BusinessMagazin

Category: Film

  • Cronică de film: Maze Runner: The Scorch Trials

    Cei care au văzut prima parte a francizei the Maze Runner, printre care mă număr şi eu, aşteptau cu o oarecare doză de curiozitate continuarea poveştii bazate pe cartea lui James Dashner. The Scorch Trials aduce câteva completări la conceptul primului film, explicând cauzele care au dus la devastarea planetei.

    Filmul este plin de acţiune, urmărind aventurile celor care au evadat din labirint. Ei se confruntă acum cu pericolele prezente la tot pasul într-o lume distrusă de un virus despre care nu ştim prea multe. Partea a treia va oferi, cel mai probabil, ceva lămuriri în această privinţă.

    Din punctul de vedere al calităţii actoriceşti, The Scorch Trials nu este genul de film care să propună actori pentru premii. Este un film plin de efecte speciale şi de personaje realizate pe calculator; cred că nici măcar regizorul Wes Ball nu şi-a propus să dezvolte prea mult această latură. Tot pe regizor cade vina şi pentru cele câteva stângăcii care sunt evidente de-a lungul filmului.

    Proiectul The Maze Runner a fost gândit, încă de la început, ca o serie în trei părţi, lansările având loc în 2014, 2015 şi 2017. Primul film s-a bucurat de un succes moderat la box office, cu încasări de 350 de milioane de dolari la nivel global, iar partea a doua pare să îi calce pe urme. Până în prezent, în cele opt săptămâni ce au trecut de la lansare, The Scorch Trials a generat venituri de peste 300 de milioane de dolari din vânzarea de bilete. Luând în calcul şi bugetul de 61 de milioane de dolari, producătorii vor fi cu siguranţă mulţumiţi de performanţele filmului.

    Filmul este regizat de Wes Ball, care a semnat şi The Maze Runner, cunoscut mai mult pentru documentarele sale decât pentru lungmetraje. În distribuţie îi regăsim pe Dylan O’Brien (The Internship, High road, The first time), Kaya Scodelario (Tiger house, Skins, The truth about Emanuel), Thomas Brodie-Sangster (Game of thrones, Phantom halo, Rain) şi Patricia Clarkson (The green mile, Shutter Island, Vicky Cristina Barcelona).

    Una peste alte, The Scorch Trials este un film care se aseamănă cu prima parte a seriei: este dinamic şi urmează o reţetă a succesului de care Hollywood pare să nu se mai sature, şi anume distrugerea aproape totală a planetei.

    Cât va mai ţine acest subiect rămâne de văzut, dar mi-e greu să cred că acesta este ultimul film cu viruşi şi zombi despre care vom vorbi în viitorul apropiat.
     

  • Cronică de film: James Bond se întoarce!

    Cele 23 de filme „James Bond“ realizate până în prezent au generat încasări de peste 4,1 miliarde de dolari în toată lumea. Cel mai recent lungmetraj lansat din această serie, Skyfall, a generat încasări de peste 1,1 miliarde de dolari pe plan mondial, mai mult decât oricare alt film cu agentul 007.

    În comparaţie cu Skyfall, noul film ce îl are în centru pe agentul 007 pare o joacă de copii; seamănă mai mult cu filmele din era Pierce Brosnan. Surprinzător poate, schimbarea este binevenită.

    Pentru mine, James Bond a fost întotdeauna un personaj amuzant, aflat pe linia dintre realitate şi absurd. Nu sunt neapărat un fan al acestui gen, dar filmele cu 007, în marea lor majoritate, mi-au plăcut. Bond reprezintă imaginea agentului secret care poate să facă orice, oricând. Iar acest lucru nu a deranjat niciodată pe nimeni, pentru că Ian Fleming nu a avut intenţia de a scrie cărţi care să candideze la premiul Nobel; el a dorit să scrie poveşti în care oamenii să îşi regăsească visurile din copilărie (OK, poate e doar cazul meu, dar cine nu şi-a dorit să devină agent secret?).

    La începutul acestui an, Daniel Craig a lăsat să se înţeleagă că Spectre va fi ultimul său film din seria James Bond. Întrebat de reporteri dacă i-ar plăcea să mai joace într-un nou film cu James Bond, starul britanic a spus: „În acest moment, nu. Am o viaţă şi acum vreau să trăiesc puţin din ea. Însă vom vedea ce va fi“. Au existat multe speculaţii în presa internaţională în legătură cu actorul care ar putea să preia acest rol de la Daniel Craig. Principalii favoriţi au fost consideraţi actorii Tom Hardy, Michael Fassbender şi Idris Elba.

    Spectre este regizat de Sam Mendes (câştigător al premiului Oscar pentru American Beauty) şi îi are în distribuţie pe Daniel Craig (Skyfall, Quantum of Solace, The Girl with the Dragon Tattoo), Cristoph Waltz (Django Unchained, Inglorious Basterds, Water for Elephants) şi Léa Seydoux (The Grand Budapest Hotel, Mission Impossible: Ghost Protocol, „Blue is the Warmest Color”).

    În concluzie, mă bucur că producătorii au abandonat strategia ultimelor filme şi s-au întors la ceea ce majoritatea spectatorilor vor să vadă în filmele cu Bond: explozii, curse de maşini, sărituri din avion (fără paraşută) şi multe altele. Ei vor să vadă gadgeturi precum maşini care se conduc singure şi stilouri care lansează rachete, iar Spectre oferă multe dintre acestea. În concluzie, eu mă declar mulţumit şi vă invit să vizionaţi acest nou film din franciză.
     

  • Cronică de film: Everest

    Everest este un film de supravieţuire care impresionează atât prin peisajele uluitoare, cât şi prin dramatismul evenimentelor prezentate. Filmul relatează evenimentele de pe 10 şi 11 mai 1996, atunci când mai multe persoane au fost prinse de o furtună în timp ce se aflau pe munte. Dezastrul din 1996 a atras atenţia lumii întregi şi a ridicat numeroase semne de întrebare referitoare la modul cum expediţiile pe Everest au devenit comerciale.

    Este povestea mai multor alpinişti care au încercat să atingă vârful Everest, care, la 8.848 de metri, este cel mai înalt de pe planetă. Filmul evenimentelor din acele zile a fost relatat în mai multe cărţi semnate de membri ai expediţiei: nu mai puţin de şapte astfel de volume au fost publicate până acum. Scenariştii William Nicholson şi Simon Beaufoy au avut astfel sarcina de a realiza o versiune completă şi cât mai obiectivă a celor întâmplate. În mare măsură, au reuşit.

    Cauzele accidentului din 1996 rămân, până în ziua de astăzi, necunoscute. Filmul prezintă ca o posibilă explicaţie numărul mare de alpinişti care au încercat să atingă vârful în aceeaşi zi, precum şi întârzierile cauzate de mai multe funii de suport care erau desprinse. Unul dintre personajele principale, Boukreev, este portretizat ca unul dintre cei mai activi salvatori, deşi jurnalistul Jon Krakauer l-a acuzat în cartea sa de neglijenţă.

    Everest este regizat de Baltasar Kormakur, de origine islandeză, cunoscut mai ales pentru filme indie precum 101 Reykjavik, The Sea sau Contraband. Actorii din rolurile principale fac ceea ce trebuie, reuşind să transmită sentimentul de disperare cu care trebuie să se fi confruntat cei de pe munte. Filmul nu este o înşiruire de efecte speciale, drept pentru care poate fi vizionat la o sală normală de cinema. Nu e însă genul de film pe care recomand să îl urmăriţi acasă, pentru că veţi pierde mult din experienţa vizionării.

    Jason Clarke (Terminator: Genisys, Marele Gatsby, Dawn of the Planet of the Apes) şi Jake Gyllenhaal (Nightcrawler, Brokeback Mountain, Enemy) sunt cei care dau filmului acea doză de realism care desparte Everest de blockbustere precum San Andreas sau The day after tomorrow. Aceştia şi, bineînţeles, faptul că povestea din Everest este una reală. Mi-a mai atras atenţia numărul mare de actori cu un istoric solid în spate care au acceptat roluri secundare, precum Keira Knightley, Robin Wright sau Tom Goodman-Hill.

    În concluzie, Everest este un film de urmărit, cu un joc actoricesc mai mult decât decent şi un scenariu bine închegat, care nu are prea multe momente „de umplutură“. Pentru cei care apreciază acest gen, cât şi pentru cei care preferă filme fără explozii sau mii de gloanţe, Everest e o metodă excelentă de a petrece puţin peste două ore.

  • Ce filme vedem în noiembrie la cinematografele din ţară

    În luna noiembrie în România vom putea urmări la cinema mai multe producţii româneşti, dar şi filme blockbuster precum James Bond, “Spectre” sau ultimul film din trilogia “The Hunger Games”.

    Acasă la tata – Andrei Oprişor – 6 noiembrie

    Robert (Alexandru Papadopol) este un scriitor ce trece printr-o perioadă dificilă din viaţa sa. Decide să se întoarcă acasă în satul natal, prima dată după trei ani de la moartea mamei sale.  În 24 de ore rescrie toate relaţiile: cu tatăl lui, cu prietenul cel mai bun, cu prima iubire, cu trecutul.

    Spectre – Sam Mendes – 6 noiembrie

    Daniel Craig se întoarce pentru a patra oară în rolul lui James Bond. Intriga noului film este dominată de un mesaj codat din trecutul lui Bond, care îl trimite pe agentul 007 pe urmele unei organizaţii sinistre.

    Bucureşti NonStop – Dan Chişu – 13 noiembrie

    Noul film regizat de Dan Chişu povesteşte o noapte din viaţa unui magazin non-stop aflat într-un cartier de blocuri.  Patru persoane conduc patru poveşti diferite legate între ele de un personaj-cheie.

    Microbe et Gasoil (Microb şi gazonlină) – Michel Gondry – 13 noiembrie

    Regizorul al filmului “Eternal Sunshine of the Spotless Mind” se reîntoarce pe marele ecran cu acest film după o pauză de 2 ani când a regizat Lecume des jours (Spuma Zilelor). Acţiunea filmului se învârte în jurul a doi prieteni care se îmbarcă într-o călătorie de-a lungul Franţei, cu un vehicul pe care l-au construit ei însişi.

    Goosebumps ( Îţi facem părul măciucă) – Rob Letterman – 13 noiembrie

    Filmul îl are în rolurile principale pe Jack Black (R.L Stine) şi Dylan Minnette (Zach), iar atunci când Zach începe să afle tot felul de lucruri despre vecinii săi, el descoperă că Stine are un secret periculos: creaturile pe care le-a creat şi cu care a populat cărţile sale sunt reale, iar Stine îşi protejează cititorii ţinându-le închise în cărţile unde au apărut fiecare.  Când creaţiile lui Stine sunt eliberate neintenţionat dintre paginile manuscriselor, viaţa lui Zach devine de-a dreptul ciudată.

    Le tout nouveau testament (Testamentul nou nouţ) – Jaco Van Dormael- 20 noiembrie.

    Filmul francezului, Van Dormael, o aduce, din nou, pe marile ecrane pe Catherine Deneuve a cărei poveste începe de la o premiză interesant.  Ştiai că Dumnezeu este în viaţă şi trăieşte în Bruxelles cu fiica Lui? Dumnezeu există. Locuieşte la Bruxelles. E odios cu soţia şi fiica lui. S-a vorbit mult de fiul lui, dar foarte puţin de fiica lui. Fiica lui sunt eu. Mă numesc Ea şi am 10 ani. Ca să mă răzbun, le-am trimis tuturor oamenilor din lume, prin sms, data la care vor muri.

    By the Sea (Pe malul mării) – Angelina Jolie – 20 noiembrie

    Unul dintre cele mai admirate cupluri de la Hollywood îşi face apariţia pe peliculă într-o operă regizată de Angelina Jolie. Filmul surprinde un moment de criză al mariajului dintre Roland (Pitt) şi Vanessa (Jolie). Aflaţi într-o staţiune pitorească la malul mării cei doi încep să se confrunte cu probleme care mocneau demult în viaţa lor.

    The Hunger Games: Mockingjay Part 2 (Jocurile foamei: Revolta – Partea a II-a) – Francis Lawrence – 20 noiembrie

    Jennifer Lawrence se întoarce pentru ultima oară în rolul eroinei Katnis Everdeen. Mockingjay Part 2 demarează acţiunea de unde s-a oprit prima parte. În centrul districtelor răzvrătite se află în continuare Capitoliul, reşedinţa preşedintelui Snow. Devine evident că numai moartea acestuia va sfârşi tirania în Panem, aşa că un commando condus de Katniss are ca ţintă capturarea inamicului lor de moarte. O misiune plină de primejdii, care nu se sfârşi fără victime.

    Bridge of Spies – Steven Spielberg – 27 noiembrie

    Veteranul regizor, Steven Spielberg, se reuneşte cu Tom Hanks pentru noul său film. Bridge of Spies – după un scenariu semnat de Matt Charman, recris de Joel şi Ethan Coen – spune povestea primului schimb de prizonieri făcut pe pod, dar şi a încercărilor avocatului James Donovan (Tom Hanks) de a negocia eliberarea pilotului Francis Gary Powers după ce avionul său a fost doborât pe teritoriul Uniunii Sovietice.

    Poveste de dragoste – Cristina Iacob – 27 noiembrie

    A treia producţie românească ce urmează să fie lansată în noiembrie.Poveste de dragoste este un film despre iubirea dintre doi tineri artişti din zilele noastre. În preajma sărbătorilor de iarnă, într-un oraş vechi şi fermecător din Transilvania, Sebastian şi Aprilia încep poveste de dragoste. Doar că nu e atât de simplu cum pare.

    The Good Dinosaur (Bunul Dinozaur) – Peter Sohn – 27 noiembrie

    Cea mai nouă producţie Pixar duce acţiunea în vremurile dinozaurilor. Un Apatosaurus plin de viaţă pe nume Arlo porneşte într-o călătorie remarcabilă, câştigând un companion surprinzător de-a lungul drumului – un băieţel.

  • Black Mass, un regal actoricesc

    Black Mass este un film la care te uiţi cu plăcere, fascinat de talentul actorilor implicaţi. Este însă un film pe care îl uiţi repede, un film care nu şi-a atins adevăratul potenţial.

    Pentru început, trebuie spus că toţi actorii din Black Mass joacă impecabil, chiar şi cei cu roluri secundare. Din acest punct de vedere, recunosc că nu am mai văzut de ceva timp un film de o asemenea calitate. Regizorul Scott Cooper ar fi putut profita de actorii pe care i-a avut la dispoziţie, dezvoltând mai bine anumite personaje şi relaţia acestora cu publicul. Din păcate, Cooper a ales să prezinte mai multe evenimente similare, care dau falsa impresie a unui Whitey Bulger unidimensional. Depp îşi face treaba impecabil, dar are prea puţină treabă de făcut.

    Whitey Bulger este cel mai bun rol al lui Depp din ultimii zece ani, iar actorul avea nevoie de acest rol ca de apă. După filme precum Transcendence, Lone Ranger sau Mortdecai, Depp intrase într-un con de umbră din care numai un rol dramatic îl mai putea salva. Iar Black Mass pare să fie creat cu acest scop: este un film construit în jurul unui actor şi pentru acest actor.

    Iese în evidenţă Joel Edgerton, care pare să fi primit cea mai mare libertate de exprimare în rolul agentului John Connoly. Connoly pare să fie, de mai multe ori în film, personajul cu cel mai mult de pierdut, iar Edgerton speculează impecabil aceste momente.

    Benedict Cumberbatch nu se dezminte şi joacă perfect, chiar dacă timpul său pe ecran este destul de scurt. I-am mai remarcat şi pe Rory Cochrane şi Kevin Bacon; repet, toţi actorii joacă fără cusur.

    Black Mass putea deveni un film de referinţă, precum Goodfellas sau mai ales The Departed. Ceea ce lipseşte în filmul lui Cooper este un punct culminant: acţiunea se desfăşoară liniar, fără momente dramatice şi fără schimbări neaşteptate. Aflăm de la început că Whitey Bulger este informator al FBI, iar restul filmului prezintă modul în care ceilalţi află acest lucru sau încearcă să se obişnuiască cu ideea.

    În distribuţie îi regăsim pe Johnny Depp (Pirates of the Caribbean, What’s Eating Gilbert Grape, Blow), Joel Edgerton (Warrior, The Great Gatsby), Benedict Cumberbatch (The Imitation Game, Sherlock), Dakota Johnson (The Social Network, Fifty Shades of Grey), Rory Cochrane (Argo, Public Enemies) şi Kevin Bacon (Mystic River, Footloose, Sleepers). Regia este semnată de Scott Cooper, aflat la al treilea lung metraj după Crazy Heart şi Out of the Furnace.

    Scenariul are la bază cartea „Afaceri necurate: povestea adevărată a unei alianţe necurate între FBI şi mafia irlandeză“, semnată de Dick Lehr şi Gerard O’Neill. Black Mass relatează povestea adevărată a unuia dintre cei mai controversaţi mafioţi din America, „Whitey“ Bulger, care a devenit informator al FBI pentru a-şi elimina competitorii de pe străzile din Boston.

    În concluzie, Black Mass este un film ce trebuie văzut măcar pentru actorii care împart ecranul.
     

  • Film de weekend: Tom Hardy în rol dublu

    Regizat de Brian Helgeland, ”Gangsteri de legendă„ spune povestea celor mai cunoscuţi infractori britanici, gemenii Reggie şi Ronnie Kray, n perioada lor de glorie de la jumătatea anilor ’60. Distribuit de Freeman Entertainment, filmul ajunge pe marile ecrane din ţară din 16 octombrie şi îl prezintă pe Tom Hardy în rol dublu.

    După ce Ronnie este eliberat din închisoare, cei doi fraţi ncep să-şi consolideze imperiul în Londra, încercând să elimine cartelul criminal al lui Charlie Richardson şi colabor`nd cu mafia americană, care caută să pătrundă în oraş. Celebri şi invidiaţi, aceştia şi creează relaţii printre cei mai influenţi londonezi, se lăfăie în bogaţii şi par de neoprit.

  • Cât de ticălos a fost Steve Jobs şi cum va prezenta Hollywoodul asta

    Viaţa lui Steve Jobs a devenit în ultimii ani subiect de filme şi documentare. Dar calitatea producţiilor lasă mult de dorit, iar speranţele publicului se îndreaptă către filmul care va debuta la sfârşitul acestei săptămâni şi care poartă numele fondatorului Apple.

    Noul film, numit chiar Steve Jobs, îl prezintă pe acesta într-o lumină diferită, exploatând duritatea cu care el îşi trata angajaţii şi propria familie. Scenariul a pornit numeroase controverse, iar CEO-ul actual al Apple, Tim Cook, l-a numit pe scenaristul Aaron Sorkin „un oportunist“.

    Lauren Powell Jobs, văduva celui care a pus bazele companiei Apple, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru ca filmul să nu vadă lumina zilei. Potrivit Daily Mail, Powell Jobs i-a contactat personal pe Leonardo DiCaprio şi Christian Bale, pentru a-i convinge să nu accepte rolul principal. În cele din urmă, rolul lui Steve Jobs va fi interpretat de Michael Fassbender, chiar dacă acesta nu a fost prima opţiune a producătorilor. Văduva lui Steve Jobs a încercat chiar să blocheze finanţarea producţiei, determinându-i pe cei de la Sony să cedeze drepturile de distribuţie celor de la Universal.

    Aaron Sorkin şi-a bazat scenariul, în mare măsură, pe biografia lui Jobs semnată de Walter Isaacson, carte pe care Lauren Powell Jobs o consideră „nedreaptă“. „Ne-a spus de nenumărate ori că nu îi place cartea şi că un film bazat pe această carte nu va reflecta cu acurateţe viaţa lui Steve“, a declarat producătorul Scott Rudin pentru Wall Street Journal. El a mai spus că i-a oferit lui văduvei lui Jobs posibilitatea de a viziona filmul înainte să ajungă pe marile ecrane, dar aceasta l-a refuzat.

    Filmul, care îi mai are în distribuţie pe Kate Winslet şi Seth Rogen, părea că nu va mai ajunge în sălile de cinema. Regizorul Danny Boyle a recunoscut problemele ridicate atât de Lauren Powell Jobs cât şi de Apple: „Am trecut prin momente dificile, dar nu mai are rost să le detaliem“.

    Danny Boyle nu a fost nici el prima opţiune pentru scaunul de regizor, fiind cooptat după ce David Fincher a cerut un salariu de 10 milioane de dolari şi un buget de 45 de milioane – mai mult decât a fost dispusă Sony să investească în film.
    „Steve Jobs“ nu este primul film despre viaţa celui care a dat lumii Apple; alte trei filme de lungmetraj l-au avut ca personaj principal – Pirates of Silicon Valley, iSteve şi Jobs.

    PIRATES OF SILICON VALLEY este un film de televiziune din 1999 care aduce în prim-plan competiţia dintre Bill Gates, fondatorul Microsoft, şi Steve Jobs. Distribuţia i-a inclus pe Noah Wyle în rolul lui Jobs (ER, A Few Good Men) şi Anthony Michael Hall în rolul lui Gates (The Breakfast Club, Edward Scissorhands), iar regia a fost semnată de Martyn Burke (Witnesses, Under Fire: Journalists in Combat).

    Filmul a primit recenzii destul de bune, dar faptul că a fost lansat doar pe micile ecrane a limitat mult potenţialul său. Pirates of Silicon Valley rămâne însă, până în ziua de azi, cel mai bun film avându-l ca personaj central pe Steve Jobs.

    ISTEVE (2013) a fost o parodie lansată online la scurt timp după moartea lui Jobs. Rolurile principale au fost semnate de Justin Long (Veronica Mars, Best Man Down), Jorge Garcia (How I Met Your Mother, Fringe, Lost) şi Art Evans (Die Hard, Metro, Fright Night), în vreme ce regia a fost semnată de Ryan Perez, cunoscut mai mult pentru scurt-metraje. Filmul nu s-a luat în serios şi nu a fost luat în serios; este considerat drept cel mai slab proiect legat de viaţa fondatorului Apple.

    JOBS (2013) este singurul film din această listă care a ajuns pe marile ecrane. Avându-l pe Ashton Kutcher în rolul principal, Jobs a beneficiat de un marketing impresionant, dar a dezamăgit la mai multe capitole. Interpretarea lui Kutcher este primul lucru care vine în minte: actorul dovedeşte încă o dată că locul său este în comedii şi nu în filme cu un puternic accent dramatic. Josh Glad (Love and Other Drugs, The Wedding Ringer), Lukas Haas (Inception, Witness) şi Dermot Mulroney (The Grey, About Schmidt) completează distribuţia, iar scenariul şi regia sunt semnate de Matt Whiteley, respectiv Joshua Michael Stern (Swing Vote, Neverwas).

    Având în minte aceste încercări nereuşite de a-l portretiza pe unul dintre cei mai de succes antreprenori ai ultimului secol, spectatorii îşi pun speranţe mari în filmul semnat de Danny Boyle. Fassbender este un actor nominalizat la Oscar, iar Winslet şi Boyle sunt câştigători ai acestui premiu. Aşteptările sunt astfel justificate, dar rămâne de văzut dacă Steve Jobs va fi într-adevăr un film reuşit.

     

  • Cât de ticălos a fost Steve Jobs şi cum va prezenta Hollywoodul asta

    Viaţa lui Steve Jobs a devenit în ultimii ani subiect de filme şi documentare. Dar calitatea producţiilor lasă mult de dorit, iar speranţele publicului se îndreaptă către filmul care va debuta la sfârşitul acestei săptămâni şi care poartă numele fondatorului Apple.

    Noul film, numit chiar Steve Jobs, îl prezintă pe acesta într-o lumină diferită, exploatând duritatea cu care el îşi trata angajaţii şi propria familie. Scenariul a pornit numeroase controverse, iar CEO-ul actual al Apple, Tim Cook, l-a numit pe scenaristul Aaron Sorkin „un oportunist“.

    Lauren Powell Jobs, văduva celui care a pus bazele companiei Apple, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru ca filmul să nu vadă lumina zilei. Potrivit Daily Mail, Powell Jobs i-a contactat personal pe Leonardo DiCaprio şi Christian Bale, pentru a-i convinge să nu accepte rolul principal. În cele din urmă, rolul lui Steve Jobs va fi interpretat de Michael Fassbender, chiar dacă acesta nu a fost prima opţiune a producătorilor. Văduva lui Steve Jobs a încercat chiar să blocheze finanţarea producţiei, determinându-i pe cei de la Sony să cedeze drepturile de distribuţie celor de la Universal.

    Aaron Sorkin şi-a bazat scenariul, în mare măsură, pe biografia lui Jobs semnată de Walter Isaacson, carte pe care Lauren Powell Jobs o consideră „nedreaptă“. „Ne-a spus de nenumărate ori că nu îi place cartea şi că un film bazat pe această carte nu va reflecta cu acurateţe viaţa lui Steve“, a declarat producătorul Scott Rudin pentru Wall Street Journal. El a mai spus că i-a oferit lui văduvei lui Jobs posibilitatea de a viziona filmul înainte să ajungă pe marile ecrane, dar aceasta l-a refuzat.

    Filmul, care îi mai are în distribuţie pe Kate Winslet şi Seth Rogen, părea că nu va mai ajunge în sălile de cinema. Regizorul Danny Boyle a recunoscut problemele ridicate atât de Lauren Powell Jobs cât şi de Apple: „Am trecut prin momente dificile, dar nu mai are rost să le detaliem“.

    Danny Boyle nu a fost nici el prima opţiune pentru scaunul de regizor, fiind cooptat după ce David Fincher a cerut un salariu de 10 milioane de dolari şi un buget de 45 de milioane – mai mult decât a fost dispusă Sony să investească în film.
    „Steve Jobs“ nu este primul film despre viaţa celui care a dat lumii Apple; alte trei filme de lungmetraj l-au avut ca personaj principal – Pirates of Silicon Valley, iSteve şi Jobs.

    PIRATES OF SILICON VALLEY este un film de televiziune din 1999 care aduce în prim-plan competiţia dintre Bill Gates, fondatorul Microsoft, şi Steve Jobs. Distribuţia i-a inclus pe Noah Wyle în rolul lui Jobs (ER, A Few Good Men) şi Anthony Michael Hall în rolul lui Gates (The Breakfast Club, Edward Scissorhands), iar regia a fost semnată de Martyn Burke (Witnesses, Under Fire: Journalists in Combat).

    Filmul a primit recenzii destul de bune, dar faptul că a fost lansat doar pe micile ecrane a limitat mult potenţialul său. Pirates of Silicon Valley rămâne însă, până în ziua de azi, cel mai bun film avându-l ca personaj central pe Steve Jobs.

    ISTEVE (2013) a fost o parodie lansată online la scurt timp după moartea lui Jobs. Rolurile principale au fost semnate de Justin Long (Veronica Mars, Best Man Down), Jorge Garcia (How I Met Your Mother, Fringe, Lost) şi Art Evans (Die Hard, Metro, Fright Night), în vreme ce regia a fost semnată de Ryan Perez, cunoscut mai mult pentru scurt-metraje. Filmul nu s-a luat în serios şi nu a fost luat în serios; este considerat drept cel mai slab proiect legat de viaţa fondatorului Apple.

    JOBS (2013) este singurul film din această listă care a ajuns pe marile ecrane. Avându-l pe Ashton Kutcher în rolul principal, Jobs a beneficiat de un marketing impresionant, dar a dezamăgit la mai multe capitole. Interpretarea lui Kutcher este primul lucru care vine în minte: actorul dovedeşte încă o dată că locul său este în comedii şi nu în filme cu un puternic accent dramatic. Josh Glad (Love and Other Drugs, The Wedding Ringer), Lukas Haas (Inception, Witness) şi Dermot Mulroney (The Grey, About Schmidt) completează distribuţia, iar scenariul şi regia sunt semnate de Matt Whiteley, respectiv Joshua Michael Stern (Swing Vote, Neverwas).

    Având în minte aceste încercări nereuşite de a-l portretiza pe unul dintre cei mai de succes antreprenori ai ultimului secol, spectatorii îşi pun speranţe mari în filmul semnat de Danny Boyle. Fassbender este un actor nominalizat la Oscar, iar Winslet şi Boyle sunt câştigători ai acestui premiu. Aşteptările sunt astfel justificate, dar rămâne de văzut dacă Steve Jobs va fi într-adevăr un film reuşit.

     

  • American Ultra: o combinaţie ciudată de violenţă, suprarealism şi, pe alocuri, ceva umor

    Deşi prezentat drept comedie, American Ultra este o combinaţie ciudată de violenţă, suprarealism şi, pe alocuri, ceva umor. Nu vă lăsaţi păcăliţi de trailer: toate momentele cât de cât amuzante sunt înghesuite în cele două minute de prezentare a filmului.

    Singura parte bună este interpretarea semnată de Kristen Stewart, care s-a simţit mult mai bine în rolul său decât Jesse Eisenberg. Eisenberg a mai jucat în filme fără prea multă logică, precum Zombieland sau Adventureland, dar în respectivele cazuri a reuşit măcar să fie amuzant; nu este cazul aici.

    Filmul spune povestea lui Mike Howell (Eisenberg), un vânzător de la un supermarket, care suferă de atacuri de panică; ca să scape de ele, Howell umblă aproape tot timpul drogat. Brusc, el se trezeşte vânat de diverşi indivizi şi îşi dă seama că este de fapt un agent secret. Pentru cei care ţin neapărat să vadă filmul, nu o să dezvălui şi alte elemente din scenariu lipsite de logică.

    Scenele de acţiune sunt pline de imagini violente inspirate parcă de filmele lui Tarantino, dar lipsite de inteligenţa regizorală a acestuia.

    American Ultra îi are în distribuţie pe Jesse Eisenberg (The Social Network, Now You See Me, The End Of The Tour), Kristen Stewart (seria Twilight, Clouds of Sils Maria, Still Alice), Connie Britton (Me and Earl and the Dying Girl, This Is Where I Leave You) şi Topher Grace (Interstellar, Too Big To Fail, Valentine’s Day). Regia este semnată de Nima Nourizadeh (este al doilea lungmetraj al său, după Project X), iar scenariul de Max Landis, cunoscut pentru Mr. Right, Me Him Her şi Chronicle.

    Performanţele financiare ale filmului sunt şi ele grăitoare pentru calitatea acestuia: încasări de 15 milioane de dolari faţă de un buget de 28 de milioane.

    În concluzie: American Ultra este pur şi simplu un film ce nu merită vizionat.

    Nota: 4/10

     

  • Industria filmului în 2015: Ce a mers şi ce nu

    În sezonul de vară al industriei cinematografice se pleacă de la premisa că marile case de producţie ştiu exact ceea ce publicul vrea să vadă. Filmele cu bugete mari dau şi mai mulţi bani pe campanii de marketing, bazându-se pe convingerea că aceasta este reţeta succesului. De multe ori însă, lucrurile nu stau chiar aşa. Sezonul de vară 2015 a produs mai multe surprize plăcute, precum Mad Max sau Jurassic World, dar şi numeroase dezamăgiri, cum ar fi Terminator sau Fantastic Four. Iată ce a mers şi ce nu în vara lui 2015.

    Personajele feminine în prim-plan. Furiosa în Mad Max, Ilsa Faust în Misiune Imposibilă sau Susan Cooper în Spy sunt doar trei exemple de filme care şi-au clădit succesul pe interpretările feminine de excepţie.

    Furiosa, personajul principal din Mad Max: Fury Road, a “furat” filmul, aşa cum spun americanii; dacă Tom Hardy nu a fost lăsat sau nu a putut să se ridice la înălţimea rolului deţinut iniţial de Mel Gibson, Charlize Theron este cea care s-a impus în producţia cu accente apocaliptice. Susan Cooper şi-a confirmat statutul de superstar în Spy, o comedie în care îi are alături pe mult mai cunoscuţii Jude Law şi Jason Statham.

    Filmele centrate pe personaje feminine au cunoscut şi succes la box-office: pe lângă Mad Max şi Spy, Trainwreck (Amy Schumer în rol principal) a încasat peste 100 de milioane de dolari, iar Pitch Perfect 2 (regizat de Elizabeth Banks) a adus aproape 200 de milioane de dolari. Un alt moment ce merită menţionat este cel al premiilor Emmy, unde Viola Davis a devenit prima actriţă de culoare care obţine premiul pentru rol feminin într-un serial dramatic.

    Şi 2016 promite să menţină această tendinţă: aşteptăm personaje precum Wonder Woman în Batman vs. Superman, Storm sau Jean Grey în X-Men şi o echipă întreagă de femei în rebootul Ghostbusters. Filmele de animaţie trec la următorul nivel. După Jurassic World şi Avengers: Age of Ultron, cele mai de succes filme ale verii au fost două producţii animate, Inside Out şi Minions. Chiar dacă acest lucru nu e neapărat surprinzător, încasările aduse sunt mult peste aşteptări. Ambele filme au adus peste 300 de milioane de dolari doar în Statele Unite, lucru ce nu se mai întâmplase din 2013 (Frozen şi Despicable Me 2). Explicaţia ar putea fi dată de tendinţa producătorilor de a realiza scenarii ceva mai complexe, care să atragă şi alţi membri ai familiei.

    Lumea s-a plictisit de supereroi. Vara a reprezentat o perioadă de tranziţie pentru filmele cu supereroi: Marvel se pregăteşte pentru lansarea fazei 3 din universul său, cei de la DC pregătesc revenirea în forţă, iar Fox a anunţat două noi filme. Toate acestea vor ajunge pe marile ecrane în 2016, iar companiile de mai sus au ales pentru 2015 personaje mai puţin cunoscute sau remake-uri ale unor filme care nu au performat prea bine în trecut. În afară de Avengers: Age of Ultron (care pune punct fazei 2 a Marvel Cinematic Universe – MCU), ceilalţi supereroi aruncaţi în luptă nu au reuşit să atingă succesul predecesorilor lor.

    Pentru Ant-Man, un personaj puţin cunoscut în universul Marvel, compania a încercat să găsească o distribuţie de excepţie: Paul Rudd, Michael Douglas, Michael Pena şi alţii. Contribuţia regizorului Peyton Reed a fost evidentă, dar recenziile pozitive primite din partea criticilor nu au adus oamenii la sălile de cinema. Ant-Man a avut încasări modeste pentru standardele Marvel, de doar 400 de milioane de dolari, plasându-se pe locul 10 din 12 în franciza MCU.

    Fantastic Four a eşuat la toate capitolele: interpretări slabe, un scenariu ridicol şi lipsit de logică şi încasări pe măsură. Nota de pe site-ul de specialitate IMDb nu prea lasă loc de discuţii: 4,1 din 10.

    Nu e nevoie de logică dacă sunt suficiente efecte speciale. Atunci când mergem la film pentru vizionarea unui blockbuster, aşteptările noastre sunt destul de scăzute în ceea ce priveşte scenariul sau logica din spatele acestuia. Sezonul estival ne-a arătat că avem dreptate, pentru că filme precum San Andreas sau Jurassic World au avut numeroase scăpări în această zonă. Spre exemplu, e greu de înţeles de ce Dwayne Johnson fură un elicopter care ar putea salva sute de vieţi doar pentru a pleca în căutarea familiei sale (San Andreas). Sau de ce Arnold Schwarzenegger poate călători în timp în anul 1984, dar acest lucru nu mai e posibil 30 de ani mai târziu (Terminator).

    Nostalgia este un sentiment care vinde. Afirmaţia de mai sus nu a fost valabilă în toate cazurile; dar atunci când a fost, încasările au trecut de 1,5 miliarde de dolari. Vorbim de Jurassic World, un film care a respectat cu acurateţe reţeta descoperită de Steven Spielberg şi a adăugat la ea efectele speciale ale vremurilor noastre. Scenariul este similar cu cel al lui Jurassic Park, având personaje negative bine definite şi o desfăşurare previzibilă a acţiunii. Nu acelaşi lucru poate fi spus despre Terminator: Genisys, care a performat mult sub aşteptări. Care este diferenţa dintre cele două? De ce unul s-a bucurat de un succes uriaş, iar celălalt a dezamăgit? Răspunsul este, cel mai probabil, tot scenariul. În vreme ce Jurassic World are o poveste simplă şi bine definită, Terminator propune o complicată poveste science fiction. Publicul, pare-se, nu vrea să piardă prea mult timp gândindu-se la implicaţiile călătoriei în timp.