BusinessMagazin

Category: Film

  • Warren Beatty revine pe marile ecrane, după 15 ani, cu o peliculă despre miliardarul Howard Hughes

    Legendarul actorul Warren Beatty revine pe marile ecrane după cincisprezece ani de absenţă, cu filmul “Rules Don’t Apply”, un proiect cinematografic personal al starului, despre excentricul miliardar Howard Hughes, informează Reuters.

    Acţiunea filmului “”Rules Don’t Apply” se petrece la Hollywood, în anul 1958, şi se concentrează pe idila dintre tânărul şofer al lui Howard Hughes (interpretat de Alden Ehrenreich) şi o tânără actriţă naivă, jucată de Lily Collins, care semnează un contract cu studio-ul cinematografic deţinut de magnat.

    Hughes a fost un excentric miliardar implicat în industria aviatică, Un accident de avion îi va transforma personalitatea.

  • Primul trailer pentru cel mai nou film al lui Martin Scorsese. Celebrul regizor voia să facă filmul încă din 1989

    “Silence”, pentru marele regizor, nu reprezintă doar încă un film, ci este un proiect drag pe care voia să-l realizeze încă de acum din 1989. Filmul este bazat pe cartea cu acelaşi nume a lui Shusaku Endo ce a fost publicată în 1966. Filmul spune povestea a doi preoţi din secolul 17 care călătoresc în Japonia pentru a răspândi creştinismul şi pentru a-şi localiza mentorul. Cei doi (Andrew Garfield şi Adam Driver) trec prin tot felul de peripeţii de-a lungul călătoriei lor.

    Scorsese a citit cartea în 1989 şi imediat a achiziţionat drepturile pentru ecranizarea poveştii. Chiar şi în timpul filmărilor pentru “The Aviator”, The Departed”, “Shutter Island” sau “Hugo”, Scorsese s-a gândit la acest film. După filmul “The Wolf of Wall Street” a decis că este timpul să se apuce de treabă.

    A ţinut atât de mult să facă acest film, încât nici nu a luat bani pentru regizare, iar Adam Driver, Andrew Garfield sau Liam Neeson au fost plătiţi la nivelul stabilit de Screen Actors Guild sau chiar mai puţin. Producţia filmului a durat 8 luni şi a costat 47 de milioane de dolari, iar la realizarea filmului au participat nu mai puţin de 750 de oameni. 

    Adam Driver a slăbit 22,5 kg pentru acest rol de-a lungul a 4 luni şi jumătate. “După ce a terminat filmările, Driver a început să mănânce “un mic dejun triplu”, a spus Scorsese într-un interviu pentru New York Times Magazine.

    Papa ar putea vedea filmul înainte ca acesta să fie distribuit publicului larg. Luna aceasta, Silence va rula în faţa a 400 de preoţi iezuiţi din Roma şi pentru cinefili de la Vatican. 

  • Primul trailer pentru cel mai nou film al lui Martin Scorsese. Celebrul regizor voia să facă filmul încă din 1989

    “Silence”, pentru marele regizor, nu reprezintă doar încă un film, ci este un proiect drag pe care voia să-l realizeze încă de acum din 1989. Filmul este bazat pe cartea cu acelaşi nume a lui Shusaku Endo ce a fost publicată în 1966. Filmul spune povestea a doi preoţi din secolul 17 care călătoresc în Japonia pentru a răspândi creştinismul şi pentru a-şi localiza mentorul. Cei doi (Andrew Garfield şi Adam Driver) trec prin tot felul de peripeţii de-a lungul călătoriei lor.

    Scorsese a citit cartea în 1989 şi imediat a achiziţionat drepturile pentru ecranizarea poveştii. Chiar şi în timpul filmărilor pentru “The Aviator”, The Departed”, “Shutter Island” sau “Hugo”, Scorsese s-a gândit la acest film. După filmul “The Wolf of Wall Street” a decis că este timpul să se apuce de treabă.

    A ţinut atât de mult să facă acest film, încât nici nu a luat bani pentru regizare, iar Adam Driver, Andrew Garfield sau Liam Neeson au fost plătiţi la nivelul stabilit de Screen Actors Guild sau chiar mai puţin. Producţia filmului a durat 8 luni şi a costat 47 de milioane de dolari, iar la realizarea filmului au participat nu mai puţin de 750 de oameni. 

    Adam Driver a slăbit 22,5 kg pentru acest rol de-a lungul a 4 luni şi jumătate. “După ce a terminat filmările, Driver a început să mănânce “un mic dejun triplu”, a spus Scorsese într-un interviu pentru New York Times Magazine.

    Papa ar putea vedea filmul înainte ca acesta să fie distribuit publicului larg. Luna aceasta, Silence va rula în faţa a 400 de preoţi iezuiţi din Roma şi pentru cinefili de la Vatican. 

  • Cronică de film: Doctor Strange

    Cea mai recentă producţie a studiourilor Marvel, Doctor Strange redă într-un film de aventuri povestea doctorului Stephen Strange, un maestru al artelor mistice, celebru printre iubitorii de bandă desenată încă din 1963.

    Încep prin a spune că Doctor Strange este unul dintre cele mai bune filme Marvel din ultimii ani, iar distribuţia a avut cu siguranţă un rol extrem de important. Producătorii au mai făcut ceva bine: nu au apelat, de prea multe ori, la celelalte filme din franciză; elementul de legătură este una dintre pietrele infinitului, dar nu se insistă pe acest aspect.

    În regia lui Scott Derrickson şi avându-i în rolurile principale pe Rachel McAdams, Benedict Cumberbatch, Mads Mikkelsen şi Tilda Swinton, Doctor Strange spune povestea neurochirurgului a cărui viaţă ia o turnură spre mai rău în urma unui accident de maşină care îi răpeşte capacitatea de a-şi folosi mâinile.

    Doctor Strange încearcă diverse metode prin care să poată opera din nou, dar medicina – un domeniu atât de drag lui – îi apare pentru prima dată ca fiind foarte limitată. Astfel, legendarul personaj se vede forţat să caute ajutor în altă parte, iar speranţa, sub formă supranaturală, vine din lumea misterioasă a enclavei Kamar-Taj. Odată ce pătrunde în acest univers, descoperă cu uimire că nu e doar un centru de vindecare alternativă, ci un adevărat front de luptă împotriva unor forţe nevăzute care corodează realitatea noastră, cu scopul de a o distruge. Nu durează mult până când Doctor Strange se trezeşte cu puteri magice şi e forţat să facă o alegere: să se întoarcă la viaţa sa înstărită sau să lase totul în urmă şi să apere lumea, drept cel mai puternic vrăjitor din univers.

    Abordarea lui Derrickson a fost să apeleze la teoria dimensiunilor alternative, aceasta fiind baza universului în care se mişcă Doctor Strange. Acest lucru nu înseamnă că magia se supune ştiinţei. De fapt, spune regizorul, e esenţial să reţinem că magia e magie şi că transcende de multe ori universul real, cognoscibil şi ştiinţific. „Eu ader la ideea că misticismul nu este absenţa realităţii, ci prezenţa unei alte realităţi pe care nu o putem înţelege“, spune Derrickson.

    Deşi bugetul de 165 de milioane de dolari pare mare pentru un singur film, merită spus că Doctor Strange este una dintre cele mai ieftine producţii Marvel; este, însă, cel mai costisitor film legate de originile personajului. Cu alte cuvinte, Marvel cheltuie mult după ce se convinge că personajul în cauză e pe placul spectatorilor. Captain America, spre exemplu, a devenit un proiect din ce în ce mai scump: The First Avenger, filmul din 2011 care prezintă originile personajului, a costat 140 de milioane de dolari. Partea a doua, The Winter Soldier (2014), a avut un buget de 170 de milioane de dolari, în vreme ce partea a treia a poveştii, Civil War (2016), s-a bucurat de nu mai puţin de 250 de milioane de dolari.

    La fel s-a întâmplat şi în cazul filmelor Iron Man, Ant-Man sau Thor; The Incredible Hulk, film cu un buget de 150 de milioane de dolari, este un exemplu de proiect abandonat după prima apariţie (personajul principal mai apare doar în filmele din seria Avengers). Dar să nu le plângem de milă celor de la Marvel: cele 14 filme lansate până acum au avut un buget cumulat de 2,5 miliarde de dolari şi încasări de peste 10,3 miliarde. Ceea ce înseamnă un nivel destul de bun de recuperare a investiţiei, zic eu.

    Odată cu introducerea în cinema a acestui supererou, învestit cu puteri magice şi aptitudini rare, Universul Marvel se deschide către o nouă eră, cunoscută nouă sub numele de Faza a III-a. Producătorul Kevin Feige explică asta perfect: „Pe de o parte sunt aceste poveşti pe care le putem numi ale străzii şi, pe de altă parte, în Universul Marvel sunt şi poveştile cosmice, precum Thor, Guardians of the Galaxy şi seria Avengers. Mai este, însă, şi o parte foarte importantă a acestui univers, lumea supranaturală, de care nu prea ne-am ocupat. Iar Doctor Strange este reprezentativ pentru această sferă“.

    Stephen Strange şi-a câştigat, probabil, încă vreo două filme; rămâne de văzut dacă va avea succesul de care s-a bucurat Guardians of the Galaxy, pentru că vorbim de un personaj cu un public redus ca urmare a atmosferei mai întunecate din film, dar va fi printre pariurile câştigătoare ale Marvel.

    În concluzie, Doctor Strange nu dezamăgeşte; se promovează ca un film inspirat de benzi desenate şi exact asta este. Mai mult, este unul dintre cele reuşite.

    Nota: 8/10

     

  • Cronică de film: The Accountant

    Sub o acoperire anostă, Christian ţine contabilitatea unora dintre cele mai periculoase organizaţii criminale din lume. În momentul în care autorităţile ajung pe urmele lui, acesta îşi oferă serviciile unui client legitim: o companie de robotică în al cărei bilanţ apar discrepanţe de milioane de dolari. Lupta pentru supravieţuire începe atunci când contabilul descoperă neregulile financiare din firmă.

    Ben Affleck se întoarce pe marile ecrane într-un film ce pare inspirat, pe alocuri, din benzile desenate. Nu este însă cazul aici; The Accountant spune povestea unui om plictisitor jumătate din zi şi foarte activ în cealaltă.

    Averea lui Ben Affleck, de 65 de milioane de dolari, se datorează succesului de care s-au bucurat unele dintre filmele sale: Armageddon a generat venituri de 550 de milioane de dolari, iar Pearl Harbour 449 de milioane. Sunt doar două exemple, pentru că şi filmele sale recente precum Gone Girl sau Batman vs. Superman au avut prestaţii decente la box office.

    În copilărie, Christian (Ben Affleck) a fost diagnosticat cu autism, dar tatăl său a refuzat să-i acorde ajutor pe ideea că „experienţa e mai bună decât educaţia“. Având totuşi un anumit dar pentru numere, Christian devine contabil, dar se cufundă într-o existenţă duală. El încearcă să balanseze între secretul său de acasă, pe care vă las să-l aflaţi, şi activităţile de la muncă. Christian se împrieteneşte cu Dana (Anna Kendrick), dar relaţia lor devine tensionată când contabilul află că ea este ţinta unor asasini. Povestea se complică, desigur, făcând loc şi altor personaje, precum directorul Trezoreriei (J.K. Simmons, recent recompensat cu premiul Oscar pentru Whiplash).

    Scenariul semnat de Bill Dubuque se desfăşoară precum unei nuvele, încercând în primul rând să exploreze personajul principal. Ulterior, atenţia se mută pe alte personaje până ce ajunge la un soi de punct culminant: nu este chiar un moment care să vă ţină pe marginea scaunului, dar dă o anumită finalitate lucrurilor.

    Veţi regăsi numeroase scene de arte marţiale, Christian fiind un expert în lupta unu la unu. Numeroase clişee, aşadar, care dau o anumită savoare unui film altfel destul de şters. Chiar dacă filmul are destul de multe pasaje lipsite de logică, efortul actorilor face această producţie una care poate fi urmărită cu o oarecare stare de satisfacţie. Un alt lucru bun: regizorul nu foloseşte partea cu autismul în scopuri sentimentale.

    Marea problemă a filmului este dezvoltarea unui număr inutil de mare de planuri secunde; dacă regizorul Gavin O’Connor ar fi urmat doar firul principal al acţiunii, poate că filmul ar fi avut ceva mai multă consistenţă.

    Gavin O’Connor a mai regizat anul acesta Jane Got a Gun, un film care a stârnit multe discuţii încă din prima fază a proiectului. Bazat pe scenariul lui Brian Duffield, acesta ar fi trebuit să fie regizat de Lynne Ramsay (We Need to Talk about Kevin) şi să-l aibă într-unul din rolurile principale pe Michael Fassbender. Totul părea să meargă bine; până ce nu a mai fost aşa. Problemele au început în martie 2013, când contractul lui Fassbender cu producătorii francizei X-Men l-a obligat pe acesta să renunţe la western. Casa de producţie a încercat să rezolve problema aducându-l pe Jude Law, dar în ziua în care filmările trebuia să înceapă regizorul nu s-a mai prezentat la post. Lucrurile au mers din rău în mai rău, dar milioanele investite deja în proiect cereau un produs final. Rezultatul a fost filmul lansat la începutul acestui an, care a părut mai mult o încercare de a justifica banii decât o producţie memorabilă.

    Acestea fiind spuse, The Accountant este un film cât de cât antrenant, dar nu unul pe care să vreţi să îl revedeţi. Actorii îşi fac bine treaba, justificând astfel promovarea filmului şi cele aproape 50 de milioane de dolari investite. Dacă reuşiţi să treceţi peste primele 30-35 de minute, când The Accountant încearcă să pară un film serios, atunci nu veţi pleca cu o părere atât de proastă din sala de cinema.

    NOTA: 5/10

  • Cronică de film: Inferno

    Inferno este cea mai recentă adaptare după cărţile semnate de Dan Brown, fiind continuarea poveştilor din Codul lui Da Vinci şi Îngeri şi demoni, iar asta e evident încă de la început: acţiunea se desfăşoară cu rapiditate, fără a da spectatorului timp să se întrebe dacă filmul are sau nu vreo logică.

    Îl regăsim pe Tom Hanks în rolul profesorului Langdon, care de această dată se află într-o situaţie cel puţin bizară: este amnezic. Cum a ajuns într-un spital din Florenţa rămâne un mister până spre finalul filmului; dar chiar şi aşa, el are de înfruntat un personaj malefic care vrea să distrugă lumea. Ştiu, vă gândiţi deja la ce alt film să vă luaţi bilet – mai rezistaţi puţin, pentru că povestea devine chiar distractivă. După cum ziceam, Langdon trebuie să îl oprească pe Zobrist, un geniu care a făcut miliarde în lumea tehnologiei. Zobrist este un fel de Zuckerberg al lumii reale: principala diferenţă e că miliardarul din film nu a investit bani în şcoli sau proiecte caritabile, ci a dezvoltat un virus care ar trebui să decimeze o mare parte a populaţiei. Întrebarea firească e: „Bine, dar de ce?“ Răspunsul e la fel de stupid ca şi restul scenariului: Zobrist se teme se o situaţie de tipul Soylent Green, în care lumea ar fi afectată de suprapopulare şi epuizarea resurselor naturale, iar în ultimă instanţă am ajunge să ne mâncăm unii pe alţii.

    Revenim la Langdon, care o ia alături de el în aventură pe Sienna Brooks, interpretată decent de Felicity Jones. Cei doi încep să descifeze tot felul de ghicitori şi puzzle-uri, descoperă organizaţii secrete şi au diverse activităţi întâlnite şi în celelalte două filme – Codul lui Da Vinci şi Îngeri şi demoni. Ceea ce filmul nu reuşeşte să explice în mod credibil, şi cred că ar fi fost destul de important, este de ce un istoric ca Robert Langdon ajunge să intre într-o cursă de-a şoarecele şi pisica cu un miliardar care se bazează pe tehnologie. E cam aceeaşi poveste ca în Kingsman: The Secret Service, dar măcar cei de acolo şi-au respectat originile din benzile desenate şi au tratat filmul ca atare.

    Există, sigur, şi părţi bune: Tom Hanks şi interpretarea lui Tom Hanks.

    Inferno este regizat de Ron Howard, care în mod surprinzător a semnat filme excelente precum Frost/Nixon, A Beautiful Mind sau chiar Rush. În distribuţie îi mai regăsim pe Ben Foster, Irrfan Khan şi Omar Sy; o surpriză plăcută e prezenţa actriţei Ana Ularu, care pare să-şi croiască drum în lumea agitată a Hollywood‑ului. Primele două filme ale seriei au generat încasări de peste 1,2 miliarde de dolari în condiţiile în care recenziile nu au fost deloc bune; mă aştept ca şi Inferno să mai aducă câteva sute de milioane, aşa că profesorul Langdon va mai ajunge de câteva ori pe marele ecran. În concluzie, Inferno e un film de urmărit doar dacă vă număraţi printre cititorii lui Dan Brown sau dacă v-au plăcut primele două părţi; şi pentru că v-am oprit atunci când voiaţi să alegeţi alt film, dau mai departe recomandarea pe care am primit-o de a vedea Kubo and The Two Strings.

    Nota: 5/10

  • Cronică de film: Masterminds

    Masterminds este o comedie plină de suspans şi acţiune, bazată pe o întâmplare reală: spune povestea unui şofer de camion din sudul Statelor Unite care organizează unul dintre cele mai mari jafuri din istorie, reuşind să fure 17 milioane de dolari.

    Filmul este regizat de Jared Hess, iar scenariul este semnat de Chris Bowman, Hubbel Palmer şi Emily Spivey. Din distribuţie fac parte Zach Galifianakis, Kristen Wiig, Owen Wilson şi Jason Sudeikis.

    David Ghantt (Zach Galifianakis), paznic pe o maşină de transport de valori într-un orăşel din sudul Statelor Unite, pune la cale unul dintre cele mai mari jafuri bancare din istorie.

    Complicii săi sunt Kelly (Kristen Wiig), fostă colegă şi iubită, şi un prieten din liceu al acesteia, Steve (Owen Wilson). Filmul este inspirat dintr-un jaf celebru petrecut în realitate în oraşul Charlotte din Carolina de Nord. În toamna anului 1997, David Ghantt şi complicii săi au reuşit să fure peste 17 milioane de dolari cash dintr-un seif al companiei Loomis Fargo & Company.

    După ce îndeasă peste 17 milioane de dolari într-o camionetă, David livrează banii găştii lui Chambers şi fuge în Mexic pentru a se ascunde de ancheta FBI-ului. Chambers şi soţia lui îşi cumpără o vilă de lux şi din banii furaţi şi angajează un asasin plătit care are drept însărcinare să meargă în Mexic şi să îl ucidă pe David. Însă acesta îşi dă seama repede că e trădat şi decide să revină în Carolina de Nord pentru a-şi salva relaţia, dar şi pentru a-l expune pe Chambers.

    Regizorul Jared Hess e recunoscut pentru talentul său de a exploata personajele negative, aşa că atunci când a aflat pentru prima dată de jaful din 1997 de la compania Loomis Fargo, a fost prins de poveste şi a început să se gândească serios la o variantă de o transpune într-un film. A fost doar o chestiune de timp până când actorul Owen Wilson, cunoscut pentru roluri din comedii precum Zoolander, a fost adus în proiect. Un element esenţial în realizarea peliculei a fost găsirea acelui actor potrivit pentru a juca rolul lui David Ghantt. Cel ales în final, Zach Galifianakis, a copilărit în proximitatea locului unde a avut loc jaful şi era foarte familiarizat cu povestea. În rolul partenerei lui David, cea care de fapt îl împinge să ia banii, joacă Kristen Wiig, o prezenţă care îşi încarcă personajul cu multă empatie.

    Masterminds este o comedie care merită văzută; nu vă aşteptaţi la o desfăşurare logică a evenimentelor sau la „political correctness“ în ceea ce priveşte personajele, ci mai curând la o serie de poante care de cele mai multe ori îşi ating ţinta.

    Nota: 7/10

  • Cronică de film: Deepwater Horizon

    Chiar dacă are eticheta „bazat pe fapte reale“, Deepwater Horizon e structurat mai mult ca un „disaster movie“ – aşa cum am putut vedea în san andreas sau chiar the martian. Şi cu toate că în ultimii ani genul a fost mai mult ocupat de scenarii apocaliptice sau cu zombi, Deepwater Horizon face o treabă bună în a aborda acel gen de dezastru oarecum personal, pe care mulţi dintre spectatori probabil că şi-l amintesc foarte bine. Evident, scenariştii au fost extrem de atenţi la toate personajele poveştii, cu excepţia celor care aveau carte de muncă la bp.

    Filmul vorbeşte despre accidentul petrecut pe 20 aprilie 2010, atunci când o platformă petrolieră aparţinând British Petroleum (BP), care sonda lângă ţărmul Statelor Unite, a explodat cauzând cea mai mare scurgere de petrol din istoria Americii. Focul nu a putut fi stins, iar platforma s-a scufundat două zile mai târziu.

    Tratamentul pe care Hollywood‑ul îl aplică prin film companiei BP, care s-a chinuit să îşi revină după scandalul din 2010 când 11 muncitori şi-au pierdut viaţa şi 3 milioane de barili de petrol s-au vărsat în Golful Mexic în 87 de zile, este unul brutal. Asta în condiţiile în care chiar şi în 2016, şase ani după accident, rezultatele financiare continuă să fie afectate de scandalul din 2010; până acum, scandalul a costat pe British Petroleum 61 de miliarde de dolari.

    Dacă se va dovedi că va fi şi cazul Deepwater Horizon, gigantul din energie British Petroleum ar putea să se aştepte la evenimente importante în viitorul apropiat. Filmul Depwater Horizon a fost lansat în SUA în stilul clasic al Hollywoodului de a dramatiza evenimente reale, inspirate din scandalurile corporaţiilor, precum A Civil Action sau Erin Brockovich. Aceste filme adesea au schimbat opinia publică legată de anumite evenimente, chiar şi după ce companiile au cheltuit miliarde de dolari pentru campanii proprii de PR.

    Noul film, o producţie de 100 de milioane de dolari a Lions Gate, îi va avea în rolurile principale pe Mark Wahlberg şi Kate Hudson şi nu se sfieşte să îi portretizeze dur pe executivii companiei energetice, care ar fi fost mai interesaţi de bugete şi program decât de siguranţă. Regizorul Peter Berg era pregătit pentru orice reacţii la adresa noului film „Deepwater Horizon“. Chiar a mers la „şcoala de petrol“ pentru a învăţa despre afacere pentru a o face cât mai veridică.

    Despre actori nu sunt foarte multe de spus: îşi fac bine treaba, în special Hudson, şi reuşesc într-o bună măsură să transmită disperarea resimţită de cei care se aflau în acele momente pe platformă.

    Deepwater Horizon e un film binevenit, care aduce ceva prospeţime în peisajul tot mai fictiv de la Hollywood. Merită să îl urmăriţi, dar vă recomand să petreceţi înainte câteva minute citind ce s-a întâmplat cu adevărat acolo; după cum scriam la început, scenariştii nu au fost chiar obiectivi.
    NOTA: 7/10

  • Cronică de film: The Magnificent Seven

    The Magnificent Seven, cea mai recentă producţie a Metro-Goldwyn-Mayer Pictures şi Columbia Pictures, este o readaptare modernă a unei poveşti clasice într-un western de acţiune. Pelicula redă povestea a şapte pistolari justiţiari care eliberează o comunitate de sub teroarea unor bandiţi. În regia lui Antoine Fuqua, filmul spune povestea locuitorilor unui sat mexican care se văd nevoiţi să apeleze la ajutorul a şapte pistolari pentru a scăpa de o gaşcă de bandiţi ce îi exploatează şi îi terorizează.

    Localitatea Rose Creek din Mexic se află sub controlul industriaşului Bartholomew Bogue (Peter Sarsgaard), iar oamenii sunt disperaţi şi vor să se elibereze de sub tirania lui. Sub conducerea Emmei Cullen (Haley Bennett), ei caută protecţie din partea unui grup de şapte pistolari, cunoscuţi vânzători de recompense şi asasini plătiţi. Pe măsură ce se pregătesc de confruntare, cei şapte magnifici încep să înţeleagă că luptă pentru mai mult decât bani

    Produs de Metro-Goldwyn-Mayer Pictures şi Columbia Pictures, în colaborare cu LStar Capital şi Village Roadshow Pictures, filmul The Magnificent Seven îi are în distribuţie pe Denzel Washington, Chris Pratt, Ethan Hawke, Vincent D’Onofrio, Byung-Hun Lee, Manuel Garcia-Rulfo, Martin Sensmeier, Haley Bennett, Matt Bomer şi Peter Sarsgaard. Producători sunt Roger Birnbaum şi Todd Black, iar scenariul este semnat de Nic Pizzolatto (cunoscut pentru serialul True Detective) şi Richard Wenk. 

    Ideea acestui remake s-a născut în 2010, când Roger Birnbaum a ajuns la conducerea MGM şi a dobândit acces la bogata arhivă a studioului. Frunzărind titlurile de colecţie a remarcat pelicula anului 1960 intitulată Cei şapte magnifici / (The Magnificent Seven), care îi plăcuse teribil în vremea studenţiei. A aflat cu uimire că la baza ei se află filmul japonez Cei şapte samurai, regizat de Akira Kurosawa, un clasic al genului. Atunci i-a venit lui Birnbaum ideea de a reface povestea celor şapte justiţiari, iar când a revenit la rolul de producător s-a apucat imediat de idee, căutând o perspectivă nouă şi modernă asupra poveştii. Aici a intrat în scenă Antoine Fuqua, a cărui primă propunere pentru film a fost Denzel Washington, care a acceptat proiectul şi a ajuns să joace pentru prima oară în carieră într-un western.

    Apoi în distribuţie au ajuns cinci actori mai tineri: Ethan Hawke ca Goodnight Robicheaux; Vincent D’Onofrio ca Jack Horne; sud-coreeanul Byung-Hun Lee în rolul lui Billy Rocks; actorul american de origine mexicană Manuel Garcia-Rulfo ca Vasquez; şi actorul de origine indiană Martin Sensmeier ca Red Harvest.

    Fiind un remake, aşteptările de la The Magnificent Seven au fost destul de mari; am mai discutat în numerele trecute despre motivele care duc la realizarea unui remake şi mai ales cerinţele pe care acesta trebuie să le îndeplinească, aşa că nu o să insist. Spun doar că acesta este un exemplu pozitiv, iar alte case de producţie ar trebui să urmărească procesul de lucru al celor de la MGM.
    NOTĂ: 8/10
     

  • A apărut un nou trailer pentru cel mai aşteptat film al anului – VIDEO

    După succesul uriaş înregistrat de Star Wars: The Force Awakens, este de aşteptat ca şi primul spin-off al seriei să atragă destul de mulţi spectatori în sălile de cinema. Rogue One: A Star Wars story spune povestea unui grup de rebeli care încearcă să fure planurile de construcţie ale unei arme numite Death Star, acţiunea petrecându-se între episoadele III şi IV ale seriei.

    Personaje îndrăgite precum Han Solo sau Luke Skywalker nu vor apărea în film, pentru că cei de la Disney au decis să nu dezvolte legături între aceste filme şi episoadele care vor urma. Decizia este una corectă, dacă luăm în calcul faptul că poziţionarea în timp este una complet diferită. Filmul, care debutează pe marile ecrane pe 16 decembrie, este regizat de Gareth Edwards (Godzilla, Monsters) şi îi are în rolurile principale pe Felicity Jones (The Theory of Everything, True Story), Mads Mikkelsen (Casino Royale, The Hunt, Hannibal) şi Alan Tudyk (I, Robot, Frozen).

    Rogue One: a Star Wars story va avea premiera mondială pe 16 decembrie 2016.