BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Investitorii încep să creadă din nou în piaţa de fuziuni şi achiziţii

    MATTHEW LAYTON, GLOBAL MANAGING PARTNER AL CASEI DE AVOCATURĂ BRITANICE CLIFFORD CHANCE, FIRMĂ CU ÎNCASĂRI ANUALE DE CIRCA 1,6 MLD. EURO, PRIVEşTE CU OPTIMISM EVOLUţIA TRANZACţIILOR DE FUZIUNI şI ACHIZIţII (M&A – mergers & acquisitions), inclusiv în sfera serviciilor financiare. Şi Daniel Badea, Managing Partner la Clifford Chance Badea, susţine că dinamica activităţii M&A s-a intensificat în ultimii ani, pe măsură ce priorităţile şi strategiile instituţiilor financiare s-au schimbat sub presiunea noilor provocări. ”În toate sectoarele am remarcat o oarecare revenire a încrederii şi a apetitului pentru fuziuni şi achiziţii. Cred că activitatea M&A va continua în sectorul serviciilor financiare„, a declarat într-un interviu Matthew Layton, care a preluat la începutul lunii iunie şefia Clifford Chance, una dintre cele mai puternice firme de avocatură din lume. Clifford Chance face parte din renumitul grup ”Magic Circle„, care include elita avocaturii londoneze.

    Piaţa de fuziuni şi achiziţii, care poate să fie considerată un barometru al economiei, a resimţit criza financiară şi economică globală, numărul deal-urilor fiind în declin. Ultimii ani au marcat, însă, un reviriment, iar evoluţia favorabilă a continuat în prima parte din 2014. Valoarea tranzacţiilor globale de M&A a crescut cu 30% în primul semestru din 2014, comparativ cu S2 2013, la 1,5 trilioane de dolari, potrivit unui supliment recent al Clifford Chance privind dinamica globală a M&A. Ultimii ani au fost dificili pentru instituţiile de credit, care încearcă să găsească noi surse de creştere a profiturilor, afectate de noile reglementări mai dure. ”Pentru noi această industrie a fost, probabil, una dintre cele mai active de la declanşarea crizei financiare globale, în condiţiile în care băncile au căutat să-şi remodeleze bilanţurile şi profilul produselor, să răspundă la modificările de reglementări şi să dezvolte propriile strategii specifice. Astfel de operaţiuni continuă„, susţine Layton.

    În cazul băncilor, uneori este vorba despre cesiuni de portofolii, anumite pachete de active fiind eliminate din bilanţuri. În alte cazuri este vorba despre redefinirea strategiei de business, care poate determina renunţarea la anumite pieţe sau anumite segmente de clienţi. ”Este interesant că serviciile financiare au devenit atractive pentru fondurile de investiţii private equity. În anumite jurisdicţii, observăm un interes continuu manifestat de un număr tot mai mare de investitori private equity faţă de sfera serviciilor financiare, inclusiv în susţinerea consolidării în piaţa bancară de retail. De aceea, considerăm ca acest domeniu este în continuare un domeniu important de activitate pentru noi„, susţine şeful Clifford Chance. Încrederea revine, iar în majoritatea pieţelor clienţii încearcă să îşi relanseze strategiile de investiţii.

    ”Nu ai prea mult de ales când vine vorba să încerci în permanenţă să îmbunătăţeşti eficienţa, să reduci costurile sau să menţii marjele de profit. Pot fi văzute toate oportunităţile.„ Deşi există încredere şi apetit pentru investiţii, investitorii sunt mult însă mai rezervaţi să-şi asume riscuri decât au fost înainte de declanşarea crizei financiare globale, apreciază Layton. Iar stabilirea preţului rămâne încă o provocare, în condiţiile în care pieţele de capital au performat bine.

    Şi în România interesul pentru activitatea de fuziuni şi achiziţii, inclusiv în sectorul bancar, s-a intensificat. 2013, al cincilea an de la începutul crizei, a marcat dezgheţul pie-ţei de tranzacţii în sistemul bancar, iar trendul favorabil continuă şi în acest an. Pe lângă tranzacţiile cu portofolii, pe piaţa bancară autohtonă au existat şi deal-uri cu pachete de acţiuni.  În prima parte a acestui an Bank of Cyprus a vândut 10% din acţiunile Băncii Transilvania pentru suma de 82,5 mil. euro, unul dintre principalii cumpărători fiind SIF Moldova, care a devenit al doilea mare acţionar după BERD.

    Totodată, fondul de investiţii Emerging Europe Accession Fund (EEAF), administrat de Axxess Ca-pital, a reuşit să finalizeze tranzacţia de preluare a Nextebank, controlată de grupul maghiar MKB. Totodată, omul de afaceri Ion Ţiriac a ajuns la un acord cu grupul italian UniCredit pentru vânzarea participaţiei de circa 45% pe care o deţine la UniCredit Ţiriac Bank România. Aşteaptă cumpărători în continuare Millennium Bank, Credit Agricole, Marfin, RBS, dar şi bănci de talie mare, precum Volksbank (pentru 2015), iar cel puţin un antreprenor român vrea să îşi vândă banca. Volksbank a bătut palma cu fondurile de investiţii HIG Capital şi AnaCap, aliate cu gigantul german Deutsche Bank, pentru preluarea unui pachet de credite neperformante de aproape o jumătate de miliard de euro pentru care au oferit circa 100 milioane de euro.

    ”Consolidările pe piaţă sunt anticipate de câţiva ani. În prezent, lucrăm la câteva tranzacţii care presupun asemenea consolidări, inclusiv prin transferuri de portofolii. La nivel global, se vorbeşte din ce în ce mai mult despre noi paradigme de reglementare (în cea mai mare parte în sens restrictiv), dar şi despre sistemele alternative de finanţare de către entităţi non-bancare (aşa-numitul shadow banking)”, spune Daniel Badea, managing partner al biroului Clifford Chance de la Bucureşti. ”Sectorul bancar din umbră„ din China, dar şi din SUA şi Europa este în curs de dezvoltare foarte rapidă. ”Am văzut că pe lângă instituţiile financiare mari a mai apărut o nouă categorie de clienţi care câştigă o importanţă mai mare în cadrul «sistemului bancar din umbră»”, a spus Malcolm Sweeting, global senior partner la Clifford Chance.

    Nume precum Apollo sau Blackstone devin jucători destul de importanţi în pieţele financiare europene şi americane şi încep să se uite şi la Asia. Ascensiunea ”sistemului bancar din umbră„ este stimulată de reglementările mai stricte care vizează băncile, de impactul restricţiilor legate de capital şi lichiditate asupra bancilor. ”Cred că vom vedea în continuare restricţii de capital pentru bănci şi, prin urmare, «sectorul bancar din umbră» va continua să crească„, susţine Malcolm Sweeting.

    În contextul noilor reglementări mai restrictive impuse la nivelul sectorului bancar, anumite bănci se concentrează din ce în ce mai mult pe piaţa internă şi, prin urmare, ţările care au depins în principal de instituţiile financiare cu capital străin au simţit impactul acestei schimbări. Royal Bank of Scotland şi Lloyds Bank sunt două exemple care evidenţiază această schimbare de strategie prin concentrarea pe piaţa internă. Totodată, vedem bănci cu aspiraţii de a deveni jucători globali, pe care şi le temperează, mai spune Malcolm Sweeting, global senior partner la Clifford Chance.

  • Reducerea CAS s-a transformat în muniţie electorală. Viitorul sistemului de impozitare rămâne incert

    Nici codul fiscal nu se schimbă din cauza reducerii CAS, nici faimosul MTO din expunerea de motive a legii privind CAS nu e cheia fiscalităţii româneşti. Numai că tratarea politicii fiscale exclusiv ca muniţie electorală deja a blocat orice discuţie raţională despre viitorul sistemului de impozitare.

    DIN CÂTE SPUN CEI CARE APAR ÎN DEZBATERILE TELEVIZATE, S-A AJUNS CA LA NOI CREŞTEREA ECONOMICĂ SĂ FIE CONSIDERATĂ POSIBILĂ NUMAI CU DEFICIT BUGETAR MARE, CUM SPUNEA SĂPTĂMÂNA TRECUTĂ GUVERNATORUL BNR. ”Dar trebuie să ieşim din această capcană mentală periculoasă, pentru că deja avem probleme structurale care împing mereu deficitul să crească şi avem şi alegeri aproape la fiecare 1-2 ani. Ne-ar trebui un suflu de alergător de cursă lungă în condiţiile unor cicluri politice pe termen scurt.”

    Mugur Isărescu n-a vorbit de conflictele politice pe tema reducerii CAS ori a modificării Codului fiscal, dar sugestia era clară. Au apărut comentatorii care îl acuză pe preşedintele Băsescu că a asumat reducerea deficitului structural la 1% din PIB din 2015, mai devreme cu 2-3 ani decât state mult mai dezvoltate, periclitând astfel şansele de creştere economică începând exact din primul an după terminarea mandatului prezidenţial.

    Au apărut şi comentatorii care îl acuză pe premierul Ponta că nu-i pasă ce se va întâmpla începând din 2015, lăsând viitorului guvern decontarea minusului de aproape 5 mld. lei din reducerea CAS. Dar nici ideea de a stimula economia fără a genera deficite de peste 8% din PIB, ca în 2009 (iar scopul fixării unei limite oarecare de deficit structural este tocmai ca prognozele să câştige în realism, separând influenţa în buget a factorilor permanenţi de a celor temporari), nici ideea de a pregăti ”provizioane„ la buget pentru un stimulent fiscal oarecare n-ar trebui să fie misiuni imposibile sau surse de şoc şi groază pentru un guvern normal.

    Preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, a enumerat din nou problemele şi soluţiile. Toleranţă zero pentru evaziunea fiscală, în special în sectoarele cele mai expuse, ţinând cont că acestea se cunosc (industria alimentară, energie electrică şi termică, tutun) şi că evaziunea a depăşit în ultimii ani nivelul record de 16% din PIB, respectiv peste 72 mld. lei la nivelul anului 2012, ceea ce, în opinia lui Dumitru, ”ameninţă securitatea naţională şi ar face necesar un pact naţional pentru combaterea evaziunii, aşa cum e pactul pentru aderarea la euro„.

    Ameliorarea colectării veniturilor, care rămâne sub 60% din total, prin accelerarea programului de restructurare a ANAF început cu Banca Mondială în 2013. Stimularea conformării voluntare a contribuabilului inevitabil scade după o perioadă de la introducerea oricărui stimulent fiscal, prin reducerea birocraţiei, ţinând cont că o companie plăteşte 39 de taxe şi impozite, faţă de 13 în Bulgaria şi 8 în Cehia, şi că lipseşte posibilitatea de a declara şi face cu uşurinţă plăţile electronic. ”Informatizarea extinsă a plăţii taxelor, care se poate realiza relativ rapid, ar face ca România să avanseze 10 locuri în clasamentul competitivităţii„, afirmă Dumitru, referindu-se la un clasament al Băncii Mondiale unde România e pe locul 134 din 189 de ţări la uşurinţa plăţii taxelor. Conformarea voluntară ar creşte şi graţie transparentizării cheltuielilor publice, ”astfel încât cetăţeanul să vadă permanent unde se duc banii lui şi să nu mai fie nevoit să vină la spital cu aspirina în buzunar„.

    Mai departe, munca la negru, devenită fenomen de masă din moment ce 1,5-1,6 milioane de persoane (patroni, întreprinzători individuali, salariaţi) nu plătesc niciun ban la stat, în special în construcţii, comerţ sau transporturi, poate fi combătută printr-o reformă a sistemului de contribuţii sociale, astfel încât veniturile din salarii să nu mai suporte o povară fiscală disproporţionat mai mare decât toate celelalte surse de venit (drepturi de autor, PFA, profesiuni liberale etc.), iar toate cotele de contribuţii sociale să fie plafonate prin lege la un număr de salarii brute, nu doar cele la pensii. ”În toate statele UE, inclusiv în cele din est, există plafoane pentru toate contribuţiile, iar plafoanele sunt mult mai jos decât în România„, arată şeful Consiliului Fiscal. Iar toate acestea ar urma să fie însoţite de o strategie pe termen mediu şi lung de încurajare a natalităţii şi a întoarcerii în ţară a cetăţenilor plecaţi să muncească în străinătate.

    Pe de altă parte, finanţatorii internaţionali au început treptat să admită implicit că o economie slabă cum este cea a României, ca şi alte economii din est, suferă din cauza globalizării şi a crizei în cel puţin două capitole esenţiale nu doar pentru creşterea economică, cât mai ales pentru dezvoltarea pe termen lung: scăderea natalităţii, îmbătrânirea populaţiei şi migrarea masivă a forţei de muncă active spre vest, în căutare de slujbe mai puţin prost plătite decât acasă, şi practica preţurilor de transfer prin care multinaţionalele, dominante în economie, transferă mare parte din profit în ţările de origine.

    Aşa se face că încă din timpul guvernărilor Boc au început să apară recomandări privind deplasarea centrului de greutate al taxării de la sursele ”mobile„, volatile spre cele ”imobile„, locale sau captive, respectiv impozitele pe avere şi proprietăţi, redevenţe şi taxe de mediu în sectorul energetic, impozitarea agriculturii (Consiliul Fiscal, 2010). Atunci apăreau idei ca impozitarea veniturilor nedeclarate, prin controale la patronii de firme sărace care şi-au cumpărat iahturi şi vile, amintind de celebra impozitare a piscinelor din Grecia reperate cu elicopterul.

    Taxa pe stâlp, majorarea impozitelor pe maşini sau pe locuinţele folosite ca sedii de firme, extinderea majorării taxelor locale, convenite cu FMI şi incluse în noul proiect de Cod fiscal, fac parte din aceeaşi filosofie, care se va reflecta în sistemul fiscal al următorilor ani indiferent cine va fi la putere. ”Din cauza marjei limitate de acţiune în domeniul finanţelor publice, recomandările CE vizează reorientarea impozitării dinspre muncă spre proprietate, consum şi mediu„ (recomandări CE pentru statele membre, iunie 2014). ”Ţările UE 11 ar trebui să transfere povara fiscală de la impozitarea muncii la taxe mai prietenoase pentru creşterea economică, aşa cum sunt taxele pe locuinţe şi taxele de mediu„ (raport Banca Mondială privind ECE, iulie 2014). ”Globalizarea şi liberalizarea comerţului îndreaptă statele spre baze de impozitare mai puţin mobile, ca proprietăţile, consumul sau veniturile din exploatarea resurselor naturale„ (raport OECD ”Provocări pentru politicile publice în următorii 50 de ani„, iulie 2014).

    În acelaşi timp, proiectul de Cod fiscal ar urma să abordeze pentru prima dată preţurile de transfer ori impozitarea persoanelor juridice străine care au conducerea efectivă în România. Actualul ministru al finanţelor, Ioana Petrescu, a cerut în primăvară ambasadorului francez să ofere ANAF expertiza Parisului în privinţa preţurilor de transfer, ştiind că această chestiune se află în vârful priorităţilor pentru guvernele din SUA ori din zona euro, care încearcă şi vor încerca şi în anii următori să limiteze scăderea veniturilor la bugetele publice din cauza delocalizării şi a optimizărilor fiscale făcute de multinaţionale.

  • Un cocteil exploziv: băncile se refac cu întârziere după criză, riscul ca necazurile lor să lovească din nou în economia creşte

    ANUNŢUL ŞEFULUI ERSTE, ANDREAS TREICHL, CĂ GRUPUL SE AŞTEAPTĂ ÎN ACEST AN LA O PIERDERE DE 1,4-1,6 MLD. EURO DIN CAUZA CREŞTERII PROVIZIOANELOR DIN UNGARIA ŞI ROMÂNIA DE LA 1,7 LA LA 2,4 MLD. EURO, A DECLANŞAT INSTANTANEU UN MIC LANŢ DE CULPABILIZĂRI. În cazul României, Treichl a acuzat BNR, care relativ recent a recomandat băncilor un plan de măsuri pentru grăbirea reducerii până în toamnă a creditelor neperformante de la peste 22% până la 16%, ceea ce în cazul BCR ar însemna curăţarea bilanţului de credite moarte de până la 800 mil. euro, un sfert din nivelul de la finele lui 2013.

    În replică, Nicolae Cinteză, şeful supravegherii BNR, a amintit că numai băncile care nu şi-au făcut la timp provizioane conform IFRS trebuie să facă abia acum provizioane suplimentare. În cazul Ungariei, unde parlamentul tocmai a obligat băncile să restituie clienţilor comisioane şi dobânzi rezultate din modificarea în ultimii ani a unor contracte de credit, operaţiune care va costa băncile cca 2-3 mld. euro, Treichl a acuzat Budapesta că practică o politică de tip „mulgem vaca atâta cât putem, doar că nu o tăiem“. Agenţia Fitch a prevestit pierderi pentru băncile din ţară şi a anunţat că le va revizui ratingurile în funcţie de capacitatea grupurilor-mamă din Vest de a le susţine cu capital suplimentar.

    Faptul că atât acţiunile Erste Group, cât şi cele ale Raiffeisen Bank International, apoi şi ale altor bănci europene au scăzut la burse zile în şir după anunţul lui Treichl se explică însă printr-o conjunctură mai largă. De altfel, Raiffeisen a anunţat că se aşteaptă în continuare la profit în România, la fel ca şi anul trecut, iar pe marginea noii legi ungureşti n-a comentat decât că se aşteaptă la costuri de 120-160 mil. euro, mai mici decât ale OTP (aproape 400 mil. euro) sau Erste (300 mil. euro).

    Pieţele financiare ştiu însă că pentru băncile din zona euro e un moment cum nu se poate mai prost, din cel puţin patru motive. În această perioadă are loc testul de soliditate financiară organizat de Autoritatea Bancară Europeană şi pentru care băncile s-au pregătit din greu în ultimul an cu majorări de capital (Raiffeisen, de pildă, a atras 2,8 mld. euro, Erste 660 mil. euro), SUA derulează ancheta asupra încălcărilor legislaţiei contra spălării de bani (după ce BNP Paribas a acceptat să plătească daune de aproape 9 mld. dolari, ancheta s-a extins şi la Commerzbank, Deutsche Bank, UniCredit, SocGen şi Credit Agricole), iar conflictul din Ucraina afectează afacerile băncilor (Raiffeisen şi-a majorat provizioanele la peste 280 mil. euro în Ucraina, ţară unde în T1 a avut o pierdere de 24 mil. euro).

    În fine, dar deloc în cele din urmă, în ultimele zile a avut loc tranşarea crizei de la Hypo Alpe Adria, o veche gaură neagră a sistemului bancar austriac, preluată în 2009 de stat şi în care statul nu mai e dispus să mai injecteze bani. În loc să-i rezolve situaţia lăsând-o să intre în insolvenţă, guvernul de la Viena a decis acum să impună pierderi de 890 mil. euro deţinătorilor de obligaţiuni fără prioritate la plată, dar garantate de stat. Soluţia aplicată, în premieră europeană, la Hypo Alpe Adria a determinat atât Moody’s, cât şi Standard & Poor’s să coboare, respectiv să pună sub observaţie ratingurile mai multor bănci austriece, între care şi Erste şi Raiffeisen, în esenţă cu argumentul că statul austriac sfidează drepturile creditorilor băncilor, din moment ce nu-şi mai onorează propriile garanţii, astfel încât dacă o altă bancă din Austria ar avea nevoie de ajutor în ţară sau în străinătate, statul ar putea reacţiona la fel. Şi ne amintim că în 2009, statul a ajutat cu bani toate marile bănci austriece. Aşa se explică tensiunea de la burse concentrată pe acţiunile băncilor europene şi austriece în particular.

    Dincolo de acest cocteil exploziv la scară europeană rămân problemele reclamate de bănci în fiecare ţară. Andreas Treichl, şeful Erste, a fost întrebat de ziarul austriac Kurier cum se face că dacă România a ajuns să aştepte o creştere economică de peste 3%, mai mare decât în Vest, grupul încă mai are probleme cu neperformantele. Treichl a răspuns: „Am cumpărat BCR de la stat, deci o mare parte din debitori sunt autorităţi şi companii cu activitate locală, care nu au profitat din export.

    Suntem şi o bancă de retail, iar în acest segment creşterea creditelor e destul de mică“. Trecând graniţa, avem de-a face cu cazul unic în zonă al Ungariei: guvernul lui Viktor Orban a impus începând din 2010 o taxă suplimentară pe profiturile băncilor, apoi în 2011 le-a permis ungurilor să-şi achite anticipat creditele sub preţul pieţei, contribuind astfel la pierderile sectorului bancar, din 2013 a introdus taxa pe tranzacţii financiare, iar acum va introduce şi conversia în forinţi a creditelor în valută. Unii s-au întrebat de ce guvernele din România n-au avut şi ele curaj să facă la fel sau de ce nu li s-a permis de către creditorii externi. O explicaţie a oferit-o în 2011 Valentin Lazea, economistul-şef al BNR, când spunea că România atrăsese până atunci un total al investiţiilor străine de 3.270 de dolari pe cap de locuitor, în timp ce Ungaria a atras 26.460 de dolari pe cap de locuitor „în toţi anii aceia când noi ne întrebam dacă e bine sau nu să tăiem coada câinelui“, subliniind că atitudinea investitorilor străini faţă de o ţară depinde de implicarea în economie pe care o au de protejat la momentul respectiv.

    Într-o analiză despre Europa Centrală şi de Est, Deutsche Bank constata că dezintermedierea bancară a lovit cel mai mult din 2008 până în iunie 2013 statele baltice şi Ungaria; dacă în cazul Ungariei aceasta se explică prin măsurile luate de guvern contra băncilor, în cazul balticilor se explică prin dominaţia băncilor nordice, neincluse în acordul de la Viena de menţinere a expunerii în ECE, încheiat sub auspiciile UE-FMI de către băncile din Austria, Grecia şi Italia cu cea mai mare pondere în sistemele bancare din Est. În România, creditorii austrieci şi-au redus expunerea numai cu 2 mld. euro anual începând din 2010, până la aproape 26 mld. euro în dec. 2013. Iar de aici încolo, drumul Vestului se desparte de cel al Estului: ceea ce pentru băncile occidentale e o reuşită, faptul că au reuşit să se descotorosească de nişte active fragile pe care nu mai au bani să le susţină, pentru ţările estice e un coşmar.

    „Dezintermedierea din ECE continuă, dar ritmul ei s-a redus considerabil“, afirmă analiştii de la Deutsche Bank, notând însă că „ponderea creditelor neperformante rămâne ridicată în majoritatea ţărilor şi chiar continuă să crească în Ungaria, Croaţia şi România, iar cum legislaţia bancară se ameliorează lent, e de aşteptat ca neperformantele să rămână o frână a creditării în 2014“. Dar asta nu e totul: „Dacă acum băncile din ECE se bazează mai mult pe finanţări atrase local şi nu de la grupurile-mamă, rămâne de văzut dacă aceste finanţări vor fi de ajuns atunci când cererea de credit o să-şi revină“.

  • ING Asigurări de Viaţă lansează un nou modul al Planului Financiar Personal

    Modulul aniversar al Planului Financiar Personal lansat de ING Asigurări de Viaţă completează un instrument unic pe piaţa de asigurări de viaţă din România. Concret, după ce în 2011 a fost lansat Planul Financiar Personal pentru analiza nevoilor prospecţilor, aplicaţia extinde acum beneficiile privind informarea transparentă şi clară a clienţilor pe întreg parcursul relaţiei cu aceştia.

    Planul Financiar Personal aniversar oferă suport suplimentar consultanţilor ING Asigurări de Viaţă pe parcursul discuţiei aniversare cu clienţii, astfel încât să le poată pune la dispoziţie acestora informaţiile de care au nevoie. Din analizele continue privind experienţa clienţilor, s-a observat că nivelul maxim de satisfacţie în contextul întâlnirii aniversare se înregistrează atunci când sunt aduse în discuţie atât beneficiile şi evoluţia contractului de asigurare, cât şi o actualizare a nevoilor financiare prezente şi planurile de viitor.

    Noutatea adusă de Planul Financiar Personal aniversar constă în prezentarea structurată, grafică si intuitivă a tuturor acestor informaţii. Aplicaţia oferă în primul rând o reprezentare vizuală a evoluţiei contractului până la momentul întâlnirii.

    Apoi sunt analizate acoperirile actuale pe care le oferă contractul de asigurare şi modul în care deciziile luate la momentul contractării sau post-vânzare au influenţat gradul de acoperire a riscurilor. Clienţii beneficiază de o nouă analiză a nevoilor financiare esenţiale (protecţie financiară în caz de deces, invaliditate şi probleme medicale, asigurarea viitorului copiilor sau a unor venituri suplimentare la pensie şi alte planuri), fiind calculate decalajele financiare apărute între situaţia financiară actuală şi situaţia dorită de client.

    Ulterior întâlnirii, fiecare client care a pus la dispozitie adresa de e-mail, va primi în format electronic un rezumat al situaţiei sale financiare. 

    “Dezvoltarea modulului aniversar al Planului Financiar Personal vine să completeze numeroase alte asemenea iniţiative realizate în ultimul an – al 17-lea an de prezenţă pe piaţa din România – prin lansarea de produse personalizate pentru nevoi specifice, precum UNA de la ING sau NEXT, şi de servicii adaptate noilor tendinţe în materie de tehnologie în cadrul portalului MyING”, a declarat Marius Popescu, director general ING Asigurări de Viaţă. Primele rezultate ale utilizării Planului Financiar Personal aniversar în relaţie cu clienţii sunt deja vizibile, acesta fiind implementat în cadrul unui proiect pilot în două agenţii ING Asigurări de Viaţă. Astfel, nivelul de satisfacţie personală măsurat în cazul clienţilor care au beneficiat de noul proces aniversar a fost dublu (peste 50% vs 27%).

  • Grupul Gothaer a încheiat anul financiar 2013 cu o creştere de 3,3%

    Grupul Gothaer a înregistrat anul trecut o creştere a primelor brute subscrise de 3,3%, ajungând astfel la peste 4,233 miliarde de euro.  În România, compania a ajuns la un volum al primelor brute subscrise de 66,72 milioane de lei, în creştere cu 75% faţă de anul anterior.

    Creşterea de 3,3% este uşor mai ridicată de cea de 3% înregistrată la nivelul pieţei germane. Au contribuit la această evoluţie poliţele au contribuit  segmentele asigurărilor de tip property şi de accidente, cu o creştere de 6% şi segmentul asigurărilor de viaţă, cu o creştere de 3,5%. Segmentul asigurărilor de sănătate a înregistrat o scădere de 2,8%.

    Profitul grupului s-a menţinut la nivelul anului 2012 (107 milioane de euro) iar capitalul acestuia a fost majorat cu 4,5 procente, până la 1,519 miliarde de euro. Subsidiarele din România şi Polonia ale grupului înregistrează o evoluţie pozitivă, potrivit datelor transmise de companie. Compania a înregistrat totuşi pierderi de aproximativ 34 milioane de lei anul trecut, pe seama extinderii reţelei şi a promovării brandului.

    Grupul Gothaer a intrat în 2012 pe piaţa din România şi a devenit  anul acesta acţionar unic al Gothaer Asigurări Reasigurări.

     

  • Invitaţie (oficială) la creditare

    APROAPE UN MILIARD DE EURO LE-A DAT BNR BANCHERILOR DE LA ÎNCEPUTUL ACESTUI AN. ÎN PLUS, LE-A MAI ELIBERAT ŞI LICHIDITĂŢI DE 4 MILIARDE DE LEI, ÎN SPERANŢA CĂ ÎI VA CONVINGE SĂ REÎNCURAJEZE ŞI SĂ REPORNEASCĂ ROBINETUL CREDITĂRII. Relaxarea ratelor rezervelor minime obligatorii (RMO) pe care băncile sunt obligate să le constituie la banca centrală a venit după aproape trei ani în care au fost „îngheţate“.

    Începutul de an a adus atât o diminuare a RMO la lei, cât şi reducerea RMO la valută. Iar banca centrală a aruncat în lupta pentru creditare şi reducerea dobânzii-cheie, în două etape, până la 3,5%.

    Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a dat asigurări că banca centrală mai are „gloanţe“ şi a promis că relaxarea politicii monetare va continua în condiţiile în care rezervele minime sunt foarte sus şi dobânda este ridicată în comparaţie cu alte ţări. Până acum însă, nici inundarea băncilor cu lichidităţi şi nici reducerea dobânzii de politică monetară nu au reuşit să aducă creditarea în teritoriul pozitiv, volumul împrumuturilor totale acordate sectorului privat bătând pasul pe loc. Creditul pri­vat înregistra în luna mai o scădere de 2% în termeni nominali (-3% în termeni reali), faţă de aceeaşi lună din 2013, în condiţiile în care creditarea în valută îşi continuă scăderea. Declinul împrumuturilor acordate în valută (exprimate în lei) a fost în luna mai de 7,7%. Exprimat în euro, creditul în valută s-a redus cu 8,1% comparativ cu mai 2013. BNR nu trece cu vederea contracţia de durată a creditului în valută a cărui pondere în total a coborât la nivelul de 58,6%, de la 62,4% în vara anului 2013.

    În aceste condiţii, banca centrală a decis în iulie să mai facă un pas pe drumul relaxării, reducând încă o dată rata rezervelor minime în valută, de la 18% la 16%. Este cel mai scăzut nivel la care a ajuns acest instrument de politică monetară după anul 2000. Dacă la începutul crizei rata de rezervă la valută era dublă faţă de cea la lei (40% cu 20%), în prezent ecartul este de patru puncte procentuale (16% cu 12%).

    Rămâne de văzut dacă de această dată băncile vor decide să folosească valuta eliberată de BNR pentru acordarea de credite. Dar nu oricui, ci doar celor care nu sunt expuşi la riscul valutar: „Scăderea creditului în valută este semnificativă, putem vorbi chiar de o contracţie. Deci nu ne deranjează în aceste condiţii creditarea în valută, dacă se adresează debitorilor existenţi sau viitori care nu sunt expuşi riscului valutar, exportatori sau investitori străini“, a spus guvernatorul BNR.

    Ce au făcut băncile cu valuta eliberată de BNR la începutul anului? O parte din lichidităţile eliberate de BNR a fost repatriată la băncile-mamă, spun analiştii. Dacă în anii trecuţi fenomenul dezintermedierii era o mare ameninţare, acum nu mai pare să fie un fenomen atât de temut. Guvernatorul BNR susţine că este foarte greu, dacă nu imposibil, să urmăreşti traseul fiecărui euro care pleacă din rezerva obligatorie. Cu toate acestea, el afirmă că o parte din lichidităţi au fost repatriate de către bănci către ţările de origine, ceea ce nu trebuie „dramatizat“, în condiţiile în care băncile au exces de lichiditate atât în lei, cât şi în valută. Şi tot guvernatorul afirmă că nu lipsa banilor determină scăderea creditului în valută. „Evoluţia creditului este legată de transformări structurale, de situaţia creditelor neperformante, de o anumită stare de neîncredere între bănci şi clienţi, pe care încercăm s-o atenuăm inclusiv prin măsuri pozitive de politică monetară, printr-un climat stabil. Iar o parte dintre aceşti bani au fost folosiţi fie pentru acoperirea unor datorii sau pentru noi credite.“

    În anii de boom instituţiile de credit aduceau fonduri de la băncile-mamă din străinătate pentru a finanţa acordarea de împrumuturi pe plan local. Băncile străine care au participat la Iniţiativa de la Viena şi care deţin cea mai mare parte din sistemul bancar românesc şi-au redus cu 20% expunerea pe subsidiarele din România în perioada martie 2009 – martie 2014, potrivit unui studiu prezentat de oficialii din BNR. În ciuda temerilor din ultimii ani, piaţa locală a fost ferită de o reducere brutală a expunerilor băncilor străine, care dacă s-ar fi concretizat ar fi antrenat o ajustare cu adevărat vizibilă a raportului credite/depozite pe componenta în valută.

    Analiştii apreciază că şi valuta eliberată de BNR prin a doua reducere a RMO din acest an, de la 18% la 16%, ar putea să fie folosită de unele bănci pentru a rambursa linii de finanţare primite de la băncile-mamă, în timp ce alte bănci vor acorda credite în valută. Iar scenariul conversiei unor sume în lei pentru plasamente în titluri de stat este mai puţin probabil.
    În proiectul de stimulare a redresării creditării banca centrală pune accentul pe ajustarea rezervelor minime obligatorii şi pe managementul lichidităţii.

    În ce priveşte dobânda-cheie, banca centrală a rămas din primăvara acestui an în era conservatoare. Dobânda-cheie staţionează la 3,5%, după şase paşi succesivi de scădere realizaţi în cadrul ciclului de relaxare a politicii monetare iniţiat în vara anului trecut. Guvernatorul BNR susţine că până acum dobânda a fost foarte bine poziţionată la 3,5%. Banca centrală este, totuşi, într-un proces de „considerare“. „Nu vrem să ne ju­căm cu rata de politică monetară în sus şi în jos. Când luăm o hotărâre vrem să fim siguri că ni­velul la care ne vom situa oferă probabilitate mini­mă de revenire“, spunea recent Isărescu. BNR pare să se teamă de descurajarea economisirii, odată cu o ajustare suplimentară a dobânzii.

    Şi nu este de mirare. Pe măsură ce BNR a redus dobânda-cheie, bancherii s-au grăbit să plătească mai puţin pentru depozitele atrase şi au întârziat să ieftinească în acelaşi ritm creditarea, încercând astfel să-şi îngroaşe marjele de profit. Ritmul de creştere a economisirii a încetinit sub 7%, iar comparativ cu aprilie depozitele populaţiei şi companiilor au stagnat la 215 mld. lei.

    În timp ce creditarea în valută se prăbuşeşte, creditele în lei sunt pe plus. Îmbunătăţirea evoluţiei împrumuturilor în monedă naţională a fost încurajată de scăderea ratelor dobânzilor la creditele noi acordate companiilor şi populaţiei, reducerile succesive ale ratei dobânzii de politică monetară şi îmbunătăţirea condiţiilor lichidităţii pe piaţa monetară. Creditul în lei pentru populaţie şi firme a avansat cu 7% în luna mai faţă de aceeaşi lună a anului trecut, iar stocul total de finanţări s-a apropiat de nivelul de 90 mld. lei, pe fondul accelerării vânzărilor de credite ipotecare şi de consum.

    În procesul de calibrare a politicii monetare BNR stă cu ochii pe evoluţia inflaţiei. Iar banca centrală apreciază că nu este încă certă consolidarea pe termen mediu a traiectoriei de scădere a inflaţiei.

  • Ce fac companiile când au nevoie de bani după cinci ani de criză: cei care au profit îl reinvestesc, cei care nu au îşi vând activele

    DE LA 1 IULIE A INTRAT ÎN VIGOARE SCUTIREA DE IMPOZITUL PE PROFITUL REINVESTIT, care se aplică pro­fitului înregistrat începând cu această dată şi in­ves­tit în echipamente tehnologice, maşini, utilaje şi ins­talaţii de lucru produse sau cumpărate ulterior, până la 31 decem­brie 2016. Oamenii de afaceri au cerut guvernului de la înce­putul anului să susţină măsura în negocierile cu FMI, ţinând cont că investiţiile rămân capitolul la care economia suferă cel mai mult.

    Anul trecut, investiţiile nete în economie au scăzut cu 9,3%, iar în T1 2014 au scăzut cu 7,4% faţă de T1 2013, cea mai mare scădere vizând tocmai cheltuielile cu utilajele – 11%. „Formarea brută de capital fix s-a tot redus începând din ultima parte a lui 2012, împiedicând economia să-şi atingă potenţialul; fără scăderea investiţiilor, creşterea PIB ar fi fost de cca 5% în T1 în loc de 3,8%“, consideră analiştii  de la BCR.

    Dacă statul şi-a restrâns investiţiile ca să se în­ca­­dreze în limita de deficit bugetar, ceea ce demo­tivează companiile private ţine de nivelul fis­ca­li­tăţii, concurenţă, lipsa cererii şi greutatea acce­su­lui la finanţare, probleme enumerate în această ordine în sondajul semestrial al BNR pentru peri­oa­da octombrie 2013 – martie 2014.

    Cercetarea, cuprin­zând 10.000 de companii private nefinanciare, din care în jur de 80% sunt mici şi mijlocii, arată că nu mai puţin de 44% dintre manageri au folosit cu pre­cădere în această perioadă surse de finanţare internă, adică reinvestirea profitului (în condiţiile în care profitul net s-a redus pentru aproape 45% din totalul firmelor) sau vânzarea de active, în dauna surselor externe (credite, piaţa de capital sau fonduri europene). Cât priveşte folosirea banilor, cele mai im­portante destinaţii rămân constituirea de capital de lucru sau plata furnizorilor. Corporaţiile sunt însă net mai dispuse decât IMM să orienteze banii spre in­vestiţii pentru dezvoltare – 28% dintre corporaţii, faţă de 10% dintre IMM.

    Cererea de finanţare de la bănci nu doar că a fost modestă, dar s-a micşorat: 18% dintre companii au apelat la cel puţin un produs bancar în perioada octom­brie 2013 – martie 2014, faţă de 21% în aprilie-septembrie 2013, iar numărul firmelor care nu au credite bancare a crescut de la 65% la 71%. Com­pa­niile din servicii şi utilităţi se finanţează cel mai mult din reinvestirea profitului sau vânzarea de acti­ve (47% din total), în timp ce creditele bancare au fost cerute cel mai mult de firmele din agricultură (34%) şi din industrie (25%).

    BNR notează că „nivelul prea ridicat al dobânzilor şi comisioanelor, cerinţele privind valoarea sau tipul garanţiei, clauzele contractuale şi birocraţia reprezintă, în această ordine, cele mai însemnate obstacole pentru companii în a accesa resurse financiare de la bănci şi instituţii financiare nebancare“. Aşa se explică şi de ce şansele de a obţine bani de la bănci rămân puternic diferenţiate: cca 43% dintre corporaţii au reuşit să obţină integral sumele solicitate, faţă de numai 16% dintre IMM. În structura companiilor care au credite, majoritare sunt corporaţiile şi firmele din agricultură, minoritare sunt IMM şi firmele din servicii şi utilităţi.

    Şi din perspectiva băncilor situaţia se vede la fel. Băncile declarau în sondajul lunar al BNR din mai că în T1 a scăzut cererea agregată de credite din partea companiilor – în special pe seama unei cereri mai mici de credite pe termen scurt din partea IMM – şi se aşteptau ca în T2 cererea să scadă în continuare. Exprimat în lei, soldul total al creditelor pentru companiile private a scăzut de la cca 117,9 mld. lei la finele lui octombrie 2013 la cca 115,4 mld. lei la sfârşitul lui martie 2014 şi la cca 115,2 mld. lei la sfârşitul lunii mai, în special pe seama reducerii componentei în valută, al cărei sold a coborât de la echivalentul a 66,3 mld. lei în octombrie 2013 la 61,9 mld. lei în mai 2014.

    Săptămâna trecută, Banca Naţională a redus rezervele minime obligatorii la valută de la 18% la 16%, cu intenţia de a stimula o redresare a creditării în valută pentru debitorii fără risc valutar, exportatori sau investitori străini, deşi o parte din bănci vor folosi în continuare valuta astfel eliberată spre a rambursa finanţările de la băncile-mamă ori spre a credita statul.

    În acelaşi sondaj lunar din mai, băncile estimau că la nivelul T1 riscul de credit asociat companiilor era în creştere, cu excepţia corporaţiilor, unde riscul a scăzut. În opinia băn­cilor, riscul aferent IMM a continuat să crească, în timp ce riscul asociat creditării corporaţiilor s-a redus pentru prima dată în ultimii doi ani. Aceeaşi diferenţiere între corporaţii şi IMM reiese şi din percepţia com­pa­niilor. Sondajul semestrial al BNR relevă că pentru majoritatea IMM, disponibilitatea surselor de finanţare nici nu a progresat, nici nu a regresat în peri­oada octombrie 2013 – martie 2014, în timp ce în cazul corporaţiilor, disponibilitatea tuturor surselor de finanţare a crescut. Pentru aprilie-septembrie 2014, majoritatea companiilor au declarat că se aşteap­tă la o scădere uşoară a accesului la toate sur­sele de finanţare, cu excepţia reinvestirii profitului sau a vânzării activelor.

    Dincolo de finanţarea din resurse interne şi de credite, companiile nu par să aibă nicio altă pârghie via­bilă de a atrage bani. Finanţarea de pe piaţa de capi­tal rămâne extrem de redusă: nicio corporaţie nu a apelat la ea şi un număr extrem de mic de IMM au emis acţiuni sau obligaţiuni, rezultă din sondajul BNR. Cât despre fondurile europene, peste 90% din­tre IMM şi peste 80% dintre corporaţii au declarat că în ultimele şase luni nu au avut experienţă cu fondurile europene în dezvoltarea activităţii firmei.

    Doar 8% dintre corporaţii şi un număr neglijabil de IMM declară că le-au fost rambursate în perioada res­pectivă fonduri dintr-un proiect cu finanţare UE, iar cele mai performante în accesarea de fonduri sunt com­paniile din agricultură. „În afară de furnizarea de lichiditate suplimentară pe piaţa locală şi de aco­pe­rirea mai bună a deficitului de cont curent, mult lău­data creştere a absorbţiei fondurilor europene s-a văzut prea puţin în investiţii“, comentează analiştii de la BCR. „Ceea ce a contat ca absorbţie în ultimii doi ani n-au fost decât bani plătiţi de Comisia Euro­pea­nă pentru proiecte de investiţii datând din 2010, 2011 sau începutul lui 2012.“

  • Ce resurse are politica monetară să relanseze economia Europei

    O dobândă negativă pentru depozitele băncilor la BCE este o opţiune, fie şi pentru că trebuie ţinut cumva ritmul cu reducerea continuă a dobânzii de referinţă la credite, sugera în iulie 2012 Benoit Coeure, membru al Consiliului BCE, când dobânda de referinţă fusese redusă la 0,75%, iar dobânda la depozite ajunsese la zero.

    „Nu e clar dacă pieţele pot funcţiona la dobânzi negative. Unele pieţe pot“, reflecta Coure, adăugând că BCE va studia ce se întâmplă în Danemarca, ţară din afara zonei euro, dar a cărei bancă centrală introdusese atunci în premieră o dobândă negativă la depozite ca să se apere de invazia de capitaluri speculative care căutau un refugiu din criza zonei euro, ceea ce pentru coroana daneză a însemnat o apreciere excesivă.

    Anul acesta, în aprilie, experimentul danez a luat sfârşit, iar banca centrală a majorat dobânda respectivă de la -0,1% la 0,05%, ca să stimuleze o apreciere a coroanei, depreciată între timp până la minimul ultimilor opt ani faţă de euro. În luna mai, acelaşi Coeure sugera că a venit momentul şi pentru BCE să acţioneze, fiindcă un euro prea puternic şi inflaţia prea mică subminează relansarea zonei euro.

    O comparaţie cu situaţia din Danemarca nu l-ar mai fi servit, pentru că şi cu dobânda negativă, şi cu coroana depreciată, inflaţia în ţara nordică n-a făcut decât să scadă continuu, de la peste 2% în 2012 la 0,3% în mai 2013, faţă de 0,5% în zona euro, reflectând aceeaşi greutate a economiei reale de a depăşi urmările crizei financiare ca şi în zona euro. Anul trecut, economia daneză a crescut cu 0,4% (la fel ca a Germaniei), în timp ce în zona euro economia a scăzut cu 0,4%.

    Faptul că aprecierea euro contribuie la dificultăţile de redresare a zonei euro este însă o realitate. De la o medie anuală de 1,47 dolari/euro în 2008, cursul a evoluat la 1,39 în 2009, 1,32 în 2010, 1,39 în 2011, 1,28 în 2012, 1,32 în 2013 şi 1,37 în primele cinci luni din acest an. Preşedintele BCE, Mario Draghi, remarca în martie, când euro atinsese 1,39 dolari, că în comparaţie cu minimele din 2012 euro a câştigat 9% faţă de moneda americană, ceea ce ar însemna un minus de 0,4-0,5% la rata actuală a inflaţiei în zona euro.

    Cum mandatul BCE vizează stabilitatea preţurilor (o ţintă de inflaţie de 2%), nu cursul valutar, era normal ca Draghi şi ceilalţi oficiali ai BCE să vorbească despre dezinflaţie drept nume de cod pentru necazurile actuale: o inflaţie foarte mică face dificilă reducerea îndatorării guvernelor, a companiilor şi a familiilor, ceea ce loveşte în primul rând în statele de la periferia zonei euro, împiedică avansul de competitivitate al acestora faţă de Germania şi amână perspectivele de cumpărare pentru companii şi consumatori, în aşteptarea unor preţuri şi mai mici. Ultimele luni însă au mutat centrul discuţiei asupra aprecierii euro faţă de dolar, fiindcă ea a fost mai greu de explicat decât neputinţa clasică a oricărei economii slabe de a genera inflaţie. De unde a venit această întărire a euro?

    La sfârşitul anului trecut, motivele avansate de finanţişti ţineau de îmbunătăţirea perspectivelor zonei euro după cei mai grei ani de austeritate. Treptat, explicaţiile au devenit tot mai legate de factori externi. Pe de o parte, politica Rezervei Federale a SUA: previziunile curente nu dau ca posibilă o majorare a dobânzilor (care ar atrage o apreciere a dolarului) înainte de vara lui 2015, pentru că economia SUA nu şi-a revenit: salariile cresc lent, iar locurile de muncă noi în domeniile cu salarii mari sunt prea puţine.

    Pentru a stopa aprecierea yuanului, Banca Chinei a cumpărat iniţial dolari, umflându-şi rezervele valutare cu 126 mld. dolari în T1, la un total echivalent cu aproape 4.000 de miliarde, dar ca să nu mărească ponderea dolarului în rezerve, a vândut ulterior dolari cumpărând alte monede, în primul rând euro. În februarie, când Banca Chinei a început mişcarea, yuanul a scăzut cu 1,4% faţă de dolar, în timp ce euro a urcat cu 2,3%. Alte explicaţii ţin de întoarcerea investitorilor speculativi spre activele mai sigure din pieţele dezvoltate, după ce în anii precedenţi preferau pieţele emergente.

    Aşa se face că s-au înmulţit vocile din rândul finanţiştilor care au propus ca BCE să contracareze aprecierea euro şi inflaţia prea mică prin singurul instrument de politică monetară cu adevărat neconvenţional: tiparniţa de bani, respectiv o operaţiune de relaxare monetară cantitativă (QE – quantitative easing) după exemplul celor derulate din 2008 până acum de Rezerva Federală a SUA (cumpărări de obligaţiuni federale şi ipotecare pentru a împinge băncile să se reorienteze spre creditare şi spre piaţa acţiunilor, stimulând astfel economia).

    Aceste voci existau încă din 2012, în contextul recesiunii din zona euro, însă pe atunci inflaţia în zona euro era peste 2%, iar cursul euro era suportabil. Între timp, şefa FMI, Chistine Lagarde, a avertizat repetat că pericolul deflaţiei paşte zona euro şi a cerut deschis BCE să ia măsuri neconvenţionale de relaxare monetară. În ultimele luni, Mario Draghi a sugerat că ar putea avea în vedere în ultimă instanţă un astfel de model, ceea ce i-a făcut pe comentatori să estimeze că dacă speculatorii vor duce euro peste pragul de 1,40 dolari, atunci poate vor reuşi să forţeze BCE să acţioneze. Ori măcar să dea un orizont de timp pentru aşa ceva.

  • Comision redus la transferul de bani prin serviciul MasterCard MoneySend

    “In 2012, anul lansării acestui serviciu, CEC Bank a fost prima bancă din Uniunea Europeană care a permis trimiterea de bani prin serviciul MoneySend prin reţeaua de echipamente ATM a băncii. Ne bucurăm că am fost promotorii unei premiere la nivel european”, declară Radu Graţian Gheţea, preşedintele CEC Bank.

    “La operaţiunea de transfer bani prin ATM pe teritoriul României din cardurile MasterCard CEC Bank către alte carduri MasterCard sau Maestro emise de instituţii financiare din România se percepe cel mai mic comision pentru clienţii CEC Bank. Astfel, comisionul pentru o plată prin virament în sistem interbancar  este în valoare de 4,5 lei pentru sume de până la 500 lei, prin serviciul Internet Banking – CEConline comisionul este în valoare de 3,15 lei (redus cu 30% faţă de unităţile băncii), în timp ce comisionul pentru transfer sume prin serviciul MasterCard MoneySend pentru sumele din intervalul 10-500 lei variază între 1,01 lei şi 1,5 lei”, explică Andrei Liviu Stamatian, prim-vicepreşedintele CEC Bank.

    Serviciul este disponibil in reteaua de peste 1.100 de bancomate a CEC Bank, atat pentru transferuri nationale cat si internationale. In acest moment, tarile catre care se pot trimite bani prin serviciul MoneySend sunt: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Croatia, Cipru, Cehia, Georgia, Ungaria, Israel, Kosovo, Macedonia, Malta, Moldova, Muntenegru, Polonia, Federatia Rusa, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia si Ucraina.

    “Prin folosirea retelei de ATM-uri CEC Bank, transferurile se pot efectua la orice ora din zi si din noapte, direct de pe cardul MasterCard, fara ca utilizatorii sa fie nevoiti sa completeze formulare sau sa retraga numerar in prealabil. In plus, destinatarul  primeste banii direct pe cardul sau MasterCard sau Maestro, putand sa-i foloseasca imediat pentru plati, fara a mai fi nevoie sa faca eforturi suplimentare pentru a ridica banii”, declară Cosmin Vladimirescu, general manager Romania în cadrul MasterCard Europe.

    CEC Bank nu comisioneaza operatiunea de primire a banilor. Pentru tranzactiile transfrontaliere se mentin comisioanele actuale.

  • Preţul orientativ şi dimensiunea viitoarei IPO a NN Group

    Se estimează că tranzacţionarea acţiunilor NN Group la bursa Euronext Amsterdam va începe la 2 iulie 2014, sub denumirea „NN Group” şi codul „NN”.

    Dupa vanzarea actiunilor, participarea ING se va reduce la (aproximativ) 73,6% din actiunile NN Group. Aceasta strategie este aliniata cerintelor Comisiei Europene, care prevad ca ING Group sa renunte la mai mult de 50% din actiunile NN Group pana in decembrie 2015 si la procentul ramas pana la 31 decembrie 2016.

    Informatii complete despre oferta vor fi disponibile in prospectul de emisiune al NN Group ce urmeaza a fi aprobat de Autoritatea de Supraveghere a Pietelor Financiare din Olanda (AFM). Prospectul va fi pus la dispozitia publicului pe pagina www.nn-group.com incepand de astazi, 17 iunie, dupa aprobarea de catre AFM