Category: Film

  • Robert De Niro este din nou la muncă

    Producţia Warner Bros. Pictures ”Internul„ îi aduce împreună pe marile ecrane, din 25 septembrie, pe Robert De Niro şi Anne Hathaway într-o comedie scrisă şi regizată de Nancy Meyers.

    În ”Internul„, De Niro este Ben Whittacker, un bărbat de 70 de ani care descoperă că pensionarea nu este o decizie aşa minunată precum credea. Profitând de ocazia de a avea din nou activitate printre profesionişti, acesta candidează pentru un post de senior intern la un site de modă, înfiinţat şi condus de Jules Ostin (Hathaway).

    Pe lângă Robert De Niro şi Anne Hathaway, din distribuţia filmului mai fac parte Rene Russo, Anders Holm, Andrew Rannells, Adam Devine şi Zack Pearlman.

  • Cum a trecut trailerul de la coadă în frunte

    Primul clip de promovare a fost realizat în 1912, pentru serialul „The Adventures of Kathlyn“, cunoscut pentru finalurile cliffhanger. La sfârşitul unui episod, un scurt clip le cerea oamenilor să revină să vadă ce se va întâmpla cu eroina. Un an mai târziu, Nils Granlund, advertising manager al unui lanţ de cinematografe, a produs un scurt film promoţional pentru piesa de teatru „The Pleasure Seekers“, cu imagini filmate în timpul repetiţiilor.

    La început, aceste filmuleţe de promovare apăreau pe ecranele cinematografelor la finalul filmelor, de aici venind şi denumirea (trailed the movie – urmau filmul). Practica s-a dovedit, în scurt timp, ineficientă, pentru că spectatorii plecau imediat după încheierea filmului. Iar mai-marii cinematografiei au hotărât ca filmuleţele să fie difuzate înaintea peliculei, doar că numele nu s-a mai schimbat.

    Clipurile de promovare pentru filmele mute erau constituite din imagini însoţite de câteva descrieri scurte, un slogan şi înşirarea numelor vedetelor, iar exprimarea era hiperbolică: „Senzaţional“, „Nu aţi mai văzut aşa ceva“ etc.
    Odată cu introducerea sunetului în cinematografie, şi promovarea a suferit modificări. Considerat primul film sonor, „The Jazz Singer“ a beneficiat de un trailer de 7 minute. Clipul prezenta imagini din film şi invita spectatorii să vină să vadă (audă?) noua tehnologie. Tot în acest prim trailer a apărut şi naratorul ca tehnică de prezentare a acţiunii.

     

    Până în anii ’50 trailerele au fost create în exclusivitate de National Screen Service, companie care controla creaţia şi distribuţia materialelor de advertising cinematografice. Timp în care se dezvoltase o reţetă pe care se mergea de fiecare dată: expresii hiperbolice, o scurtă naraţiune pentru a descrie povestea, muzica era folosită pentru a prezenta intrigile, pericolul sau romantismul şi, nu în ultimul rând, nu lipsea replică memorabilă a unuia dintre personaje.

    Următoarea mutaţie a venit odată cu răspândirea televizoarelor. Trailerele au început să imite televiziunea şi practicile de advertising de la televizor. În clipul de promovare a filmului „The Day The Earth Stood Still“ premisa filmului este prezentată ca un eveniment real, ca o ştire. La finalul clipului apare şi recomandarea revistei Look ca fiind „The Best of the Science Fiction Movies“, întărind astfel legătura dintre cinema şi mass-media, în promovare şi recenzare.

    În anii ’60, filmele au început să se schimbe, au devenit mai experimentale şi mai îndrăzneţe, atât din punctul de vedere al tehnicii, cât şi al subiectelor abordate. Companiile scăpate de sub tirania National Screen Service erau libere să îşi creeze prezentări diverse, ieşite din şabloane. Stanley Kubrick este cunoscut drept ca un regizor obsedat de control, ocupându‑se de fiecare aspect al filmului, şi care a supervizat inclusiv crearea trailerelor. El a renunţat la montajul clasic în favoarea unuia mai dinamic, s-a folosit foarte mult de muzică şi a renunţat la naraţiunea acţiunii, după cum se poate observa din clipurile de prezentare ale peliculelor „Lolita“, „Dr. Strangelove“, „2001: A Space Odyssey“ sau „The Shining“.

    Un moment de cotitură în industra cinematografică, dar şi în cel al promovării a fost apariţia blockbusterului. „Jaws“ (1975) al lui Steven Spielberg este considerat ca fiind primul film de acest fel, care a avut încasări de 7 milioane de dolari în primul weekend. Clipul de promovare pentru „Jaws“ se întindea pe mai bine de 3 minute şi expunea aproape toată povestea, omiţând doar finalul. Universal a cheltuit 1,8 milioane de dolari pe promoţie, dintre care 700.000 doar pe spoturile de publicitate de la televizor, conform BBC. Succesul „Fălcilor“ lui Spielberg a făcut ca şi alte companii să copieze modelul de prezentare şi promovare a peliculelor.

    Însă cum regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, alţi regizori au mers în altă direcţie. Un astfel de exemplu este clipul de promovare a filmului lui Ridley Scott „Alien“. Acesta a fost compus din imagini înfricoşătoare însoţite de o muzică stranie, fără naraţiune şi fără nicio linie de dialog. Clipul a reuşit să redea atmosfera terifiantă care a acompaniat pelicula şi care a propulsat „Alien“ în topuri.

    17 ani mai târziu, 20th Century Fox a plătit 1,3 milioane de dolari pentru ca un clip de prezentare de 1 minut al peliculei „The Independence Day“ să fie difuzat în pauza meciului Super Bowl din 1996. Astfel, filmul cu Will Smith în rolul principal a fost primul care şi-a făcut reclamă în timpul faimosului meci de fotbal american, dar şi primul care a inaugurat un alt tip de prezentare, teaserul, un clip de promovare şi mai scurt, menit să atragă şi să stârnească curiozitatea spectatorilor.

    O altă premieră a avut loc odată cu lansarea primului trailer al noului film „Star Wars: The Phantom Menace“. Acesta a fost programat să fie difuzat la premiera peliculei „Meet Joe Black“, în 18 noiembrie 1998. Presa a scris la vremea respectivă că mai multe persoane plăteau biletul de intrare la film doar pentru a vedea trailerul pentru „Star Wars“. În prima săptămână, proprietarii cinematografelor au anunţat că rata de ieşire de la film era undeva la 75%. Câteva zile mai târziu, cei de la LucasFilm au urcat trailerul online, iar la scurt timp serverele au picat. În total, clipul a fost descărcat de 3,5 milioane de ori, spărgând toate recordurile de la vremea respectivă. Dacă rămânem în galaxia foarte îndepărtată a cavalerilor Jedi, clipul de promovare a celui de-al şaptelea titlu din seria „Star Wars“ a acumulat 30 de milioane de vizualizări în 24 de ore pe YouTube.

    Trailerele nu ar fi fost la fel fără artiştii vocali. Unul dintre cei mai cunoscuţi fiind Don LaFontaine. Vocea acestuia poate fi auzit în peste 5.000 de trailere şi alte mii de reclame televizate. El a devenit foarte cunoscut pentru replica devenită celebră „In a world… (într-o lume)“.

    Fie că vă plac, fie că nu, cert este că trailerele sunt o parte importantă a industriei cinematografice, o parte a industriei care se schimbă şi se mulează pe schimbările din piaţă.

  • Ce vedem la cinema: Sicario

    La graniţa dintre Statele Unite şi Mexic, legea nu există, iar neexperimentata agentă FBI Kate Mercer (Emily Blunt) devine martoră a traficului internaţional de droguri desfăşurat cu implicarea forţelor guvernamentale (Josh Brolin, Benicio Del Toro). Miza creşte atunci când aceştia trebuie să îl prindă pe capul întregii organizaţii criminale.

    Benicio Del Toro este principalul colaborator în misiunea condusă de FBI la graniţă, iar trecutul întunecat al acestuia o va face pe Kate să pună la îndoială tot ce ştia pentru a supravieţui.

    Din 18 septembrie, Freeman Entertainment prezintă pe marile ecrane din România filmul de acţiune Sicario: Asasinul cu Emily Blunt, Benicio Del Toro şi Josh Brolin în rolurile principale.

  • Un nou film de animaţie: Gardianul Lunii

    Într-un univers în care ziua şi noaptea se află sub atenta grijă a unor gardieni legendari, Mune, un mic spiriduş al nopţii, este ales să devină Gardianul Lunii, spre surprinderea tuturor. |n ciuda unei staturi deloc impunătoare şi a lipsei sale de experienţă în coordonarea unei echipe, simpaticul personaj trebuie să ghideze Luna în noapte şi să vegheze asupra Lumii Viselor. Când novicele şi inocentul Mune pierde Luna din greşeală, echilibrul planetei este în pericol, iar Soarele cade în mâinile lui Necross, lordul lumii subterane, şi întreaga planetă se scufundă în întuneric.

    Pentru a salva omenirea, Mune trebuie să facă echipă cu noul Gardian al Soarelui, egoistul Sohone şi cu Glim, o făptură agilă, dar plăpândă, din ceară. Distribuită de Freeman Entertainment, animaţia ”Mune: Gardianul Lunii„ ajunge din 11 septembrie la cinema în versiune 3D dublată sau subtitrată.

  • Cronică de film: Irrational Man

    O idee se repetă, aproape obsesiv, în filmele lui Woody Allen: viaţa este imprevizibilă, iar cele mai multe lucruri se întâmplă aleatoriu. Aceasta este şi tema centrală a celui mai recent film al său, Irrational Man.

     După cum ne-a obişnuit de-a lungul anilor, Woody Allen este atât scenarist cât şi regizor al filmelor sale, iar Irrational Man nu face excepţie. În rolurile principale îi regăsim pe Joaquin Phoenix (Gladiator, Her, Walk the Line, The Master), Emma Stone (The Help, Birdman: Or the Unexpected Virtue of Ignorance, Easy A) şi Parker Posey (The House of Yes, Henry Fool, Superman Returns).

    Deşi este prezentat drept o comedie romantică, avându-i în centru pe Joaquin Phoenix şi Emma Stone, filmul nu are foarte mare legătură cu dragostea, un subiect abordat într‑un mod cumva absurd. Cele două personaje sunt Abe Lucas, un profesor de filosofie ale cărui principii de viaţă sunt lipsite de etica la care ne-am fi aşteptat, interpretat excelent de Phoenix, şi Jill Pollard (Emma Stone), o tânără ce duce o viaţă plictisitoare şi care leagă o strânsă prietenie cu profesorul ei (Phoenix).

    Deşi a fost membru al Greenpeace şi a călătorit în jurul lumii pentru a încerca să schimbe lucrurile în bine, Abe Lucas se găseşte acum într-o situaţie dramatică, fiind alcoolic şi depresiv.  Ceea ce urmează este un scenariu tipic pentru Woody Allen: elemente de nonconformism şi imprevizibilitate ce se leagă armonios, creând un film agreabil.

    Obiceiul lui Woody Allen de a nu da prea multe indicaţii actorilor duce la o aparentă „luptă“ a actorilor cu personajele; aceasta se traduce, judecând după succesul filmelor semnate de regizor, într-un realism care contrabalansează ideile de multe ori ciudate din scenariile lui Allen. Una din scene pare să aducă aminte de „Străinii din tren“ al lui Hitchcock şi personajele sale ciudate. Este un moment interesant, inserat într-un film care prezintă o viziune întunecată asupra vieţii şi care te face să te întrebi dacă titlul este legat, în vreun fel, de cel care i l-a dat.

    În timpul festivalului de la Cannes, cu puţine momente înainte de vizionarea de presă a filmului, Woody Allen a încercat să explice viziunea sa asupra lumii şi asupra meseriei de cineast: „Singurul lucru pe care poţi să îl faci, ca artist, este să găseşti o cale de a explica oamenilor de ce viaţa are un sens. Şi nu poţi face asta fără să îi păcăleşti. Pentru că, în cele din urmă, viaţa nu are niciun sens. Tot ceea ce creezi va dispărea, aşa cum planeta dispare, aşa cum soarele dispare… Toate se vor duce într-o bună zi, indiferent de cât de mult le iubim“, a spus Allen.

    Irrational Man se încadrează în categoria (bine definită, de altfel) a filmelor care sunt fie foarte apreciate, fie foarte criticate. Filmele lui Woody Allen nu permit o zonă de mijloc: cei care îi apreciază filmele vor aprecia şi această ultimă producţie. Ceilalţi o vor evita.
    Recomandarea mea este să urmăriţi Irrational Man, dacă nu pentru stilul mereu inovativ al lui Allen, măcar pentru întrebările pe care acest film te forţează să ţi le pui.
     

  • Agentul de la U.N.C.L.E.: Spionii nu mai sunt ce erau pe vremuri

    Producţia Warner Bros. Pictures ”Agentul de la U.N.C.L.E.„ îl aduce pe  Henry Cavill (”Man of Steel: Eroul„) în rolul carismaticului Napoleon Solo, în timp ce Armie Hammer (”Reţeaua de socializare„) îl interpretează pe rivalul său, KGB-istul Illya Kuryakin. Inspirat din popularul serial difuzat în 1960, filmul este regizat de Guy Ritchie şi a avut premiera pe marile ecrane din ţară pe 21 august. 

    Plasat la începutul anilor şaizeci, în plin Război Rece, ”Agentul de la U.N.C.L.E.„ evidenţiază concurenţa dintre cei doi agenţi de top ai CIA şi KGB. Nevoiţi să lase deoparte vechile conflicte, cei doi trebuie să facă echipă pentru a opri o organizaţie criminală internaţională, care vrea să destabilizeze fragila ordine mondială folosind arme nucleare şi tehnologie avansată. Singura pistă către organizaţia secretă este fiica unui om de ştiinţă german dispărut, prin intermediul căreia cei doi se pot infiltra în organizaţie.   

  • Ce filme vedem în septembrie la cinematografele din ţară

    The Transporter Refueled (Transporter: Moştenirea)-Camille Delamarre-4 septembrie

    Franciza Transporter a fost reînviată, de data aceasta cu Ed Skrein în rolul principal, Frank Martin, acelaşi rol pe care l-a interpretat Jason Statham în trecut. Filmul rămâne acelaşi, dar cum zice şi premisa: Mizele sunt mai mari şi tehnologia mai performantă, dar se aplică aceleaşi trei reguli simple: nu schimba niciodată afacerea, nu cere nume şi nu deschide pachetul.

    We Are Your Friends (Vibrează cu mine)-Max Joseph-4 septembrie

    În acest film îl găsim pe Zac Efron în rolul unui DJ în căutarea faimei şi a banilor, dar între timp este prins într-un triunghi amoros ce o are la mijloc pe frumoasa Emily Ratajkowski.

    Ricki and the Flash-Jonathan Demme-11 septembrie

    Noul film al legendarei Meryl Streep ne prezintă povestea unui star rock (Streep) ajuns la bătrâneţe care vrea să îndrepte relaţia cu familia sa pe care a ignorat-o de-a lungul anilor. Pelicula este regizată de Jonathan Demme, iar în film îi mai regăsim pe Kevin Kline şi pe Mamie Gummer, fiica lui Meryl Streep.

    Maze Runner: The Scorch Trials (Labirintul: Încercările focului)-Wes Ball-11 septembrie

    Ecranizarea a celei de-a doua cărţi cu acelaşi nume a autorului James Dahner îî găseşte pe protagonişti scăpaţi din labirint, dar călătoria lor îî duce la Scorch, un loc plin de obstacole.

    Un etaj mai jos-Radu Munteanu-18 septembrie

    Filmul lui Radu Munteanu, nominalizat la Cannes-Un Certain Regard, vine pe ecranele din cinematografele româneşti şi prezintă povestea lui Pătraşcu care a fost martor la o altercaţie domestică ce s-a sfărşit cu o crimă, iar acum el trebuie să înfrunte doi vecini: unul, posibil ucigaş, celălalt este propria este propria sa conştiinţă.

    Sleeping with Other People (Sexul, bată-l vina!)-Leslye Headland-18 septembrie

    Comedia romantică cu Jason Sudeikis şi Alison Brie în rolurile principale ne prezintă relaţia dintre doi vechi prieteni, ce se reîntâlnesc 12 ani mai târziu şi îşi dau seama că au devenit adulterini “în serie”.

    Everest-Baltasar Kormákur-18 septembrie

    Everest este inspirat de evenimente reale ale unei încercări periculoase de a ajunge în vârful celui mai înalt munte din lume. În rolurile principale îî găsim pe Jake Gyllenhaal, Keira Knightley, Robin Wright, Josh Brolin şi Sam Worthington.

    Sicario (Sicario: Asasinul)-Denis Villeneuve-18 septembrie

    În Sicario vedem povestea unui agent FBI trimis în zona de frontieră dintre Statele Unite şi Mexic pentru a lupta împotriva organizaţiei mafiote ce face contrabandă cu droguri. Rolurile principale vor fi interpretate de Emily Blunt şi Benicio Del Toro.

    Amy-Asif Kapadia-18 septembrie

    Un documentar ce prezintă povestea vieţii tumultoase a artistei Amy Winehouse. Filmul conţine imagini de arhivă şi melodii din repretoriul artistei ce nu au fost lansate.

    The Intern (Internul)-Nancy Meyers-25 septembrie

    Robert De Niro se îndreaptă spre o nouă comedie şi va juca alături de Anne Hathaway. El va interpreta rolul unui stagiar în vârstă ce se angajează la o companie de modă.

    American Ultra (American Ultra: Agent descoperit)-Nima Nourizadeh-25 septembrie

    Un film de acţiune cu accente de comedie în care vedem povestea unui drogat – care este, de fapt, un agent guvernamental – şi este destinat exterminării. Însă este prea bine antrenat şi prea bun ca să poată fi ucis. Filmul reface cuplul cinematografic din “Adventureland” format din actorii Jesse Eisenberg şi Kristen Stewart.

  • Film: Viaţă de schimb

    ”Îmi doresc mai mult timp!„… Toţi gândim şi simţim aşa. Dar cum ar fi ca într-o zi să poţi obţine acest timp contra cost?! Inovatorul thriller SF ”Self/less: Transfer de viaţă„ explorează tocmai consecinţele care vin odată cu preţul nemuririi. Filmul este distribuit pe marile ecrane de Freeman Entertainment, unde rulează începând din 7 august.

    Multimilionarul om de afaceri Damian Hale (Ben Kingsley) a fost mult timp centrul universului, folosindu-se de puterea sa după bunul plac. După ce află că are cancer, acceptă să se supună unei proceduri medicale revoluţionare, menite să îi readucă tinereţea.

    Damian îşi înscenează moartea şi începe o nouă viaţă, departe de cunoscuţi, după ce conştiinţa sa este transferată cu succes în corpul unui bărbat mai tânăr (Ryan Reynolds). Numai  că există oameni care nu ar permite niciodată ca imperfecţiunile procedurii să devină cunoscute, aşadar vieţile lui şi ale celor din jur sunt în mare pericol.

  • Cronică de film: Southpaw

    Încep prin a spune că cel mai bun lucru din Southpaw este interpretarea lui Jake Gyllenhaal (Prisoners, Nightcrawler, Donnie Darko, Zodiac). Actorul de 35 de ani îşi face treaba cu brio, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori de-a lungul anilor. Gyllenhaal este unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, iar alegerea sa de a juca mai mult în producţii independente este singura explicaţie pentru faptul că a fost ignorat de Academia Americană de Film (Gyllenhaal are o singură nominalizare la Oscar, pentru rolul din Brokeback Mountain). În distribuţie îi regăsim şi pe excelentul Forest Whitaker (Last King of Scotland, Platoon, Lee Daniels’ The Butler) şi pe Rachel McAdams (Midnight in Paris, Sherlock Holmes, About Time).

    Regia filmului este semată de Antoine Fuqua, cunoscut publicului larg mai ales pentru filme de acţiune precum Olympus Has Fallen, The Equalizer, Shooter sau Training Day. Trecerea către genul dramatic nu pare să îi fi prins foarte bine, pentru că desfăşurarea pare pe alocuri grăbită, iar acest lucru duce la o lipsă de profunzime a caracterelor prezentate. Spectatorul nu ajunge să cunoască bine personajele, iar asta afectează experienţa generală a filmului.

    Scenariul prezintă un atlet aflat în anii de glorie, care ajunge pe culmile disperării, dar reuşeşte, în cele din urmă, să găsească puterea de a triumfa din nou. Povestea are câteva momente dramatice bine realizate, dar nu reuşeşte să surprindă pe parcursul celor mai mult de două ore. Spectatorul ştie, încă de la bun început, cum se va termina filmul.

    În concluzie, Southpaw este un film mediocru, dar acest lucru se datorează în mare măsură actorilor. Cu o altă distribuţie, el ar fi trecut neobservat şi fără prea mult succes. Este un film cu o desfăşurare uşor de anticipat, destinat în mare măsură celor care au apreciat filme precum Rocky sau The Fighter.

    Nota: 7/10

  • Cronică de film: Southpaw

    Încep prin a spune că cel mai bun lucru din Southpaw este interpretarea lui Jake Gyllenhaal (Prisoners, Nightcrawler, Donnie Darko, Zodiac). Actorul de 35 de ani îşi face treaba cu brio, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori de-a lungul anilor. Gyllenhaal este unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, iar alegerea sa de a juca mai mult în producţii independente este singura explicaţie pentru faptul că a fost ignorat de Academia Americană de Film (Gyllenhaal are o singură nominalizare la Oscar, pentru rolul din Brokeback Mountain). În distribuţie îi regăsim şi pe excelentul Forest Whitaker (Last King of Scotland, Platoon, Lee Daniels’ The Butler) şi pe Rachel McAdams (Midnight in Paris, Sherlock Holmes, About Time).

    Regia filmului este semată de Antoine Fuqua, cunoscut publicului larg mai ales pentru filme de acţiune precum Olympus Has Fallen, The Equalizer, Shooter sau Training Day. Trecerea către genul dramatic nu pare să îi fi prins foarte bine, pentru că desfăşurarea pare pe alocuri grăbită, iar acest lucru duce la o lipsă de profunzime a caracterelor prezentate. Spectatorul nu ajunge să cunoască bine personajele, iar asta afectează experienţa generală a filmului.

    Scenariul prezintă un atlet aflat în anii de glorie, care ajunge pe culmile disperării, dar reuşeşte, în cele din urmă, să găsească puterea de a triumfa din nou. Povestea are câteva momente dramatice bine realizate, dar nu reuşeşte să surprindă pe parcursul celor mai mult de două ore. Spectatorul ştie, încă de la bun început, cum se va termina filmul.

    În concluzie, Southpaw este un film mediocru, dar acest lucru se datorează în mare măsură actorilor. Cu o altă distribuţie, el ar fi trecut neobservat şi fără prea mult succes. Este un film cu o desfăşurare uşor de anticipat, destinat în mare măsură celor care au apreciat filme precum Rocky sau The Fighter.

    Nota: 7/10