BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Broker bogat, broker sarac

    Scaderile puternice din ultimul an au evaporat sute de milioane de euro din conturile investitorilor la Bursa. Unii au iesit de tot din piata, altii mai asteapta inca o revenire. Brokerii au ramas insa ca sa numere pierderile, acesta fiind probabil primul test adevarat in cariera celor mai multi dintre ei.

    “Cine va iesi cu bine din criza asta va fi mai calit”, spune Rares Nilas, directorul general al BT Securities, societatea de brokeraj a Bancii Transilvania. “Presiunea mare este in acest moment pe brokeri”, continua el.

    Valoarea tranzactiilor la Bursa s-a injumatatit in primul semestru al acestui an, comparativ cu perioada similara a anului trecut, ca urmare a scaderii preturilor actiunilor, dar si a reducerii volumelor de actiuni tranzactionate. Tranzactii mai mici inseamna bani mai putini pentru societatile de brokeraj, dar mai ales pentru brokeri, care au resimtit poate la fel de puternic ca si investitorii criza de la Bursa din ultimul an.

    “Brokerii castiga cam 35-40% din ce castigau anul trecut, desi tranzactiile au scazut in medie la jumatate, pentru ca exista un nivel de cheltuieli fixe pe care trebuie sa le acoperi, cum ar fi salariile analistilor si cele ale personalului de back-office, care sunt fixe”, explica Rares Nilas.

    Veniturile brokerilor au o componenta fixa si una variabila care provine din comisioanele de tranzactionare. Astfel, cu cat un broker are mai multi clienti si intermediaza tranzactii mai mari, cu atat aduce mai multi bani pentru firma si, implicit, veniturile sale din comisioane sunt mai mari.

    Anul trecut, cand Bursa era dominata de euforie, iar tranzactiile cresteau de la luna la luna, brokerii au putut obtine venituri impresionante, comisioanele pe care acestia le incasau fiind de cateva ori mai mari decat salariul fix, care este cuprins, in medie, intre 400 si 800 de euro pe luna, potrivit informatiilor din piata.

    In vara anului trecut, castigurile unui broker puteau depasi usor 3.000 de euro pe luna. In prezent, acestea trec cu greu de 1.000 de euro pe luna. “Veniturile brokerilor au scazut mult, pentru ca s-a micsorat partea variabila, provenita din comisioane. In unele cazuri, aceasta chiar a disparut”, spune Petru Prunea, presedintele Broker Cluj, una dintre cele mai mari societati de brokeraj independente de pe piata.

    “Castigurile unui broker au scazut la 30- 40% din nivelurile de anul trecut”, confirma si Marius Trif, presedintele Carpatica Invest, societatea de brokeraj a Bancii Carpatica. “Salariul de inceput al unui broker pleaca la noi de la 1.000 de lei net pe luna (275 de euro – n.red.) si poate ajunge in medie la 4.000 de lei (in jur de 1.000 de euro – n.red.)”, mai spune Trif.

    Veniturile in scadere sunt doar una dintre problemele cu care se confrunta brokerii in aceasta perioada. Cealalta, mult mai complexa, este relatia cu clientii, scaderile mari de la Bursa punand la grea incercare nervii investitorilor.

    “Este foarte greu sa fii broker pe aceasta piata, dupa cresterile din ultimii doi-trei ani. Anul trecut stateai zambitor in fata clientilor, acum trebuie sa-ti pastrezi calmul si sa-i sfatuiesti sa marcheze pierderile. Multora le e foarte greu sa-si sfatuiasca clientii sa vanda in pierdere, in conditiile in care sunt foarte multi bani blocati in actiuni la preturile de anul trecut. Unii sunt tentati sa astepte revenirea pietei, desi managementul pierderilor arata ca e mai bine sa vinzi”, spune Rares Nilas.

    “Paradoxal, cand piata e pe maxime se face multa publicitate, si atragem clienti foarte usor. Acum nu ai curaj sa-ti indemni clientii pe care-i mai ai sa intre in piata. In mod cert, de clienti noi nu poate fi vorba”, continua directorul BT Securities.

  • Isi mai poate reveni Bursa?

    Exact in urma cu un an, piata bursiera traversa o perioada de euforie, iar indicii bursieri stabileau noi recorduri in fiecare zi. De la maximul istoric de atunci, indicele BET a pierdut insa peste 40%, iar brokerii si investitorii nu-si mai pot imagina cand il vor vedea din nou peste 10.000 de puncte. Pentru tot mai multi este cert insa ca nu se va intampla pana la sfarsitul anului. “Evolutia Bursei din al doilea semestru nu va putea acoperi pierderile inregistrate in primele sase luni, astfel ca sfarsitul anului 2008 va fi sub cel al anului 2007. Cred ca piata va da semne de revenire abia incepand din primavara anului viitor”, considera Dragos Neacsu, presedintele BCR Asset Management, cel mai mare administrator local de fonduri mutuale, cu active de 58 mil. euro. Astfel, bursa ar putea inregistra prima scadere anuala dupa noua ani de cresteri consecutive.

     

    Parerea sa este impartasita de tot mai multi brokeri si analisti, in conditiile in care situatia pietelor financiare internationale ramane destul de complicata, iar semnalele macroeconomice de aici sunt negative. “Ma astept ca pana la finalul anului 2008, principalii indici ai BVB sa inregistreze o usoara revenire, dar nu consider ca vor inchide la nivelul sfarsitului de an 2007. Vad indicele BET undeva in intervalul de variatie 7.500 – 8.000 de puncte, in timp ce BET-FI se va situa in intervalul 55.000 – 60.000 de puncte”, sustine Bogdan Barbieru, directorul de tranzactionare al Vanguard, una dintre primele 10 societati de brokeraj din piata.
     

    El considera ca principalul factor de influenta va fi evolutia pietelor externe, modul in care socul crizei imobiliare isi va face sau nu simtita prezenta in alte sectoare ale economiei mondiale. Pietele internationale au suferit si ele in acest an scaderi puternice, indicii burselor americane pierzand in primul semestru peste 10%, in timp ce la nivelul pietelor dezvoltate din Europa scaderile au
    depasit 20%.

     

    Economia mondiala, inca slabita de efectele crizei financiare, sufera acum din cauza cresterii pretului petrolului, care genereaza presiuni inflationiste ce ar putea determina bancile centrale sa apeleze la majorari de dobanzi cu efecte negative asupra cresterii economice. Romania nu este nici ea ferita de aceste miscari globale, piata de capital de la noi resimtind acesti factori de risc mai puternic decat pietele dezvoltate. “In ceea ce priveste factorii interni care ar putea influenta evolutia pietei de capital, consider ca inflatia va avea cel mai greu cuvant, o inrautatire a acestui indicator putand determina Banca Nationala a Romaniei sa efectueze noi majorari ale ratei dobanzii”, mai spune Barbieru. BNR a majorat saptamana trecuta dobanda de politica monetara cu 0,25%, la 10%, aceasta fiind a sasea majorare consecutiva de dobanda din ultimele luni. Aceasta masura da tonul unei posibile noi scumpiri a creditelor si arata ingrijorarea BNR privind evolutia ratei inflatiei, care ar putea inregistra noi varfuri in iulie, depasind 9%. |n plus, autoritatile au anuntat majorari ale preturilor la gaze naturale si energie de la 1 iulie, care ar putea alimenta inflatia.

     

    Cu toate acestea, revenirea Bursei de la Bucuresti este conditionata in primul rand de revenirea interesului fondurilor straine de investitii pentru piata romaneasca, care depinde mai ales de evolutia pietelor internationale. “Primul si cel mai important factor care va influenta Bursa e clar cel global. Se calmeaza bursele internationale, se opreste din crestere si eventual se corecteaza pretul petrolului, atunci putem spera ca investitorii se vor uita mai mult la piata noastra de capital”, spune Valentin Ionescu, reprezentant al Wood&Company.El considera ca este posibil ca indicele BET sa recupereze in semestrul al doilea pierderea de pana acum, cu conditia ca economia romaneasca sa confirme evolutia din primul trimestru, cand a inregistrat o crestere record de peste 8%, si ca inflatia sa intre pe un trend descendent.

     

    Investitiile straine la Bursa de la Bucuresti au scazut considerabil in primul semestru al anului, comparativ cu perioada similara a anului trecut. Investitorii straini au scos mai multi bani de la Bursa si au fost foarte retinuti la cumparare, fapt care s-a reflectat si in scaderea puternica a valorii tranzactiilor. “Investitorii straini sunt cei care fac piata, chiar daca au o pondere de doar 30% in tranzactiile de pe Bursa. Lipsa lor de interes face ca investitorii locali sa nu aiba suport”, sustine Liviu Giugiumica, directorul general al CA IB Securities, societate de brokeraj aflata in top 5 pe piata.

     

    Un alt factor important pentru evolutia pietei in urmatoarea jumatate de an il reprezinta alegerile parlamentare care vor avea loc in toamna, dar si alegerile prezidentiale din SUA, schimbarile politice putand avea un impact semnificativ asupra mediului economic. Aceste miscari sunt urmarite mai ales de investitorii sofisticati din afara, care isi fac calcule pe termen lung. “Pietele financiare au traversat in 2008 o criza financiara si de incredere. Daca criza financiara trece, cred ca ramane din inertie criza de incredere, iar aceasta incredere poate sa fie recastigata atunci cand pe plan politic se stabilizeaza un regim sau altul”, explica Paul Brendea, analist la societatea de brokeraj Prime Transaction, care nu vede insa indicii bursieri trecand pe plus pana la sfarsitul anului.

     

    Majoritatea analistilor lasa insa la urma rezultatele financiare ale companiilor, care nu influenteaza in opinia lor trendul general al pietei, ci doar miscarile unora sau altora dintre companii. “Daca este sa analizam evolutia indicilor bursieri in perioada imediat urmatoare raportarii rezultatelor la 3 luni ale societatilor cotate, observam ca, in ciuda rezultatelor in crestere ale celor mai multe companii, acest lucru nu s-a resimtit in evolutia actiunilor respectivelor societati. Atat indicele BET, cat si BET-FI au pierdut de la inceputul lunii mai si pana acum in jur de 10%”, arata Bogdan Barbieru.
     

     

    Dintre sectoarele reprezentate la Bursa, majoritatea analistilor vad un potential mai bun de crestere a firmelor de constructii si o evolutie mai slaba a sectorului financiar, aflat inca sub semnul crizei financiare internationale.De altfel, companiile din sectorul financiar au fost printre cele mai lovite de la Bursa in acest an, Broker Cluj inregistrand cea mai mare scadere in prima jumatate a anului, 65%, in timp ce SIF-urile au pierdut in medie 40%. Principalele doua banci listate, BRD si Banca Transilvania, au rezistat mai bine datorita rezultatelor financiare bune. “Atat timp cat SIF-urile sunt foarte expuse pe banci si cum sistemul financiar global se clatina de ceva vreme si nu sunt semne ca si-ar reveni, e posibil ca SIF-urile sa nu recupereze (pana la sfarsitul anului – n.red.). E adevarat ca se tranzactioneaza la un discount important acum, dar sunt multe alte companii la preturi foarte bune in regiunea noastra la bursele din Polonia, Cehia si chiar Bulgaria”, spune Valentin Ionescu.

     

     

  • Cum investesti la celalalt capat al lumii

    Economii ale lumii arata ca globalizarea nu a contaminat chiar toate colturile planetei. Tarile BRIC, cum sunt prescurtate Brazilia, Rusia, India si China de catre anglosaxoni, conving ca urmeaza cicluri de crestere independente, rupte de mersul batranesc al Occidentului. Drept urmare, investitiile in fondurile internationale pot aduce plusul de diversificare atat de necesar unui portofoliu puternic ancorat local.

    Un al doilea atu al fondurilor de investitii internationale este acela ca micii investitori pot avea acces la actiuni regionale care sunt fie prea dificil, fie prea scump de cumparat pe cont propriu.

    Intrarea fondurilor de investitii in Romania, mai precis distributia lor pe piata locala, a coincis cu anul aderarii la Uniunea Euro­peana. Francezii de la Société Générale Asset Management din Luxemburg au fost primii care au spart gheata si au adus in Romania nu mai putin de 11 fonduri de investitii internationale in luna mai a anului trecut. Investitia minima in aceste fonduri este de 5.000 de euro, suma cu care investitorul poate „iesi“ in Rusia, Asia, Statele Unite ale Americii. Distributia fondurilor se face prin intermediul unitatilor bancare BRD-SG. Aceste fonduri au expunere atat pe pietele de actiuni, obligatiuni, cat si expuneri sectoriale: companii de petrol si gaze, metale pretioase.

    In toamna aceluiasi an, au urmat austriecii de la Raiffeisen Capital Management care distribuie 11 fonduri de investitii interna­tionale prin Raiffeisen Bank. Cinci dintre cele 11 fonduri de investitii internationale fac plasamente pe pietele de actiuni de pe pietele mature si emergente din Europa, in timp ce alte cinci fonduri de investitii fac plasamente in obligatiuni corporatiste, industriale si de stat de pe pietele europene si americana. Investitia minima la cele 11 fonduri de investitii internationale este de aproximativ 30 de euro.

    Dat fiind succesul inregistrat, grupul austriac a decis la inceputul acestui an cresterea numarului de fonduri cu inca doua noi fonduri de actiuni cu plasamente in Rusia si Asia.

    Fondurile de investitii cu plasamente pe pietele internationale incep sa se aglomereze pe piata locala, noi grupuri bancare anuntand ca vor importa pachete consistente de fonduri. EFG Eurobank va aduce nu mai putin de 23 de fonduri de investitii internationale anul acesta, BCR va distribui sase fonduri sub sigla Erste, Pioneer Investments, membra a UniCredit }iriac, va importa zece fonduri. Fondurile administrate de EFG Eurobank se adreseaza in principal clientilor de private banking si celor institutionali, pe anumite categorii de fonduri urmand a fi stabilita o limita minima de investitii.

    Iar lista ramane deschisa. Pana in prezent, grecii de la Alpha Bank si-au anuntat intentia de a distribui fonduri grecesti de investitii, in timp ce ING Asset Management din Olanda si-a programat intrarea pentru semestrul al doilea. Dar, inainte de a deveni internationali, ar trebui sa va intrebati de ce ati porni in calatorie spre celalalt capat al lumii. Daca riscul nu este unul dintre punctele forte, ar trebui sa evitati fondurile internationale. Investitia pe o piata straina complica riscul obisnuit al unui fond de actiuni cu riscul valutar. De cele mai multe ori, fondul este denominat in euro sau dolari, insa plasamentele pe pietele externe le face in moneda locala, fie ea rubla, yen, yuan sau rupie. Astfel ca o depreciere a monedei europene/americane in raport cu una din valutele enumerate mai sus duce, indirect, la o scadere a performantei.

    Un alt aspect legat de risc este expunerea geografica a fondurilor: cu cat aceasta este mai ingusta, cu atat vor fi fondurile mai riscante. Expunerea pe mai multe piete, pe un numar ridicat de companii care activeaza in domenii de activitate cat mai variate, asigura diversificare, iar diversificarea este cel mai cunoscut antidot al riscului.

    Cu riscul unei repetitii, diversificarea este fara indoiala unul dintre cele mai bune motive pentru care sunt recomandate investitiile in fonduri internationale. Cum Bursa locala nu pune la dispozitie decat un meniu subtire de companii din care se pot hrani investitorii, iar fondurile de investitii locale sunt inca timide in a face plasamente pe pietele din regiune, fondurile internationale pot fi raspunsul la rugaciunile unui investitor in cautare de randament.

    Desi globalizarea isi traieste acum anii de glorie, pietele mondiale vin sa o contrazica. Piata de capital din Rusia a crescut cu peste 2% in intervalul cuprins intre sfarsitul anului trecut si mijlocul lunii mai, in timp ce piata din Romania a pierdut 28,8%, iar cea din Africa de Sud a scazut cu 3,7%. Brazilia a castigat in acest interval nu mai putin de 16,2%. Punctul de legatura intre cele doua piete care au inregistrat cresteri sunt materiile prime. Statele producatoare de materii prime vor fi vedetele cresterii economiei mondiale anul acesta, daca ar fi sa citam analistii.

    Raportand cresteri atunci cand cea mai mare parte a lumii trecea prin suferintele turbulentelor financiare, pietele de capital din Rusia, Brazilia sau China impun cumpatare. Investiti in fonduri care au expunere pe aceste piete pana la 20% din totalul portofoliului personal de investitii. Astfel veti avea parte de diversificare, dar si de randamente de pe cele mai fierbinti piete ale lumii.

    Pentru investitorii romani care vor sa se scalde in ape internationale, dar care incearca sa nu se „ude“ prea tare, administratorii locali le pun la dispozitie fonduri care au expunere redusa pe pietele externe. Raiffeisen Prosper si Raiffeisen Benefit, administrate de societatea Raiffeisen Asset Management, si fondul Europa Obligatiuni, administrat de Pioneer Asset Management, sunt singurele fonduri mutuale care fac plasamente pe pietele externe. La sfarsitul anului trecut, peste 27% din activele de 86 de milioane de lei ale Raiffeisen Prosper au fost investite indirect in actiuni internationale prin intermediul fondurilor deschise de investitii JP Morgan Emerging Markets Equity Fund, Robeco Emerging Markets Equities si in fondurile Raiffeisen Eurasia Equities si Eastern European Equities.

    Cum randamentele au scazut atat pe bursa locala, cat si pe cele externe, fondurile de investitii internationale vin cu avantajele unor costuri mai mici decat cele ale fondurilor de investitii autohtone. Din nefericire, randa­mentele negative ale fondurilor romanesti nu pot absorbi costurile ridicate de administrare si reglementare, in schimb volumul ridicat de active ale fondurilor internationale le permite acestora o diminuare a costurilor si implicit un impact mai redus al costurilor asupra randamentului brut.

    Pentru investitorii cu disponibilitati financiare mai consistente si cu apetit pentru risc pe masura, administratorii de la societatea Globinvest au lansat anul trecut Euroglobinvest, primul fond inchis de investitii romanesc cu plasamente pe pietele externe de capital. Plasamentele fondului inchis pot ajunge pana la 80% din activele sale in actiuni cotate pe bursele europene, cu o impartire a expunerii de 50% pe tari dezvoltate si 30% pe piete emergente.

    Din fericire, numarul administratorilor romani interesati de iesirea pe pietele externe va cunoaste treptat imbunatatiri. Experienta corectiilor bursiere din acest inceput de an i-a invatat pe administratori si investitori in egala masura despre virtutiile expunerii si pe alte piete decat cea locala.

    Costul ridicat al „internationalizarii“ inves­ti­tiilor a fost unul dintre obstacolele care au tinut „in house“ cea mai mare parte a fon­durilor locale de investitii. O alta cauza a fost comportamentul conservator al administra­torilor de fonduri care au investit exclusiv pe piata locala, bazandu-se in principal pe faptul ca nicio alta piata de capital din regiune nu poate aduce randamente mai mari decat cea locala. Pe o Bursa in crestere, cum a fost in primul semestru al anului trecut, le-am fi putut da dreptate.

  • Cardul cu senzori

    La fel ca turcii, romanii se dovedesc a fi avizi atunci cand vine vorba de a cumpara (orice) tehnologii de ultima ora, spune Tolga Iskir, senior vice-president al Garanti Payment Systems (entitate detinuta de Garanti Bank Turcia, care administreaza businessul de carduri), intr-un interviu acordat in exclusivitate BUSINESS Magazin. Acesta este, de altfel, si motivul principal pentru care turcii de la Garanti Bank (o banca de altfel destul de mica pe piata romaneasca) se pregatesc acum sa lanseze primul card “contactless”, ce incorporeaza o mica antena si permite utilizatorilor sa faca rapid plati de mica valoare, prin simpla apropiere de terminalul de citire.

    La restaurant, la teatru sau la cinematograf, aceasta tehnologie permite clientilor sa plateasca fara a mai da cardul din mana, a mai tasta codul de securitate sau a semna vreo chitanta. In Turcia, acolo unde Garanti Bank a lansat cardurile Pay Pass in urma cu doi ani, in premiera in Europa, sunt in prezent circa 200.000 de utilizatori, “cu precadere tineri, o categorie de clienti spre care ne vom indrepta atentia si in Romania”, cum spune Iskir. Ca o extensie a acestui card, bancherii turci au fost si primii europeni ce au lansat, in cursul anului trecut, primul ceas echipat cu tehnologia contactless MasterCard PayPass – pe care consumatorii trebuie doar sa il treaca prin fata cititorului de card, in acelasi fel cum ar face cu un card de credit, pentru a fi naliza o tranzactie.

    Pentru platile mai mici de 15 euro nu se mai solicita codul PIN si nici semnarea chitantei – “si in acest fel tranzactiile sunt mult mai expeditive”. Pentru reusita unui astfel de program insa, adauga vicepresedintele Garanti Payment Systems, “cel mai important este sa reusesti sa atragi comerciantii potriviti” – respectiv pe acei comercianti unde viteza de derulare a tranzactiei este foarte importanta. In Turcia, banca a instalat cititoare Pay Pass in magazine cum sunt fast food-ul Burger King, cafenelele Starbucks, cinematografele Cinebonus, aeroportul Atatürk sau compania de ferryboat-uri din Istanbul.

    In Romania, unde banca planuieste sa lanseze astfel de carduri “cel mai tarziu pana in primavara anului viitor”, exista deja mai multe locuri unde astfel de cititoare ar putea fi instalate imediat, potrivit lui Iskir. “Nu vrem sa ratam sa aducem primii aceasta tehnologie in Romania”, adauga el, increzator ca, desi investitia este destul de ridicata pentru banca, nu e “nici un dubiu ca romanii vor gusta aceasta modalitate de a-si face platile”. Pentru clienti, costul unui astfel de card este in Turcia cam cu 2 euro mai ridicat decat al unui card obisnuit, insa pe piata romaneasca, cel putin intr-o prima faza, el ar putea fi oferit gratuit actualilor clienti de card de credit. “E o decizie de marketing, pe care trebuie inca sa o mai analizam”, spune bancherul turc, dar cele cateva zeci de mii de carduri de credit pe care le are Garanti Bank in Romania “nu ar fi un cost atat de mare de suportat pentru noi”.

    In Romania, Garanti Bank a intrat tarziu in segmentul de retail, timp de aproape zece ani avand servicii exclusiv pentru marile companii. In prezent, dupa ce in toamna anului trecut a decis sa atace si piata clientilor persoane fi zice, banca are in jur de 40 de sucursale, dar in urmatorii doi ani ar trebui sa ajunga la 150 de puncte de lucru, potrivit bancherului turc. Lansarea businessului de retail si-a facut aproape imediat simtite efectele: la fi nele primului trimestru din 2008, banca anunta o crestere de 50% a activelor administrate, pana la 327 de milioane de euro.

    Sucursala a GarantiBank International N.V., cu sediul in Olanda (detinuta de Garanti Turcia), banca romaneasca va trece curand si prin alte transformari. In 2005, General Electric Consumer Finance (GECF), una dintre cele sase companii specializate din cadrul General Electric (GE) si grupul Dogus, unul dintre cele mai mari conglomerate din Turcia, au semnat un contract in urma caruia fi ecare detine 25,5% din actiunile GarantiBank. La finele lui 2007 GE Money a transferat 49,9% din actiunile celor trei companii detinute in Romania catre Dogus Group. In curand, spune Iskir, Garanti Bank va solicita si o licenta bancara in Romania (urmand sa functioneze ca o fi liala locala a grupului) “si vom fuziona aceste businessuri sub aceeasi umbrela”. Deocamdata, cele trei companii detinute de GE Money vor trece printr-un proces de rebranding, potrivit planurilor anuntate de compania americana. “E greu de spus care va fi brandul final”, comenteaza bancherul turc; “va fi o decizie de marketing, care se va lua insa mai tarziu, in urmatorii ani”.

    Revenind insa la prezent, principala arma cu care turcii de la Garanti Bank dau lupta pentru clientul roman este un card de credit mai special, care a avut succes in Turcia, dar este inca la inceput aici. In noiembrie anul trecut au lansat in Romania primul card de credit multibrand cu cip, un instrument cu care clientii obtin bonusuri intre 1% si 2% pentru fi ecare tranzactie efectuata la comerciantii inclusi in acest program de parteneriate. Cu bonusurile colectate intr-o perioada de 12 luni, posesorii cardului pot mai apoi sa cumpere gratuit in oricare magazin din reteaua de parteneri. “Programul este abia la inceput, atat din punctul de vedere al retelei de parteneri, cat si al vanzarii”, spune vicepresedintele Garanti.

    De la lansare si pana in prezent au fost emise in jur de 10.000 de astfel de carduri, adauga el, insa in termen de trei ani numarul lor ar trebui sa ajunga la 500.000. Pe ce se bazeaza in aceste planuri? Pe doua lucruri, explica Tolga Iskir. In primul rand, anticipeaza el, “piata cardurilor se va schimba profund in Romania in urmatorii 2-3 ani”, in conditiile in care programele tot mai tentante lansate de banci in materie de carduri (oferind tot mai multe tipuri de benefi cii, pe langa functiile clasice) ii vor face pe romani sa adopte cu mai mare larghete cardul de credit, in defavoarea celui de debit.

    Pentru a da doar cateva exemple, in toamna anului trecut Raiffeisen Bank anunta ca are in portofoliu 230.000 de carduri de credit, Credit Europe – 170.000 de carduri de credit active, iar la inceputul acestui an BCR anunta in jur de 180.000. Al doilea argument pe care il aduce in discutie Iskir se refera la evolutia cardului in Turcia: pana in prezent au fost emise 5 milioane de asemenea carduri (dintr-un total de 11,4 milioane), in conditiile in care banca are un total de 6,2 milioane de clienti.

    In programul de bonusuri sunt incluse peste 1.200 de mari magazine, de unde clientii pot acumula bonusuri atunci cand platesc cu cardul si in care le pot ulterior cheltui. Potrivit lui Iskir, un consumator mediu efectueaza anual 67 de operatiuni cu cardul Bonus si cheltuie lunar in jur de 400 de dolari. In aceste conditii, fi ecare posesor de Bonus Card colecteaza anual, in Turcia, intre 50 si 100 de dolari bonus. Reusita programului i-a facut pe turci sa extinda gama de produse sub acest brand, lansand ulterior si carduri premium, preplatite, pentru studenti si pentru oameni de afaceri.

    Din 2003 au inceput sa licentieze si alte banci locale pentru a se putea folosi de programul lor de bonusuri; pana in prezent au fost incheiate trei astfel de parteneriate (cu Denizbank, fi liala turca a belgienilor de la Dexia, cu TEB, detinuta de BNP Paribas si cu o banca locala, Sekerbank). In total, aceste parteneriate au mai adus circa un milion de noi carduri in programul Bonus Card, ceea ce a sporit puterea de negociere a bancii cu comerciantii. “In Romania nu suntem insa nici pe departe acolo unde ne dorim”, spune Iskir, explicand ca pentru moment nici infrastructura de vanzari a bancii nu este sufi cient de dezvoltata pentru a putea genera o crestere accelerata. “Dar lucrurile se schimba rapid, asa cum se schimba si intreaga piata”, adauga bancherul turc, care a facut tarte si din echipa ce a pregatit terenul pentru aceasta lansare in Romania.

  • Teoria relativitatii bursei

    "E o coincidenta ciudata: avem un program mai lung si tranzactii mai mici, dar cred ca situatia se va remedia. Investitorii deocamdata lipsesc, dar cand vor reveni se vor vedea si avantajele prelungirii programului de tranzactionare", spune Laurentiu Floroiu, directorul de tranzactionare al EFG Eurobank Securities.

    Stirile negative care vin din nou dinspre pietele internationale, in principal cea americana, dar si interesul redus al investitorilor, care sunt mai mult cu gandul la Campionatul European de Fotbal (EURO2008) sunt, in opinia brokerilor, principalele motive pentru apatia de pe Bursa. Valoarea medie a tranzactiilor zilnice de pe Bursa in primele patru sedinte ale saptamanii trecute nu a depasit 8 milioane de euro, in conditiile in care rulajul mediu din acest an a fost de circa 11,2 milioane de euro.

    In aceste conditii, media tranzactiilor orare a fost in aceasta perioada de circa 1,3 milioane de euro pe ora, la jumatate fata de rulajul mediu de 2,8 milioane de euro inainte de prelungirea programului. Lipsa investitorilor a determinat si corectii la nivelul cotatiilor, inditele BET al celor mai importante zece companii de pe bursa pierzand 4%, in timp ce SIF-urile au scazut in medie cu 5%. "Din pacate, prelungirea programului de tranzactionare nu a adus si volume mai mari. Probabil ca e vorba si de o letargie a investitorilor, in conditiile in care nu sunt stiri de natura sa anime piata. Din acest motiv nu cresc nici preturile, nici volumele", sustine Marcel Murgoci, director de operatiuni la societatea de brokeraj Estinvest din Focsani.

    Apatia de pe Bursa vine dupa o revenire semnificativa a pietei in luna mai, mai ales dupa publicarea rezultatelor pe primul trimestru ale companiilor listate. Momentul favorabil a atras investitii straine nete de 36 de milioane de euro in mai. |nceputul lunii iunie a fost marcat insa de scaderi pe pietele externe care s-au simtit imediat si pe Bursa de la Bucuresti.

    "N-am simtit nicio schimbare odata cu prelungirea programului de tranzactionare. S-a instalat din nou apatia pe piata, dupa ce in ultimele luni am crezut ca se va schimba ceva pe fondul rezultatelor la trei luni. Investitorii urmaresc mai mult ce se intampla cu petrolul si dolarul, iar cat timp ne uitam la ce fac europenii si americanii, nu cred ca o sa se schimbe ceva in bine", considera Marius Veltan, directorul general adjunct al Carpatica Invest. Asadar, simpla prelungire a programului de tranzactionare nu inseamna nimic atat timp cat investitorii raman departe de piata.

    "Turbulentele internationale au afectat cumparatorii. Prelungirea programului de tranzactionare nu duce automat la o crestere puternica a volumelor de tranzactionare. A fost o perioada de optimism sustinuta de stirile pozitive din tara, care a dus la cresteri importante in piata, insa acum au venit stirile din State care au provocat scaderi", explica si Rares Nilas, directorul societatii de brokeraj BT Securities.

    Lasand la o parte conjuctura nefericita din ultima saptamana, brokerii sustin insa ca prelungirea programului de tranzactionare la Bursa va avea efecte pozitive pentru piata. "Consider ca e de bun augur aceasta schimbare si este timp ca piata sa reactioneze pozitiv. Practic, desi volumele n-au crescut per total, s-au observat unele schimbari: nu se mai fac tranzactii multe la 13:30, se fac mai multe pe la ora 15:00, cand investitorii au stiri mai multe de pe pietele externe", spune Marcel Murgoci.

    Prin prelungirea programului de tranzactionare, Bursa de la Bucuresti a urmarit in primul rand alinierea la programul majoritatii burselor internationale, care au programe de tranzactionare de cel putin sase ore. Spre exemplu, la Bursa din Viena sedinta de tranzactionare tine de la ora 9:00 la 18:00 (ore locale). Lichiditatea la Viena este insa de cateva zeci de ori mai mare, tranzactiile zilnice depasind 300 de milioane de euro.

    "In acest fel, investitorii beneficiaza de conditiile necesare pentru a reactiona la stirile financiare importante la nivel global, care, in general, devin publice inainte de ora 16:00, ora Romaniei. Apreciem ca extinderea orarului de tranzactionare va determina cresterea eficientei, competitivitatii si accesibilitatii pietei bursiere si va stimula lichiditatea generala a pietei si atragerea de noi investitori", spune Stere Farmache, presedintele si directorul general al BVB. Listarea actiunilor Erste Bank la Bucuresti a fost unul dintre factorii care au grabit prelungirea programului de tranzactionare de la BVB, in conditiile in care s-a pus problema ca investitorii care tranzactioneaza actiuni Erste la Bucuresti sa poata lua decizii in timp real in functie de stirile care apar pe Bursa din Viena.

    Cu toate acestea, nici tranzactiile cu actiuni Erste Bank nu au crescut saptamana trecuta, mentinandu-se in jurul valorii de 400.000 de euro pe zi. |n comparatie, pe Bursa din Viena, tranzactiile cu actiuni Erste au depasit 75 de milioane de euro pe zi.

  • Drumul de la afacere la corporatie

    Unii isi incep afacerea intr-o garsoniera, cu capital imprumutat de la prieteni, altii pleaca in afaceri pe cont propriu din pozitii de manageri. Si intr-un caz, si in altul, antreprenorii au insa rareori parte de la bun inceput si de banii, si de cunostintele de management necesare pentru ca business-ul lor sa poata trece de la stadiul de mica afacere la corporatie – sau, in alte cazuri, de la stadiul de companie de anvergura locala la cel de afacere care sa aiba relevanta si in afara granitelor.

    Pentru ca acest lucru sa se intample este nevoie de bani si de know-how. Bancile si bursa pot oferi finantarea, nu insa si expertiza de care are nevoie antreprenorul si pe care de obicei i-o pot oferi fondurile de private equity. Sunt insa antreprenorii romani pregatiti sa se deschida in fata fondurilor de private equity?

    “In Romania s-a schimbat foarte mult capitalul uman, managementul mai exact, de-a lungul ultimilor zece ani. Ceea ce incercam acum este sa identificam cand anume antreprenorii romani vor fi pregatiti sa devina CEO. In Polonia, trecerea de la family business spre corporate business a durat aproximativ zece ani”, explica Robert Conn, cofondatorul companiei de investitii Innova Capital, cu investitii de peste 35 de milioane de euro pe piata romaneasca. La randul sau, Horia Manda, managing partner la Balkan Accession Fund (BAF), afirma ca “numarul de tranzactii din ultimii cinci ani ne arata ca au loc schimbari in mentalitatea antreprenorilor”.

    Principalele tinte ale fondurilor de private equity sunt antreprenorii care detin fraiele afacerii, companii unde departamentele de middle si executive management sunt slab conturate sau chiar inexistente. Private equity-ul este o intreprindere riscanta tocmai pentru ca este conditionata de managementul companiei in care se face investitia – cu alte cuvinte, de cat de pregatita este conducerea, care de cel mai multe ori este aceeasi cu proprietarul afacerii, sa creasca profitul si cu peste 30% pe an, pe parcursul a trei sau cinci ani, cat dureaza prezenta fondului de private equity in companie. “Noi vrem sa impunem principiile de guvernare corporatista, si este destul de greu de gasit un management profesionist care sa adopte aceste lucruri. Uneori este nevoie sa aducem profesionisti din afara”, marturiseste Ion Florescu, director la Reconstruction Capital II (RCII) cu investitii pana in prezent de peste 75 de milioane de euro in companii romanesti.

    Francisc Bodo, fost director de investitii la compania spaniola de private equity GED, vorbeste despre faptul ca in mentalitatea antreprenorilor romani se simte influenta spiritului otoman. Inchiderea si lipsa de transparenta cu care acestia intampina investitorul de private equity isi gaseste explicatia si in faptul ca, dupa el, suntem inca la prima generatie de antreprenori. Ce au fondurile de private equity si antreprenorii nu? “Faptul ca punem presiune pe management, ca dam tinte ce trebuie atinse intr-un interval determinat de timp, si nu doar finantare, duce la o crestere a profitului si a eficientei”, afirma Bodo.

    Un fond de private equity nu cumpara niciodata fara sa stie cand anume va vinde; are intotdeauna in vedere daca peste patru sau cinci ani va exista cerere pe piata pentru compania pe care intentioneaza sa o cumpere. Dintr-o suta de companii analizate se concretizeaza doar cateva tranzactii, fiind aleasa doar cele care prezinta potentialul de multiplicare de cel putin patru sau cinci ori a banilor investiti. In general, perioada de investitii intr-o companie este cuprinsa intre trei si cinci ani, cu posibilitatea de extindere pana la sapte sau opt ani, in functie de evolutia pietei si performantele companiei. “In ultimii ani insa piata a devenit tot mai dinamica, companiile se dezvolta intr-o ritm mai alert, fapt care va determina probabil cicluri de investitii mai rapide”, spune Doina Popescu, directorul pentru Romania al AIG Capital Partners. Piata ofera insa putine companii de investit fondurilor de private equity. In Romania sunt putine sectoare “fierbinti”, care sa atraga atentia investitorilor de private equity. Se vorbeste tot mai des astazi despre imobiliare, serviciile financiare, materialele de constructii, pentru ca sunt piete care au cunoscut o crestere accelerata si implicit au devenit interesante. Astfel incat fondurile au ajuns sa se uite la aceleasi companii, ceea ce i-a determinat pe antreprenori sa ridice tot mai mult pretul de intrare in actionariatul firmelor lor.

    “Asteptarile antreprenorilor locali sunt destul de ridicate in ceea ce priveste valoarea companiei si pretul de vanzare”, spune Doina Popescu, in timp ce Conn de la Innova Capital estimeaza ca activele romanesti sunt cu pana la 15% mai scumpe decat cele din Polonia si Cehia. Dupa Francisc Bodo, asteptarile nerealiste ale antreprenorilor au facut ca 2006 si 2007 sa fie ani cu volume reduse de investitii de tip private equity. “Opinia mea este ca daca piata se stabilizeaza, Romania poate genera aproximativ 500 de milioane de euro pe an investitii de private equity”, estimeaza el. Prezenta fondurilor de private equity a urcat anul trecut pana la un volum de investitii de 250 de milioane de euro. In ceea ce priveste volumul pentru anul acesta, managerii din private equity spun ca va trece de 300 de milioane de euro cu usurinta. O parte dintre antreprenori au inceput sa sesizeze reducerea disponibilului de finantare, pe de o parte din cauza scaderii cotatiilor la bursa, pe de alta parte din cauza scumpirii creditelor bancare. Reactia fondurilor de private equity la cresterea pretului companiilor romanesti este de a investi in sectoare unde nu exista concurenta, in “mine de aur” neexplorate inca de investitori. “Ne orientam spre domenii si situatii care nu sunt concurentiale”, afirma Florescu de la RCII. In cazul RCII, exemplele sunt compania de factoring Top Factoring, achizitionata anul trecut, grupul de servicii medicale Romar, Antares Hotels, cumparat la inceputul acestui an, sau producatorul de lactate Albalact.

  • Ce-i de facut intr-o lume nebuna

    De la 1.500 de kilometri de Bucuresti, din inima turistica a Vienei, unde isi are biroul seful Erste Bank, etapele prin care trece piata bancara romaneasca par evidente si previzibile. Aproape fara exceptie, fiecare raspuns pe care il da Andreas Treichl la intrebarile BUSINESS Magazin face referire la experientele traite de-a lungul ultimilor ani intr-una sau alta dintre celelalte piete central si est-europene unde Erste este prezenta.

    Cat de agresiva poate fi concurenta fata de o banca ce trece printr-o restructurare si ce efecte poate sa aiba aceasta concurenta? In 2001, cand Erste Bank a intrat pe piata din Cehia cumparand Ceska Sporitelna, a pierdut in sase luni 9% din cota de piata in zona creditelor ipotecare, pentru ca restul bancilor au fost mult mai agresive, isi aminteste Treichl. “Le-am lasat o vreme, apoi am venit pe piata cu ceva intru totul nou si bum!, s-au dus”, adauga el, precizand ca in prezent banca detine 33% din piata creditelor ipotecare. Dar se mai poate recastiga cota de piata pierduta, intr-un sistem bancar in care toti jucatorii inventeaza aproape zi de zi ceva nou? “Lucruri nebunesti se pot face usor ca sa castigi procente, am facut-o si noi in Ungaria, pentru a ajunge de la 2% la 5% cota de piata”, muta Treichl argumentatia mai aproape de Romania. Faptul ca se foloseste de asemenea comparatii atunci cand vorbeste despre piata romaneasca (pe care o studiaza, dupa propriile spuse, de mai bine de opt ani) este explicabil, in conditiile in care cea mai mare parte din businessul grupului se desfasoara in afara Austriei. In 2007, de exemplu, 74% din profitul net al grupului a provenit din Europa Centrala si de Est.

    Predictibilitatea isi are totusi limitele ei, asa cum piata romaneasca si BCR isi au specificul lor. Chiar daca liniile generale ii sunt clare (“curand terminam restructurarea, si apoi ne concentram exclusiv pe crestere”), exista inca nuante pe care Treichl asteapta sa le vada. Daca “innebuneste competitia”, atunci BCR va continua sa piarda cota de piata, spune austriacul, dar e o pierdere asumata in schimbul unei strategii sanatoase, care sa ii permita o crestere pe termen lung. Pe parcursul unui proces de restructurare ce a vizat fiecare departament al bancii si fiece linie de business, intr-un sistem bancar cu peste 40 de banci cu strategii de crestere agresiva, cota de piata a BCR s-a diminuat constant, de la 26% in urma cu doi ani, sub 24% in prezent. Cei care castiga acum sunt mai ales “cei mici”, spune Treichl, nominalizand printre castigatori bancile grecesti si pe conationalii de la Volksbank. Alpha Bank, Bancpost si Piraeus Bank sunt toate banci extrem de active in ultimul an, fiecare reusind sa isi majoreze semnificativ bilanturile. Filiala grupului elen EFG Eurobank (Bancpost), de exemplu, a anuntat in martie o crestere a activelor cu aproape 70% fata de aceeasi perioada a anului precedent si o majorare a volumului de credite cu 79%, pana la 3,41 miliarde de euro. Piraeus Bank Romania a reusit in 2007 o crestere a activelor de aproape 200% fata de anul precedent, pana la 2,9 miliarde de euro, iar la sfarsitul primului trimestru din 2008 a trecut pragul de trei miliarde de euro. Volumul de credite administrate de banca elena a crescut cu 237% in decembrie 2007 fata de decembrie 2006, depasind 2,3 miliarde de euro. “Grecii vor acum sa castige cota de piata si pentru asta fac lucruri nebunesti”, spune Treichl, adaugand ca, atunci cand si-au dorit cresterea cu orice pret (pe piata ungara, de exemplu, pe care au intrat inca din 1997 si detin in prezent circa 9% din segmentul de retail), au adoptat pentru o vreme o strategie similara.

    Seful Erste Bank comenteaza si strategia austriecilor de la Volksbank, banca ce a inregistrat in ultimii ani si cea mai rapida evolutie. Pe seama cresterii volumului de credite acordate persoanelor fizice, Volksbank a reusit sa depaseasca la active Banca Transilvania (jucatorul numarul patru in top la finele lui 2007), cu un total de peste 4 miliarde de euro. “Volksbank este un instrument periculos, iar Banca Transilvania este intr-o pozitie foarte dificila acum, pentru ca nu are fonduri in moneda straina”, isi analizeaza Treichl competitorii. Volksbank International, actionarul bancii din Romania, este detinut majoritar de mai multe banci cooperatiste austriece, lucru ce il face pe Treichl sa sustina ca “ei nu au actionari, asa ca daca fac bani sau nu e irelevant”. De unde vine insa pericolul? “Strategia cresterii agresive presupune crearea de bani artificiali pentru clientii de retail, dar nimeni nu le explica si riscul care vine odata cu acesti bani.” De exemplu, un credit in yeni japonezi cu dobanda de 10% poate fi mai apoi convertit in lei si plasat in depozite cu 12-14%, explica austriacul, “dar principiul gresit aici este ca nu ar trebui ca banca sa vanda produse pe care clientul nu le intelege 100%”.

    In ultima vreme, tot mai multe banci romanesti au inceput sa ofere credite in franci elvetieni si yeni, asa-numitele monede exotice, tocmai pentru ca dobanda afisata este mai mica decat la imprumuturile in euro sau lei. In prezent, din totalul imprumuturilor acordate gospodariilor, circa 11% (echivalentul a 2,38 miliarde de euro) este in valute exotice si 44% in lei, respectiv in euro, potrivit statisticilor BNR.

    “In Romania poti vinde orice care costa 2,99, dar daca il vinzi cu 3,01, pierzi garantat”, puncteaza Treichl ironic, adaugand ca BCR nu se va implica sub nici o forma intr-o astfel de lupta, preferand sa piarda cota de piata. Cu atat mai mult cu cat, estimeaza el, la finele acestui an 16% din totalul creditului in Romania va fi in monede exotice, “asa ca orice cota de piata am avea noi, nu va pleca de la o baza de 100%, ci doar de la 84%”. Acelasi lucru se intampla si la BRD, continua austriacul, in timp ce conationalii de la Raiffeisen “sar” abia acum in acest tren, cu credite in yeni. “Am vorbit cu domnul Stepic (presedintele Raiffeisen International – n.red.) de curand si l-am intrebat daca a innebunit cu totul.”

  • Romani, ocupati Viena!

    Criza de lichiditate si scaderile puternice ale cotatiilor la Bursa de la Bucuresti i-au facut pe investitori sa se gandeasca la alternative. O destinatie la indemana pentru investitorii romani aflati in cautare de plasamente pe pietele externe este Bursa din Viena, pentru ca aici au posibilitatea de a cumpara actiuni la unele dintre cele mai mari companii din economia romaneasca, beneficiind insa de o lichiditate de cateva zeci de ori mai mare decat cea de la Bursa de Valori din Bucuresti.

    La momentul actual, un numar destul de redus de societati de brokeraj autohtone le ofera clientilor posibilitatea de a tranzactiona la Bursa din Viena, dar interesul in crestere al investitorilor romani pentru aceasta piata ar putea determina mai multi brokeri sa faca acest pas. “Decizia de a tranzactiona la Bursa din Viena a fost generata de faptul ca unii dintre cei mai mari emitenti de acolo, cum ar fi OMV, Erste Bank si Wienerberger, au activitati in Romania. In plus, intentia noastra a fost sa oferim o gama mai larga de produse structurate”, spune Rares Nilas, directorul general al BT Securities, societatea de brokeraj a Bancii Transilvania, care a devenit primul intermediar roman acceptat ca membru al Bursei din Viena. Serviciul de tranzactionare la Bursa din Viena este deja disponibil prin reteaua de brokeri a BT Securities, insa reprezentantul societatii spune ca e devreme sa faca o estimare a volumului de tranzactii pe care le va derula pe aceasta piata.

    Raiffeisen Capital & Investment (RCI), societatea de brokeraj a Raiffeisen Bank, ofera de mai multa vreme clientilor posibilitatea de a tranzactiona la Bursa din Viena prin intermediul subsidiarelor grupului-mama. “Oferim acest serviciu de mai multa vreme, insa in ultima perioada volumele au crescut. Avem multi clienti care tranzactioneaza actiuni la Viena. Ei prefera in special actiuni ale companiilor cu prezenta in Romania, cum sunt bancile si companiile petroliere”, explica Dana Mirela Ionescu, presedintele RCI. Ce se poate cumpara la Bursa din Viena? Printre altele, aici sunt listati cativa dintre liderii unor sectoare importante de activitate din Romania, cum ar fi grupul petrolier OMV, actionarul majoritar al celei mai mari companii romanesti, Petrom, Erste Bank, care detine cea mai mare banca romaneasca – BCR, sau Vienna Insurance Group (VIG), liderul pietei asigurarilor. Tot la Viena mai sunt tranzactionate actiunile Raiffeisen International, actionarul majoritar al Raiffeisen Bank, sau titlurile fondului de investitii Immoeast, cel mai mare investitor imobiliar de pe piata.
    Aceste companii au o expunere semnificativa la potentialul de crestere, dar si la riscurile economiei romanesti, dar au un risc de piata mai redus decat companiile listate la Bursa de la Bucuresti.

    Petrom, de exemplu, contribuie cu 60% la productia de hidrocarburi a grupului OMV si cu circa 30% la profitul operational al acestuia. Rezervele de titei ale Petrom reprezinta unul dintre motoarele de baza de crestere a OMV, in conditiile cresterii pretului barilului pe piata internationala. Asa se face ca multi dintre analistii bancilor de investitii straine au recomandat in ultimul an cumpararea actiunilor OMV, despre care spun ca incorporeaza si potentialul de crestere a Petrom.

    Pe de alta parte, din punctul de vedere al evolutiei bursiere, OMV are cateva avantaje, cum ar fi un free-float (actiuni libere la tranzactionare) de peste 50%, fata de 8% in cazul Petrom, o lichiditate medie zilnica de peste 35 de milioane de euro, fata de mai putin de 1 milion de euro in cazul Petrom, precum si o capitalizare de 15,5 miliarde de euro, aproape dubla fata de cea a companiei romanesti.

    Sectorul asigurarilor este, de asemenea, mai bine reprezentat la Bursa din Viena, unde sunt listate Vienna Insurance Group (VIG) si Uniqa, doi dintre principalii jucatori de pe piata. VIG a devenit cel mai mare asigurator de pe piata romaneasca dupa ce a preluat in acest an BCR Asigurari si BCR Asigurari de Viata, care completeaza portofoliul alcatuit din Omniasig, Asirom, Omniasig Life si Agras. La Viena, VIG are o capitalizare de peste 6 miliarde de euro si tranzactiile zilnice depasesc 9 milioane de euro.

    In sectorul constructiilor, investitorii romani pot gasi la Viena companii precum Strabag, una dintre cele mai mari companii de constructii din Europa Centrala si de Est, cu o capitalizare de peste 5,5 miliarde de euro. Strabag este unul dintre cei mai mari administratori de drumuri din Romania, cu afaceri de peste 35 de milioane de euro, detinand si pachetul majoritar de actiuni ale hotelului de cinci stele Marriott din Bucuresti. Tot din segmentul constructiilor, la Bursa din Viena mai este listat si producatorul de caramizi si placi ceramice Wienerberger, unul dintre cei mai mari jucatori de pe piata romaneasca de materiale de constructii.

    Wienerberger detine trei fabrici in Romania, avand afaceri de circa 50 mil. euro pe piata locala la nivelul anului 2006. Unul dintre cele mai bine reprezentate la Bursa din Viena este sectorul imobiliar, care aproape lipseste la Bursa de la Bucuresti, desi a inregistrat una dintre cele mai accelerate cresteri raportata la ansamblul economiei. Pe piata austriaca sunt listate cateva dintre fondurile si companiile imobiliare cu investitii importante in Romania, cum sunt Immoeast, Immofinanz si CA Immo. Immoeast, unul dintre cele mai mari fonduri imobiliare din Europa Centrala si de Est, detine un portofoliu de 460 de proprietati in valoare de peste 11 miliarde de euro, potrivit raportarilor de la inceputul anului. In Romania, fondul controleaza 125 de proprietati in valoare de peste 3,3 miliarde de euro. Cu o capitalizare de 5,2 miliarde de euro, fondul a fost puternic lovit de corectiile din acest an, care au afectat mai ales companiile din sectorarele financiar si imobiliar.

  • Pariurile castigatoare la Bursa

    De cateva saptamani, investitorii de pe Bursa sunt tot mai agitati, pe masura ce scenariul unei reveniri a pietei incepe sa prinda contur.

    Multi dintre cei care si-au pastrat calmul in ultimele noua luni de scadere a pietei sunt foarte aproape sa si-l piarda acum, pe masura ce unele dintre companiile listate incep sa li se arate din ce in ce mai atractive si oportunitatile de castig par mai numeroase. In acest paradis al speculatorilor, granita dintre un castig fabulos si pierdere este de doar cateva minute.

    “Dar daca ne uitam la rapiditatea cu care au crescut unele actiuni, deja putem considera ca intram intr-o zona de risc ridicat. Fiecare noua zi in care pretul creste poate fi si ultima, iar intrarea la cumparare se aseamana cu o ruleta ruseasca unde in fiecare zi se mai adauga un cartus in incarcator”, compara Paul Brendea, analist la societatea de brokeraj Prime Transaction, referindu-se la evolutia actiunilor Azomures si Amonil.

    Sedintele de la Bursa de saptamana trecuta au fost printre cele mai dramatice din ultimul an. Doua noi vedete, Azomures si Amonil, au luat prim-planul, iar outsideri precum Oltchim si Oil Terminal au reusit de asemenea pentru cateva zile sa ia ochii investitorilor cu cresteri substantiale. Pariurile care au adus castiguri unora au adus insa pierderi pentru altii.

    Actiunile producatorului de ingrasaminte chimice Azomures Targu-Mures (AZO) au reusit cea mai spectaculoasa ascensiune din ultimele luni, triplandu-si valoarea in doar trei saptamani. Pentru cei care au fost inspirati sa mizeze la inceputul lunii mai pe aceste titluri, castigul a putut ajunge si la 300%, altii, care le-au descoperit mai tarziu, au putut obtine usor un profit de 150%, insa cei care s-au lacomit sa le cumpere la urma au pierdut chiar 20% intr-o zi.

    In primele doua sedinte ale saptamanii trecute, actiunile Azomures au crescut cu cate 15%, ramanand fara vanzatori. Sedinta de miercuri a debutat la fel, pentru ca in doar cinci minute situatia sa se schimbe radical si de la plus 15% sa ajunga sa se tranzactioneze aproape la minus 15%.

    Astfel, cei care au cumparat in deschidere pe maxim au vazut cum actiunile le-au scazut cu 25% pana la finalul sedintei. A doua zi, actiunile producatorului de ingrasaminte chimice au crescut din nou cu 15%, insa cei care si-au marcat pierderea nu au mai prins aceasta revenire.

    “Evolutiile actiunilor Azomures si Amonil, la care putem adauga si Oltchim, arata cateva lucruri interesante. In primul rand faptul ca exista bani in piata, bani care se activeaza imediat ce se intrevad niste posibilitati de castig. In al doilea rand, o trasatura foarte cunoscuta a bursei romanesti, intrarea investitorilor la cumparare numai dupa o crestere semnificativa”, sustine Brendea.

    Practic, saptamana trecuta investitorii cumparau aceleasi actiuni ca si in urma cu trei saptamani, cand cursul titlurilor Azomures a sarit pentru prima data de 0,2 lei. Rezultatele financiare pe primul trimestru erau cunoscute inca de la acea data, iar intre timp nu a fost anuntata nicio stire care sa justifice avansul accelerat al cursului. Dar daca in urma cu trei saptamani, tranzactiile cu actiuni Azomures nu depaseau 200.000 de euro pe zi, miercurea trecuta, s-au transferat actiuni de peste 1,6 milioane de euro.

    “Lumea nu s-a aruncat la cumparare decat dupa cateva sedinte de cresteri maximale si am observat, pentru a nu stiu cata oara, o trecere uluitor de rapida de la frica la lacomie, doua stari opuse si de regula paguboase”, mai spune Brendea.

    In cazul Azomures sau al Amonil cresterile au fost sustinute de rezultatele bune raportate de cele doua companii in primele trei luni ale anului, pe fondul unui avans puternic al pretului ingrasamintelor chimice la nivel international.

    Indicatorii financiari inca atractivi (cele doua companii au cele mai mici PER-uri de la Bursa) le ofera investitorilor care cumpara chiar si dupa o crestere de 200% a pretului, o oarecare siguranta, cum s-a vazut si saptamana trecuta, cand atat Azomures, cat si Amonil au inregistrat joi cresteri de cate 15%, dupa ce scazusera puternic cu o zi inainte.

    Sunt insa si actiuni care au crescut inexplicabil, fara ca sa existe informatii noi sau motive fundamentale de cresteri, pentru ca apoi sa scada la fel, cum e cazul Oltchim, Oil Terminal sau Turbomecanica. Unii investitori s-au lasat amagiti de cresterile puternice ale acestora si au intrat la cumparare, desi Oltchim si Turbomecanica au raportat pierderi in primul trimestru si nimic nu anunta o schimbare semnificativa in situatiile lor financiare pana la sfarsitul semestrului.

  • Ce are de gand Uniqa in Romania

    "Modelul nostru de extindere este acelasi peste tot, dar e mereu loc sa il adaptam conditiilor locale de pe o piata", declara in urma cu putina vreme Konstantin Klien, presedintele Uniqa.

    In esenta, modelul folosit de austrieci pentru "asaltul" pietelor central- si est-europene presupune achizitia companiilor in mai multe etape, prin parteneriate incheiate cu fostii proprietari. In genere, aleg sa intre pe o piata noua prin achizitia initiala a unei participatii minoritare, "o minoritate semnificativa insa, care sa ne lase sa avem un cuvant de spus", urmata de o colaborare de 3-5 ani cu fondatorul companiei respective.

    In acest timp, detaliaza Klien, Uniqa isi majoreaza constant participatia, pentru ca in final sa ajunga sa preia pachete majoritare, de peste 75%. Acesta este modelul pe care l-au aplicat pe multe dintre pietele est-europene in care au intrat in ultimii opt ani, ca de exemplu, Serbia, Ucraina, Albania sau Bulgaria.

    Asa au intrat si in Romania, in urma cu exact trei ani (in iunie 2005), cand au cumparat 27% din actiunile Astra Asigurari, detinuta de omul de afaceri Dan Adamescu prin intermediul Nova Trade. Pe termen lung, austriecii ar fi urmat sa devina actionari majoritari ai Astra Asigurari, asa cum si-au propus sa faca "maxim pana in 2010", potrivit presedintelui Uniqa, in toate tarile in care se gasesc in situatii similare.

    Dar piata romaneasca le-a oferit austriecilor o ocazie neasteptata de a-si consolida mult mai rapid pozitia. Pentru a evita problemele cu Comisia Europeana in procesul de preluare a companiilor de asigurare detinute de Erste Bank, Vienna Insurance Group (VIG) a scos la vanzare Unita, una dintre cele cinci companii pe care le are in portofoliu.

    La momentul respectiv, Günter Geyer, presedintele VIG, spunea ca sunt intre cinci si zece companii internationale interesate de Unita, iar surse din piata romaneasca nominalizau drept companii interesate asiguratori importanti precum AXA (Franta), Munich Re (Germania), Zurich Financial Services (Elvetia), Generali (Italia) sau PPF (Cehia). Interesul pentru Unita a fost cu atat mai mare cu cat, dupa multiple achizitii din ultimii doi ani, tintele s-au imputinat semnificativ, iar pe o piata cu peste 40 de asiguratori, inceperea unui business de la zero e cu atat mai dificila.

    Se pare insa ca Uniqa a oferit pentru compania romaneasca un pret mai mare decat competitorii sai – estimat, in lipsa cifrelor oficiale, de surse din piata interna la peste 200 de milioane de euro. Unita este unul dintre jucatorii importanti din asigurari, inregistrand anul trecut prime brute subscrise de circa 142 de milioane de euro, din care asigurarile auto au reprezentat circa 80%.

    Pe o piata a asigurarilor ce a insumat anul trecut prime de peste 2,15 miliarde de euro, Unita detine, in aceste conditii, o cota de aproximativ 6,5%. In functie de primele brute subscrise dupa primul trimestru din 2008, compania ocupa locul al patrulea in topul asiguratorilor romani, cu peste 43,4 milioane de euro, dupa Asirom (locul al treilea, cu 64,83 milioane de euro), Omniasig (locul secund, cu peste 91 milioane de euro) si Allianz Tiriac (pe prima pozitie, cu prime brute de 100,27 milioane de euro). Compania are o retea de vanzari formata din peste 40 de sucursale, circa 300 de agentii si lucreaza cu 260 de brokeri si companii de leasing. Anul trecut, Unita a avut aproape 560.000 de clienti (din care 480.000 persoane fizice) si 850 de angajati.

    Astra Asigurari se situeaza, in functie de rezultatele din primele trei luni, pe locul al saselea in topul asiguratorilor, cu prime brute subscrise de 37,8 milioane de euro si o cota de aproximativ 5% din piata romaneasca la finele anului trecut. Prin cele doua companii, austriecii de la Uniqa urca pe locul al patrulea in clasamentul asiguratorilor romani, cu o cota de piata de aproximativ 11,8%.

    O pozitie considerabil mai puternica decat tinta pe care si-o propune, la nivel general, Konstantin Klien pentru tarile in care s-a extins grupul, pe care il conduce incepand cu anul 2002: "Pana in 2010 vrem sa avem o cota de 5% in asigurari generale si de 3% in cele de viata din fiecare piata in care suntem prezenti".

    In Europa, Uniqa are afaceri in 20 de tari, insa pasul spre Europa Centrala si de Est l-a facut destul de tarziu, dupa ce alti competitori de-ai sai incepusera deja, spune austriacul in varsta de 57 de ani. Au inceput in anul 2000, in conditiile in care Uniqa se formase abia in urma cu un an (prin fuziunea mai multor companii austriece) si isi lansase noul brand.

    Exansiunea a vizat, rand pe rand, tari precum Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Croatia (printr-o operatiune greenfield), Bulgaria, Ucraina, Romania, Serbia, Albania, Bosnia. Initial, asiguratorul a patruns pe aceste piete folosindu-se de un parteneriat preferential incheiat cu Raiffeisen, care este de altfel si unul dintre actionarii Uniqa (cu circa 40% din actiuni), iar dupa cativa ani a inceput sa aiba si o strategie de extindere proprie.

    Revenind la achizitia Unita (care se va finaliza pana la sfarsitul lunii septembrie 2008, potrivit estimarilor companiei, dupa obtinerea aprobarilor de la autoritatile de reglementare), este de asteptat ca aceasta sa impuna mult mai vizibil brandul Uniqa pe piata romaneasca.

    "Toate companiile in care detinem pachetul majoritar isi schimba brandul in Uniqa", spune Klien, explicand ca in acest fel se creeaza sinergii in grup, de exemplu in activitatile de promovare sau comunicare. Acest lucru nu este posibil atata vreme cat participatia intr-o companie detinuta este minoritara, explica el motivul pentru care Astra si-a pastrat brandul original, fiind atasata doar mentiunea ca face parte din grupul austriac. Si va ramane asa pentru moment, cel putin pana cand se va clarifica situatia preluarii (sau nu) a cotei majoritare de la Dan Adamescu, omul de afaceri care reprezinta pentru Konstantin Klien "imaginea mediului de afaceri romanesc".