Category: Film

  • Cronică de film: The Magnificent Seven

    The Magnificent Seven, cea mai recentă producţie a Metro-Goldwyn-Mayer Pictures şi Columbia Pictures, este o readaptare modernă a unei poveşti clasice într-un western de acţiune. Pelicula redă povestea a şapte pistolari justiţiari care eliberează o comunitate de sub teroarea unor bandiţi. În regia lui Antoine Fuqua, filmul spune povestea locuitorilor unui sat mexican care se văd nevoiţi să apeleze la ajutorul a şapte pistolari pentru a scăpa de o gaşcă de bandiţi ce îi exploatează şi îi terorizează.

    Localitatea Rose Creek din Mexic se află sub controlul industriaşului Bartholomew Bogue (Peter Sarsgaard), iar oamenii sunt disperaţi şi vor să se elibereze de sub tirania lui. Sub conducerea Emmei Cullen (Haley Bennett), ei caută protecţie din partea unui grup de şapte pistolari, cunoscuţi vânzători de recompense şi asasini plătiţi. Pe măsură ce se pregătesc de confruntare, cei şapte magnifici încep să înţeleagă că luptă pentru mai mult decât bani

    Produs de Metro-Goldwyn-Mayer Pictures şi Columbia Pictures, în colaborare cu LStar Capital şi Village Roadshow Pictures, filmul The Magnificent Seven îi are în distribuţie pe Denzel Washington, Chris Pratt, Ethan Hawke, Vincent D’Onofrio, Byung-Hun Lee, Manuel Garcia-Rulfo, Martin Sensmeier, Haley Bennett, Matt Bomer şi Peter Sarsgaard. Producători sunt Roger Birnbaum şi Todd Black, iar scenariul este semnat de Nic Pizzolatto (cunoscut pentru serialul True Detective) şi Richard Wenk. 

    Ideea acestui remake s-a născut în 2010, când Roger Birnbaum a ajuns la conducerea MGM şi a dobândit acces la bogata arhivă a studioului. Frunzărind titlurile de colecţie a remarcat pelicula anului 1960 intitulată Cei şapte magnifici / (The Magnificent Seven), care îi plăcuse teribil în vremea studenţiei. A aflat cu uimire că la baza ei se află filmul japonez Cei şapte samurai, regizat de Akira Kurosawa, un clasic al genului. Atunci i-a venit lui Birnbaum ideea de a reface povestea celor şapte justiţiari, iar când a revenit la rolul de producător s-a apucat imediat de idee, căutând o perspectivă nouă şi modernă asupra poveştii. Aici a intrat în scenă Antoine Fuqua, a cărui primă propunere pentru film a fost Denzel Washington, care a acceptat proiectul şi a ajuns să joace pentru prima oară în carieră într-un western.

    Apoi în distribuţie au ajuns cinci actori mai tineri: Ethan Hawke ca Goodnight Robicheaux; Vincent D’Onofrio ca Jack Horne; sud-coreeanul Byung-Hun Lee în rolul lui Billy Rocks; actorul american de origine mexicană Manuel Garcia-Rulfo ca Vasquez; şi actorul de origine indiană Martin Sensmeier ca Red Harvest.

    Fiind un remake, aşteptările de la The Magnificent Seven au fost destul de mari; am mai discutat în numerele trecute despre motivele care duc la realizarea unui remake şi mai ales cerinţele pe care acesta trebuie să le îndeplinească, aşa că nu o să insist. Spun doar că acesta este un exemplu pozitiv, iar alte case de producţie ar trebui să urmărească procesul de lucru al celor de la MGM.
    NOTĂ: 8/10
     

  • A apărut un nou trailer pentru cel mai aşteptat film al anului – VIDEO

    După succesul uriaş înregistrat de Star Wars: The Force Awakens, este de aşteptat ca şi primul spin-off al seriei să atragă destul de mulţi spectatori în sălile de cinema. Rogue One: A Star Wars story spune povestea unui grup de rebeli care încearcă să fure planurile de construcţie ale unei arme numite Death Star, acţiunea petrecându-se între episoadele III şi IV ale seriei.

    Personaje îndrăgite precum Han Solo sau Luke Skywalker nu vor apărea în film, pentru că cei de la Disney au decis să nu dezvolte legături între aceste filme şi episoadele care vor urma. Decizia este una corectă, dacă luăm în calcul faptul că poziţionarea în timp este una complet diferită. Filmul, care debutează pe marile ecrane pe 16 decembrie, este regizat de Gareth Edwards (Godzilla, Monsters) şi îi are în rolurile principale pe Felicity Jones (The Theory of Everything, True Story), Mads Mikkelsen (Casino Royale, The Hunt, Hannibal) şi Alan Tudyk (I, Robot, Frozen).

    Rogue One: a Star Wars story va avea premiera mondială pe 16 decembrie 2016.

  • A apărut un nou trailer pentru Rogue One: a Star Wars story – VIDEO

    După succesul uriaş înregistrat de Star Wars: The Force Awakens, este de aşteptat ca şi primul spin-off al seriei să atragă destul de mulţi spectatori în sălile de cinema. Rogue One: A Star Wars story spune povestea unui grup de rebeli care încearcă să fure planurile de construcţie ale unei arme numite Death Star, acţiunea petrecându-se între episoadele III şi IV ale seriei.

    Personaje îndrăgite precum Han Solo sau Luke Skywalker nu vor apărea în film, pentru că cei de la Disney au decis să nu dezvolte legături între aceste filme şi episoadele care vor urma. Decizia este una corectă, dacă luăm în calcul faptul că poziţionarea în timp este una complet diferită. Filmul, care debutează pe marile ecrane pe 16 decembrie, este regizat de Gareth Edwards (Godzilla, Monsters) şi îi are în rolurile principale pe Felicity Jones (The Theory of Everything, True Story), Mads Mikkelsen (Casino Royale, The Hunt, Hannibal) şi Alan Tudyk (I, Robot, Frozen).

    Rogue One: a Star Wars story va avea premiera mondială pe 16 decembrie 2016.

  • Cronică: Sully, despre miracolul factorului uman

    Sully este o peliculă care vorbeşte mai puţin despre aviaţie şi mai mult despre excelenţa în profesie – orice profesie; Despre cât de important este factorul uman într-o situaţie aflată la limita dintre viaţă şi moarte, precum şi despre presiunea la care te supune atenţia publică în astfel de situaţii.

    Dar aceasta este, desigur, părerea subiectivă a unei persoane preocupate de modul în care opinia publică poate să contureze o poveste, să înalţe sau să coboare. Sinopsisul episodului biografic din viaţa pilotului american Sully, care a reuşit să transforme râul Hudson din New York într-o pistă este şi acesta tratat în profunzime. Inspirat de romanul Highest Duty, filmul porneşte de la povestea căpitanului Chesley Sullenberger – Sully (interpretat în film de Tom Hanks) – şi a felului în care, într-o dimineaţă rece din ianuarie 2009, a ajuns să amerizeze un avion Airbus A320 pe râul Hudson din New York, asistat de prim ofiţerul Jeffery Skiles (Aaron Eckhart).

    La aproximativ trei minute după începerea zborului, la o altitudine de aproximativ 850 de metri, un stol de păsări loveşte aeronava şi distruge ambele motoare ale avionului. Sully reuşeşte ca în aceste condiţii, fără aeroporturi aflate suficient de aproape care să-i permită o aterizare în siguranţă, să facă o astfel de manevră, forţată, pe râul Hudson. Performanţa este cu atât mai mare cu cât niciunul dintre pasageri nu este rănit grav (deşi, în mod ironic, filmul urmăreşte cum canalele de televiziune tind să hiperbolizeze evenimentul imediat după prăbuşirea avionului, fără să aibă date concrete referitoare la incident).

    Ulterior, după ce toţi 155 de pasageri sunt salvaţi, pilotul american este proclamat erou atât în presă, cât şi în ochii opiniei publice. Dar mai apoi teste ale Consiliului Naţional de Securitate a Transporturilor (National Transportation Safety Board) arată că motorul stâng al aeronavei funcţiona încă la momentul în care pilotul a decis amerizarea şi, teoretic, acesta i-ar fi permis lui Sullenberger să se întoarcă pe aeroportul LaGuardia sau să aterizeze pe Teterboro, un alt aeroport din apropiere. În acelaşi timp, mai multe simulări de zbor făcute pe baza datelor disponibile arată că Sully ar fi putut să se întoarcă spre aeroport fără să pună viaţa pasagerilor în pericol. În plus, daunele suferite ar fi fost mai mici pentru compania aviatică şi pentru compania de asigurări. Tensiunea creşte şi mai mult în momentul în care simulările de zbor sunt făcute cu alţi piloţi care reuşesc să aducă cu succes aeronave pe cele două aeroporturi.

    Clint Eastwood se joacă între planurile spaţiu-timp, merge în trecutul pilotului cu un istoric de navigaţie de 40 de ani; aruncând o privire retrospectivă asupra orelor în care pilota un avion uşor şi, ulterior, unul militar. Conflictul creat este atât de puternic, încât chiar dacă ştim de la început că avionul va reuşi aterizarea forţată şi toţi cei 155 de pasageri vor supravieţui, avem îndoieli legate de acest lucru până la sfârşit. Prăbuşirea de care ne temem însă este a personajului principal. Care este modul în care s-a încheiat procesul de conştiinţă al pilotului american? Vă invităm să constataţi dacă Sully reuşeşte să obţină victoria asupra presiunii publice, aproape echivalentă cu cea de la limita dintre viaţă şi moarte.

    Presa internaţională descrie acest film drept unul dintre cele mai bune filme despre aviaţie, surclasând chiar şi Apollo 13, în care tot Tom Hanks întruchipează personajul principal. „Sully este o realizare extraordinară, este portretul unui om bun al cărui eroism rezidă din a cunoaşte lucrurile potrive într-o mică eternitate de haos şi pericol fără precedent“, spun criticii de film de la The Wall Street Journal.

    În rolurile pe care le-a interpretat de-a lungul timpului, Tom Hanks şi-a creat propriul gen – persoana decentă şi muncitoare care încununează spiritul american, iar rolul pilotului Sully îi vine ca o mănuşă actorului în vârstă de 60 de ani. În acest context, celelalte personaje – copilotul interpretat de Eckhart sau soţia sa, interpretată de Laura Linney – sunt umbrite de această performanţă, iar singura lor misiune pare să fie aceea de a susţine rolul lui Hanks.

    Clint Eastwood continuă prin această dramă seria filmelor cu impact emoţional precum Iwo Jima, Million Dollar Baby, Mystic River, Unforgiven – iar la 86 de ani, povestea sa autobiografică pare să se reflecte în cea a personajului principal.
    Din film nu lipsesc accentele de umor, cum ar fi gluma uneia dintre stewardese referitoare la aeroportul LaGuardia: „Care este singura modalitate de a porni la timp de pe LaGuardia? Să decolezi de pe aeroportul JFK“, precum şi reacţia unui pasager panicat care a început să înoate în apa îngheţată spre malul râului Hudson din New York imediat după amerizare.
    Pelicula nu a generat doar reacţii pozitive şi a stârnit controverse în modul în care a portretizat Consiliul Naţional de Siguranţă în Transporturi al Statelor Unite ale Americii (National Transportation Safety Board), instituţia care a investigat incidentul.

    O altă problemă impusă de film a fost data lansării de studiourile Warner Bros.: 9 septembrie 2016. În momentul în care au discutat despre această dată, executivii din compania americană s-au gândit la prima zi de toamnă după Ziua Muncii; acest lucru ar fi însemnat totuşi să coincidă cu cea de-a 15-a comemorare a atacurilor de la 11 septembrie. Iniţial, au crezut că această dată avea să dăuneze performanţei filmului, în condiţiile în care imaginea avionului care se prăbuşeşte în turnuri din Manhattan (şi care revenea în mintea pilotului) era similară cu cea a celor două avioane care au lovit World Trade Center.

    Executivii au decis totuşi să lanseze filmul la data stabilită iniţial, în condiţiile în care „Sully este o poveste despre speranţă şi despre un erou adevărat care şi-a făcut datoria“, potrivit The Hollywood Reporter. Calculele lor s-au dovedit corecte, iar în primul weekend de la lansare Sully ajunsese pe piaţa americană la încasări de 35 de milioane de dolari, surclasând astfel producţii precum Bridget Jones, Edward Snowden şi Blair Witch, prezente şi acestea în cinematografele americane.

  • Cea mai mare explozie petrolieră din lume, care a costat zeci de miliarde de dolari, a fost ecranizată la Hollywood

    Regizorul Peter Berg era pregătit pentru orice reacţii la adresa noului film ”Deepwater Horizon”. Chiar a mers la ”şcoala de petrol” pentru a învăţa despre afacere pentru a o face cât mai veridică.

    ”Nu am avut niciodata de-a face cu atâţia avocaţi pentru un film”, a spus Berg.

    Filmul ”Deepwater Horizon” a fost lansat în SUA vineri în stilul clasic al Hollywood-ului de a dramatiza evenimente reale, inspirate din scandalurile corporaţiilor, precum ”A Civil Action” sau ”erin Brockovich”. Aceste filme adesea au schimbat opinia publică legată de anumite evenimente, chiar şi după ce companiile au cheltuit miliarde de dolari pentru campanii proprii de PR.

    Dacă se va dovedi că va fi şi cazul ”Deepwater”, gigantul din energie British Petroleum ar putea să se aştepte la evenimente importante în viitorul apropiat.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • De ce acest număr apare în multe filme de la Hollywood. Explicaţia este cât se poate de simplă

    A113 este un număr al unei clase unde foarte mulţi oameni de la Hollywood au învăţat animaţie. Mai exact, A113 este numărul clasei de la şcoala California Institute of Arts. Aici studenţii au învăţat design grafic şi animarea personajelor şi locul unde foarte mulţi oameni de la Pixar şi Disney au învăţat meserie. Ilustrând acest număr în diferite situaţii oamenii aduc un omagiu profesorilor care i-au învăţat meserie. 

    Vedeţi mai multe exemple în galeria foto

  • 10 personalităţi care au apărut în filme fără ca cineva să observe acest lucru – GALERIE FOTO

    Cei de la Brightside au realizat o colecţie de imagini care prezintă personalităţi ce au avut mici roluri în filme, fără însă a fi creditaţi pentru acest lucru.

    Se întâmplă uneori ca în timpul unui film să ai impresie că ai recunoscut pe cineva – şi de multe ori impresia este una corectă. Iată câţiva dintre “actorii de ocazie”.

    Sursa: Brightside.me

  • Com: #Selfie69 – Love story, comedy and more

    Poveşti de dragoste, ba chiar cinci. Năbădăioasa, şoc şi groază. Pe cât de nebune întâmplările, pe atât de mari dezamăgirile. Fecioara, insistentă şi dăruită. Pe cât de timidă, pe atât de surprinzătoare. Fata-pisică, cu mitologiile şi nedreptăţile ei. Dezlănţuită, dar cu suflet mare. Îţi caută nod în papură din senin, e ca la examen, dar examenele sunt ca să vadă Iubirea. Fata de bordel, cu experienţă, dar ce să vezi, tinzând către viaţa aia de dragoste simplă. Şi să n-o uităm pe supermama, dorită mereu, deschisă experienţelor cum nu te aştepţi. Toate aceste feţe diferite ale Dragostei îşi caută şi găsesc jumătatea.

    Aproape două ore de demonstraţie despre ce înseamnă perpelitoarea dragoste. Dragostea are suspans şi călătorii şi fugi şi disperări. Dar ea, de fapt, are timp de adânciri filosofice şi psihologice, pentru că mereu este păzită. Filmul acoperă feluri de a iubi şi feluri de a nu te prăbuşi rănit de dragoste. Şi foloseşte, da, trucurile de tot felul, ştiute sau fantastice, dar şi Facebook-ul turbat, care instant te face praf ori faimos. Cine oferă dragostei grijă? Poate tatăl, având reţeta drogată a dragostei? Poate, dar mai mult de atât, chiar cei care se iubesc au grijă de propria iubire. Când este iubire, de fapt, cei doi se întrec în a o încerca şi a se alinta, dar mai ales în a o proteja – asta-i concluzia sănătoasă a filmului.

    It’s fucking comedy şi asta contează mult. Dragostea şi comedia se întâlnesc dând sentimentul de uşurătate a fiinţei. Filmul este un „clasic“ aici. Are comedia de limbaj (şi avem replici memorabile), de situaţii (căsătoria de convenienţă, intrarea cu autobuzul pe aeroport şi arestarea „nuntaşilor“). Nu în ultimul rând, personajele-comedie. Omul-magic care din disputa cu pisica ajunge la pragul rupturii şi depresiei, dar şi tatăl care e pe bio, nat, yoga, dar mai ales respiră amor cât cuprinde.

    #Selfie69 este şi fucking, şi comedy, dar este o privire singulară astăzi asupra unei generaţii.

    Selfie asta şi spune, autoportretul unei generaţii. Să vedem filmul dincolo de ritmul Facebook, gen spot, al noii generaţii, să-l desfăşurăm în lentoarea lui problematică. Ce descoperim? Nu vorbesc doar de filosofia lui „ca să fii cinstit astăzi, trebuie să furi!“. Vorbesc mai mult despre nevoia de dragoste. Dincolo de share-uri, like-uri, dating, droguri, cultura de bordel şi a pericolului, #Selfie69 vorbeşte despre nevoia de dragoste, da, dragoste. Cei tineri sunt, ca şi părinţii lor, în căutarea dragostei. Ceea ce înseamnă să te simţi în siguranţă, să fii acceptat aşa cum eşti. Aici este secretul prăjiturii pe care tatăl o tot face şi desface în bucătăria şi dormitorul lui. Care este mult trâmbiţata ruptură între generaţii? Priviţi #Selfie69 şi căutaţi-o. Uite, dragostea are şi aici cuvântul cel mare de spus.

    #Selfie69 (2016) în regia Cristinei Iacob, este sequelul succesului de public #Selfie (2014) şi va fi lansat în cinematografe în 16 septembrie, distribuit de Zazu Film.

    Scenariul este semnat de Cristina Iacob, Maria Spirache şi Tudor Potra, iar imaginea îi aparţine lui Barbu Bălăşoiu. De muzica filmului s-au ocupat producătorii HaHaHa Production. #Selfie69 este produs si distribuit de Zazu Film.

    Din distribuţie fac parte: Olimpia Melinte (Roxi), Vlad Logigan (Magi), Crina Semciuc (Yasmine), Flavia Hojda (Ana), Alex Călin (Brain), Levent Sali (Mihai), alături de Alina Chivulescu (Cecilia) şi Răzvan Vasilescu (Nea Ceauşu).

    Roluri inedite au Maia Morgenstern, Dorina Chiriac, Silvia Busuioc, Marian Râlea, Alex Bogdan, Andrei Huţuleac, alături de actori consacraţi sau debutanţi, printre care Maria Dinulescu, Mihaela Mihuţ, Radu Gabriel, Emilian Oprea, Raluca Aprodu, Tudor Aaron Istodor, Sergiu Costache, George Piştereanu, Rudi Rosenfeld, Camelia Zorlescu, Con Horgan.

    Artiştii Loredana Groza, Antonia, Răzvan Fodor, Lidia Buble, Adela Popescu, Radu Vâlcan, Virgil Ianţu, Speak, Codin Maticiuc sunt câţiva dintre invitaţii speciali ai filmului.

  • 10 personalităţi care au apărut în filme fără ca cineva să observe acest lucru – GALERIE FOTO

    Cei de la Brightside au realizat o colecţie de imagini care prezintă personalităţi ce au avut mici roluri în filme, fără însă a fi creditaţi pentru acest lucru.

    Se întâmplă uneori ca în timpul unui film să ai impresie că ai recunoscut pe cineva – şi de multe ori impresia este una corectă. Iată câţiva dintre “actorii de ocazie”.

    Sursa: Brightside.me

  • Cronică de film BFG: poveşti de adormit adulţii

    Argumente precum Bridge of Spies, Saving Private Ryan, The Color Purple şi multe alte producţii realizate de regizorul american au fost suficiente pentru a accepta provocarea. BFG (prescurtarea de la Big Friendly Giant, Marele Uriaş Prietenos) nu are nicio legătură cu genul filmelor de acţiune şi este de fapt adaptarea regizorului american Steven Spielberg a unei cărţi pentru copii din 1982, scrisă de Roald Dahl, care a scris şi povestea Charlie şi fabrica de ciocolată. Cartea este un omagiu adus fiicei lui Dahl, Olivia, care a murit din cauza encefalitei cauzate de rujeolă la doar şapte ani. Până la filmul lui Spielberg, cartea a fost inspiraţia mai multor adaptări, într-un spectacol de televiziune animat din 1989 şi mai multe spectacole de teatru.

    Multă nostalgie, alături de storytelling, copilărie, prieteni, nostalgie, pragmatism şi, nu în ultimul rând, mesaje legate de necesitatea de a lua poziţie pentru noi înşine, chiar şi atunci când ştim că nu putem să câştigăm, alcătuiesc reţeta BFG. Pe scurt, filmul spune povestea unei fetiţe şi a unui uriaş prietenos, care pornesc într-o aventură pentru a-i captura pe alţi uriaşi, mâncători de oameni, care au invadat lumea. Rotten Tomatoes observă cum BFG minimalizează elementele negre din cartea lui Dahl în favoarea unor imagini vizuale încântătoare şi extrem de realiste. Prin intermediul acestora, Spielberg ne aduce aminte de cum e să vezi lumea în copilărie, la vârsta la care copiii pun întrebările cele mai simple când adulţii le citesc poveşti.

    Potrivit criticilor din presa internaţională, filmul se axează mai puţin pe întorsături de situaţie complicate şi mai mult pe relaţia dintre Sophie şi BFG. Pauzele în ritm lasă loc ca personajele să îşi spună propriile poveşti. Probabil că o parte din cei care vor vedea filmul se vor plictisi din cauza conflictului relaxat, însă cu siguranţă va exista şi o parte care îşi vor aminti cum este să fii suficient de tânăr încât să te ascunzi de un monstru din film care arată ciudat şi apoi să râzi din cauză că este blând şi prostuţ (printr‑un mecanism de comedie numit contrapunct şi folosit deseori). Scena în care personajele principale ajung la Buckingham Palace este o încântare, în care este ironizată chiar şi regina Angliei, care îşi face şi ea apariţia, în interpretarea lui Penelope Wilton. Ruby Barnhill, actriţa în vârstă de 12 ani care o impersonează pe Sophie, este o combinaţie de inocenţă şi putere, calităţi similare cu cele ale Matildei din filmul omonim realizat de Danny DeVito şi interpretat de Mara Wilson.

    Criticii internaţionali descriu performanţa lui Mark Rylance, vocea uriaşului, drept una de excepţie. „Actorul are o delicateţe aparte în voce şi faţă. Uriaşul interpretat de Rylance ar putea să aibă orice vârstă, cuprinsă în intervalul 16-60 de ani“, spune The Guardian. El a întregit trioul format şi din Melissa Mathison şi Spielberg. De altfel, filmul este ultima producţie la realizarea căreia a participat scenarista Melissa Mathison, care a murit de cancer în noiembrie 2015. Ea a lucrat şi la ET: The Extra-Terrestrial, regizat de Spielberg şi care printr-o coincidenţă a fost lansat în acelaşi an cu cartea lui Dahl, în 1982.

    Potrivit presei internaţionale, producţia BFG va fi „un specimen rar“ în lumea filmelor şi anume un record negativ de box-office al lui Steven Spielberg. Filmul are un buget de 140 de milioane de dolari – a ajuns la un box office mondial de 160,8 milioane de dolari, iar gurile rele spun că este vorba despre un caz rar întâlnit în cazul lui Spielberg şi reprezintă o „dezamăgire“. Din 1974, Spielberg a regizat 30 de filme care sunt o combinaţie între teatru şi film – şi puţine au dat greş. Spre exemplu, Hook a generat venituri de 300 de milioane de dolari la nivel mondial, cu un buget de 70 de milioane de dolari, iar Always a câştigat 74 de milioane de dolari la un buget de
    29 de milioane.

    Nota: 7/10