BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Actiunile ieftine, bune de cumparat

    Luna viitoare, actionarii Bancii Transilvania vor decide asupra rascumpararii de pe bursa a unui pachet de pana la 5% din actiuni, scopul declarat fiind stabilizarea cotatiei titlurilor, dupa ce investitorii panicati au dus pretul actiunilor la jumatate fata de nivelul de la inceputul acestui an. Efortul i-ar putea costa pe actionarii bancii aproximativ 45 de milioane de euro la cotatia actuala din piata.

    “Este bine ca si companiile romanesti incep sa deprinda aceasta tehnica, care ofera un sentiment de sprijin actionarilor, mai ales acelora care nu inteleg de ce le scad actiunile. Companiile si-au ales bine momentul pentru derularea unor astfel de operatiuni, pentru ca piata este in suferinta”, spune Iulian Panait, presedintele societatii de consultanta in investitii KTD Invest.

    El crede ca decizia actionarilor va putea influenta pretul din piata si va duce cel putin la o stabilizare a acestor titluri pe termen scurt. O miscare similara a incercat recent si dezvoltatorul imobiliar Impact Bucuresti, ceea ce a condus la o usoara stabilizare a cotatiei din piata a acestor titluri, la un nivel apropiat de 0,2 lei/actiune. Aceasta dupa ce de la inceputul anului, actiunile Impact au pierdut aproape 60%. Cumpararile companiei fac parte dintr-un program destinat achizitiei de pana la 4% din actiuni pentru a fi acordate salariatilor, ceea ce inseamna ca la cotatiile actuale Impact ar putea cheltui circa 4,5 mil. euro.

    “Teoretic, astfel de operatiuni contribuie la cresterea pretului, atat in mod direct, prin presiunea pe care o pune emitentul asupra cererii, cat si indirect, prin faptul ca investitorii se asteapta la astfel de cresteri si cumpara in prealabil actiuni”, explica Marius Pandele, seful departamentului de analiza din cadrul societatii de brokeraj Vanguard.

    Un alt program de rascumparare de actiuni a fost anuntat de producatorul de materiale de constructii Ceramica Iasi (CERE), fara ca acesta sa precizeze dimensiunea sau destinatia titlurilor achizitionate. Anuntul de rascumparare a fost dublat de achizitii agresive din partea actionarului majoritar, fondul Advent, care detine indirect peste 72% din actiuni. Pe fondul acestor achizitii actiunile s-au apreciat cu peste 15%. “Este cu siguranta un moment favorabil, daca este un plan bine gandit. Incercarile de a deveni speculatori bursieri pe seama propriilor actiuni sau de a creste artificial cotatiile vor sfarsi prost”, considera Pandele.

    Operatiunile de rascumparare sunt des folosite de companiile din strainatate pentru a face actiunile mai atractive pentru investitori. “Compania respectiva poate anula actiunile respective sau le poate pastra ca actiuni de trezorerie, urmarind vanzarea lor ulterioara. In cazul anularii, chiar daca profitul pentru perioada anterioara va ramane acelasi, scaderea numarului de actiuni disponibile in piata va duce la imbunatatirea indicatorului PER (pret raportat la profit/actiune)”, explica Andreea Ciobanu, responsabil departament analiza din cadrul Intercapital Invest.

    Dar rezultatele nu sunt intotdeauna aceleasi. Armax Gaz Medias (ARAX) a inceput un program de rascumparare a pana la 10% din actiuni pentru recompensarea angajatilor societatii, dar titlurile au continuat sa scada. “Situatia actuala din Romania este un pic atipica, pentru ca unele dintre companiile care au anuntat aceasta intentie pot fi banuite de incercarea de a face mai degraba o speculatie bursiera, care sa le aduca un profit mai mare, folosindu-se de avantajul unor preturi mici pe piata in prezent”, considera Pandele.

    El mai spune ca operatiunile afecteaza pe termen scurt lichiditatile de care dispune societatea, precum si profitul companiei daca acestea continua sa se deprecieze. Un caz aparte sunt Societatile de Investitii Financiare (SIF), care desi nu pot sa-si rascumpere actiunile proprii, au recurs de mai multa vreme la achizitii prin intermediul societatilor pe care le controleaza. Un exemplu in acest sens sunt achizitiile realizate de Biofarm Bucuresti (BIO) la SIF care o controleaza sau achizitiile Santierului Naval Orsova (SNO), care a cumparat actiuni la actionarul sau majoritar, SIF Transilvania.

    “Putem sa ne gandim ca sunt niste rascumparari mascate, dar atat timp cat raspunsul ofi cial este ca acestea sunt plasamente de portofoliu, este greu sa-i contrazici, mai ales ca momentul justifica o astfel de strategie. Daca ne uitam totusi, cred ca SIF-urile care au facut acest lucru au scazut mai mult”, atrage atentia Panait.

  • Noutati din fondurile de pensii




    Poate de la anul sa se mai anime putin lucrurile, spera Mihail Ion, CEO al Raiffeisen Asset Management (RAM), vorbind despre piata pensiilor facultative, unde RAM a intrat de curand cu fondul pe care il administreaza, Raiffeisen Acumulare. Piata este inca intr-un stadiu “incipient”, considera Ion, chiar daca de la momentul cand au fost lansate primele produse de acest fel (in iunie 2007) a trecut mai bine de un an. Ambitiile administratorilor de la momentul respectiv, care se asteptau sa incheie anul 2007 cu un sfert de milion de clienti in portofoliu, au fost rapid demontate de realitatea imediata. Oamenii nu s-au dovedit, cel putin pana in momentul de fata, atat de dornici pe cat sperau companiile de pensii facultative sa isi “puna batranetea la adapost”, astfel ca in prezent doar in jur de 120.000 de persoane au o pensie facultativa. O cifra care, pastrand ritmul molcom de acum, va urca spre 200.000 de persoane pana la finele anului curent, estima de curand Mircea Oancea, presedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Si tot pana atunci, activele stranse de fondurile facultative de pensii (al caror numar ar urma sa creasca pana la 11-12) vor ajunge la 25 mil. euro, crede Oancea, adica aproape dublu fata de prezent.








     

    In pofida acalmiei aparente, lucrurile incep totusi sa se anime si pe aceasta piata, pe masura ce apele se linistesc tot mai mult dupa lupta pensiilor obligatorii. Pe masa CSSPP sta acum documentatia de autorizare pentru patru noi fonduri facultative. Aviva Asigurari de Viata, prezenta pe piata inca din vara anului trecut cu un fond cu risc moderat, pregateste un al doilea (Pensia Max, cu un grad de risc ridicat). Asirom Concordia, detinuta de Vienna Insurance prin intermediul Asirom, a primit de curand autorizatia de administrator si pregateste un fond cu risc mediu (Concordia Moderat), in timp ce Interamerican Pensii, o companie activa pe piata de pensiilor obligatorii, se afla in proces de autorizare, atat ca administrator pentru pilonul III, cat si pentru doua fonduri (Eureko Confort, cu grad de risc mediu si Eureko Activ, cu grad de risc ridicat). Pe de alta parte, toate companiile plasate in topul primelor zece pe piata pensiilor obligatorii si-au aratat interesul de a-si incepe afacerile si pe pilonul III, cele mai multe estimand ca este posibil sa o faca inca din acest an (Generali, BRD, AIG, BT Aegon).

     

    De ce ar fi insa 2009 un an mai bun ca 2008? Principala speranta a administratorilor se “invarte” in jurul asigurarilor recente (verbale) primite de la ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian, cum ca deductibilitatea fondurilor de pensii facultative va creste cel putin de la simplu la dublu. Iar acest lucru s-ar putea intampla, daca va fi tradus in practica, la inceputul anului viitor, cand va intra in vigoare noul Cod Fiscal. Discutiile privind nevoia de majorare a acestui prag de deductibilitate nu sunt, de altfel, deloc noi in randul administratorilor, insa de curand au capatat si sprijinul formal al Comisiei de Pensii. Astfel, CSSPP a inaintat Ministerului Economiei si Finantelor o adresa prin care solicita majorarea pragului de deductibilitate pana la cel mult 3.500 de lei pe an (ceea ce ar echivala cu un nivel maxim de 2.000 de euro, cumulat pentru angajat si angajator).

     

    Cornelia Coman, directorul general interimar al ING Asigurari de Viata, spune ca nivelul deductibilitatii fiscale pe pilonul pensiilor facultative ar trebui sa creasca la 1.000 euro pe an “pentru ca suma sa devina relevanta pentru participanti”. Nivelul actual este in opinia ei “foarte mic”, mai ales prin comparatie cu cele din alte tari europene, unde se situeaza la 2.000-3.000 euro pe an. Sustinerea fondurilor de pensii facultative este un mod de crestere neinflationista a veniturilor, considera Coman, deoarece banii virati la fondurile de pensii nu intra in consum.

     

    Opinia lui Coman este impartasita si de Radu Vasilescu, care a condus pana de curand businessul de pensii private obligatorii al olandezilor de la ING, liderul acestei piete. Pentru ca la un salariu mediu si o perioada de contributie de 30 de an un angajat sa aiba o pensie de 1.000 de euro, contributia sa ar trebui sa fie de circa 100 de euro lunar, spune Vasilescu. Altfel spus, deductibilitatea ar trebui sa se refere la o suma de 1.200 de euro de an, crede Vasilescu, “un prag care nu e deloc mare, mai ales daca ne gandim ca, prin intermediul fondurilor de pensii, ei ajung sa fie investiti in economia romaneasca”. Bugetul de stat, care ar suferi printr-o crestere a acestui prag de deductibilitate, nu ar fi in aceste conditii pagubit, apreciaza Vasilescu, “pentru ca va castiga din roadele investirii acestor fonduri”.

     

    Majorarea contributiilor deductibile va fi un resort important de convingere a clientilor de retail, crede Mihail Ion de la RAM, in conditiile in care, cel putin pentru moment, pensiile facultative “sunt mai mult un business corporate”. Cu fondul proaspat lansat, RAM va merge intr-o prima instanta spre clientii companii din portofoliul bancii din grup, Raiffeisen Bank Romania. Cu atat mai mult cu cat, crede Ion, 2009 va fi un an “interesant in zona de companii”, dat fiind ca, pe de o parte, exista deja “puterea exemplului” – cateva companii incepand sa ofere deja angajatilor pensii – si, pe de alta parte, in 2008 multi nu au inclus in bugetele de cheltuieli un asemenea stimulent, dar ar putea sa o faca de la anul.

     

    Radu Vasilescu, care isi va lansa in curand propria firma de consultanta financiara, dupa propriile spuse, adauga ca o alta piedica in dezvoltarea pietei de retail este si faptul ca un angajat nu isi poate plati singur o pensie facultativa. Platile se pot face, pana una-alta, doar de catre angajator, “dar exista o ordonanta de urgenta ce corecteaza acest lucru, ce asteapta sa fie votata”. Nu in ultimul rand, eforturile financiare, dar si logistice facute de administratori in lupta pentru pilonul II – o lupta cu termen limitat de patru luni si miza mare – explica “oboseala” de acum de pe piata pensiilor facultative. “Forta de vanzari este intr-un proces de reorganizare acum”, admite si Eugen Voicu, CEO si director de investitii al Aviva Pensii, adaugand ca pe pilonul III vanzarea se va muta tot mai mult catre brokerii de pensii. Pana una – alta, in vanzarea de pensii facultative, brokerii au avut o contributie mai degraba modesta, estimata de CSSPP la circa 5% la finele lunii mai a.c. Procentul a crescut insa odata cu un contract semnat, prin intermediul brokerului Fehu, de ING Asigurari de Viata, Allianz-Tiriac Pensii Private si BCR Asigurari de Viata cu Posta Romana, pentru un numar total de aproape 20.000 de angajati.

     

  • Cat valoreaza bursa

    In octombrie 2004, firma de consultanta PricewaterhouseCoopers evalua societatea care opereaza singura piata de actiuni din Romania la 16 milioane de euro, pentru ca la sfarsitul anului trecut, valoarea acesteia sa depaseasca 200 de milioane de euro. Pe acest fond, in ultimele doua luni, mai multe societati de brokeraj au scos la vanzare actiuni detinute la BVB.

    Global Valori Mobiliare a scos la vanzare saptamana trecuta un pachet de 63.000 de actiuni ale BVB la pretul de 120 lei/actiune. Pachetul reprezinta 0,83% din capital si evalueaza societatea la circa 260 de milioane de euro. Tot saptamana trecuta, WBS Romania a lansat doua noi oferte de cate 5.000 de actiuni, la preturi de 60 si 65 de lei, care evalueaza principala bursa din Romania la aproximativ 130 mil. euro.

    Ultimele tranzactii incheiate cu actiuni ale BVB s-au realizat in luna martie, cand tot WBS a vandut 1,21% din actiuni pentru 2,6 milioane de euro, evaluand societatea la circa 215 milioane de euro. Potrivit ultimei oferte a WBS, valoarea BVB a scazut in ultimele cinci luni cu pana la 40%, valoare comparabila cu evolutia indicilor bursieri de la inceputul anului. Celelalte oferte indica insa o crestere cu pana la 20%. Care este valoarea adevarata a Bursei de la Bucuresti si cat de relevante sunt tranzactiile cu actiuni ale BVB?

    “Bursa de la Bucuresti nu este o bursa listata, iar, prin urmare, tranzactiile care se fac cu actiunile societatii au o relevanta limitata. Nu putem sa nu observam insa ca sunt si oferte care au tendinta de a arata o valoare scazuta a BVB”, spune Stere Farmache, presedintele si directorul general al operatorului bursier. Privind insa pe pietele externe, majoritatea operatorilor bursieri listati au inregistrat scaderi ale valorii de piata in acest an, in conditiile in care valoarea tranzactiilor s-a redus, odata cu scaderea actiunilor listate pe aceste piete.

    In medie, principalele burse listate din lume au pierdut circa 50% din capitalizare de la inceputul anului. De exemplu, actiunile operatorului bursier german Deutsche Börse au scazut de la inceputul anului cu circa 47%, de la 135 la 72 de euro. In aceste conditii, capitalizarea bursei germane, una dintre cele mai mari din Europa, a scazut la 14,4 miliarde de euro, adica de circa 16 ori profitul net inregistrat in 2007, de 911 milioane de euro.

    Actiunile Bursei din Madrid au scazut in aceeasi perioada la jumatate, de la 46 la 23 de euro, capitalizarea acesteia ajungand la 1,96 miliarde de euro, adica de circa 10 ori profitul net din 2007. Bursa de la Bucuresti a inregistrat anul trecut un profit record de 8,68 milioane de euro. Daca am aplica la acest profit un multiplu de 15 ca in cazul bursei germane, valoarea BVB ar fi in prezent de circa 130 de milioane de euro.

    Aceasta in conditiile in care BVB si-a bugetat pentru acest an un profit brut de 14 milioane de lei (3,9 milioane de euro), cu aproape 60% mai mic decat cel de anul trecut, din cauza scaderii semnificative a valorii tranzactiilor de pe piata de actiuni in primele luni ale anului. Valoarea medie a tranzactiilor zilnice realizate de la inceputul anului este de circa 11 milioane de euro, incluzand in calcul si piata RASDAQ.

    In comparatie, anul trecut se transferau zilnic 21,7 mil. euro. Valoarea companiilor romanesti listate s-a redus de la circa 31,5 mld. euro la sfarsitul lui 2007, la 23,7 mld. euro in prezent. Incercarile Bursei de la Bucuresti de a-si diversifica gama de instrumente oferite investitorilor nu au adus deocamdata rezultatele sperate. BVB a lansat in urma cu aproape un an primele instrumente futures pe indici bursieri, iar de la inceputul anului sunt disponibile si derivate pe actiuni.

    Cu toate acestea, lichiditatea acestor instrumente este extrem de redusa, investitorii locali preferand inca piata de derivate de la Sibiu (Sibex), in timp ce investitorii straini nu sunt foarte activi pe piata in aceasta perioada. Saptamana trecuta au fost listate la Bursa si primele titluri de stat, dupa cativa ani de asteptare, insa intr-o saptamana s-a realizat o singura tranzactie cu titluri de stat.

    Piata obligatiunilor municipale si corporatiste este, de asemenea, putin lichida, oferind putine alternative investitorilor la caderile de pe piata actiunilor. In aceste conditii, Bursa nu are prea multe optiuni pentru pastrarea investitorilor. Numarul de investitori activi la Bursa, dat de numarul conturilor active de cumparare, a scazut in iulie la circa 7.500, in conditiile in care in ianuarie, de exemplu, erau circa 14.000.

    O parte dintre cei aproape 7.000 de investitori care nu au mai cumparat in ultimele luni actiuni s-ar putea intoarce in momentul in care piata isi va reveni, dar nu exista inca un consens in privinta revenirii Bursei. In aceste conditii, atat BVB, dar mai ales societatile de brokeraj se confrunta cu scaderi ale veniturilor. De altfel, unele dintre societatile de brokeraj au ajuns sa se confrunte cu o lipsa acuta de lichiditati, acesta fiind si motivul inmultirii ofertelor de vanzare de actiuni ale BVB in ultima perioada.

    Cele mai multe dintre cele 75 de societati de brokeraj de la Bursa au primit actiuni in 2005, cand BVB a fost transformata din institutie de interes public in societate de actiuni. Ulterior, unele societati de brokeraj si-au vandut actiunile, oferind si persoanelor fizice, majoritatea brokeri, posibilitatea de a intra in actionariatul BVB. Bursa de la Bucuresti a devenit in ultimii ani si o tinta atractiva de preluare pentru operatori bursieri mai mari din Europa.

    In pole position se afla Bursa din Viena, cu care Bursa de la Bucuresti are relatii stranse de colaborare. In plus, reprezentantii Bursei din Viena si-au exprimat interesul pentru piata de la Bucuresti, care ar putea deveni un pol regional pentru austrieci. Principalul cumparator de actiuni ale BVB a fost in ultimul an banca americana de investitii Morgan Stanley, care a ajuns sa detina, direct si indirect, circa 5,4% din capitalul operatorului bursier, devenind unul dintre principalii actionari.

    O preluare a BVB este insa destul de dificila in acest moment, din cauza legislatiei care prevede ca niciun actionar nu poate detine mai mult de 5% din capitalul cu drept de vot al operatorului bursier. In plus, actionariatul Bursei este foarte dispersat, fiind alcatuit din 70 de persoane juridice si 130 de persoane fizice, doar doua societati de brokeraj detinand pachete de peste 2%.

    Reprezentantii Bursei de la Bucuresti iau in calcul si o listare, insa aceasta initiativa a ramas deocamdata la stadiul de intentie. Mult mai hotarata pare sa fie Bursa din Sibiu (Sibex), operatorul principalei pietei de derivate din Romania, care a anuntat ca s-ar putea lista pe propria platforma anul viitor. Bursa din Sibiu nu a renuntat insa nici la ideea unui parteneriat cu un operator strain, dupa ce Bursa din Varsovia a cumparat anul trecut actiuni in cadrul Sibex. Ultimele tranzactii realizate cu actiunile Bursei din Sibiu evalueaza societatea la circa 20 mil. euro, in conditiile in care aceasta a obtinut anul trecut un profit de circa 0,39 mil. euro.

  • Epitaf pentru RASDAQ

    Albalact Alba Iulia (ALBZ) sau Prospectiuni Bucuresti (PRSN), companii percepute in ultimul an ca vedete ale Bursei de Valori Bucuresti, fiind cautate inclusiv de catre investitorii straini, vor fi transferate potrivit deciziei CNVM pe un sistem de tranzactionare ale carui reguli si model de functionare nu sunt inca foarte clare. Cu alte cuvinte, decizia aduce un plus de incertitudine pe o piata de capital care nu reuseste sa iasa din criza care o macina de aproape un an.

    “Aceasta retrogradare aduce grave prejudicii investitorilor, Bursei de Valori Bucuresti, brokerilor, fondurilor de investitii si in general pietei de capital din Romania”, sustine Asociatia Brokerilor. O pozitie similara a fost exprimata si de Asociatia Investitorilor pe Piata de Capital, care considera ca “transformarea RASDAQ intr-un sistem alternativ de tranzactionare ar afecta puternic imaginea intregii piete de capital din Romania, fapt cu atat mai grav cu cat el s-ar produce in contextul crizei financiare mondiale”.

    Reprezentantii CNVM sustin insa ca decizia Comisiei nu schimba cu nimic situatia de pana acum. “Nu se intampla nimic in ceea ce priveste conditiile de transparenta sau cu regulile de delistare, care raman aceleasi ca si pana acum”, spune Radu Toia, director general al directiei de autorizare si reglementare din cadrul CNVM. Brokerii spun insa ca aceasta transformare ar crea confuzie, intrucat cei care au investit in actiuni “pe o piata organizata si reglementata” s-ar regasi in postura de actionari la societati de pe o piata nereglementata, ceea ce ar conduce la pierderea increderii in piata de capital romaneasca.

    “Nu exista prevederi in legea pietei de capital pentru sistemele alternative de tranzactionare in ceea ce priveste ofertele publice, obligatiile emitentilor (rapoarte periodice, rapoarte curente), obligatiile de raportare ale persoanelor ce detin anumite pozitii in cadrul societatii, alegerea membrilor consiliului de adminstratie prin metoda votului cumulativ sau raportari ale tranzactiilor realizate de persoane initiate”, sustin reprezentantii Asociatiei Brokerilor. In plus, organismele de plasament colectiv care detin actiuni ale societatilor de pe RASDAQ s-ar afla in situatia de a fi incalcat prevederile legii care restrictioneaza investitiile fondurilor exclusiv in valori mobiliare admise pe o piata reglementata, iar decizia acestora de a vinde actiunile ar exercita o mare presiune asupra preturilor de piata, conducand la prabusirea acestora, afectand emitentii si pe ceilalti actionari.

    Perceptia asupra acestei piete a fost inca de la inceput neclara, nefiind cert daca este vorba de o piata reglementata sau nu. Cu toate acestea, in primii ani de functionare, Bursa RASDAQ a fost chiar mai mare decat Bursa de Valori Bucuresti din punctul de vedere al valorii tranzactiilor, pe aceasta piata fiind listate companii importante la nivel national, cum ar fi combinatul siderurgic Sidex Galati (actualmenle Arcelor Mittal Galati) sau producatorii de ciment Lafarge Romcim si Romcif Fieni.

    Piata RASDAQ a fost lansata la 26 octombrie 1996, ca rezultat al necesitatii unui cadru institutional si tehnic pentru tranzactionarea tuturor actiunilor distribuite in cadrul Programului de Privatizare in Masa. Piata a fost creata dupa modelul celebrei Burse Electronice NASDAQ de la New York, in urma unui Memorandum semnat in 1994 de catre guvernele Romaniei si SUA. Acronimul RASDAQ provine de la: Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotation.

    La inceput, Bursa Electronica RASDAQ nu a functionat ca o piata reglementata, cel putin dupa modul in care este defi nita in prezent o piata reglementata, fiind un sistem unde erau tranzactionate actiunile catorva mii de companii in cadrul carora Guvernul distribuise actiuni in cadrul Programului de Privatizare in Masa. Cea mai mare parte a acestor companii nu intrunesc nici acum criteriile de listare pe o piata reglementata. Pe parcurs, insa, Bursa RASDAQ si-a creat propriile reguli, iar companiile listate pe aceasta piata au inceput sa fie diferentiate, unele dintre ele ajungand sa respecte aceleasi reguli care se aplica si in cazul companiilor listate la Bursa de Valori.

    De exemplu, in octombrie 2002, au fost create primele categorii de excelenta (Categoria I si Categoria a II-a), unde companiile erau admise pe baza unor criterii legate de capital social, cifra de afaceri, profit si dispersia actionariatului. Cu toate acestea, statutul RASDAQ a ramas multa vreme neclar, unii numind-o piata extrabursiera, spre nemultumirea brokerilor si a reprezentantilor pietei. RASDAQ a ajuns chiar subiect de gluma dupa ce cantareata de muzica populara Irina Loghin, pe atunci deputat, intrebata ce parere are de fraudele de pe aceasta piata, a raspuns: “Daca a furat, sa mearga si RASDAQ la puscarie”.

    La 1 decembrie 2005, Bursa Electronica RASDAQ a fuzionat cu Bursa de Valori Bucuresti, devenind o componenta a BVB. Procesul de restructurare a pietei RASDAQ a continuat, companiile fiind impartite pe doua segmente: primul cuprinde companiile lichide, care au fost introduse la tranzactionare pe sistemul Bursei de Valori Bucuresti (RGBS) si care trebuie sa respecte reguli de raportare similare celor de pe Bursa, iar al doilea segment, similar unei piete nereglementate, cuprinde companiile nelichide, care se tranzactioneaza pe un sistem alternativ (XMBS).

    In momentul realizarii acestei delimitari, in 2006, reprezentantii Bursei de Valori Bucuresti sustineau ca acesta este un prim pas pentru promovarea celor mai importante companii de pe RASDAQ intr-o categorie a BVB, urmand ca restul de companii sa fie tranzactionate pe un sistem alternativ de tranzactionare (ATS) operat de BVB. In noiembrie 2007, Consiliul Bursei a inaintat catre CNVM un proiect prin care propunea aducerea la cota Bursei a circa 400 de companii listate pe RASDAQ.

    CNVM a ignorat insa propunerea BVB, hotarand ca toate companiile de pe RASDAQ sa fie transferate pe sistemul alternativ de tranzactionare. Din punct de vedere practic, insa, multe companii de pe RASDAQ au fost percepute in ultimii ani ca apartinand unei piete reglementate, respectand cerinte de raportare similare celor de la Bursa. In schimb, aceste companii s-au bucurat de o atentie ridicata din partea investitorilor, reusind sa atraga in actionariat fonduri de investitii puternice si sa obtina finatari importante prin intermediul majorarilor de capital.

    Retrogradarea lor in acest moment, chiar si formal, pe o piata nereglementata ar fi o lovitura de imagine. Cat de receptivi vor fi reprezentantii CNVM la protestele tuturor jucatorilor din piata pe care o supravegheaza ramane de vazut. Un lucru este cert: Comisia a reusit prin aceasta decizie controversata sa starneasca inca un scandal pe o piata care are nevoie de liniste si stiri pozitive ca sa iasa din criza.

  • Cum s-a rupt BVB de realitate

    Scaderea de peste 50% a Bursei in ultimul an ar fi echivalenta, teoretic, cu o recesiune severa a economiei nationale si cu dezechilibre grave. Pe pietele dezvoltate, intrarea bursei pe un trend “bear”, adica o scadere cu 20% fata de maxime, indica o incetinire economica. Piata americana, cea mai lovita criza, a pierdut abia 20% fata de maximele din octombrie anul trecut. In Romania, “ursul” s-a transformat in ultimele luni intr-un monstru cu trei capete care seamana panica in randul investitorilor.

    Situatia economica este insa departe de a fi atat de neagra cum o arata evolutia Bursei. E drept, nu e nici atat de roz cum s-ar putea deduce din cresterea economica de 8% din primul trimestru. Inflatia e in crestere, deficitul de cont curent la fel, piata imobiliara se corecteaza, dar totusi salariile cresc, bancile continua sa dea credite, iar companiile de la Bursa raporteaza in continuare rezultate in crestere. De unde atunci aceasta discrepanta?

    O explicatie ar fi ca, spre deosebire de pietele dezvoltate unde unele actiuni cresc chiar si pe timp de criza, daca au rezultate bune, in Romania daca piata scade, atunci scad toate companiile listate. Brokerii dau vina pe fondurile straine, care, spun ei, vand sau cumpara tara si nu un sector sau altul. Altii arata cu degetul investitorii locali needu cati si indisciplinati, care se sperie cand piata scade si vand pe sentiment, vand tot.

    Poate ca ambele explicatii sunt valabile, dar cine ar trebui sa-i educe pe investitorii locali si mai ales cum s-ar putea ajunge la investitori sofisticati, daca cei cativa care mai sunt acum pe Bursa o parasesc speriati? Lectia pierderilor a fost dureroasa. Exista probabil investitori care au cumparat in urma cu un an si au vandut saptamana trecuta, pe minime. Chiar daca instinctul ar trebui sa-ti spuna sa ramai in piata, asa cum fac cuponarii.

    Daca exista intr-adevar investitori pe termen lung in Romania, acestia sunt cei 9 milioane de cuponari care s-au inghesuit sa vanda anul trecut, cat piata a fost sus, iar acum, cand nimeni nu mai vorbeste de cresteri la Bursa, stau si-asteapta vremuri mai bune. Totusi, nu investitorii sunt de vina.

    Problema pietei de capital de la Bucuresti este mai degraba una de imagine. In ultimii ani, Bursa a fost neglijata de politicieni si oamenii de stat, care au avut alte preocupari mai importante, cum ar fi marirea pensiilor, decat dezvoltarea uneia dintre verigile cheie ale economiei. Listarile mari care au fost promise, cum ar fi Fondul Proprietatea, Nuclearelectrica, Hidroelectrica, Romgaz, sunt amanate de la un an la altul, indiferent cine este la guvernare. A aparut in schimb impozit pe castigurile la Bursa.

    In SUA, caderea pietei de capital a starnit o reactie la fel de puternica precum criza ipotecara. De la sefii celor mai importante institutii ale economiei americane, Fed, Securities and Exchange Comission (SEC), Trezoreria si pana la presedintele Bush s-au asezat la masa pentru a cauta solutii ca sa opreasca scaderile de pe piata de capital. Ca sunt eficiente sau nu pana la urma conteaza mai putin, atat timp cat transmiti un mesaj investitorilor ca le intelegi problemele si incerci sa le rezolvi.

    In schimb, niciun politician roman nu a vorbit in ultimul an de scaderile de la Bursa. In fond, cat de interesant poate fi ca vreo 20-30.000 de romani isi pierd banii “jucand” la Bursa cand exista cateva milioane de pensionari care asteapta un punct mai mare la pensie? Pe de alta parte, nici macar cei direct implicati, CNVM si brokerii, nu par foarte preocupati sa gaseasca o solutie, ci prefera sa se atace de cate ori au ocazia.

    Brokerii arata cu degetul la salariile umflate de la CNVM sustinute de comisioanele incasate de la oricine vrea sa cumpere actiuni la Bursa, in timp ce autoritatea de supraveghere a pietei de capital spune ca degeaba reduce comisionul, deoarece banii merg in profiturile societatilor de brokeraj si nu la investitori.

    Probabil ca ambele parti au dreptate, dar un lucru e cert: un comision de 1% pentru cineva care a pierdut deja 50% inseamna un investitor pierdut. Nici investitorii straini nu au motive sa se intoarca prea curand in piata, atat timp cat formalitatile raman greoaie, iar instrumentele sunt putine si insuficient de lichide. Poate ca aceste aspecte contau mai putin cand piata crestea si toata lumea avea de castigat. Daca Bursa e cartea de vizita a economiei, atunci sa nu ne asteptam sa se imbulzeasca investitorii straini cand le-o intindem rupta si murdara.

  • Scapa cine poate!

    Stirile negative de pe pietele straine care au adus din nou pesimismul in piata, panica si lipsa de experienta a micilor investitori locali au culminat saptamana trecuta cu doua zile in care Bursa a pierdut aproape 10%.  Volatilitatea a atins cote maxime pe piata de la Bucuresti, fiind aproape imposibil de prognozat in ce directie o va lua in continuare. Majoritatea brokerilor mizeaza pe o revenire si spera ca prin scaderile de saptamana trecuta s-a atins "fundul gropii". La fel s-a intamplat insa si in aprilie si, dupa o scurta revenire in mai, Bursa si-a reluat caderea si mai puternic.

    Desi trendul de scadere de la Bursa tine deja de un an, interval in care indicii bursieri au pierdut circa 50% fata de maximele de anul trecut, nu se intrevede o schimbare semnificativa atat timp cat din SUA continua sa vina stiri privind falimentele unor banci. Ba mai mult, criza pare sa se fi extins destul de puternic si dincoace de ocean, Spania fiind zdruncinata de prabusirea unor giganti imobiliari.

    Pusi in fata acestui scenariu sumbru, jucatorii la Bursa au de ales intre a-si scoate banii din piata si a se refugia in plasamente mai sigure sau a se transforma in investitori pe termen lung, dispusi sa-si imobilizeze investitiile pe o perioada de cativa ani. Ultimele zile arata insa ca majoritatea au ales prima varianta, motto-ul fiind "scapa cine poate".

    "Cei care au vandut in ultima perioada au fost micii investitori. Fondurile straine nu intra la vanzare cand piata este dominata de panica", sustine Octavian Dragolea, directorul sucursalei din Bucuresti a societatii de brokeraj IFB Finwest din Arad.

    Pentru majoritatea investitorilor locali aceasta este prima criza mare cu care se confrunta, reactia lor fiind emotionala. Probabil ca mai exista inca destui investitori care au intrat in piata chiar in urma cu un an, purtati de val, cand piata era pe maxime. Cei care au asteptat pana acum o revenire a pietei au pierdut deja peste 50% din bani. Pierderea e insa virtuala atat timp cat investitorii pastreaza actiunile in portofoliu. Cei mai multi isi pierd insa rabdarea si transforma pierderea virtuala intr-o pierdere reala, iar dupa o astfel de experienta probabil nu se vor mai apropia o buna perioada de piata de capital.

    "In momentul de fata este multa disperare in piata. Evolutia Bursei nu are legatura cu nimic, nu este justificata economic, ci merge doar pe baza impulsurilor si a fricii. Este prima criza mare cu care ne confruntam si din pacate nu stim cum sa reactionam in astfel de situatii", descrie situatia de la Bursa Octavian Molnar, directorul general adjunct al IFB Finwest.

    Statisticile indica o schimbare radicala a perceptiei investitorilor de la Bursa fata de vara anului trecut. Atunci, indicele BET inregistra intr-o luna si jumatate (1 iunie – 17 iulie) 23 de sedinte de crestere din 32, castigand circa 30%. In aceeasi perioada a acestui an, BET a inregistrat scaderi in 23 de sedinte din 32 si a pierdut 30%.

    "Morala acestor scaderi este ca pe Bursa se investesc bani disponibili pe termen lung. Nu trebuie sa intri in nebunia celorlalti, ci sa fii rational si sa iti bazezi strategia de investitii pe analiza fundamentala – acestea ar fi invatamintele pe care le pot trage investitorii", sustine Nicolae Pascu, presedintele STK Financial, firma care administreaza fondul de investitii STK Emergent.

    Panica unora este un moment bun de facut bani pentru altii, scaderile din ultima perioada ducand cele mai lichide actiuni din piata la minimele ultimelor doi ani, nivel la care nimeni nu isi imagina sa le mai vada in urma cu un an. Daca in cazul societatilor din sectorul financiar scaderile sunt justificate de criza in care se afla sectorul financiar la nivel mondial, exista si companii care au scazut la Bursa fara niciun fel de motivatie fundamentala.

    Actiunile companiei de transport al energiei electrice Transelectrica (TEL) au atins saptamana trecuta un minim istoric, coborand sub pragul de 20 de lei, pentru prima data de la listarea companiei in august 2006. Scaderea vine in contextul in care compania a raportat un profit net de 82 de milioane de lei, de doua ori mai mare decat in perioada similara a anului trecut.
    Actiunile celeilalte companii din sectorul utilitatilor, Transgaz Medias (TGN), au scazut sub pretul din oferta publica initiala derulata la sfarsitul anului trecut. In oferta Transgaz s-a inregistrat cea mai mare cerere de actiuni din istoria Bursei de la Bucuresti, in conditiile in care investitorii au subscris actiuni in valoare de 1,8 mld. euro, de 28 de ori valoarea ofertei.

    Cel mai mult au suferit insa actiunile companiilor care au derulat in acest an majorari de capital, cum sunt Broker Cluj (BRK) sau Banca Transilvania (TLV). Cei doi emitenti au crescut cu ajutorul pietei de capital, finantandu-se in fiecare an de la listare prin majorari de capital. In ultimul an, insa, perceptia investitorilor fata de aceste operatiuni s-a schimbat radical, multi investitori evitand companiile care ofera actiuni "gratuite".

    Actiunile Bancii Transilvania au pierdut circa 30% de la inceputul lunii iunie, in ciuda profitului cu 40% mai mare raportat pe primul semestru. "In momentul de fata actiunile sunt foarte ieftine, insa si riscurile si incertitudinea sunt foarte mari. Pentru cei care doresc o investitie pe termen lung si foarte lung, de exemplu pentru 10 ani, este un moment bun de cumparare. Din pacate nu avem multi investitori pe termen lung, ci doar investitori locali pe termen scurt si cateva fonduri straine care fac plasamente pe termen mediu", spune Razvan Pasol, presedintele Intercapital Invest.

    Exemplul este ipotetic si probabil ca pietei nu-i va trebui 10 ani sa-si revina. Un lucru este insa sigur: investitorii trebuie sa invete ca este nevoie si de rabdare ca sa castigi bani la Bursa. Daca nu, scapa cine poate

  • Card cu parfum de femeie








    La Caixa General de Depositos, cea mai mare institutie financiara portugheza, lansa in urma cu cateva saptamani pe piata de origine un pachet special de carduri . Alcatuit dintr-un clasic card de debit, o linie de credit optionala, o solutie de internet banking si o asigurare de viata, acest pachet include insa si un minicard de credit, mai mic cu cativa centimetri decat unul obisnuit. Minicardul ar trebui sa fie mai ales pe placul femeilor, aprecia Mariceau Anjos, deputy manager al departamentului de carduri, pentru ca lor le e adresat. Folosirea oricarui card din acest pachet aduce posesorului si un castig imediat: de cate ori le foloseste pentru cumparaturi, acesta primeste inapoi pana la 5% din valoarea achizitiei.




     

    Contrar aparentei, lansarea unui asemenea card pentru femei nu este un moft – in primul rand pentru ca “80% din cheltuielile unei familii sunt administrate de femei”, dupa cum spune Jorn Lambert, group head consumer & commercial products al MasterCard Europe, “si este cat se poate de logic sa ai in vedere o astfel de segmentare a clientelei”. Pe pietele mature, asa cum este si cea a Portugaliei, care are dupa spusele lui Lambert una dintre cele mai dezvoltate infrastructuri de carduri si un grad mare de concurenta, crearea de produse pentru fiecare categorie de clienti este un efort care dureaza de ceva vreme. In Romania, putine sunt inca bancile care au gandit carduri speciale pentru o categorie sau alta de clienti; pana una-alta, la noi batalia se da inca prin arme destul de simple, in special pentru promovarea cardurilor de credit, dar si pentru a-i deturna pe consumatori de la bancomate spre platile cu cardul la comercianti. In toata tara sunt active in jur de 11 milioane de carduri, potrivit estimarilor facute de bancheri, mai putin decat are in portofoliu o singura banca turceasca (Garanti Bank, cu un total de peste 11,5 milioane) si de aproape cinci ori mai putine decat in Franta, unde sunt active circa 53 de milioane de carduri bancare.

     

    Bancherii portughezi nu sunt insa primii care au gandit un card pentru femei. Sub licenta MasterCard au mai fost emise carduri speciale pentru femei si in    Singapore, dar si pe continentul european, in Franta – piete unde concurenta indeamna la solutii inedite. In Franta, unde sunt circa 16 milioane de femei cu varsta intre 20 si 40 de ani, acest tip de card a fost lansat de BRED Banque Populaire la finele anului trecut. Un (alt) moft? “Anticipam ca se vor emite circa 20.000 de carduri standard si 5.000 in varianta Gold in 2008”, spune Jorn Lambert intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin in cadrul unei conferinte organizate de MasterCard in Portugalia pe tema noilor oportunitati de business de pe piata cardurilor. “Aceasta cifra a fost insa depasita insa din luna februarie, adica la mai putin de trei luni de la lansare.”

     

    In 20 de saptamani de la lansare, banca a emis 22.400 de carduri standard si, in doar cinci saptamani de vanzare, mai bine de 1.500 de carduri Gold, adauga Frederic Maserati, daily banking manager al BRED. Cardul de afinitate, asa cum se numeste produsul, le-a atras pe frantuzoaice printr-o combinatie de caracteristici gandite special pentru femei: o solutie de a scapa de maruntisul din poseta atunci cand merg la cumparaturi, dublata insa de posibilitatea de a obtine reduceri atunci cand platesc cu cardul, la anumite magazine. Cardul de afinitate este un produs pentru categorii de clienti bine delimitate, cum ar fi de exemplu asociatiile profesionale, cluburile sportive sau organizatiile non-profit. In Romania sunt inca putine programe de acest fel; spre exemplu, MKB Romexterra Bank a lansat carduri de afinitate in colaborare cu Federatia Sindicatelor Libere si Independente din Petrom, cu Sindicatul National al Functionarilor Publici si Colegiul National al Asistentilor Sociali din Romania, iar Emporiki Bank a emis un astfel de card cu clubul sportiv Dinamo. Banca Carpatica are un card pentru membrii Automobil Clubul Roman (ACR), iar OTP Bank a emis unul pentru suporterii echipei de hochei din Miercurea-Ciuc. Totusi, numarul cardurilor de afinitate pe piata romaneasca este inca foarte mic, nedepasind in total cateva sute de mii, prin comparatie cu cele peste 33 de milioane de carduri co-branded si de afinitate emise in Europa in 2007 doar sub sigla MasterCard.

     

    Explicatia acestei diferente uriase nici nu e, de altfel, greu de gasit; nevoia de diferentiere ca demers de marketing, prin produse speciale (fie ca sunt carduri cu design special sau cu tehnologii de ultima ora, cum sunt cardurile contactless). Chiar si asa, potentialul pe piata europeana a cardurilor este inca enorm, puncta in aceeasi conferinta de la Lisabona Javier Perez, presedintele MasterCard Europa. Un european obisnuit are in portofel mai putin de doua carduri (doar in Marea Britanie numarul e in jur de cinci), in timp ce un american mediu are peste opt carduri. In Franta, adauga reprezentantul BRED, Frederic Maserati, numarul este si mai mic: 72% dintre francezii cu varsta de peste 26 de ani detin un singur card bancar.

     

    In aceste conditii, numarul cardurilor nou emise a crescut la nivel european cu circa 20% in primul trimestru din 2008 comparativ cu aceeasi perioada a anului precedent, spune Jorn Lambert de la MasterCard Europe (referindu-se doar la cifrele care privesc compania sa, alaturi de care o cota importanta o are insa si furnizorul concurent de carduri, Visa). In acelasi interval, cheltuielile realizate cu cardurile la punctele de vanzare au crescut cu aproximativ 18%, ritm despre care Lambert spune ca este cel mai ridicat din ultimii cinci ani.

     

    In materie de utilizare a cardurilor la comercianti, potentialul de crestere este de asemenea enorm, declara pentru BUSINESS Magazin Colin Wright, group head, merchants and acceptance la MasterCard Europe. La nivel paneuropean, potentialul este de 5,7 mii mld. euro, constand in totalul activitatii de retail care se realizeaza prin diferite mijloace de plata – numerar, cec, carduri etc., estimeaza Wright. “Din acest potential, noi, Mastercard, avem doar 9%.” Pentru Mastercard, piata celor 51 de tari europene este organizata in trei zone, respectiv zona unica de plati euro, pietele dezvoltate (Marea Britanie, Irlanda si tarile nordice) si pietele aflate in dezvoltare. Dupa Wright, “lucrurile devin cu adevarat interesante in pietele emergente”, asa cum este si cea romaneasca. In regiune, pene­trarea cardurilor e de circa 5%, dar ritmul de crestere a businessului e de 35-40%.

     

    In zona tarilor dezvoltate, acceptarea de carduri de credit si debit la comercianti este de circa 16%, urmarea fireasca fiind introducerea unor forme mai sofisticate de plata, precum PayPass. In fine, in zona unica de plati euro, o regiune ce reprezinta circa 60% din intreg businessul, procentul mediu scade la 9%, insa gradul de dezvoltare este foarte diferit de la tara la tara. “Acestea sunt pietele in care se creeaza tendintele, modelele pe care mai apoi le urmeaza si celelalte”, spune directorul de la MasterCard, adaugand despre ceea ce ar putea fi numit, din unghiul lui, un avantaj al tarilor emergente: “In aceste regiuni se pot sari multe etape; nu mai este nevoie sa incepi cu tehnologii de baza, nu mai este nevoie sa faci incercari; dimpotriva, aici putem deja sa facem lucruri pe care nici macar nu le-am incercat in tarile dezvoltate”.




  • Vara nu e pentru vacanta




    Exista in ultima vreme cateva lucruri la care ar trebui sa fim atenti, dar cu siguranta piata romaneasca e pentru investitori o oportunitate cum arar mai gasesti in Europa, spune Ronald Malak, CEO al GE Money Romania, combatand ideea, ades vehiculata in ultima vreme, ca avantul puternic al economiei ar ridica pericole imediate. E adevarat, admite el, dezechilibrele macroeconomice (deficitul de cont curent si inflatia care au urcat vertiginos) trebuie tratate cu atentie, iar vartejul care a cuprins piata imobiliara in ultimii ani se va sfarsi cu o “usoara corectie” si temperare a cererii, insa pe talerul celalalt al balantei cu care cantareste Malak situatia actuala sta potentialul imens de afaceri care se pot face inca in Romania.


     

    Argumentele lui tin de statisticile brute ce arata ca in Romania gradul de intermediere financiara e inca la coada Europei (desi, cu 40% din PIB in 2007, s-a apropiat de zona de normalitate, dupa cum aprecia recent guvernatorul BNR, Mugur Isarescu) si ca atare are inca mult de unde sa creasca. Vorbind strict despre piata companiilor financiare nebancare, statisticile arata insa un pic diferit: in Romania, finantarile intermediate de aceste companii au reprezentat anul trecut in jur de 13% din totalul creditelor, cu un total de aproape 6,5 mld. euro, potrivit raportului asupra stabilitatii financiare publicat de BNR. Pentru comparatie, in Ungaria, companiile financiare au reprezentat circa 13-15% din piata totala a creditului in perioada 2003-2007 (cu 13,6% la sfarsitul anului trecut), potrivit unui raport al autoritatii de supraveghere.

     

    Revenind la piata romaneasca, ritmul de crestere a afacerii pe care o conduce este un alt argument pentru Ronald Malak. Chiar daca dimensiunea afacerii pe care o detin americanii de la GE Money in Romania nu se poate compara cu cele din tari precum Polonia, Cehia sau Ungaria, “ritmul de crestere din Romania este printre cele mai ridicate din grup”, spune el. Anul trecut, cresterea a fost de circa 65%, iar in primele cinci luni ale lui 2008, volumul de credite acordate de cele trei companii cumparate de americani in 2006 – Domenia Credit, Ralfi INF si Motoractive Leasing – s-a majorat cu 57% fata de aceeasi perioada a anului precedent, ajungand la 150 mil. euro.

     

    De luna trecuta, cele trei companii specializate in acordarea de credite ipotecare, de consum si servicii de leasing au intrat oficial sub umbrela americanilor, dupa ce intentia de rebranding a fost anuntata de anul trecut. “Am preferat sa definitivam integrarea interna si conceptele pe care vrem sa le comunicam clientilor”, justifica Malak intarzierea procesului. Rebrandingul, in care americanii investesc circa 2,5 mil. dolari (1,6 mil. euro), ar trebui sa le aduca “mai multa unitate in fata clientilor, un lucru care te ajuta enorm”, spune CEO al GE Money. Concret, unul dintre castigurile urmarite ar fi cresterea numarului de produse vandute per client – in conditiile in care acum cei 350.000 de clienti sunt inzestrati cu circa 1,5 produse (raportat la portofoliu consolidat al celor trei businessuri GE Money din Romania). “Aici este o oportunitate imensa de business”, spune Malak, declarand dezvoltarea vanzarilor incrucisate intre cele trei linii de business drept punct principal in strategie.

     

    In plus, in urmatorii ani, compania isi propune sa ajunga la circa jumatate de milion de clienti, cam cat are o banca de dimensiuni mai mici. De altfel, pe termen lung, strategia pe care au declarat-o americanii chiar de la intrarea in Romania vizeaza exact acest business de banca universala, asa cum au de altfel in majoritatea pietelor pe care sunt prezenti. De notat este si parteneriatul cu turcii de la Dogus, prin care fiecare parte detine 25,5% din actiunile GarantiBank, banca prezenta si pe piata romaneasca. O fuziune ar fi deci foarte probabila intre business-urile din Romania la un moment dat, dupa cum nota recent Tolga Iskir, senior vice president, marketing & sales al Garanti Payment Systems, intr-un interviu acordat in exclusivitate BUSINESS Magazin.

     

    Revenind insa la tabloul de ansamblu, mai este un argument ce sustine ideea ca piata romaneasca este, in pofida dificultatilor pe care le parcurge pe moment, cat se poate de profitabila: efervescenta fara precedent a noilor intrari de companii straine, cu precadere detinuti de grupuri mari internationale. Cu putina vreme in urma, banca olandeza ABN Amro Bank si fondurile de investitii americane Old Lane si Rubikon Partners au infiintat Verida Credit, o companie in domeniul finantarilor ipotecare. Compania isi propune sa acorde imprumuturi de 100 de milioane de euro pana la finele anului viitor si sa ajunga la un volum dublu pana in 2011. Dorian Klein, presedintele Verida, estimeaza ca anul acesta ritmul de crestere a creditelor ipotecare va fi de circa 50-60%, in scadere de la 70% de anul trecut, cand a ajuns la un sold de 4 mld. euro. Piata financiara din Romania continua sa fie foarte atractiva si in viziunea lui Klein, in conditiile in care dorinta consumatorilor de a-si cumpara o casa hraneste afacerile companiilor finantatoare. Iar tendinta de crestere se va pastra, crede presedintele Verida, si in urmatorii sapte-zece ani.

     

    Si pe piata serviciilor de leasing (de altfel, cel mai mare segment din activitatea institutiilor financiare nebancare) e agitatie. Francezii de la BNP Paribas Lease Group au anuntat saptamana trecuta ca vin si ei pe piata romaneasca, urmand sa ofere servicii in zona de leasing de echipamente si solutii de inchiriere. Nu este primul lor pas in Romania; au intrat inca din 2005, cand Cetelem, filiala lor specializata in credite de consum, a cumparat Credisson International. Acum, Cetelem este lider pe piata creditelor de consum din Romania, cu o cota de piata pe care o estimeaza la circa 20%. Francezii mai sunt insa prezenti aici si prin firmele Arval, pe piata inchirierii pe termen lung si a managementului flotelor auto, respectiv Cardif, pe piata asigurarilor. “Companiile de leasing au avut mult de castigat aici, in special in transporturi, agricultura, constructii si infrastructura, unde solutiile de finantare sprijina nevoia in crestere de echipamente profesionale”, se spune intr-un comunicat al companiei.

  • Paradoxul romanesc












    Piata de actiuni de la Bucuresti a suferit cel mai mult de pe urma crizei financiare internationale, cazand in dizgratia fondurilor straine de investitii, desi economia romaneasca ramane una dintre cele mai dinamice din Uniunea Europeana. Astfel, din una dintre cele mai scumpe piete din Europa, Bursa de la Bucuresti a ajuns una dintre cele mai ieftine.

     

    La preturile actuale, analistii BCR sunt de parere ca Bursa are un potential de crestere cel putin egal cu cel al pietelor din regiune, considerand ca nivelul PIB pe cap de locuitor al Romaniei, care reprezinta doar 41% din media la nivelul celor 27 de tari europene, arata potentialul de crestere pe termen lung al companiilor autohtone intr-un mediu economic stabil, potrivit unui raport publicat saptamana trecuta.

     

    Multe dintre actiunile lichide au ajuns la niveluri de pret similare celor din 2006, cand Romania doar aspira sa devina membru in Uniunea Europeana.

     

    Chiar si asa, majoritatea analistilor nu vad inca semne de revenire a pietei, din cauza perceptiei negative care persista pe pietele externe si care tine deocamdata investitorii straini departe de pietele mai riscante, cum este cea romaneasca.

     

    “Ma tem ca este foarte posibil ca scaderile sa continue. Ca evolutia nu are un fundament este foarte adevarat. Cred ca pana la sfarsitul anului indicatorii macro se vor imbunatati, cei legati de deficitul de cont curent si inflatie, care tot ne-au fost imputati”, spune Ioana Vladila, directorul general al EFG Eurobank Securities, societatea de brokeraj a grupului grec Eurobank – actionarul majoritar al Bancpost.

     

    “Suntem foarte jos cu evaluarile. Nu sunt asteptari negativiste legate de Romania, nici la nivel macro lumea nu mai este la fel de ingrijorata. Scaderile sunt pur si simplu legate de conjunctura generala”, continua ea.

    Economia romaneasca a crescut in primul trimestru cu 8,2%, a doua crestere din Uniunea Europeana dupa cea a Sloveniei. Asteptarile pentru acest an sunt de asemenea ridicate, in conditiile in care se asteapta si un an agricol bun, care sa sustina un avans puternic.

     

    Analistii spun insa ca economia da semne tot mai evidente de supraincalzire: inflatie in crestere, amplificarea deficitului de cont curent. Rata inflatiei a urcat la sfarsitul lunii mai la 8,5%, unul dintre cele mai mari niveluri din Uniunea Europeana dupa tarile baltice. De altfel, cele trei state baltice, Estonia, Letonia si Lituania sunt aduse des in discutie ca exemplu negativ pentru ceea ce s-ar putea intampla cu economia romaneasca.

     

    Totusi, Romania nu este singura tara care se confrunta cu o crestere rapida a inflatiei. Majoritatea tarilor vest-europene sunt din ce in ce mai expuse presiunilor inflationiste, in timp ce rata inflatiei in zona euro a ajuns la 4%. Atat Banca Centrala Europeana, cat si Banca Nationala a Romaniei au luat masuri de crestere a dobanzilor, dar efectul este mult mai vizibil pe pietele dezvoltate, care se confrunta acum cu o incetinire economica vizibila. Unele, cum ar fi Spania sau Marea Britanie, dau deja primele semne de recesiune.

     

    Si atunci, de ce fug investitorii de Bursa de la Bucuresti, unde ar trebui sa gaseasca un suport mai mare in cresterea economica si in performantele companiilor? De ce scad bancile romanesti, care raporteaza profituri record, la fel de mult precum cele din Marea Britanie sau Germania?

     

    Actiunile Deutsche Bank au pierdut circa 40% de la inceputul anului, in conditiile in care cea mai mare banca germana a pierdut 131 de milioane de euro in primul trimestru. Titlurile Bancii Transilvania au scazut cu peste 35%, in ciuda faptului ca aceasta a raportat un profit net de 30 de milioane de euro la sase luni, in crestere cu 40% fata de perioada similara a anului trecut.

     

    “Cifrele macro sunt mai mult bune decat proaste. Inflatia si deficitul de cont curent sunt in linie cu estimarile, ceea ce este un lucru bun. Exista insa unele vulnerabilitati, pe care investitorii straini le supraliciteaza. Fondurile de investitii straine, care au probleme mari pe pietele lor, nu mai vin cu bani pe pietele mici, unde riscurile sunt considerate mai mari”, explica Adriana Marin, directorul departamentului de analiza al UniCredit CA-IB Securities.

  • Bancile sunt in epoca de piatra

    "Daca ai duce o banca romaneasca in Spania si ai pune-o sa faca afaceri acolo, mai mult de jumatate de an n-ar supravietui si ar da faliment", spune Pardo, partener in departamentul de audit al Deloitte pentru regiunea balcanica, venit in Romania in urma cu aproape doi ani.

    Dupa el, bancile romanesti, fie ca au capital autohton sau strain, nu sunt competitive, "sistemul este de-a dreptul preistoric", iar lucrurile nu au cum sa se schimbe in bine atata vreme cat clientii intra in banca si cumpara indiferent de modul in care sunt tratati sau de costurile "exagerate" impuse de bancheri pentru un serviciu cat de banal.

    Comisioanele imense – "furt pe fata in unele situatii", apreciaza spaniolul, dand ca exemplu costul impus de unii bancheri la extragerea sau depunerea de numerar din contul personal – "pe mine m-au facut sa nici nu-mi deschid un cont aici".

    Problemele ridicate de partenerul Deloitte cand vorbeste despre sistemul bancar – costuri ascunse la credite, comisioane cu nume inventive sau vanzarea de produse pe care clientii nu le inteleg in totalitate – sunt cunoscute si mediatizate aici de mult, insa rar se intampla sa fie comentate atat de deschis de vreun consultant, cu atat mai mult de unul strain.

    "Este adevarat ca sunt jucatori in piata romaneasca ce practica un sistem de comisionare mai putin transparent si destul de greu de inteles", recunoaste Gabi Cretu, director pentru canale de distributie la OTP Bank Romania, "insa acest lucru nu transforma automat sistemul intr-unul necompetitiv". In comparatie cu multe dintre tarile pe care le luam ca model, adauga bancherul de la OTP Bank Romania, ce are o experienta de peste sapte ani in sistem, serviciile din sistemul bancar romanesc au ajuns sa fie chiar mai bune.

    Explicatiile sunt simple, sustine Cretu. Pe de o parte, "salariile in sistemul bancar sunt mari, ceea ce a dus la o orientare a oamenilor de calitate catre acest domeniu" – lucru care nu se intampla intotdeauna in Occident; pe de alta parte, competitia dintre banci in Romania e mult mai mare decat in Vest, ceea ce face ca bancile sa fie dispuse sa reduca marja de profit ca sa castige cota de piata – "deci, rezumand, avem totusi calitate la un pret mic".

    Opinia bancherului roman e contrazisa insa de Santiago Pardo Jimenez, care considera ca "apetitul foarte ridicat al romanilor pentru credite nu i-a pus pana acum pe bancheri intr-o situatie de reala concurenta". Mai mult, spaniolul apreciaza ca aceasta problema e valabila si pentru alte sectoare, fiindca atata vreme cat cererea e mare, sustinuta si de boom-ul creditarii, iar oferta ramane redusa, "poti vinde aproape orice".

    O situatie care insa, spune partenerul Deloitte, nu va mai dura mult – "probabil in 3-5 ani lucrurile se vor schimba dramatic", pe masura ce se va normaliza cererea, finantarile vor fi mai putin accesibile, iar populatia va scadea natural sau din cauza migratiei.

    O astfel de stabilizare, cum o numeste Jimenez, a avut loc intr-un fel sau altul in toate tarile din regiune: "Primele sectoare care au resimtit-o au fost cel bancar, atunci cand au venit bancile straine si au zdruncinat apele linistite ale neconcurentei, industria si serviciile". Deocamdata, pentru o parte dintre investitorii straini, adauga partenerul Deloitte, care a participat in regiune la procese de privatizare si achizitii transfrontaliere, Romania ramane o piata dificila, "pentru ca nu gasesc oameni cu care sa lucreze". Exemplul lui e legat de propria experienta de la Deloitte Romania: "Am sapte head-hunteri care cauta oameni pentru noi in toata Europa Centrala si de Est".