BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Planurile Citibank în 2014, la un an de la renunţarea la portofoliul de retail

    300 DE MILIOANE DE EURO. Acesta este pragul peste care o companie este considerată mare de Citibank, a cărei activitate se împarte pe trei nişe, în funcţie de tipul clienţilor: divizia companiilor mici şi mijlocii (cu cifre de afaceri până în 300 de milioane de euro), companiile locale mari şi cele de stat (peste 300 milioane de euro) şi apoi „bucăţica de care mă ocup eu, practic ceea ce înseamnă relaţia cu sucursalele locale ale clienţilor globali„, spune Dragoş Popa, director executiv, departamentul clienţi companii multinaţionale Citibank România.

    DRAGOŞ POPA ARE 42 DE ANI ŞI 18 ANI DIN CARIERĂ I-A PETRECUT ÎN BANKING, DINTRE CARE NOUĂ LA CITIBANK. „Am plecat şi m-am întors, de trei ani„, spune el, vorbind degajat şi cu pasiune despre activitatea departamentului pe care îl coordonează. Pentru a-şi ilustra spusele, rulează chiar filmuleţe care arată activitatea unui trezorier într-o companie clientă, care poate verifica informaţiile sau poate derula operaţiuni de pe tabletă, la micul dejun. „Există un match, o potrivire între ADN-ul nostru şi cel al multinaţionalelor, pentru că operăm în acelaşi mod.

    Avem sistemele, comunicarea, modul de abordare la nivel de creditare. Ştim prin intermediul sistemului parent, regional şi local account manager, care sunt nevoile lor foarte repede şi acţionăm ca furnizor de servicii cu valoare adăugată pentru ei„, spune Dragoş Popa. Divizia pe care o coordonează se adresează multinaţionalelor clienţi globali ai Citibank şi, adaugă el, „în nişa pe care ne aflăm noi concurenţa, este destul de rarefiată„. Argumentele urmează.

    Chiar dacă este de origine americană, Citibank este, după cum spune reprezentantul său, „prin vocaţie o bancă internaţională„, fiind prezentă în peste 160 de ţări; mai mult, instituţia financiară vizează în principal companiile multinaţionale care au o prezenţă la fel de extinsă sau poate chiar ceva mai puţin. Spre deosebire de alte băncii americane Citi a marşat pe abordarea globală, pe extinderea reţelei în cât mai multe ţări, aceasta fiind, conform lui Popa, unul din principalele puncte forte.

    În România, Citibank ocupă poziţia a 14-a în topul băncilor, având în 2012 o cotă de piaţă de 1,7%, cu active bilanţiere de 6,2 miliarde de lei. În urmă cu un an, Raiffeisen a semnat acordul de preluare a portofoliului de retail a Citibank România, care includea active de circa 90 de milioane de euro şi pasive de peste 175 de milioane de euro, după ce americanii au hotărât să iasă din zona operaţiunilor cu persoane fizice. Mutarea unui portofoliu de retail de dimensiuni semnificative a reprezentat o tranzacţie în premieră pe piaţă, replicată la scurt timp prin aranjamentul similar dintre RBS şi UniCredit.

    Departamentul pe care îl coordonează Dragoş Popa asigură puntea de contact între subsidiarele companiilor multinaţionale şi nevoile bancare ale acestora în România. „Lucrăm cu companii din întreaga lume şi avantajul nostru este că avem o reţea care nu e localizată într-o zonă anume, fie ea Europa sau Asia„, arată Popa. Banca şi-a început activitatea în România în 1996, pentru că pe piaţa autohtonă apăruseră deja multinaţionale cu care Citibank lucra deja pe alte pieţe.

  • Cum văd bancherii evoluţia cursului leu/euro în 2014?

    Turbulenţele politice au Început deja să-şi facă simţită prezenţa, încă de la debutul anului electoral 2014, iar cursul de schimb leu-euro riscă să (re)devină instrument electoral şi teren de luptă în războiul politic. S-a mai întâmplat şi în alţi ani electorali şi ar fi greu de crezut că 2014 va face excepţie, după cum anticipează şi analiştii. Deteriorarea evoluţiei de pe scena politică creşte riscurile unor presiuni mai persistente de depreciere a leului. Şi, concomitent, creşte şi tensiunea românilor cu credite în euro.

    Tema cursului de schimb a fost şi rămâne foarte prezentă în spaţiul public. Evoluţia cursului este un subiect extrem de sensibil pentru români având în vedere că peste 60% dintre împrumuturile contractate de populaţie şi companii sunt în euro. În aceste condiţii, episoadele de depre-ciere a leului au un efect psihologic puternic asupra românilor.

    Cea mai importantă consecinţă a deprecierii leului este îngreunarea poverii creditelor în euro, care devine tot mai greu de suportat la un palier de curs mai ridicat. Iar rata creditelor neperformante a sărit deja de 20%. În aceste condiţii, perioadele de stabilitate a cursului vin ca un moment de respiro pentru clienţii cu credite în valută, pe umerii cărora s-a acumulat o presiune uriaşă în anii de criză. Fluctuaţiile cursului vor depinde, ca întotdeauna, atât de evenimentele interne, cât şi de evoluţiile în plan regional şi internaţional. Dar intensitatea evenimentelor poate fi diferită. Bancherii văd riscuri de depreciere a leului în 2014 în contextul presiunilor electorale interne şi al modificărilor de politică monetară din SUA.

    Pe plan extern, cea mai mare provocare pentru cursul valutar în 2014 este reprezentată de schimbările de politică monetară ale Fed-ului (banca centrală a SUA). Decizia Fed de a reduce cumpărările de active financiare va avea consecinţe asupra tuturor pieţelor emergente, iar amplitudinea impactului va depinde de modul în care Fed va gestiona politica de retragere a stimulilor cantitativi. Evoluţia cursului leu/euro poate fi influenţată şi de alte evenimente externe, cum ar fi eventualitatea implementării unor măsuri neconvenţionale de către Banca Centrală Europeană, sau de procesul legat de construirea uniunii bancare în Europa, care vor influenţa sentimentul investitorilor pe plan internaţional, cu impact asupra monedelor emergente, precum leul, susţine Florentina Cozmâncă, senior economist la RBS Bank. În România, băncile şi fondurile de investiţii din străinătate au ajuns să deţină circa un sfert din obligaţiunile guvernamentale în lei, iar o ieşire a lor de pe piaţă va duce la deprecierea leului, potrivit bancherilor.

    Posibila volatilitate a capitalurilor străine şi procesul de dezintermediere financiară, care aduc presiuni de depreciere, ar trebui să fie într-o anumită măsură compensate de creşterea anticipată a absorbţiei de fonduri europene, care antrenează presiuni de apreciere.

    Totodată, o variabilă devenită foarte importantă este Ministerul Finanţelor, care ar putea să îşi consolideze poziţia de jucător indirect pe piaţa valutară având în vedere că împrumută sume mari în valută de pe piaţa externă şi locală, la care se adaugă fondurile UE, care ar urma să crească. Pentru perioada următoare sunt aşteptate noi momente când Trezoreria Statului va schimba valută cu BNR pentru a face rost de lei, iar BNR va vinde valuta în funcţie şi de starea lichidităţii din piaţa monetară. În a doua jumătate a lunii ianuarie 2014 leul a avut o tendinţă de apreciere, cursul intrând sub pragul de 4,5 lei/euro, contrar trendului înregistrat de alte valute din regiune, în timp ce ratele Robor la trei luni, folosite ca referinţă pentru stabilirea costului creditelor în lei, au sărit în două zile de la 2% la 3,5%.

    Cum se explică această fluctuaţie a leului decuplată de trendul regional? Cursul de schimb s-a apreciat pentru că Ministerul Finanţelor a vrut să facă plăţi în avans şi a schimbat la banca centrală valuta din conturi. Iar lichiditatea excedentară a fost retrasă din piaţă de banca centrală prin vânzări de valută, după cum a explicat guvernatorul BNR Mugur Isărescu.

    Guvernatorul BNR a repetat de nenumărate ori că regimul de curs de schimb din România este controlat, administrat, pentru a men-ţine cursul într-o zonă de echilibru şi a evita volatilităţi foarte mari. Mugur Isărescu spunea că intervalul de echilibru urmărit de BNR ar fi de plus/minus 5%. În aceste condiţii, modificări de curs de 1-2% sunt normale, „sunt de natură să bonifice sau să penalizeze anumite mişcări”. Pe de altă parte, având în vedere dependenţa multor „bilanţuri şi cămine” de creditul în valută, BNR se fereşte de o volatilitate prea mare a cursului: „O permitem, dar să nu fie foarte mare”, a susţinut Isărescu. Cel mai important risc asociat prognozelor rămân turbulenţele politice, având în vedere presiunile anului electoral, au avertizat analiştii. Iar experienţa anilor electorali anteriori pare să le dea dreptate, susţinând această ipoteză. În 2014 vor fi organizate atât alegeri prezidenţiale, cât şi europarlamentare.

  • In 2013 ING crescut cu 7% portofoliului de contracte noi pe segmentul de asigurări de viaţă

    Pe segmentul de asigurări de viaţă, ING a plătit clienţilor beneficii în valoare de 121,7 milioane de lei pentru evenimente asigurate şi contracte ajunse la maturitate.

    – Valoarea activelor financiare în administrare a ajuns la nivelul de 2,5 miliarde de lei la sfârşitul anului 2013, în creştere cu 8% faţă de 2012.

    – Portofoliul de asigurări încheiate în 2013 a fost cu peste 7% mai mare faţă de cel realizat în anul precedent, 73% din numărul total de poliţe subscrise în acest interval fiind de tip tradiţional.

    – în aceeaşi perioadă, volumul de prime brute subscrise s-a ridicat la 559,6 milioane de lei, înregistrând o creştere de 2,8% faţă de 2012 (544,5 milioane de lei).

    – La finalul anului, ponderea contractelor de tip tradiţional în totalul portofoliului în vigoare era de 49%, în creştere cu două puncte procentuale comparativ cu 2012.

    – în 2013, ING Asigurări de Viaţă a plătit clienţilor beneficii pentru evenimente asigurate şi contracte ajunse la maturitate de 121,7 milioane de lei, cu 27,3% mai mult faţă de 2012. Aproape 78% din această sumă, respectiv 95,6 milioane de lei, reprezintă beneficii plătite pentru contracte ajunse la maturitate.

    – Marja de solvabilitate disponibilă a ING Asigurări de Viaţă este de 1,25 faţă de nivelul minim cerut de lege de 1, iar coeficientul de lichiditate este de 4,6 comparativ cu nivelul minim cerut (1).

    Pe segmentul de pensii facultative, 63% dintre persoanele care au încheiat o pensie facultativă în 2013 au ales fondurile din administrarea ING.

    – Cele două fonduri facultative din administrarea ING – ING Activ şi ING Optim – însumau 131.647(1) de participanţi la sfârşitul anului 2013, cu peste 11% mai mulţi faţă de anul precedent (sursa: ASF). Astfel, aproape 63% dintre clienţii care au încheiat o pensie facultativă în 2013 au ales unul dintre cele două fonduri din administrarea ING.

    – Valoarea activelor nete aferente celor două fonduri ale ING era de 388,03(1) milioane de lei la finalul lunii decembrie 2013, în creştere cu aproape 39% faţă de 2012. Astfel, la data respectivă ING Asigurări de Viaţă deţinea pe piaţa Pilonului III o cotă cumulată, în funcţie de active, de 46,8%(1) (sursa: ASF).

    – în ceea ce priveşte sumele alocate de participanţi pentru fondurile de pensii facultative, contribuţia medie la fondul ING Activ în 2013 a fost de 88,62 lei (comparativ cu 86,5 lei în 2012), iar pentru ING Optim de 97,9 lei (faţă de 91 lei în 2012).

    – De la lansare (2007) şi până la finalul anului 2013 fondul ING Activ, fond din categoria celor cu grad de risc dinamic, a obţinut un randament mediu anualizat de 8,92%(1), iar ING Optim, fond din categoria celor cu grad de risc echilibrat, un randament mediu anualizat de 9,87%(1) – comparativ cu media anualizată a tuturor fondurilor din piaţă de 8,27% (sursa: calcule ING/APAPR pe baza statisticilor ASF).

    Administrator fond: ING Pensii SAFPAP – www.asigurari-pensii.ing.ro

    Depozitar: BRD Groupe Societe Generale S.A

    Marius Popescu, director general ING Asigurări de Viaţă: ”Am încheiat anul 2013 cu rezultate pozitive atât pe segmentul de asigurări de viaţă, cât şi pe cel de pensii private facultative. Portofoliul de asigurări noi încheiate anul trecut a fost cu 7% mai mare faţă de cel realizat în 2012 şi, pe fondul interesului pentru produsele tradiţionale, volumul de prime brute subscrise s-a majorat cu circa 3%. Privim ca semnale pozitive scăderea cu 6%, comparativ cu anul trecut, a numărului de contracte care s-au încheiat înaintea termenului stabilit iniţial şi încrederea cu care ne investesc clienţii ale căror contracte ajung la maturitate. Concret, 12% dintre persoanele ale căror contracte au ajuns la maturitate în ultimele trei luni din an* au ales să-şi achiziţioneze produsul de asigurare NEXT. Produsul de asigurare special conceput pentru segmentul feminin a fost foarte bine primit şi, în doar cinci luni de la lansare, aproximativ 1.000 de femei şi-au cumpărat asigurarea UNA de la ING.

    Pe segmentul de pensii facultative, am încheiat anul cu o creştere de 11% a numărului de participanţi şi o majorare de 40% a activelor nete administrate. Demersurile pe care am continuat să le întreprindem şi în 2013 pentru informarea clienţilor individuali şi a angajatorilor au generat evoluţii pozitive atât în privinţa resurselor alocate economisirii pentru fondurile de pensii, cât şi a recunoaşterii pe o scară tot mai largă a P3 ca beneficiu extra-salarial atractiv. Remarcăm, în acest context, că pe parcursul anului 2013 s-a dublat ponderea contractelor în cadrul cărora contribuie, împreună, angajaţi şi angajatorii lor”.

    Profitul brut estimat al ING Asigurări de Viaţă în 2013 este de 12,1 milioane lei.

    în anul 2013 ING Asigurări de Viaţă a obţinut un profit brut estimat de 12,1 milioane lei, comparativ cu 29 milioane lei în 2012.

    Rezultatul obţinut este superior celui bugetat şi reflectă investiţiile realizate pentru lansarea de noi produse (UNA de la ING şi NEXT), pentru programele de formare şi dezvoltare a forţei de vânzare (Sales Force Academy) şi pentru continuarea proiectelor în vederea alinierii la noile standarde de raportare în domeniul asigurărilor (Solvency II).

    Pe segmentul de pensii obligatorii activele administrate de ING au crescut cu 43% în 2013.

    – La sfârşitul lui 2013, Fondul de Pensii Administrat Privat ING deţinea active nete de 5,24(1) miliarde de lei, în creştere cu 43% faţă de nivelul înregistrat la finele lui 2012. Astfel, cota de piaţă a ING Pensii la sfârşitul lui 2013, în funcţie de active, era de circa 37,6%(1) (sursa: ASF) din piaţa pensiilor private obligatorii.

    – La aceeaşi dată, ING avea 1.781.170(1) participanţi în Pilonul II, dintre care 97% au plătit cel puţin o contribuţie de la începutul colectării în sistem (sursa: ASF).

    – Contribuţia medie netă pe participant la Fondul de Pensii Administrat Privat ING a fost de 80,6 lei, comparativ cu 66,1 lei în 2012.

    – De la înfiinţare (mai 2008) şi până la finalul anului 2013 fondul de pensii obligatorii al ING a obţinut o performanţă anualizată de 12,03%(1), comparativ cu media anualizată a tuturor fondurilor din piaţă de 11,51% (sursa: calcule ING, pe baza statisticilor ASF).

    Administrator fond: ING Pensii SAFPAP

    Depozitar: BRD Groupe Societe Generale S.A                 

    Raluca Tintoiu, director general ING Pensii Societate de Administrare a unui Fond de Pensii Administrat privat: ”{i în 2013 am reuşit să obţinem în beneficiul participanţilor noştri rezultate foarte bune, care contribuie la sporirea economiilor lor pentru pensia viitoare. |n acelaşi timp credem în potenţialul economiei româneşti şi suntem preocupaţi să investim banii românilor, pe care îi avem în grijă, în economia locală, contribuind astfel la stimularea creşterii economice şi dezvoltarea pieţei locale de capital. în acest sens, participarea ING Pensii la privatizările realizate de Stat prin piaţa de capital pentru companii precum Romgaz, Nuclearelectrica, Transgaz şi Transelectrica în 2013 s-a concretizat în investiţii de 223 milioane de lei.”

  • CEC Bank majorează plafonul “Prima Casă” cu 144 milioane lei

    Creditul se acordă pe o durata de finanţare de până la 30 de ani, cu o perioada de graţie de maximum 180 de zile. Aportul propriu este de minimum 5% din preţul de achiziţie/costul de construire a locuinţei, conform prevederilor legale.

    “Vânzarea creditului “Prima noastra casa” de la CEC Bank a cunoscut o evoluţie pozitivă, în ultimii doi ani înregistrându-se dublarea portofoliului faţă de anii anteriori”, a declarat Radu Graţian Gheţea, Preşedintele CEC Bank.

    Creditul “Prima noastră casă” dezvoltat de CEC Bank oferă o serie de beneficii suplimentare, precum furnizarea gratuită pentru primele trei luni a serviciului de Internet Banking, ce permite atât vizualizarea situaţiei creditului, cât şi efectuarea de operaţiuni curente, în condiţii de confort şi siguranţă. De asemenea, fără a fi necesare documente suplimentare, clienţii pot solicita şi cardul de credit CEC Bank.

  • CEC Bank pune la dispoziţia IMM-urilor o nouă linie de finanţare

    IMM-urile cu cel puţin 3 ani de la înfiinţare vor putea contracta de la CEC Bank linii de credit in lei pentru finanţarea capitalului de lucru de până la 5 milioane lei, pe o perioadă de cel mult 24 luni, cu posibilitatea prelungirii cu maximum 12 luni.  Facilitatea poate fi garantată de stat prin FNGCIMM într-un procent de maximum 50% din valoarea creditului. Costurile aferente sunt compuse din dobânda ROBOR 3M + 2,5% p.a. , comision de gestiune în valoare de 0,04% p.a. aplicabil lunar la valoarea iniţială a liniei de credit şi comision de evaluare a garanţiilor.

    Totodată, începând cu data de 3 februarie 2014, CEC Bank a venit în sprijinul clienţilor persoane juridice care au în derulare credite în lei sau care vor să contracteze astfel de credite, prin reducerea dobânzii de referinţă a băncii, denumită Prime Rate (PR), cu 0,80% p.a.
     

  • Ce ascund strategiile băncilor centrale

    Băncile centrale au fost „în prima linie a crizei„ şi au aplicat măsuri excepţionale, neconvenţionale – măsuri nerecomandate de manual şi care nu au existat înainte, fiind inventate pe parcursul crizei. Însă, la şapte ani de la apariţia primelor semnale ale crizei financiare şi economice mondiale, băncile centrale continuă să aplice măsuri neconvenţionale în Europa, SUA şi Japonia, în timp ce dobânzile sunt menţinute la niveluri foarte reduse. Ce înseamnă asta? Înseamnă că ţările avansate, în general, continuă să aibă probleme importante, a avertizat Jean-Claude Trichet, francezul care a condus Banca Centrală Europeană între 2003 şi 2011,  înainte ca preşedinţia instituţiei să fie preluată de italianul Mario Draghi.

    Jean-Claude Trichet a fost unul dintre personajele centrale în lupta Europei cu criza. A fost unul dintre principalii arhitecţi ai măsurilor de susţinere a sistemului financiar european pentru traversarea turbulenţelor extrem de puternice care au ajuns să pună în discuţie chiar supravieţuirea euro. BCE a cumpărat obligaţiuni ale statelor din zona euro şi a pompat sume imense în sistemul bancar al ţărilor membre pentru a menţine stabilitatea eurosistemului.

    Spre final de mandat, Trichet părea să aibă în faţă o nouă provocare: să pună la punct o strategie de exit prin care să retragă facilităţile oferite băncilor şi guvernelor europene pentru a depăşi criza datoriilor suverane. Însă evoluţia economiilor europene a făcut ca măsurile neconvenţionale să continue şi acum, la mai bine de doi ani după ce Trichet a părăsit funcţia de preşedinte al BCE. De cealaltă parte a Atlanticului, Fed a dat startul retragerii stimulilor monetari.

    Sursă grafic: Bloomberg

    Acum guvernator de onoare al Băncii Franţei, Trichet, 71 de ani, mai apare din când în când în faţa publicului, continuând să capteze atenţia. Ţinuta? Neschimbată. Stilul vestimentar? Cam la fel: pantaloni gri, sacou negru, cămaşă în carouri cu guler alb şi cravată albastră. Discursul? Într-o oarecare măsură, schimbat.

    „Vor sprijinii băncile centrale creşterea economică mondială?„ Aşa a sunat titlul prezentării pe care Jean-Claude Trichet a susţinut-o la Conferinţa de Risc de Ţară organizată de Coface la Paris, ocazie cu care ţinut să sublinieze raportul dintre implicarea băncilor centrale şi a guvernelor în perioade de criză. Prin această implicare, Trichet consideră că BCE, Fed sau Banca Angliei cumpără timpul de care guvernele au nevoie pentru a corecta dezechilibrele. Însă, dacă aceste dezechilibre nu sunt corectate, vom avea mari probleme în viitor.

  • Ce ascund strategiile băncilor centrale

    Băncile centrale au fost „în prima linie a crizei„ şi au aplicat măsuri excepţionale, neconvenţionale – măsuri nerecomandate de manual şi care nu au existat înainte, fiind inventate pe parcursul crizei. Însă, la şapte ani de la apariţia primelor semnale ale crizei financiare şi economice mondiale, băncile centrale continuă să aplice măsuri neconvenţionale în Europa, SUA şi Japonia, în timp ce dobânzile sunt menţinute la niveluri foarte reduse. Ce înseamnă asta? Înseamnă că ţările avansate, în general, continuă să aibă probleme importante, a avertizat Jean-Claude Trichet, francezul care a condus Banca Centrală Europeană între 2003 şi 2011,  înainte ca preşedinţia instituţiei să fie preluată de italianul Mario Draghi.

    Jean-Claude Trichet a fost unul dintre personajele centrale în lupta Europei cu criza. A fost unul dintre principalii arhitecţi ai măsurilor de susţinere a sistemului financiar european pentru traversarea turbulenţelor extrem de puternice care au ajuns să pună în discuţie chiar supravieţuirea euro. BCE a cumpărat obligaţiuni ale statelor din zona euro şi a pompat sume imense în sistemul bancar al ţărilor membre pentru a menţine stabilitatea eurosistemului.

    Spre final de mandat, Trichet părea să aibă în faţă o nouă provocare: să pună la punct o strategie de exit prin care să retragă facilităţile oferite băncilor şi guvernelor europene pentru a depăşi criza datoriilor suverane. Însă evoluţia economiilor europene a făcut ca măsurile neconvenţionale să continue şi acum, la mai bine de doi ani după ce Trichet a părăsit funcţia de preşedinte al BCE. De cealaltă parte a Atlanticului, Fed a dat startul retragerii stimulilor monetari.

    Sursă grafic: Bloomberg

    Acum guvernator de onoare al Băncii Franţei, Trichet, 71 de ani, mai apare din când în când în faţa publicului, continuând să capteze atenţia. Ţinuta? Neschimbată. Stilul vestimentar? Cam la fel: pantaloni gri, sacou negru, cămaşă în carouri cu guler alb şi cravată albastră. Discursul? Într-o oarecare măsură, schimbat.

    „Vor sprijinii băncile centrale creşterea economică mondială?„ Aşa a sunat titlul prezentării pe care Jean-Claude Trichet a susţinut-o la Conferinţa de Risc de Ţară organizată de Coface la Paris, ocazie cu care ţinut să sublinieze raportul dintre implicarea băncilor centrale şi a guvernelor în perioade de criză. Prin această implicare, Trichet consideră că BCE, Fed sau Banca Angliei cumpără timpul de care guvernele au nevoie pentru a corecta dezechilibrele. Însă, dacă aceste dezechilibre nu sunt corectate, vom avea mari probleme în viitor.

  • Coşmarul băncilor: patru români din zece îşi scot toţi banii de pe card în ziua de salariu

    “<AVEM POS-UL STRICAT>, MI-A SPUS CHELNERUL DE LA UNUL DINTRE RESTAURANTELE BINE COTATE DIN BUCUREŞTI, UNDE UN MENIU COSTĂ ÎNTRE 100 ŞI 150 DE LEI. «Nu aveţi bani cash? Nicio problemă, avem un bancomat în hol»”, povestea consultantul financiar Cristian Gorje, în cadrul evenimentului BM Storytellers, o întâmplare dintr-un restaurant. Acesta este un comportament des întâlnit în rândul multor dintre întreprinzătorii români care preferă plăţile cash, contribuind astfel la dezvoltarea evaziunii fiscale. Indiferent că vorbim despre clientul final, despre comercianţi sau despre bănci, pe piaţa autohtonă există încă o reticenţă generală faţă de utilizarea cardurilor, iar acest lucru ne plasează în urma ţărilor vestice,unde, întâmplător sau nu, şi economia subterană este considerabil mai scăzută.

    În prezent, în România există circa 11,4 milioane de carduri active, iar plăţile prin POS reprezintă 19 miliarde de lei, în timp ce retragerile de numerar se situează la 86 de miliarde, potrivit datelor BNR. În Danemarca, numărul de plăţi cu cardul per capita într-un an este de 225, în timp ce pe piaţa autohtonă este de doar 7,5. Suntem întrecuţi doar de Bulgaria, unde numărul de plăţi pe cap de locuitor coboară până la patru. „Posesorii de carduri se împart în trei categorii: cei care folosesc cardul o dată pe lună, când îşi extrag salariul de la bancomat (40%), segmentul celor care fac plăţi cu cardul, dar prin excepţie, când pleacă în străinătate, de două-trei ori pe an (30%), şi cei care fac plăţi cu cardul regulat„, explică modul cum este segmentată piaţa cardurilor Cătălin Creţu, directorul regional pentru România şi Croaţia al companiei de tehnologie de plată Visa Europe.

    Faptul că majoritatea aleg în continuare să îşi scoată portmoneul la cumpărături este, din punctul de vedere al lui Creţu, o dovadă a lipsei de educaţie financiară. De pildă, mulţi nu ştiu că, la o plată prin terminalele POS, clientul final nu plăteşte comision, acesta fiind plătit de către comerciant băncii. Cătălin Creţu este optimist în ceea ce priveşte potenţialul pieţei şi exemplifică prin creşterile companiei pe care le conduce.

    ÎN 2013, NUMĂRUL TRANZACŢIILOR REALIZATE CU CARDURI VISA DIRECT LA COMERCIANŢI A CRESCUT CU 20,7%, DE ŞAPTE ORI MAI RAPID DECÂT NUMĂRUL RETRAGERILOR DE NUMERAR (3%). Cheltuielile efectuate la comercianţi pe carduri Visa emise în România au crescut cu 16,2%, în timp ce totalul sumelor cheltuite a crescut cu 10,7% până la 19,3 miliarde euro, ceea ce arată că înlocuirea plăţilor în numerar cu cele prin card se accelerează. „Cred că până la sfârşitul anului vom ajunge ca o tranzacţie din două să fie făcută la comercianţi cu carduri Visa„, explică Creţu, care apreciază că, până acum, 45% din tranzacţiile cu carduri Visa au reprezentat plăţile comercianţilor. Compania va continua extinderea plăţilor contactless, destinate plăţilor rapide sau plăţilor mici, sub 100 de lei: la metrou, în cafenele, lanţuri de fast-food sau chioşcuri de ziare.

    Creţu estimează că vor apărea încă şase mari emitenţi de carduri şi şase mari comercianţi care vor intra pe această piaţă şi vor asigura o masă critică pe sistemul de acceptare şi de emitere.  În pofida optimismului directorului de la Visa, nivelul tranzacţiilor la nivel de locuitor din România este în continuare  de 11 ori sub media Europei. Ezitările oamenilor în ceea ce priveşte plăţile cu cardul sunt legate de temeri precum frauda şi furtul de date, nejustificate din punctul de vedere al lui Creţu, care aduce argumentul unei rate de fraudă de 0,004%, mai mică decât media europeană de 0,045%.
    O problemă şi mai mare însă o reprezintă cei care nu au deloc carduri şi care îşi primesc încă salariile în mână. În ce priveşte reticenţele comercianţilor, acestea se leagă de comisioanele interbancare mari.

    ÎN RAPORT AL CONSILIULUI CONCURENŢEI  PUBLICAT ÎN PRIMĂVARA ANULUI TRECUT ARĂTA CĂ, în România, comisionul interbancar în sistemele Visa şi MasterCard este de 1% şi respectiv 1,2%, în timp ce în ţări precum Belgia, Franţa, Italia Suedia, Olanda, Ungaria, Letonia sau Marea Britanie nivelul comisionului nu depăşeşte 0,8% (pentru cardurile de debit cu cip). Pe lângă comisionul de interschimb, există şi alte costuri legate de schemele de carduri suportate de comercianţi, precum asigurarea tranzacţiilor şi administrarea PIN-urilor.

  • Coşmarul băncilor: patru români din zece îşi scot toţi banii de pe card în ziua de salariu

    “<AVEM POS-UL STRICAT>, MI-A SPUS CHELNERUL DE LA UNUL DINTRE RESTAURANTELE BINE COTATE DIN BUCUREŞTI, UNDE UN MENIU COSTĂ ÎNTRE 100 ŞI 150 DE LEI. «Nu aveţi bani cash? Nicio problemă, avem un bancomat în hol»”, povestea consultantul financiar Cristian Gorje, în cadrul evenimentului BM Storytellers, o întâmplare dintr-un restaurant. Acesta este un comportament des întâlnit în rândul multor dintre întreprinzătorii români care preferă plăţile cash, contribuind astfel la dezvoltarea evaziunii fiscale. Indiferent că vorbim despre clientul final, despre comercianţi sau despre bănci, pe piaţa autohtonă există încă o reticenţă generală faţă de utilizarea cardurilor, iar acest lucru ne plasează în urma ţărilor vestice,unde, întâmplător sau nu, şi economia subterană este considerabil mai scăzută.

    În prezent, în România există circa 11,4 milioane de carduri active, iar plăţile prin POS reprezintă 19 miliarde de lei, în timp ce retragerile de numerar se situează la 86 de miliarde, potrivit datelor BNR. În Danemarca, numărul de plăţi cu cardul per capita într-un an este de 225, în timp ce pe piaţa autohtonă este de doar 7,5. Suntem întrecuţi doar de Bulgaria, unde numărul de plăţi pe cap de locuitor coboară până la patru. „Posesorii de carduri se împart în trei categorii: cei care folosesc cardul o dată pe lună, când îşi extrag salariul de la bancomat (40%), segmentul celor care fac plăţi cu cardul, dar prin excepţie, când pleacă în străinătate, de două-trei ori pe an (30%), şi cei care fac plăţi cu cardul regulat„, explică modul cum este segmentată piaţa cardurilor Cătălin Creţu, directorul regional pentru România şi Croaţia al companiei de tehnologie de plată Visa Europe.

    Faptul că majoritatea aleg în continuare să îşi scoată portmoneul la cumpărături este, din punctul de vedere al lui Creţu, o dovadă a lipsei de educaţie financiară. De pildă, mulţi nu ştiu că, la o plată prin terminalele POS, clientul final nu plăteşte comision, acesta fiind plătit de către comerciant băncii. Cătălin Creţu este optimist în ceea ce priveşte potenţialul pieţei şi exemplifică prin creşterile companiei pe care le conduce.

    ÎN 2013, NUMĂRUL TRANZACŢIILOR REALIZATE CU CARDURI VISA DIRECT LA COMERCIANŢI A CRESCUT CU 20,7%, DE ŞAPTE ORI MAI RAPID DECÂT NUMĂRUL RETRAGERILOR DE NUMERAR (3%). Cheltuielile efectuate la comercianţi pe carduri Visa emise în România au crescut cu 16,2%, în timp ce totalul sumelor cheltuite a crescut cu 10,7% până la 19,3 miliarde euro, ceea ce arată că înlocuirea plăţilor în numerar cu cele prin card se accelerează. „Cred că până la sfârşitul anului vom ajunge ca o tranzacţie din două să fie făcută la comercianţi cu carduri Visa„, explică Creţu, care apreciază că, până acum, 45% din tranzacţiile cu carduri Visa au reprezentat plăţile comercianţilor. Compania va continua extinderea plăţilor contactless, destinate plăţilor rapide sau plăţilor mici, sub 100 de lei: la metrou, în cafenele, lanţuri de fast-food sau chioşcuri de ziare.

    Creţu estimează că vor apărea încă şase mari emitenţi de carduri şi şase mari comercianţi care vor intra pe această piaţă şi vor asigura o masă critică pe sistemul de acceptare şi de emitere.  În pofida optimismului directorului de la Visa, nivelul tranzacţiilor la nivel de locuitor din România este în continuare  de 11 ori sub media Europei. Ezitările oamenilor în ceea ce priveşte plăţile cu cardul sunt legate de temeri precum frauda şi furtul de date, nejustificate din punctul de vedere al lui Creţu, care aduce argumentul unei rate de fraudă de 0,004%, mai mică decât media europeană de 0,045%.
    O problemă şi mai mare însă o reprezintă cei care nu au deloc carduri şi care îşi primesc încă salariile în mână. În ce priveşte reticenţele comercianţilor, acestea se leagă de comisioanele interbancare mari.

    ÎN RAPORT AL CONSILIULUI CONCURENŢEI  PUBLICAT ÎN PRIMĂVARA ANULUI TRECUT ARĂTA CĂ, în România, comisionul interbancar în sistemele Visa şi MasterCard este de 1% şi respectiv 1,2%, în timp ce în ţări precum Belgia, Franţa, Italia Suedia, Olanda, Ungaria, Letonia sau Marea Britanie nivelul comisionului nu depăşeşte 0,8% (pentru cardurile de debit cu cip). Pe lângă comisionul de interschimb, există şi alte costuri legate de schemele de carduri suportate de comercianţi, precum asigurarea tranzacţiilor şi administrarea PIN-urilor.

  • Contabilul care rupe tăcerea: 90% din restaurantele din Bucureşti ar fi închise în secunda doi dacă s-ar face o investigaţie

     „Trei din zece restaurante din Bucureşti nu oferă bon fiscal, iar la un control mai serios 90% ar fi închise. Patronii care aleg totuşi să ofere bonul fac acest lucru nu pentru că le este frică de lege, ci pentru că le este frică să nu fie furaţi de către angajaţi.” a declarat Marcel Vulpoi, partener fondator al firmei de contabilitate şi consultanţă fiscală Vulpoi&Toader Management. Din punctul lui de vedere, impozitul forfetar, contestat de patroni, ar putea fi o soluţie împotriva evaziunii fiscale. Odată cu implementarea acestui impozit, o mică şaormerie de 50 de metri pătraţi va avea de plătit 3.800 de euro pe an, adică zece euro pe zi. Evaziunea fiscală vine însă şi din rândul „celor mari„. Vulpoi oferă exemplul unui mare lanţ de magazine care, în urmă cu trei ani, înregistra 80% din încasări prin firme din Bulgaria, fără TVA. „Eu luam marfa de la respectivul comerciant, făceam factura pe o firmă din Bulgaria, fără TVA, vindeam fără bon fiscal, câştigam dubios de mult, iar statul era prejudiciat prin marele comerciant, nu prin mine.”

    În contextul modificărilor legislative care se prefigurează în 2014, printre care şi impozitul forfetar, diviziei de contabilitate a V&TM Management i-au fost adăugate două subdivizii, cea de retail şi HoReCa şi subdivizia de infrastructură. Printre clienţii din retail, lucrează cu firme precum Lacoste, Gant, U.S.S. Polo Association. Pe partea de distribuţie, cea mai mare „durere„ pe care o întâmpină divizia este legată de taxa pe ambalaje: o taxă fixă, de 2 lei/kg şi care reprezintă o sumă importantă pentru un lanţ de magazine. În cazul în care o reţea de magazine face contract cu o firmă de reciclare autorizată de Ministerul Mediului, taxa nu trebuie plătită. Puţine firme ştiu acest lucru, iar contabilul oferă exemplul unui lanţ de restaurante care, în urma unui control din partea Agenţiei Fondului de Mediu, a avut de plătit o taxă de 400.000 de euro. „Dacă facem un sondaj de piaţă, şase firme din zece nu fac aşa ceva şi sunt expuse unui risc uriaş.„ Foloasele necuvenite rezultate din „mica înţelegere cu Garda„ nu vor mai reprezenta o variantă, odată cu mutarea controlului operativ la diviza Antifraude coordonată de procurori, explică Vulpoi.

    “Şpaga a ajuns foarte scumpă. Lucrurile s-au schimbat, iar oamenii preferă să plătească un consultant fiscal pentru a fi feriţi de probleme, altfel nu mai merge”, explică Vulpoi cum epoca foloaselor necuvenite este pe cale să apună. Faptul că majoritatea firmelor din România aleg să îşi angajeze un contabil a ajutat la creşterea afacerii sale din 2004, de la o cifră de afaceri de 30.000 de euro la 2,7 milioane de euro în 2013; încasările de anul trecut au fost cu 10% mai mari faţă de cele din 2012. De la afacerea de bază de contabilitate, firma condusă de Marcel Vulpoi şi partenera lui, Georgiana Toader, s-a transformat într-un „one-stop-shop„, în care cei 70 de angajaţi oferă servicii de consultanţă fiscală şi financiară, în domeniul resurselor umane şi al fondurilor europene, audit contabil şi evaluare, asistenţă şi reprezentare juridică. V&TM este prezentă într-o piaţă estimată la circa 500 de milioane de euro, în care activează alături de PricewaterhouseCoopers (PwC), Deloitte TAX, KPMG, Deloitte Audit TMF România sau BDO Audit. Dacă la nivelul pieţei s-a înregistrat o scădere de circa 10%, V&TM şi-a menţinut creşterea şi în 2013, potrivit lui Vulpoi.

    „Nu mi-am dorit să lucrez niciodată în multinaţionale şi nu am avut noroc în viaţă să merg la multe interviuri”, îşi descrie Marcel Vulpoi, glumind, traseul carierei. Îşi aminteşte că alegerea profesiei de contabil a fost rezultatul unui sfat primit de la profesorul de matematică din liceu, disciplină la care a fost olimpic: „Dacă vrei să te chinui toată viaţa, du-te la facultatea de matematică, dacă nu, du-te la ASE, că e mai bine pentru tine„. A absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti, specializarea contabilitate, în 2000 şi, după o slujbă în asigurări şi alta la un supermarket din Pantelimon, s-a întors la ASE ca profesor.

    Tot atunci s-au conturat şi primele intenţii de a începe o afacere. Planurile s-au concretizat în 2004, în urma unei investiţii iniţiale de 2.200 de dolari. A început cu închirierea unei garsoniere, doi angajaţi şi trei clienţi: Temagon România, o firmă de IT grecească ce lucra cu Romtelecom, Colosseum Project, centrul comercial din Chitila, şi firma specializată pe produse petroliere Mastercam Oil. În primul an cifra de afaceri a fost de 30.000 de euro şi a crescut cu peste 30% în anii următori. Ceea s-a reflectat şi în sediile firmei: de la garsonieră au trecut la un apartament în care lucrau cinci angajaţi, apoi la două apartamente în acelaşi bloc, apoi la trei apartamente, la o vilă (când în firmă ajunseseră să lucreze circa 20 de angajaţi) şi prima clădire de birouri. De trei ani, angajaţii V&TM lucrează într-o clădire nouă din sectorul 1 al Bucureştiului.

    Totuşi, Marcel Vulpoi îşi dedică mare parte din timp activităţii din clădirile ASE. Pe lângă faptul că este încă profesor acolo, la catedra de contabilitate, facultatea îi oferă un avantaj concurenţial, după cum el însuşi afirmă. Majoritatea angajaţilor sunt recrutaţi de pe băncile facultăţii, după principiul „Cine ia cele mai mari note la examenele mele este angajat„. Astfel, primul din 120 de studenţi poate fi angajat part-time, cu un salariu de 1.000 de lei pentru patru ore de muncă, dar există şi „unii care au ajuns ca la 23 de ani să câştige şi 1.000 de euro„. Postul de senior accountant e cel mai râvnit de toţi şi poate aduce „salarii de ordinul miilor de euro”.

    În ceea ce-i priveşte pe clienţi, V&TM are în portofoliu aproximativ 400, din care circa 80% sunt firme din străinătate, în special din Grecia, Israel, Spania şi ţările nordice. Dintre toţi, nordicii sunt „cei mai serioşi„ şi se mulţumesc cu profituri mici. Spre exemplu, la începutul crizei din 2008, un astfel de client a demarat proiectul rezidenţial West Park Residence din zona Bragadiru, cu intenţia de a obţine „un profit decent, de 12%„. Toate cele şapte blocuri din ansamblul rezidenţial au fost vândute, iar anul trecut au găsit cumpărători pentru încă patru blocuri. Paleta de clienţi este vastă: de la societăţi comerciale cu trei angajaţi până la companii cu cifre de afaceri de sute de milioane de euro, cu precizarea că „în domeniul construcţiilor de infrastructură sunt cifrele mari„. Unul dintre primii clienţi, o firmă care vinde accesorii de telefoane mobile, a fost păstrat din superstiţie. Tariful nu a fost renegociat, iar clientul îl sună în continuare pe Vulpoi pentru cele mai mici detalii: „Pe factură, trebuie să semnez obligatoriu aici în stânga?”.