75 de miliarde pentru garantarea tranzactiilor interbancare, in timp ce 10 miliarde sunt rezervate pentru garantarea depozitelor bancare ale companiilor, neintrand sub incidenta aprobarii de la Comisia Europeana.

    Comisarul european pentru concurenta, Neelie Kroes, a declarat ca este vorba de un sprijin pe care statul austriac il da unor banci “fundamental sanatoase”, dar care au nevoie de o suplimentare a capitalului. La sfarsitul lui octombrie, Financial Times scria ca Erste avea o expunere de 33,9 miliarde de euro fata de grupul american Lehman Brothers si o expunere de 300 de milioane de euro in sistemul bancar islandez, cel mai grav afectat de criza in Europa. Andreas Treichl, CEO al Erste Bank, declara atunci pentru Financial Times ca banca va fi mult mai precauta in politicile de creditare, in lumina evolutiilor economice din Europa Centrala si de Est, estimand o reducere “substantiala” a ritmului creditarii in regiune in favoarea unei concentrari pe calitatea portofoliului. Acum, la Viena, Treichl a apreciat insa ca tarile esteuropene din UE vor reactiona mai bine la criza si decat tarile occidentale, si decat vecinii din fostul spatiu sovietic.

    Erste este lider pe piata bancara din Cehia, Slovacia si Romania. In ceea ce priveste Raiffeisen International, grupul anunta la jumatatea lui septembrie o reducere a valorii contabile a activelor cu 252 de milioane de euro de pe urma falimentului Lehman Brothers. La sfarsitul lui noiembrie, grupul Raiffeisen Zentralbank raporta pentru primele noua luni o scadere cu 32% a profitului net, in principal ca urmare a pierderilor legate de falimentul Lehman, urmand ca situatia expunerii fata de bancile islandeze sa se reflecte in rezultatele pentru ultimul trimestru al anului. Revenind la Romania, bancherii austrieci au tinut sa atraga atentia ca este nevoie insa si de alte masuri din partea statului, care sa le completeze pe cele destinate sistemului bancar.

    Din seria politicilor “cheie”, Herbert Stepic mentioneaza o ajustare a excesului de cerere, pentru a asigura o reducere a deficitului de cont curent, principala vulnerabilitate a economiei romanesti in ochii investitorilor straini. O ajustare cu 4% a deficitului de contului curent (in prezent de circa 14% din PIB) ar “indulci” modul in care investitorii straini vor decide in privinta finantarilor externe pentru Romania, aprecia Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, in cadrul unei conferinte de saptamana trecuta. O astfel de ajustare ar echivala cu o reducere a consumului cu 5-6 miliarde de euro, potrivit calculelor lui Croitoru. Intr-un scenariu pesimist, o reducere a deficitului cu doar 2,5% din PIB nu va fi suficienta pentru a transmite un mesaj de incredere investitorilor, ceea ce ar deteriora pe mai departe pozitia externa a Romaniei.

    Reducerea consumului este o masura necesara si in viziunea lui Ionut Dumitru, numai ca ajustarea deficitului trebuie facuta cu grija, pentru a nu afecta investitiile, ci numai consumul. Pentru moment, apreciaza el, “vedem o ajustare mai rapida a investitiilor si ceva mai lenta a consumului”, in conditiile in care consumul a crescut in trimestrul al treilea cu 16%. In Romania, problema este cu totul alta decat in SUA sau in alte tari europene, explica economistul-sef al Raiffeisen Romania, astfel ca “nici nu incape vorba de masuri de stimulare a consumului”, similare celor pe care le-au adoptat alte state europene. Altfel spus, reducerea unor taxe si impozite pentru a incuraja consumul (principalul resort al cresterii economice in ultimii ani) “nici nu incape in discutie”, considera Dumitru.

    Pentru a sustine cresterea economica in aceste conditii dificile, o parghie esentiala pot fi fondurile europene, in special cele pentru dezvoltarea infrastructurii. “Ar fi o crima sa nu reusim anul viitor sa atragem fondurile europene”, subliniaza Ionut Dumitru – mai ales ca toate partidele ce vor participa la guvernare au anuntat ca au in plan investitii masive in infrastructura. O folosire inteligenta a fondurilor europene ar putea ajuta Romania sa se detaseze din plutonul economiilor amenintate de recesiune. Mai ales ca, atrage atentia Herbert Stepic, cel putin in cazul economiilor central si est-europene exista o atitudine greu de combatut a investitorilor straini, de a privi intreaga regiune ca un tot unitar “foarte riscant”. “Cred ca este o greseala”, spune bancherul austriac – “asa cum era in urma cu cativa ani faptul ca se scriau numai lucruri bune despre aceasta regiune.”

  • Poate vreti sa angajati un broker

    La 24 de ani, Victor lucreaza deja ca trader de trei ani. Nimeni si nimic nu l-au putut pregati pentru ce s-a intamplat anul acesta pe Bursa. Criza, termen despre care s-a obisnuit sa citeasca ca student doar in manualele de la ASE, a trait-o prin cotatiile tot mai mici ale actiunilor, in panica si disperarea clientilor care l-au asaltat cu telefoane. “A fost un an greu, pentru mine cel mai greu din perioada in care am lucrat ca trader. In acest an piata a avut foarte putine zile de crestere, oferind brokerilor foarte putine ocazii de a face tranzactii pe profit”, marturiseste Victor Stan, trader la societatea de brokeraj Estinvest din Focsani.

    Atras de mirajul castigurilor consistente si de adrenalina din ringul bursier, Victor intrase in piata in 2005, cand bursa parea ca nu se mai opreste din ascensiune. Randamente de doua pana la trei cifre, profituri colosale, comisioane deloc modeste si multa satisfactie la finalul unei sedinte de tranzactionare. Anul 2008 avea sa ii arate insa fata nevazuta a pietei bursiere. “Putini sunt cei care se asteptau la asemenea corectii”, spune el.

    Corectiile, panica si numarul (considerat de brokeri) ridicol de mic de tranzactii bursiere l-au facut pe Victor Stan – alaturi de alte zeci de brokeri sa ia decizia, voluntar sau nu, de a iesi din piata. “Decizia de a parasi piata de capital am luat-o in vara acestui an, iar contractul de munca cu Estinvest l-am incheiat efectiv acum aproape trei luni. De atunci, am ramas colaborator al Estinvest ca agent delegat pastrand clientii”, povesteste Victor Stan. Aproape 60 de brokeri au fost concediati intre 24 noiembrie si 5 decembrie, cu o luna inaintea sarbatorilor de iarna, din cauza crizei financiare care a redus drastic profiturile societatilor de brokeraj si valoarea tranzactiilor bursiere.

    Societatile de brokeraj au renuntat definitiv la o parte din brokeri, in timp ce pe altii i-au pastrat ca agenti delegati (brokerul isi pastreaza portofoliul de clienti, lucrand pe baza de mandat fara carte de munca). Astfel, brokerul poate incasa in continuare comisioane din tranzactiile clientilor, daca acestea exista, si, in acelasi timp, sa caute alt loc de munca. “Bineinteles, ca agent delegat, comisionul din tranzactiile clientilor este o alta sursa de venit, deloc de neglijat in aceste vremuri”, spune Stan.

    Nu doar cei proaspat intrati in piata au decis sa puna capat colaborarii cu societatile de brokeraj. Adrian Caramiha, unul din “caii de cursa lunga” ai pietei de capital, tranzactioneaza pe cont propriu pe bursele locale si internationale, dupa ce a plecat in februarie de la societatea de brokeraj Broker Cluj, unde a fost director general adjunct. “Sunt liber profesionist, cu toate acestea stau tot timpul in apropierea bursei. Investesc pe toate pietele de capital. Nu pot sa spun ca am marcat profit, dar am reusit sa imi conserv capitalul in aceasta perioada, in special din plasamentele pe care le-am facut pe pietele internationale”, spune Caramiha.

    Va reveni in piata, dar nu acum, ci poate la sfarsitul anului viitor, cand pietele isi vor mai reveni. “Nu vreau sa fiu optimist si sa spun ca pietele isi vor reveni in a doua jumatate a anului viitor, ci realist. Optimisti erau si cei de pe Titanic”, crede Caramiha. Lucian Isac, directorul general al societatii de brokeraj Estinvest din Focsani, spune ca cel putin jumatate dintre brokerii care au ales sa plece din piata anul acesta vor reveni pentru ca s-au obisnuit “sa castige si sa aiba un anumit stil de viata si de munca”. “Nu putini sunt cei care au acuzat brokerii ca nu au motive sa se planga de criza, pentru ca si pe scaderi se pot marca profituri. Nu de scaderi ne plangem, ci de lipsa de lichiditate. Cand piata nu face volum, atunci brokerii nu fac bani, nu neaparat atunci cand scade”, argumenteaza Isac.

    Zilele in care volumele de tranctionare pe Bursa de Valori Bucuresti ating valori de doar doua milioane de euro sunt tot mai numeroase. “Pentru a va face o idee despre cat castiga o societate de brokeraj in aceasta perioada, luati rulajul de pe Bursa, care nu trece de 2 milioane de euro, si impartiti la 1 sau 2 procente, cat e comisionul de tranzactionare, si mai apoi la 70, cat este numarul societatilor de brokeraj din piata”, explica Isac. Pentru sucursala unei societati de brokeraj lucreaza in medie trei sau patru brokeri, cu un maxim de opt agenti de servicii financiare.

    Una dintre cele mai drastice restructurari pe final de an a fost facuta de societatea de brokeraj Estinvest, care a inchis 14 agentii si sucursale din teritoriu si a concediat 13 agenti de servicii financiare si 3 reprezentanti ai compartimentului de control intern. Urmeaza societatea Ventrust din Targu-Mures, care a concediat 11 brokeri, dar si Nova Invest, de unde au fost disponibilizati 7 brokeri. Ce vor face acesti brokeri odata desprinsi de ringul bursier? “Brokerul este un vanzator. Nu va mai vinde actiuni sau derivate, ci alte produse din sectorul financiar, precum asigurari sau credite. Desi nici aceste sectoare de activitate nu sunt ferite de efectele crizei”, crede Adrian Caramiha.

    Consultanta si asigurarile reprezinta si raspunsul lui Isac de la Estinvest. “O parte dintre brokerii de la agentiile noastre au ramas cu portofoliul de clienti, altfel ca pot inregistra venituri si din comisioanele de tranzactionare”, adauga el. Pe de alta parte, Marius Trif, director general la societatea de brokeraj Carpatica Invest din Sibiu, recunoaste ca veniturile fara precedent incasate in 2007 ar trebui sa compenseze pierderile din acest an. “Cei care au plecat acum si au renuntat la portofoliul de clienti vor avea mari probleme in a se reintoarce, pentru ca intre client si broker exista o legatura ce nu poate fi intretinuta decat prin contacte directe, indiferent cat de performanta este platforma de tranzactionare online”, spune Trif.

    Despre legatura dintre broker si client vorbeste si Diana Manescu-Bogdan, broker cu experienta si director de tranzactii la societatea Trend din Bacau. “Anul acesta am fost psiholog si broker in acelasi timp. Trebuie sa ii explici clientului care este situatia si de ce sunt atat de abrupte corectiile. Trebuie sa vinzi daca acest lucru ii linisteste pe clienti. Am vorbit foarte mult timp la telefon. M-au sunat clienti cu care nu am mai vorbit de ani de zile. Cel mai mult am vorbit o ora cu un client pana s-a inchis automat telefonul. Cu cei care vin direct la sediul nostru stam de vorba si pana la doua-trei ore, cat este necesar ca ei sa inteleaga ce se intampla cu piata”, povesteste Diana Manescu-Bogdan.

    Luna octombrie a fost cea mai grea pentru brokerul din Bacau. Societatile de investitii financiare (SIF-uri) au scazut doar in acea luna cu 56,4%, ducand astfel deprecierea pe zece luni la nivelul record de 85,9%. Indicele BET, care include cele mai lichide zece companii listate la Bursa, s-a prabusit cu 32,6% in octombrie si cu 70,8% in primele zece luni. Indicele BET-C, care refl ecta evolutia tuturor companiilor listate la Bursa, a pierdut 32,9% in octombrie si 67,4% in primele zece luni. “Dar acum ne-am calit si suntem mai pregatiti”, crede Diana Manescu- Bogdan si odata cu ea si ceilalti brokeri care mai tranzactioneaza pe bursa.

  • Se intoarce roata

    Cine are nevoie de niste bani cu imprumut pentru a-si acoperi o nevoie imediata are nevoie de ei fie ca e criza sau nu, spune Anca Bidian, director executiv al Kiwi Finance, justificand faptul ca sunt inca multi care ar vrea sa ia acum un credit de consum. Mai ales ca se apropie sarbatorile de iarna, iar in asemenea perioade oamenii sunt tentati sa consume mai mult.
     
    Astfel ca, daca pe piata finantarilor imobiliare e greu de crezut ca decembrie va aduce vreun suflu nou (mai ales ca abia la anul BNR ar putea reevalua conditiile de creditare, iar bancherii inca isi mai anali­zeaza sursele de finantare pe termen lung), pentru creditul de consum ar trebui sa urmeze o perioada de efervescenta. In teorie, cel putin, pentru ca in practica decembrie a venit anul acesta pe tacute, fara nimic din avalansa de oferte promotionale cu care bancherii au obisnuit in ultimii patru-cinci ani. Singurele anunturi care mai anima piata sunt cele ce vizeaza atragerea de economii de la populatie, pentru a substitui macar partial finantarea externa ce se restrange. In aceste conditii, unde se pot indrepta cei ce au nevoie de imprumuturi de mica valoare? “Sunt inca destule banci, dar mai ales institutii financiare nebancare, dispuse sa crediteze consumul”, spune Anca Bidian, notand ca din portofoliul celor 16 parteneri cu care lucreaza, cam jumatate se inscriu in aceasta categorie. In aceste conditii, apreciaza ea, pentru un imprumut de 3.000-4.000 de euro, cat este valoarea medie a creditului de consum, ofertele nu lipsesc, iar costurile nu au crescut foarte mult fata de perioadele precedente. Lucrurile se schimba insa cand vine vorba despre creditele de nevoi personale garantate cu ipoteca, in cazul carora, spune Bidian, dobanzile au crescut spre 14-15% la finantarile in euro, fata de 10%, cat erau cu putina vreme in urma.
     
    Tot la capitolul finantari pentru nevoile imediate, dar ceva mai pretentioase decat creditul de consum, cardurile de credit par a fi o solutie interesanta pentru tot mai multi bancheri. “S-ar parea ca cererea e in crestere”, afirma de curand Ion Dragulin, director al Directiei de Stabilitate Financiara din BNR. Durata lunga de viata a unui astfel de credit, pe parcursul careia banca percepe permanent comisioane si dobanzi, tentatia clientilor de a cheltui bani pe care de fapt nu ii au, dar si “iluzia costului mic” sunt cateva dintre motivele ce-l fac pe Dragulin sa aprecieze ca, pentru bancheri, “cardul de credit este un business excelent”. Notabil, de altfel, ca putinele oferte lansate in ultima vreme de bancheri pentru zona de finantare s-au referit la carduri de credit. Pentru a da doar cateva exemple, Alpha Bank a lansat saptamana trecuta un card de credit in lei, cu limita de imprumut de 5.000 de euro, in timp ce GarantiBank a lansat la sfarsitul lunii noiembrie primul card de credit cu tehnologie PayPass din Romania. Asimilat multa vreme imprumutului obisnuit pentru consum, cardul are insa functii diferite, fiind un produs destinat cu precadere platilor la comercianti si mai putin accesului la numerar.
     
    Revenind insa la tabloul mai larg, cu precadere in randul institutiilor financiare nebancare (IFN), de la companiile de leasing sau consumer finance si pana la bancile populare, sunt multi jucatori ce s-au pozitionat strategic pentru a castiga cota de piata in aceasta perioada tulbure, spune directorul brokerului de credite. Astfel ca, desi in genere finantarile acordate de IFN sunt mai scumpe decat cele din sistemul bancar, ele pot reprezenta in conditiile actuale o nisa spre care s-ar putea indrepta tot mai multi romani in cautare de credite. Sectorul IFN este foarte dinamic, observa de curand Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR, notand ca din punctul de vedere al activelor administrate, IFN reprezinta laolalta “cam cat a treia banca din sistem”. Mai precis, ponderea activelor IFN este de 10% din totalul activelor sistemului bancar si reprezinta circa 6,5% din PIB, comparativ cu doar 2,2% in urma cu cinci ani. In prima jumatate a anului, creditele acordate de institutiile financiare nebancare au crescut cu 45%, iar ponderea in totalul finantarilor acordate populatiei s-a majorat de la 13,6% in 2007 la 16%, potrivit statisticilor BNR. De notat ar fi insa si faptul ca, in totalul finantarilor acordate de IFN, creditul de consum reprezinta putin peste o cincime, in timp ce leasingul reprezinta circa 70%.
     
    In acest context, companiile care pot acorda imprumuturi rapid, fara sa ceara (prea multe) garantii, cu costuri uriase, dar “la vedere”, nu au cum sa nu-si gaseasca clienti. Pentru Provident Financial Romania, de exemplu, blocajul din sistemul bancar este o oportunitate ivita pe neasteptate, pentru a creste mai agresiv decat isi propusese in planurile initiale, spunea de curand Stephen Rice, directorul general al companiei, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. Deservind clienti cu un venit lunar minim disponibil de 270 de lei per solicitant (in principal din randul muncitorilor, al pensionarilor, dar si al doctorilor si al profesorilor cu venituri mici, dupa spusele lui Rice), britanicii de la Provident anticipau un final de an “foarte incarcat din punct de vedere al vanzarilor”.
     
    Impinse in ultimii ani intr-un con de umbra, casele de ajutor reciproc (sau “roata”, cum este mai bine cunoscut sistemul) reintra si ele in atentie. Circa 3.000 de astfel de societati cumuleaza active de aproximativ jumatate de miliard de euro, potrivit estimarilor lui Florin Georgescu. Fara a concura direct cu bancile, casele de ajutor reciproc au, in contextul actual, si un rol de protectie sociala, nota Georgescu, in conditiile in care pot asigura credite si pentru persoanele ce nu au acces la sistemul bancar. Sistemul pleaca de la un concept simplu de economisire-creditare intr-un cerc inchis de membri. Pentru a putea obtine un imprumut de la CAR, solicitantul trebuie sa devina membru, in schimbul unei taxe cuprinse intre 10 si 30 de lei, si sa economiseasca sume de bani pe masura posibilitatilor de care dispune. Pentru fondul social, asa cum se numeste acest “depozit”, CAR plateste o dobanda de circa 11% pe an – neimpozabila, fiind vorba despre o activitate sociala, potrivit lui Florin Simion, directorul executiv al Federatiei Caselor de Ajutor Reciproc din Romania (FEDCAR). Ulterior, membrii pot obtine imprumuturi de pana la 3.000 de lei, cu perioade de rambursare intre o luna si patru ani si dobanzi cuprinse intre 19 si 22%.

  • Cum sa resuscitam creditul

    Desi intre comunitatea bancara si banca centrala “exista un dialog permanent”, dupa cum spune Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor (ARB), explicatiile pe care le dau cele doua parti situatiei de pe piata creditului si solutiile pentru deblocarea finantarilor par desprinse din doua piese diferite.

    Prin vocea lui Ghetea, bancherii sustin ca regulamentul mai dur pentru creditarea populatiei, pe care trebuie sa il aplice incepand cu luna octombrie, e de vina pentru blocarea finantarilor imobiliare. Foarte putini clienti se mai califica pentru un astfel de credit, o situatie ce s-ar cuveni schimbata, pe motiv ca stoparea imprumuturilor ipotecare poate duce la o prabusire a activitatii de dezvoltare imobiliara.

    Iar continuarea activitatii de constructie, in general, este in viziunea bancherilor un panaceu pentru ca economia romaneasca sa continue sa creasca si in conditiile internationale actuale extrem de dure. Printre masurile propuse BNR (in cadrul unui program mai vast ce implica si Ministerul Finantelor si Economiei si Guvernul), bancherii solicita nu numai relaxarea normelor de creditare, dar si introducerea deductibilitatii la imprumuturile ipotecare, argumentand ca, din moment ce in Romania acesta reprezinta sub 10% din totalul creditului neguvernamental, este departe de a fi un pericol.

    “Abia din rezultatele pe noiembrie vom vedea efectul normelor noi”, a venit replica lui Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR, la seminarul EU-Cofile, organizat saptamana trecuta de Alpha Bank, BNR si ARB. Reducerea creditarii in luna octombrie (cu 0,6% fata de luna precedenta, o premiera dupa multi ani de crestere continua), nu a fost cauzata de normele de creditare, pentru simplu motiv ca 90% dintre banci au lucrat tot pe baza vechiului regulament.

    O reevaluare a conditiilor de creditare va exista, adauga Georgescu, dar se va intampla cel mai devreme in ianuarie, odata ce vor fidisponibile si statisticile pentru luna decembrie. Evaluarea noului regulament de creditare era oricum programata sa aiba loc dupa primele trei luni de aplicare, dar “s-ar parea ca nu sunt cele mai reprezentative”, spune presedintele ARB.

    Octombrie a fost, in opinia lui Ghetea, varful de influenta al crizei internationale in sistemul bancar romanesc, care s-a manifestat prin “dobanzi aberante”. Admitand si “unele greseli facute de catre banci in momentele de criza”, Ghetea spune ca s-a ajuns la aceasta reducere a creditarii si din cauza “unor aspecte mai mult subiective decat obiective”.

    Explicatia pe care o da Nicolae Cinteza, directorul Directiei de Supraveghere din BNR, faptului ca “bancile au un stoc mare de cereri de credit pe care nu vor sa le onoreze” nu are insa nimic subiectiv. In primul rand, justificarea unei incetiniri a creditului din cauza noului regulament nu se sustine, considera Cinteza, pentru ca bancile care au aplicat noul regulament in octombrie pot finumarate pe degetele de la o mana.

    Mai apoi, chiar daca in cazul creditelor in franci elvetieni sau dolari, gradul de indatorare maxim permis a scazut destul de mult, la cele in lei reducerea este de doar 4%. La creditele in euro, persoanele cu venituri mari resimt o scadere a gradului maxim de indatorare de circa 6%, in timp ce pentru clientii cu venituri de 400-500 de euro, gradul maxim de indatorare poate sa scada cu pana la 14%. Calculele bancii centrale difera insa mult de cele avansate de jucatorii din piata, care vorbesc despre scaderi de 30-40%. 

    “Am comparat noii indicatori ai fiecarei banci cu valorile raportate de ei ca fiind media efectiva pe care o practica”, adauga Ion Dragulin, director al Directiei de Stabilitate Financiara din BNR. Toate aceste medii sunt mult sub plafonul fixat de regulament, afirma el, astfel ca nu putem spune ca prin acest regulament se limiteaza creditarea.

    “Vocalismul bancherilor are un alt substrat”, sustine Cinteza, iar grija lor este ca au creditat dezvoltatori imobiliari care in momentul de fata nu au asigurata vanzarea. Sunt constructori pe care bancherii i-au creditat cu larghete atunci cand locuintele se vindeau ca painea calda, dar care acum nu mai pot sa vanda.

    Din moment ce au credite de recuperat de la acesti dezvoltatori, bancherii au tot interesul sa poata continua la turatie maxima creditarea imobiliara a persoanelor fizice, ceea ce ar asigura vanzarea apartamentelor ramase pe stoc. Lipsa finantarii pe termen lung este motivul real pe seama caruia directorul din BNR pune faptul ca bancherii au strans la maxim baierele creditului.

    Posibilitatea ca grupurile straine din care fac parte cele mai multe banci din Romania sa aiba probleme de lichiditate pune sub semnul intrebarii prelungirea, dar si stabilitatea liniilor de finantare, acordate pana acum subsidiarelor cu atata larghete. “Romania este influentata pentru ca are un sistem financiar care in mare parte este dependent de finantare externa”, aprecia Michael Massourakis, economistul-sef al grupului elen Alpha Bank, in cadrul aceluiasi seminar.

    Si, atata timp cat pietele financiare internationale vor continua sa ramana inchise, bancilemama vor avea dificultati in a finanta economia romaneasca, aprecia economistul grec. In opinia sa, din acest motiv, ritmul de crestere a creditului se va reduce abrupt in 2009 la 15%, dupa ce anul in curs se va incheia cu o majorare de 20%, urmand ca in 2010 sa creasca din nou la 21%. Dependenta bancilor romanesti de sursele de finantare externa apare cu atat mai evidenta prin prisma actionariatului lor multinational.

    Din cele 42 de institutii financiare din tara, 36 au capital majoritar strain si aproape 88% din activele siste mului bancar romanesc sunt detinute de institutii cu capital majoritar strain, potrivit lui Florin Georgescu. Pana una-alta, nu exista situatii in care bancile-mama sa fi stopat liniile de creditare pentru sucursalele din Romania, spune directorul Directiei de Stabilitate din BNR, iar sursele plasate de acestea – din care bancile romanesti au acordat cu larghete credite pe termene lungi, plecand de la premisa ca sunt bani siguri – s-au tot reinnoit pana acum.

    “Acum sunt insa sub semnul intrebarii”, spune Cinteza, explicand ca nici o banca din lume nu se gandeste, in setea actuala de lichiditate, cum sa isi plaseze banii, ci mai degraba cum sa isi conserve lichiditatea. Daca banca mama are probleme, “s-ar putea sa aleaga sa nu mai rostogoleasca aceste linii de credit”.

    Potrivit lui Cinteza, la sfarsitul lunii octombrie, aproape 90% din pasivele externe ale bancilor romanesti (25,11 miliarde de euro in total) proveneau de la banca-mama. O problema apare in privinta maturitatilor pe care au fost atrase aceste surse, in conditiile in care circa 41% din pasive sunt pe termen scurt – “deci e posibil ca intr-un an 41% din 25 de miliarde de euro sa plece”.

    Faptul ca o importanta parte a finantarii interne pentru companii si populatie e sprijina de surse externe este “ingrijorator” si in viziunea lui Ion Dragulin. Creditarea va fitot mai dependenta de atragerea de resurse interne, daca finantarea externa se restrange, numai ca substitutia surselor de finantare nu e usor de realizat.

    Atragerea de economii de la populatie, pentru care bancherii se lupta acum aruncand in ring dobanzi uriase, nu are insa loc peste noapte, astfel ca este de asteptat ca aceasta modificare sa fie dublata si de o scadere a activitatii de creditare. “Reducerea diferentei dintre credite si depozite este un fenomen de durata”, puncteaza Dragulin. Pentru bancheri, problemele nu se opresc aici: urmare a activitatii din trecut, dar si privind in viitor, lucrurile par a fi destul de complicate.

    Pe de o parte, bancherii centrali semnaleaza deja o deteriorare ingrijo ratoare a portofoliilor de credite. Exuberanta ultimilor ani isi spune cuvantul, se pare. Comparativ cu decembrie 2003, in septembrie anul curent creditele sunt de 6,8 ori mai mari, iar depozitele de circa 4 ori mai mari, potrivit lui Florin Georgescu.

    Pana in octombrie, ritmurile de crestere erau uriase; spre exemplu, la sfarsitul lunii septembrie creditul neguvernamental marca o majorare de 50,5% fata de perioada similara a anului trecut. La finele lui octombrie, cresterea anuala a incetinit la 44,8% iar soldul creditului neguvernamental a ajuns la 193,06 miliarde de lei (circa 53 de miliarde de euro). Pe acest fond, restantele populatiei au crescut ingrijorator in primele noua luni, atrage atentia Cinteza.

    Din totalul restantelor, aproape 75% provin din credite de valori mici, sub 20.000 de lei, in conditiile in care acestea reprezinta mai putin de un sfert din totalul creditelor acordate populatiei. Pentru creditele cu valoare de peste 20.000 de lei si cu intarzieri la plata mai mari de o zi, statistica BNR consemneaza un sold al principalului de plata de 6 miliarde de lei si o suma a restantelor de 215 milioane de lei.

    Potrivit estimarilor BNR, restantele mai mari de 90 de zile s-ar putea plasa la aproape 182 milioane de lei, nivel care incepe sa fie “ingrijorator”, in opinia lui Cinteza. Ingrijorator este insa si ceea ce se intrevede la orizont: in contextul perioadei dificile care urmeaza, cu reduceri de activitate a companiilor si disponibilizari de oameni, prudenta bancherilor nu poate decat sa sporeasca.

    Numai ca, daca vrei sa continui sa ai oua de aur, atunci n-ai cum sa iti omori closca, spune Nicolae Cinteza, referindu-se la necesitatea ca bancherii sa fie “flexibili” in relatia cu dezvoltatorii imobiliari, finantati cu larghete in ultimii ani, dar cazuti in dizgratie pe masura ce pe piata imobiliara au aparut problemele.

    Rationamentul se poate extinde la intreaga piata a creditelor: finantarile pentru populatie (“closca” ce a facut din sistemul bancar una dintre cele mai exuberante si profitabile industrii ani la rand) nu au cum sa ramana in acest blocaj. O prelungire a blocajului ar face inutile cele aproape 6.500 de sucursale in care bancherii au investit milioane de euro, dar si mare parte in cei 71.500 de salariati pentru atragerea carora s-au luptat la baioneta, ajungand sa plateasca cele mai consistente salarii din economie.

    Cel putin pentru moment, “din discutiile purtate cu ARB si cu cativa conducatori de banci nu a rezultat ca ar avea programe de restructurare severa a retelei bancare sau a numarului de angajati”, spune Florin Georgescu. Care sunt perspectivele, in aceste conditii? Ion Dragulin apreciaza ca unul dintre segmentele cu potential “optimist” ramane in continuare populatia, “care are in continuare nevoie de creditare”.

    Calitatea portofoliilor va creste, spune Dragulin, pentru ca actualul regulament de creditare este mai exigent si tine cont de de riscuri. Tot la capitolul oportunitati, bancherul include si intreprinderile mici si mijlocii, in conditiile in care in prezent doar 15% dintre ele apeleaza la banci pentru a-si asigura finantarea, iar creditul pentru IMM reprezinta doar 12% din pasive.

    Pentru incurajarea acestui segment, bancherii au propus Ministerului Economiei si Finantelor subventionarea dobanzii la credite, mai ales in conditiile in care IMM ar putea fiputernic afectate de criza economica, a afirmat presedintele ARB, Radu Ghetea. In tot contextul intunecat de pe piata financiara romaneasca, se vede totusi o lumina la capatul tunelului, conchide Ion Dragulin. Chiar daca, din anumite unghiuri macar, e greu de observat.

  • BVB se ridica prin obligatiuni

    Randamentele obligatiunilor municipale si corporatiste listate la Bursa au inregistrat o dublare fata de nivelul de la inceputul anului datorita cresterii dobanzilor bancare, titlurile cu venit fix devenind o alternativa tot mai cautata de investitori in contextul in care revenirea actiunilor de pe Bursa se lasa asteptata.

    “In prezent s-a ajuns la discounturi substantiale pe piata obligatiunilor. Poti sa gasesti titluri ale unor emitenti foarte solizi la yield-uri foarte bune”, spune Razvan Rusu, director de investitii la divizia locala a Aviva Investors. Favoritele investitorilor sunt in acest moment obligatiunile emise de BIRD, divizie a Bancii Mondiale, intens tranzactionate in ultima luna, care au ajuns sa ofere randamente (yield-uri) de 17-18%, peste dobanzile bancare practicate pentru clientii de retail.

    Obligatiunile BIRD, emise in septembrie 2006, au maturitatea in septembrie 2009 si ofera un cupon fix de 6,5% pe an. Cresterea randamentului acestor titluri se datoreaza in primul rand scaderii pretului la care se tranzactioneaza pe Bursa. Astfel, daca in septembrie o obligatiune era cotata la valoarea nominala, de 1.000 de lei, in prezent aceeasi obligatiune se tranzactioneaza la 92,05% din valoarea nominala, discount-ul de aproape 8% reprezentand castig pentru cumparator, care se adauga la dobanda de 6,5% pe care o va incasa in urmatorul an.

    “Tranzactiile care se fac acum sunt determinate de nevoia de lichiditati a unora dintre investitorii care detin astfel de titluri. Asta si lichiditatea scazuta din piata determina aparitia unor yield-uri foarte bune. Cred ca este cel mai bun moment din ultimii ani pentru cumpararea de obligatiuni, raportul dintre randament si risc fiind foarte bun”, sustine Rusu. Valoarea tranzactiilor cu obligatiuni si titluri de stat derulate de la inceputul lunii noiembrie se ridica la 45 mil. lei (peste 12 mil. euro), in conditiile in care tranzactiile cu actiuni derulate pe piata principala a BVB in aceeasi perioada este de 300 mil. lei (80 mil. euro).

    Au existat insa zile in care tranzactiile cu obligatiuni au fost similare, ca valoare, cu cele de pe piata de actiuni, iar cele mai tranzactionate obligatiuni, cele emise de BIRD, au realizat rulaje mai mari decat SIFurile, cele mai lichide actiuni de pe Bursa. Transferuri mai mari s-au realizat in ultimele saptamani si cu obligatiunile BCR, cu maturitate in noiembrie 2009 si o dobanda fixa de 7,25% pe an, care au ajuns sa se vanda la 91% din valoarea nominala, randamentul apropiindu-se de 18%.

    Obligatiunile municipale, cu dobanda variabila, au ajuns sa ofere investitorilor randamente chiar mai mari, de aproape 20%, in conditiile in care cupoanele platite de acestea sunt calculate ca medie intre dobanzile interbancare ROBID si ROBOR, la care se adauga o prima. Cum dobanzile interbancare au crescut puternic in luna octombrie, pe fondul lipsei de lichiditati invocate de bancile din piata, majoritatea municipalitatilor au ajuns sa plateasca dobanzi de doua ori mai mari decat cele din urma cu un an.

    Dintre cele 20 de emisiuni de obligatiuni municipale listate la Bursa, 14 ofera la urmatorul cupon dobanzi de peste 15%, cat este dobanda maxima oferita in acest moment de banci la depozite pe segmentul de retail. Cele mai mari cupoane le platesc obligatiunile municipiului Bacau (BAC26), care ofera o dobanda de 19,79%, rata fiind calculata atat pentru cuponul din februarie, cat si pentru cel din mai 2009. Aceleasi obligatiuni ofereau la inceputul acestui an dobanzi de 8,37% pe an.

    Dezavantajul obligatiunilor municipale este lichiditatea extrem de scazuta, in conditiile in care investitorii care detin astfel de titluri, mai ales investitori locali, nu sunt dispusi sa le vanda. Alternativa pentru micii investitori care vor sa profite de dobanzile ridicate, dar nu au acces la titlurile respective, o reprezinta fondurile de obligatiuni.

    “Pe termen scurt, plasamentele in obligatiuni sunt cele mai atractive in acest moment. Fondurile de instrumente cu venit fix reprezinta, de asemenea, un instrument potrivit in contextul actual, deoarece au acces mai usor la obligatiuni, au o putere de negociere mai mare in relatia cu bancile, putand obtine dobanzi mai mari decat clientii obisnuiti, nu percep comisioane de subscriere sau retragere si mai au avantajul fiscal, in conditiile in care anul viitor nu se plateste impozit pentru castigurile obtinute in fondurile mutuale”, explica Radu Hanga, directorul general al BT Asset Management, societatea de administrare a investitiilor din cadrul Bancii Transilvania.

    Odata cu cresterea castigurilor oferite, dar mai ales pe fondul scaderilor puternice de pe Bursa, fondurile de instrumente cu venit fix au atras un interes ridicat din partea investitorilor, inregistrand in primele zece luni ale anului cele mai mari intrari nete de pe piata. Activele fondurilor de obligatiuni au crescut de la inceputul anului cu 226%, sustinand cresterea industriei fondurilor mutuale, in conditiile in care fondurile de actiuni au pierdut 70% din active, pe fondul scaderii actiunilor de pe Bursa.

    Cel mai perfomant fond de obligatiuni din ultimul an, Orizont, administrat de Aviva Investors, a oferit in ultimele 12 luni un randament de 10,1%. In conditiile in care depozitele au ajuns sa fie remunerate cu dobanzi de 14-15%, iar obligatiunile ofera randamente chiar mai mari, este de asteptat ca si castigurile fondurilor de obligatiuni sa urce undeva la 15% in urmatorul an.

    “Chiar daca randamentele fondurilor de obligatiuni vor avea un usor decalaj fata de dobanzile bancare in aceasta perioada de crestere, pe termen lung, cand dobanzile vor incepe sa scada, fondurile de obligatiuni vor avea avantajul plasamentelor realizate in aceasta perioada, care ofera randamente foarte bune”, spune Razvan Rusu.

  • Vedetele prafuite ale BVB

    Atentia de care s-au bucurat aceste companii, care ajunsesera printre cele mai tranzactionate de pe Bursa, s-a intors impotriva lor in ultimul an, cand vanzarile masive au determinat o scadere dramatica a valorii lor. Valoarea a 15 dintre cele mai tranzactionate companii de pe Bursa in 2007 cu actionariat majoritar romanesc a scazut din iulie 2007 pana in prezent de la 2,66 miliarde de euro la putin peste 250 de milioane de euro, in conditiile in care actiunile acestora au fost printre tintele predilecte ale vanzarilor investitorilor locali si straini. Actionarii acestor companii, care in urma cu un an detineau actiuni evaluate la zeci sau chiar sute de milioane de euro, au pierdut in medie 90% din pretul pe care l-ar fiobtinut daca ar fivandut in 2007. Singurul avantaj este ca actionarii majoritari, care au vandut pachete semnificative de actiuni in perioada 2006-2007, isi pot rascumpara acum actiunile la preturi de cateva ori mai mici, in conditiile in care fondurile straine de investitii care au cumparat actiunile vand acum in pierdere pentru a face rost de lichiditati. Dezvoltatorul imobiliar Impact Developer & Contractor (IMP) a ajuns sa valoreze in vara anului trecut peste 400 de milioane de euro, devenind una dintre cele mai valoroase companii de pe Bursa. Compania a beneficiat de boom-ul imobiliar si de evaluarile favorabile din partea analistilor si a atras atentia multor fonduri de investitii straine. In septembrie 2007, Dan Ioan Popp, presedintele si principalul actionar al Impact, a vandut circa 5% din companie catre doua fonduri de investitii, Julius Baer International Equity Fund si Lehman Brothers Real Estate Partners, pentru circa 16 milioane de euro. Dupa un an de scadere, capitalizarea totala a companiei este de 16 milioane de euro, iar Popp si Impact au rascumparat in ultimele luni actiuni de pe Bursa la preturi de circa zece ori mai mici decat cele la care a vandut catre fondurile straine. Compania de foraj Dafora Medias (DAFR), care are si operatiuni in sectorul constructiilor, ajunsese sa valoreze la mijlocul anului trecut circa 300 de milioane de euro. Ascensiunea companiei a inceput in 2006, cand omul de afaceri Gheorghe Calburean, actionarul majoritar, a vandut un pachet semnificativ de actiuni mai multor fonduri de investitii, printre care si Julius Baer International Equity Fund. In urma acestor tranzactii, compania a intrat si in vizorul investitorilor locali, inregistrand o ascensiune spectaculoasa. Valoarea companiei a scazut insa puternic in ultimele luni, in conditiile in care criza din sectorul constructiilor a determinat o stagnare la nivelul profiturilor, aceasta fiind evaluata in prezent la circa 11 milioane de euro, cu 96% mai putin decat in luna iulie a anului trecut. 11 milioane de euro a incasat Calburean in iunie 2006 din vanzarea a circa 17% din companie, iar banii au fost reinvestiti prin majorari de capital. Saptamana trecuta, Calburean a rascumparat de pe Bursa 4 milioane de actiuni pentru circa 54.000 de euro, in conditiile in care pe Bursa s-au transferat circa 55 de milioane de actiuni, reprezentand 5,6% din companie. Cealalta companie a imperiului Calburean, constructorul de conducte magistrale Condmag Medias (COMI), a pierdut 91% din valoarea de piata. Dafora a cumparat in ultimii doi ani 43,66% din Condmag, in timp ce fondurile Julius Baer, MEI si Van Herk au cumparat circa 23% din companie. Valoarea companiei ajunsese la mijlocul anului trecut la 130 de milioane de euro, fata de circa 11 milioane de euro in prezent. Un alt om de afaceri local care a reusit sa castige vanzand scump si rascumparandu-s i actiunile ieftin este Mircea Vescan, principalul actionar al companiei de servicii in sectorul de petrol si gaze Armax Gaz Medias (ARAX). El a rascumparat in luna septembrie circa 0,37% din actiunile ARAX pentru 57.000 de euro, dupa ce vanduse la inceputul lui 2007 un pachet de actiuni. Compania sa valoreaza in prezent 10 milioane de euro, fata de 140 de milioane de euro in vara anului trecut. Compania de prospectiuni geologice Prospectiuni Bucuresti (PRSN), controlata de omul de afaceri Ovidiu Tender, era in urma cu un an cea mai valoroasa companie de pe RASDAQ, cu o valoare de piata de circa 300 de milioane de euro. In prezent, compania mai valoreaza 23 de milioane de euro. O alta vedeta a RASDAQ, constructorul Comnord Bucuresti (COSC), controlat de Sorin Creteanu, a scazut de la circa 200 de milioane de euro la 24 de milioane de euro. Una dintre cele mai lovite companii de pe Bursa este insa dezvoltatorul imobiliar Imotrust Arad (ARCV), a carui capitalizare a scazut de la 120 la 6 milioane de euro. Nu toate fondurile de investitii au vandut insa in aceasta perioada. Unele au profitat de preturile scazute pentru a-si consolida pozitia in actionariat. Este cazul fondurilor olandeze administrate de Middle Europe Investments (MEI), care au cumparat puternic in ultimele luni actiuni la Imotrust, Condmag si Prospectiuni, mizand in continuare pe potentialul de dezvoltare al acestor companii. Fondul britanic RC2 este un alt investitor care a realizat investitii semnificative in ultimele luni. Fondul a cumparat actiuni ale producatorului de lactate Albalact (ALBZ), dupa ce acestea au pierdut circa 78% din valoare, ajungand sa controleze circa 23% din companie. Raul Ciurtin, presedintele companiei, a cumparat la randul sau actiuni, dupa ce vanduse anul trecut. RC2 a cumparat si o participatie de 5,8% din producatorul de cabluri electrice Iproeb Bistrita (IPRU), in conditiile in care valoarea companiei a scazut la 16 milioane de euro, de la 116 milioane de euro in urma cu un an. Companiile cu operatiuni in sectorul imobiliar sau petrolier nu au fost singurele lovite de criza. Retailerul IT&C si de electrocasnice Flamingo International (FLA), una dintre actiunile preferate de fondurile straine de investitii, care ajunsesera la inceputul acestui an sa controleze peste 50% din companie, a pierdut 90% din valoare, fiind evaluata acum la 10 milioane de euro, mai putin decat la listare. In 2005, compania a vandut circa 20% din capitalul social prin oferta publica pentru 12,5 milioane de euro. Fondatorul companiei, Dragos Cinca, a vandut in ultimii ani pachete noi de actiuni pe Bursa. Societatea de intermediere financiara Broker Cluj (BRK) a ajuns de asemenea la valoarea dinainte de listare, fiind evaluata in prezent pe Bursa la 9,3 milioane de euro, in conditiile in care anul trecut valoarea acesteia se apropia de 150 de milioane de euro. Actionarii care au ramas in aceste companii in ultimul an ar inregistra pierderi imense daca ar vinde acum, insa pentru investitorii care dispun de lichiditati scaderile ofera oportunitati foarte atractive de investitii. Cu banii cu care in urma cu un an ar ficumparat una sau doua companii, acum le pot cumpara pe toate 15.

  • Vedetele prafuite ale BVB

    Atentia de care s-au bucurat aceste companii, care ajunsesera printre cele mai tranzactionate de pe Bursa, s-a intors impotriva lor in ultimul an, cand vanzarile masive au determinat o scadere dramatica a valorii lor. Valoarea a 15 dintre cele mai tranzactionate companii de pe Bursa in 2007 cu actionariat majoritar romanesc a scazut din iulie 2007 pana in prezent de la 2,66 miliarde de euro la putin peste 250 de milioane de euro, in conditiile in care actiunile acestora au fost printre tintele predilecte ale vanzarilor investitorilor locali si straini. Actionarii acestor companii, care in urma cu un an detineau actiuni evaluate la zeci sau chiar sute de milioane de euro, au pierdut in medie 90% din pretul pe care l-ar fiobtinut daca ar fivandut in 2007. Singurul avantaj este ca actionarii majoritari, care au vandut pachete semnificative de actiuni in perioada 2006-2007, isi pot rascumpara acum actiunile la preturi de cateva ori mai mici, in conditiile in care fondurile straine de investitii care au cumparat actiunile vand acum in pierdere pentru a face rost de lichiditati. Dezvoltatorul imobiliar Impact Developer & Contractor (IMP) a ajuns sa valoreze in vara anului trecut peste 400 de milioane de euro, devenind una dintre cele mai valoroase companii de pe Bursa. Compania a beneficiat de boom-ul imobiliar si de evaluarile favorabile din partea analistilor si a atras atentia multor fonduri de investitii straine. In septembrie 2007, Dan Ioan Popp, presedintele si principalul actionar al Impact, a vandut circa 5% din companie catre doua fonduri de investitii, Julius Baer International Equity Fund si Lehman Brothers Real Estate Partners, pentru circa 16 milioane de euro. Dupa un an de scadere, capitalizarea totala a companiei este de 16 milioane de euro, iar Popp si Impact au rascumparat in ultimele luni actiuni de pe Bursa la preturi de circa zece ori mai mici decat cele la care a vandut catre fondurile straine. Compania de foraj Dafora Medias (DAFR), care are si operatiuni in sectorul constructiilor, ajunsese sa valoreze la mijlocul anului trecut circa 300 de milioane de euro. Ascensiunea companiei a inceput in 2006, cand omul de afaceri Gheorghe Calburean, actionarul majoritar, a vandut un pachet semnificativ de actiuni mai multor fonduri de investitii, printre care si Julius Baer International Equity Fund. In urma acestor tranzactii, compania a intrat si in vizorul investitorilor locali, inregistrand o ascensiune spectaculoasa. Valoarea companiei a scazut insa puternic in ultimele luni, in conditiile in care criza din sectorul constructiilor a determinat o stagnare la nivelul profiturilor, aceasta fiind evaluata in prezent la circa 11 milioane de euro, cu 96% mai putin decat in luna iulie a anului trecut. 11 milioane de euro a incasat Calburean in iunie 2006 din vanzarea a circa 17% din companie, iar banii au fost reinvestiti prin majorari de capital. Saptamana trecuta, Calburean a rascumparat de pe Bursa 4 milioane de actiuni pentru circa 54.000 de euro, in conditiile in care pe Bursa s-au transferat circa 55 de milioane de actiuni, reprezentand 5,6% din companie. Cealalta companie a imperiului Calburean, constructorul de conducte magistrale Condmag Medias (COMI), a pierdut 91% din valoarea de piata. Dafora a cumparat in ultimii doi ani 43,66% din Condmag, in timp ce fondurile Julius Baer, MEI si Van Herk au cumparat circa 23% din companie. Valoarea companiei ajunsese la mijlocul anului trecut la 130 de milioane de euro, fata de circa 11 milioane de euro in prezent. Un alt om de afaceri local care a reusit sa castige vanzand scump si rascumparandu-s i actiunile ieftin este Mircea Vescan, principalul actionar al companiei de servicii in sectorul de petrol si gaze Armax Gaz Medias (ARAX). El a rascumparat in luna septembrie circa 0,37% din actiunile ARAX pentru 57.000 de euro, dupa ce vanduse la inceputul lui 2007 un pachet de actiuni. Compania sa valoreaza in prezent 10 milioane de euro, fata de 140 de milioane de euro in vara anului trecut. Compania de prospectiuni geologice Prospectiuni Bucuresti (PRSN), controlata de omul de afaceri Ovidiu Tender, era in urma cu un an cea mai valoroasa companie de pe RASDAQ, cu o valoare de piata de circa 300 de milioane de euro. In prezent, compania mai valoreaza 23 de milioane de euro. O alta vedeta a RASDAQ, constructorul Comnord Bucuresti (COSC), controlat de Sorin Creteanu, a scazut de la circa 200 de milioane de euro la 24 de milioane de euro. Una dintre cele mai lovite companii de pe Bursa este insa dezvoltatorul imobiliar Imotrust Arad (ARCV), a carui capitalizare a scazut de la 120 la 6 milioane de euro. Nu toate fondurile de investitii au vandut insa in aceasta perioada. Unele au profitat de preturile scazute pentru a-si consolida pozitia in actionariat. Este cazul fondurilor olandeze administrate de Middle Europe Investments (MEI), care au cumparat puternic in ultimele luni actiuni la Imotrust, Condmag si Prospectiuni, mizand in continuare pe potentialul de dezvoltare al acestor companii. Fondul britanic RC2 este un alt investitor care a realizat investitii semnificative in ultimele luni. Fondul a cumparat actiuni ale producatorului de lactate Albalact (ALBZ), dupa ce acestea au pierdut circa 78% din valoare, ajungand sa controleze circa 23% din companie. Raul Ciurtin, presedintele companiei, a cumparat la randul sau actiuni, dupa ce vanduse anul trecut. RC2 a cumparat si o participatie de 5,8% din producatorul de cabluri electrice Iproeb Bistrita (IPRU), in conditiile in care valoarea companiei a scazut la 16 milioane de euro, de la 116 milioane de euro in urma cu un an. Companiile cu operatiuni in sectorul imobiliar sau petrolier nu au fost singurele lovite de criza. Retailerul IT&C si de electrocasnice Flamingo International (FLA), una dintre actiunile preferate de fondurile straine de investitii, care ajunsesera la inceputul acestui an sa controleze peste 50% din companie, a pierdut 90% din valoare, fiind evaluata acum la 10 milioane de euro, mai putin decat la listare. In 2005, compania a vandut circa 20% din capitalul social prin oferta publica pentru 12,5 milioane de euro. Fondatorul companiei, Dragos Cinca, a vandut in ultimii ani pachete noi de actiuni pe Bursa. Societatea de intermediere financiara Broker Cluj (BRK) a ajuns de asemenea la valoarea dinainte de listare, fiind evaluata in prezent pe Bursa la 9,3 milioane de euro, in conditiile in care anul trecut valoarea acesteia se apropia de 150 de milioane de euro. Actionarii care au ramas in aceste companii in ultimul an ar inregistra pierderi imense daca ar vinde acum, insa pentru investitorii care dispun de lichiditati scaderile ofera oportunitati foarte atractive de investitii. Cu banii cu care in urma cu un an ar ficumparat una sau doua companii, acum le pot cumpara pe toate 15.

  • BVB ii asteapta pe americani

    Inceputul lunii noiembrie a adus o revenire semnificativa a pietei, dupa dezastrul din octombrie, desi agentiile de rating Standard & Poor’s si Fitch au scos Romania din categoria economiilor “investment grade”. Aceasta nu a impiedicat SIF-urile sa urce cu 14% pe zi, desi toata lumea vorbea despre reducerea investitiilor straine.

    Cresteau americanii si europenii, crestea si Bursa de la Bucuresti. Au inceput apoi sa curga rezultatele financiare: Petrom a anuntat profit cu 48% mai mare la noua luni, Transelectrica a raportat castiguri in crestere de patru ori. Cu toate acestea, nici una, nici cealalta nu au putut duce piata in sus, cand bursa americana scadea cu 5%. Au venit apoi stirile proaste, aproape o avalansa: Alro ia in calcul reducerea productiei cu 25%, Oltchim va produce mai putin, Azomures inchide jumatate din instalatii.

    Efectul in piata: vineri erau toate pe plus. In aceste conditii, investitorilor care au mai ramas pe piata nu le mai ramane decat sa se ghideze dupa oscilatiile de moment ale pietelor externe sau sa investeasca in companii pe care le considera solide si sa astepte ca acestea sa ajunga la evaluari corecte, fundamentate pe rezultate, caz in care trebuie sa astepte ca piata sa se linisteasca. “In prezent pe Bursa se tranzactioneaza mai mult asteptari, care se ajusteaza in functie de stirile care apar. Nu primeaza in momentul de fata rezultatele obtinute, ci asteptarile, care sunt foarte negative”, spune Adrian Danciu, analist la Broker Cluj.

    Si totusi, desi Bursa a parut rupta de economie pana acum, aceasta pare sa fi anticipat corect directia in care a luat-o economia reala. In general, desi profiturile la noua luni sunt in crestere, ritmul s-a redus puternic in trimestrul al treilea, iar unele au inregistrat chiar scaderi ale profitului. Este si cazul Petrom, care a obtinut un profit in crestere cu 48% la noua luni, dar castigul raportat pentru trimestrul al treilea a fost cu 2% mai mic decat cel din perioada similara a anului trecut.

    Pentru trimestrul al patrulea, situatia pare si mai dificila, in contextul in care preturile materiilor prime, de la petrol pana la otel, au inregistrat scaderi puternice, marii exportatori se vor confrunta cu reduceri semnificative de profit sau chiar pierderi. Alro Slatina, cel mai mare producator de aluminiu primar din Europa de Est, a raportat inca din primele noua luni o scadere cu 22% a profitului net. Scaderea pretului aluminiului a determinat actionarul majoritar, grupul Vimetco, sa se gandeasca la o reducere semnificativa a productiei.

    Asadar, pe de o parte sunt companii cu rezultate bune, pe de alta parte, perspectivele, cel putin pe termen de cateva luni, sunt proaste, astfel ca estimarile investitorilor privind valoarea companiilor listate difera foarte mult in functie de parametrii luati in calcul. Aceasta este si una dintre explicatiile pentru volatilitatea extrem de ridicata din piata, care favorizeaza mai mult speculatiile decat investitiile pe termen lung.

    “Majoritatea jucatorilor din piata sunt speculatori. Se urmareste in principal obtinerea de randamente pe termen scurt. Investitorii pe termen lung au destul de putin spatiu de manevra. Multi dintre acestia sunt blocati pe actiuni, astfel ca nu pot veni cu capital nou pe Bursa”, explica Adrian Danciu. De ce ar finevoie pentru ca piata sa revina la datele fundamentale? Brokerii spun ca, in primul rand, de o imbunatatire a asteptarilor, in principal cele privind economiile dezvoltate.

    La fel cum piata a reactionat negativ, cu mult inainte sa apara primele semne de criza in economia romaneasca, la fel probabil ca va incepe sa-si revina inainte ca economia locala sa se insanatoseasca, daca pe plan extern se vor vedea semne de redresare. Potrivit unui raport al Raiffeisen Bank, piata de capital din Romania va asigura, in primavara anului viitor, oportunitati pentru acumularea de pozitii pe Bursa, anticipand imbunatatirea conditiilor economice la nivel global. Asadar, tot la americani sunt asteptarile.