BusinessMagazin

Category: Film

  • Cum au reuşit aceste state să-şi facă loc pe piaţa efectelor speciale domnitată de Hollywood

    Pentru a realiza detaliile bătăliei sângeroase de la finalul sezonului 6 al serialului Game of Thrones, cei de la Iloura au folosit un mix de VFX şi tehnici mai vechi de animaţie. Echipa a fost condusă de Glenn Melenhorst, supervizorul diviziei VFX, care a vrut să dea cât mai mult realism conflictului dintre Jon Snow şi armata sa de sălbatici, pe de-o parte, şi cei din familia Bolton, conduşi de Ramsay Bolton. Episodul a inclus numeroase coliziuni între călăreţi, armate de 3.000 de oameni, o combinaţie de scene care conţin atât personaje reale cât şi unele generate pe calculator, dar şi sute de elemente precum steaguri, fum, sânge, foc, arme sau chiar ceaţă.

    Compania a fost desemnată să dezvolte această luptă după ce a prezentat producătorilor de la HBO o serie de simulări. Steve Kullback şi Joe Bauer, reprezentanţii canalului pay-per-view, s-au arătat încântaţi de proiectul australienilor şi le-au oferit acestora contractul. „Bătălia Bastarzilor şochează prin îndrăzneală“, a spus Steve Kullback. „Este cu atât mai şocant că am reuşit să o realizăm, iar meritele trebuie să meargă, în primul rând, către Iloura. Am lucrat alături de ei pe parcursul producţiei şi a trebuit să revizuim fiecare scenă; s-a dovedit dificil să facem diferenţa între ce era real şi ce fusese adăugat.“

    În 2015, Game of Thrones a ajuns la 20 de milioane de spectatori, în medie, pentru cel de-al cincilea sezon al său, care a primit 24 de nominalizări la premiile Primetime Emmy, inclusiv la categoria „cel mai bun serial ‑ dramă“. Încă de la lansare, Game of Thrones a devenit un fenomen global şi cel mai iubit serial din istoria HBO. Anul trecut, serialul a fost cel mai căutat produs de televiziune de pe motorul de căutare Google şi cel mai dezbătut serial pe conturile reţelei de socializare Facebook din Statele Unite. Inspirat din seria de romane A Song of Ice and Fire, de George R. R. Martin, serialul are acţiunea amplasată într-un regat fictiv, numit Westeros. Magia, aventurile eroice şi elementele fantastice vin în completarea acţiunii.

    Având astfel în vedere aşteptările fanilor, cei de la Iloura au urmărit zeci de ore de filmări ale unor concursuri de echitaţie şi diverse filmări ale unor accidente din timpul curselor de cai. Aşa-numitele camere martor, ataşate cailor pentru a oferi mai multe unghiuri telespectatorilor, s-au dovedit extrem de folositoare.

    Iloura este parte a unei industrii care generează din ce în ce mai mulţi bani: în 1989, Indiana Jones şi ultima cruciadă includea doar 80 de cadre cu efecte speciale. 20 de ani mai târziu, blockbusterul Avatar se mândrea cu 3.000 de astfel de cadre. „Ceea ce industria a reuşit este să livreze complexitate“, explică Tony Clark, director al Rising Sun. „Poţi face absolut orice pe calculator în ziua de azi, cu excepţia imaginilor cu oameni.“ Compania condusă de Clark este un alt nume important, care activează pe piaţă de 21 de ani. Echipa a semnat efectele speciale din peste 120 de filme, inclusiv succesul de box-office Gravity. Animal Logic (The Lego Movie) este o altă companie recunoscută internaţional; Luma Pictures, companie americană, a deschis recent un nou birou la Melbourne.

    Pentru a ţine piaţa competitivă, case de producţie precum Warner Brothers sau Universal apelează la un truc: ei folosesc mai multe companii de efecte speciale pentru o singură scenă, împărţind cadrele în mai multe direcţii. La rândul lor, companiile sunt astfel obligate să investească masiv în cercetare şi dezvoltare, pentru că specializarea pe o singură arie nu mai este suficientă. „Poţi să ratezi o ocazie pentru că sincronizarea e extrem de importantă“, este de părere Simon Rosenthal, şeful diviziei VFX de la Iloura, care consideră că natura ciclică a industriei pune mari probleme companiilor. Divizia pe care o conduce, explică Rosenthal, foloseşte aproape 20% din timp pentru cercetare.

    Mai multe scutiri de taxe şi beneficii oferite de guvernul australian au atras în ultimii ani numeroase companii de profil pe continent. Astfel, pentru a fi eligibil de o scutire de 30% a taxelor, un film trebuie să aibă un buget minim de 390.000 de dolari. „Ne ţine în joc şi ne ajută să fim competitivi pe plan internaţional“, a spus Debra Richards, CEO al companiei Ausfilm.
    Există însă pericolul ca alte state, precum India sau China, să depăşească în anii ce urmează Australia sau Statele Unite. Ambele au o industrie a filmului înfloritoare şi o mână de lucru mai ieftină: următorul pas este obţinerea acelui know-how care le va face cu adevărat competitive.

  • Cronică de film: Now You See Me 2

    Recunosc, mă număr printre cei care au rămas cu o impresie plăcută după primul film din seria cu magicieni. Now You See Me a fost un film lejer, cu uşoare accente comice, care a livrat chiar mai mult decât aşteptam de la el: efecte speciale bune, pe alocuri exagerate dar fără a deranja, interpretări decente şi o poveste la care nu avea rost să te gândeşti prea mult. Un film de duminică seară, aşa cum le spun eu. Cu Now You See Me 2 povestea se schimbă: CGI-ul e acum în majoritatea scenelor, trucurile nu mai sunt deloc plauzibile iar scenariul stupid nu mai poate fi parcă ignorat.

    Personajele din Now You See Me se întorc, în marea lor majoritate, şi pentru partea a doua: Jesse Eisenberg îl interpretează pe Daniel Atlas, Dave Franco pe Jack Wilder, Woody Harrelson se întoarce în rolul lui Meritt McKinney, iar Lizzy Caplan îi ia locul Islei Fisher pentru a completa gruparea celor patru călăreţi. Michael Caine şi Morgan Freeman sunt din nou personaje negative, în vreme ce Mark Ruffalo (Dylan Rhodes) îi conduce din nou pe cei patru magicieni.

    Cred sincer că regizorul John Chu s-a bucurat prea mult de succesul primului film, pentru că este singurul mod în care îmi pot explica exagerarea tuturor elementelor din film. Până şi antieroul, interpretat de fostul vrăjitor Daniel Radcliffe, are un plan de o stupiditate ieşită din comun: vrea să folosească un circuit care poate accesa datele personale ale oricărei persoane de pe planetă; nu e nevoie să fii programator ca să înţelegi lipsa de logică a planului.

    Bugetul de 90 de milioane de dolari nu reprezintă o sumă mare, având în vedere că primul film a generat venituri de 350 de milioane de dolari contra unui buget de producţie de 75 de milioane de dolari. Până în prezent, Now You See Me a adus aproape 250 de milioane de dolari în contul celor de la Lionsgate, iar asta înseamnă că cineva s-a apucat deja de scenariul părţii a treia. Să sperăm doar că va avea ceva mai mult sens.

    Nu aş vrea să las de înţeles că Now You See Me 2 concurează pentru titlul de cel mai prost film al anului, dar nu este unul pe care l-aş recomanda, chiar în condiţiile în care programul de vară a fost, cel puţin până acum, destul de slab. Acestea fiind spuse, dacă vă decideţi totuşi să aflaţi cum continuă aventurile celor patru, vă recomand să o faceţi într-o seară de duminică; sâmbătă s-ar putea să prindeţi ceva mai bun la televizor.

  • Comedia mamelor bune şi nebune

    Scenariştii filmului ”Marea Mahmureală„ aduc pe marile ecrane, din 29 iulie, o nouă comedie nonconformistă, ”Mame bune şi nebune„, în care Mila Kunis, Kristen Bell şi Annie Mumolo sunt hotărâte să renunţe la prejudecăţi, în favoarea distracţiei. O producţie distribuită de Freeman Entertainment. Aparent, Amy (Kunis) are o viaţă perfectă: o căsnicie fericită, copii isteţi, o casă minunată şi o carieră în ascensiune.

    Cu toate acestea, munceşte mult, se ocupă de gospodărie şi este pe punctul de a ceda nervos din cauza epuizării. Sătulă să respecte toate regulile impuse de societate, aceasta face echipă cu alte două mame depăşite de realitate, în misiunea de a se elibera de responsabilităţile convenţionale. Acţiunile lor iresponsabile, nepotrivite pentru orice mamă, aduc trioul de belea în conflict deschis cu grupul mamelor perfecte de la şcoală şi reprezentanta acestora. Rezultatul va stârni hohote de râs…

  • Comedia mamelor bune şi nebune

    Scenariştii filmului ”Marea Mahmureală„ aduc pe marile ecrane, din 29 iulie, o nouă comedie nonconformistă, ”Mame bune şi nebune„, în care Mila Kunis, Kristen Bell şi Annie Mumolo sunt hotărâte să renunţe la prejudecăţi, în favoarea distracţiei. O producţie distribuită de Freeman Entertainment. Aparent, Amy (Kunis) are o viaţă perfectă: o căsnicie fericită, copii isteţi, o casă minunată şi o carieră în ascensiune.

    Cu toate acestea, munceşte mult, se ocupă de gospodărie şi este pe punctul de a ceda nervos din cauza epuizării. Sătulă să respecte toate regulile impuse de societate, aceasta face echipă cu alte două mame depăşite de realitate, în misiunea de a se elibera de responsabilităţile convenţionale. Acţiunile lor iresponsabile, nepotrivite pentru orice mamă, aduc trioul de belea în conflict deschis cu grupul mamelor perfecte de la şcoală şi reprezentanta acestora. Rezultatul va stârni hohote de râs…

  • Cum şi-a transformat eşecul în fotbal într-o carieră de succes la Hollywood. Anul trecut a încasat peste 64 milioane de dolari

    A jucat în filme de acţiune, în filme de comedie şi în franciza de succes “Fast and Furious” şi se pregăteşte pentru noi roluri în “Baywatch” şi “Jumanji”, reproduceriile filmului şi serialului de succes din anii 90.

    Dwayne “The Rock” Johnson este un tip carismatic care câştigă din ce în ce mai mult simpatie din parte publicului, iar asta se vede în frecvenţa filmelor acestuia şi încasările pe care le fac. Central Intelligence, cel mai recent film al lui The Rock, a avut încasări de 180 milioane de dolari pe glob cu un buget de producţie de 50 de milioane.  San Andreas a strâns peste 473 milioane la un buget de 110 milioane, iar Furios 7 a obţinut nu mai puţin de 1,5 miliarde de dolari cu un buget de 190 milioane de dolari.

    Imaginea succesului lui The Rock se conturează din ce în ce mai clar. Johnson încasând 64,5 milioane de dolari anul trecut ajungând pe locul 19 în lista Forbes a celor mai bogate celebrităţi.

    Însă succesul nu a venit peste noapte.

    Johson s-a născut pe 2 mai 1972 în Hayward California. Înainte de a ajunge vedetă pe marele ecran, The Rock a fost wrestler, ca şi tatăl său Rocky “Soul Man” Johnson şi bunicul său Peter Maivia.

    Înainte de asta a fost sportiv şi a jucat fotbal american pentru Miami Hurricanes în timpul facultăţii. Şi-ar fi continuat cariera în fotbalul profesionist dacă nu s-ar fi rănit grav la umeri şi la spate. În schimb, a jucat în liga de fotbal a Canadei unde câştiga 250 de dolari pe săptămână până când a fost dat afară. “Visurile mele mi-au fost spulberate. A fost o perioadă neagră din viaţa mea”, a spus The Rock, potrivit Business Insdier.
    S-a gândit să încerce wrestling-ul şi a debutat în 1996 într-un serial Tv numit Survivor Series. Numele de scenă a fost Rocky Maivia

    The Rock şi-a dovedit abilităţile câştigând titlul de 6 ori şi de 5 ori pe echipe. Popularitatea lui The Rock a atras atenţia Hollywood-ului şi a fost invitat să găzduiască o emisiune a “Saturday Night Live”. Apariţia lui în cadrul emisiunii le-a dovedit oamenilor şi că ştie să joace şi şi-a făcut debutul în cinema în 2001 în filmul “The Mummy Returns”. În 2003 a devenit recunoscut ca fiind un adevărat erou al filmelor de acţiune, iar mai târziu avea să-şi demonstreze talentul şi la comedie jucând în filme de comedie ca “The Game Plan” sau “The Other Guys”. Au urmat şi alte filme de acţiune care au încasat milioane de dolari la box office. Acum a terminat filmările la serialul Baywatch unde joacă alături de Zach Effron şi filmează următorul film din franciza Fast and Furious, Furious 8.

  • Cronică de film: Independence Day – Resurgence

    Cam asta e şi povestea din Independence Day: Resurgence, doar că aici vă veţi trezi cu fiul lui Will Smith, interpretat într-o manieră decentă de Jessie Usher, pe care îl cunoaşteţi probabil din The Game Stands Tall. De mai multe personaje vă veţi aminti, desigur, din prima parte a filmului, cea de acum 20 de ani: preşedintele Statelor Unite (acum fost preşedinte cu diverse probleme psihice, interpretat de Bill Pullman), doctorul cu păr lung care urla prin subsolurile Ariei 51 (Brent Spinner), omul de ştiinţă alcoolic care a salvat lumea trimiţând un virus pe nava-mamă – să nu mai punem întrebări inutile (Jeff Goldblum), fosta stripperiţă care a devenit între timp doctor (Vivica Fox) şi aşa mai departe.

    Roland Emmerich nu se dezminte şi face ce ştie mai bine: aruncă totul în aer; efectele sunt bune, aici nimic de comentat. Regizorul pare că nu a vrut să rişte şi a apelat la vechea zicală „bigger is better” – surprinzător, Casa Albă a scăpat de data asta de mânia lui.

    Dar să revin la poveste: au trecut 20 de ani, iar în lume există un sentiment unitar de pace: toată lumea se înţelege, nimeni nu are ambiţii de expansiune – pe scurt, totul este bine. Tehnologia lăsată în urmă de extratereştri acum 20 de ani a fost totuşi folosită de diviziile ultrasecrete ale americanilor pentru a dezvolta nişte arme nemaivăzute. De ce? – ne întrebăm. „Pentru orice eventualitate”, pare să fie răspunsul agreat de scenarist şi regizor. Şi bine au făcut, pentru că personajele pe care le enumeram mai sus încep să primească nişte mesaje bizare care îi anunţă că o nouă invazie e iminentă. De aici începe bineînţeles distracţia pe care nu vreau să v-o stric, aşa că vă las să descoperiţi restul acţiunii în cinematografe. OK, aţi ghicit, oamenii câştigă din nou.

    Independence Day: Resurgence livrează exact ceea ce a promis: acţiune şi distrugere totală într-un scenariu care nu te pune să gândeşti prea mult. Este reţeta ideală a unui blockbuster de vară, iar cei care au criticat acest nou film al lui Emmerich ar trebui să înţeleagă că regizorul nu a vrut să facă o operă de artă, ci pur şi simplu să aducă cât mai mulţi bani producătorilor – nu uitaţi, cinema Elvira Popescu e deschis şi duminica.

    Nota: 6/10

  • De ce acest număr apare în multe filme de la Hollywood. Explicaţia este cât se poate de simplă – GALERIE FOTO

    A113 este un număr al unei clase unde foarte mulţi oameni de la Hollywood au învăţat animaţie. Mai exact, A113 este numărul clasei de la şcoala California Institute of Arts. Aici studenţii au învăţat design grafic şi animarea personajelor şi locul unde foarte mulţi oameni de la Pixar şi Disney au învăţat meserie. Ilustrând acest număr în diferite situaţii oamenii aduc un omagiu profesorilor care i-au învăţat meserie. 

    Vedeţi mai multe exemple în galeria foto

  • Cronică de film: Hardcore Henry, un nou gen de film la Hollywood

    Sigur, Hardcore Henry nu este primul proiect care se aventurează în lumea perspectivei first-person. Genul „found footage”, din care e suficient să amintim de francizele Paranormal Activity sau Cloverfield, a produs filme care au avut cu siguranţă mai mult succes decât Hardcore Henry; marea diferenţă este însă modul în care acesta din urmă tratează ideea de film şi desfăşurarea logică a acţiunii. Hardcore Henry nu se vrea un film serios, şi acesta e şi motivul pentru care merită văzut. Lejeritatea cu care regizorul a tratat întreaga poveste e chiar binevenită: Hardcore Henry e un lungmetraj care s-ar fi potrivit fără mari probleme ca film de deschidere a unui joc.

    Sau, mai simplu: vă mai aduceţi aminte de shooterele clasice precum Duke Nukem? Filmul de care vă vorbesc e ca o secvenţă de o oră şi jumătate din joc, în care trebuie să interacţionezi cu tot felul de personaje şi să elimini, de-a lungul traseului, băieţii răi. Sună distractiv? Chiar aşa şi e.

    De îndată ce filmul începe, audienţa e la fel de nedumerită ca şi personajul principal: prima scenă îl prezintă pe Henry într-un soi de scaun experimental dintr-un laborator high-tech, dar ochii sunt aţintiţi asupra Estellei, o frumoasă dar uşor bizară femeie de ştiinţă. Estelle ne povesteşte cum Henry a fost implicat într-un accident teribil care l-a costat un picior şi o mână; urmarea e previzibilă: acestea au fost înlocuite cu nişte proteze ultrasofisticate care îl vor transforma pe eroul principal într‑un fel de Robocop, aflat desigur de partea greşită a legii. Mai aflăm, din primele minute, că Estelle este chiar soţia lui Henry; şi asta nu de la protagonist, care află între timp şi că memoria i-a fost ştearsă. Nu vreau să dezvălui mai mult, aşa că vă las plăcerea de a descoperi singuri aventurile lui Hardcore Henry.

    Filmul beneficiază de ceva ce lipseşte în cazul celor mai multe filme de acţiune: curajul de a încerca altceva. Cu toate că scenele interzise minorilor (din cauza nivelului ridicat de violenţă) sunt destul de multe, ele reuşesc să introducă spectatorul aproape de mijlocul acţiunii. Realismul extrem prezent în film este o carte pe care producătorii au mizat, şi se pare că au avut dreptate.

    În concluzie, Hardcore Henry este o producţie inedită, ce merită atenţia spectatorilor măcar pentru elementul de noutate pe care îl aduce. Este un film de acţiune care are destul de multe surprize aruncate prin scenariu, aşa că sunt şanse mici să vă plictisiţi; singurul dezavantaj este că perspectiva first-person poate deveni, în scenele foarte rapide, uşor obositoare.

  • Fiul Junglei revine pe marile ecrane

    Warner Bros. Pictures şi Village Roadshow Pictures prezintă aventura ”Legenda lui Tarzan“ care îl aduce pe Alexander Skarsgård, din 8 iulie pe marile ecrane, în rolul legendarului personaj creat de scriitorul Edgar Rice Burroughs.

    Au trecut mulţi ani de când cel cunoscut ca Tarzan a părăsit jungla africană şi şi-a asumat o nouă identitate ca Lordul Greystoke, John Clayton al III-lea. Trăieşte o viaţă liniştită şi luxoasă alături de soţia lui Jane (Margot Robbie), în momentul în care este rugat să revină în Congo drept emisar al Parlamentului pentru o tranzacţie comercială. Condus de lăcomie şi dorinţa de răzbunare, căpitanul belgian Leon Rom (Christoph Waltz) pune la cale un complot odios împotriva lui John, fără să ştie ce forţe este pe cale să dezlănţuie.

  • Cronică de film: Finding Dory

    Cel mai recent film de animaţie produs de Disney şi Pixar, Finding Dory, ne readuce în bogata lume acvatică din Finding Nemo, dar duce acţiunea şi personajele la un nou nivel din punct de vedere tehnic, cu efecte speciale şi tehnologie de design avansată.

    Finding Dory este primul film produs de Disney şi Pixar care foloseşte RIS, ultima generaţie a softului de render 3D RenderMan. Când primul film a fost lansat, una dintre marile provocări în realizarea lui a fost adăugarea altor dimensiuni în apă. „În primul film am folosit zgomot, o tehnică pentru a da senzaţia că lucrurile se mişcă în spatele peştilor. Acum am folosit un simulator de apă care ne-a permis să arătăm peştii înotând, recreând o atmosferă mult mai reală“, explică directorul de tehnologie şi simulare Patrick Coleman.

    Oceanul nu numai că se vede într-un anumit fel, dar are şi propriile sunete, pe care în noul film le-a redat echipa condusă de compozitorul Thomas Newman, cel care a făcut coloana sonoră şi la producţia din 2003. Potrivit lui Newman, coloana sonoră are rolul de a scoate în evidenţă temele-cheie ale filmului, adică pierderea familiei şi căutarea ei. Fondul sonor al filmului a fost asigurat de o orchestră formată din 83 de instrumentişti.

    Acţiunea din noua producţie Disney Finding Dory are loc la aproximativ un an de la întâmplările din filmul original Finding Nemo. Când o întâlnim prima dată pe Dory, ea nu-şi mai poate aduce aminte nimic despre locul unde s-a născut şi nici despre părinţii ei. E clar însă că are o familie, iar acest nou film spune povestea acestei căutări. Astfel, ea porneşte alături de Nemo şi Marlin într-o aventură care le va schimba viaţa. Ei merg de-a lungul oceanului până la prestigiosul Institut al Vieţii Marine din California, un centru de reabilitare şi acvariu. Încercând să-şi găsească mama şi tatăl, Dory îi implică pe cei mai ciudaţi locuitori ai institutului. Filmul este regizat de Andrew Stanton şi Angus MacLane, iar producătoare este Lindsey Collins. Scenariul este semnat de Stanton şi Victoria Strouse. Filmul Finding Dory este distribuit de Forum Film România şi a avut premiera pe 17 iunie 2016, în format 3D, variantă subtitrată, respectiv dublată.

    În concluzie, Finding Dory este o animaţie reuşită, potrivită pentru întreaga familie, pe care v-o recomand; sperăm că cei de la Disney vor continua franciza, pentru că aventurile peştilor „uituci“ sunt din ce în ce mai amuzante.

    NOTA: 8/10