BusinessMagazin

Category: Carte

  • Iliescu si Nastase, la preturi de “Te pup in fund, conducator iubit”

    Editura Nemira, de pilda, pare sa fi redescoperit o serie de
    titluri pe care le ofera la modicul pret de 3 lei; il regasim
    astfel pe fostul presedinte Ion Iliescu cu volumul
    “Dialoguri romano-americane” (reducere 97%)    .

    Tot dintr-o perspectiva oarecum romano-americana pare sa privesca
    si Adrian Nastase in volumul
    “De la Karl Marx la Coca-Cola” (reducere 91%)    .

    Parasind social-democratia, trecem la fostul premier Radu Vasile,
    poet chiar inainte de a fi prim-ministru, si care apare in oferta
    de 3 lei cu volumul “Pacientul
    roman”     dar si cu analiza “Se
    inchide cercul?”    . Ceva ma face sa spun ca si romanul lui Daniel
    Banulescu
    “Te pup in fund, conducator iubit!”     ar putea starni interes in
    vremurile pe care le traim.

  • Barack Obama, milionar din drepturile de autor

    Salariul stabilit pentru presedintele SUA este de 400.000 de
    dolari anual (circa 287.000 de euro). In cele primele 345 de zile
    de mandat, Obama a incasat efectiv 374.460 de dolari, conform
    declaratiilor fiscale postate de Casa Alba.


    Cea mai mare parte din veniturile familiei Obama nu provin insa
    din salariu, ci din drepturile pentru vanzarea cartilor
    presedintelui, “Dreams From My Father. A Story of Race and
    Inheritance” (Visuri de la tatal meu. O poveste despre rasa si
    mostenire”) si “The Audacity of Hope. Thoughts on Reclaiming the
    American Dream” (“Indrazneste sa speri. Ganduri despre recuperarea
    visului american”). Acestea i-au adus lui Obama in 2009 venituri de
    3,3 milioane de dolari, respectiv 2,3 milioane.

    Valoarea declarata de liderul de la Casa Alba include veniturile
    brute obtinute de presedintele american impreuna cu sotia din
    diverse surse (salariu, venituri din publicarea de carti si din
    detinerile de actiuni). Anul trecut, familia Obama a platit taxe si
    impozite de aproape 1,8 milioane de dolari.

    Barack si Michelle Obama au raportat venituri taxabile de circa
    1 milion de dolari in 2006 si de 4,2 milioane in 2007. Pentru 2008,
    cifra a fost de 2,65 milioane, din care taxele platite au nsemnat
    855.000 de dolari.

    Presedintele SUA are mare parte din bani investiti in titluri
    ale Trezoreriei americane si fonduri de obligatiuni. In 2005,
    familia Obama si-a cumparat la Kenwood, Chicago o vila de aproape
    600 mp, sase dormitoare, cu sase bai si crama, pe care a platit
    1,65 milioane de dolari.

    Raportat la cat incaseaza liderii europeni pentru serviciile
    aduse tarii, salariul lui Barack Obama se compara cu cel al
    premierului Irlandei, Brian Cowen, care anul trecut a primit
    285.583 euro. In decembrie 2009, Cowen a acceptat insa o scadere cu 14% a salariului,
    la 228.466 euro, din motive de solidaritate cu populatia afectata
    de criza.

    Salarii mai mici au avut anul trecut presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, cu 234.000 de euro si
    cancelarul german Angela Merkel, cu 228.000 de euro.

    Pentru comparatie, salariul presedintelui Romaniei, Traian
    Basescu, a fost anul trecut de 80.261 lei (circa 26.340 dolari,
    circa 18.900 euro), in crestere de la 76.923 lei in 2008, conform
    declaratiei de avere postate pe site-ul Presedintiei. Seful
    statului a raportat, in afara de salariu, sapte conturi bancare in
    valoare totala de aproximativ 273.000 de dolari, un apartament de
    370 mp, o cota-parte de mai putin de o treime dintr-un teren de 174
    mp si un teren de 46 mp in Bucuresti.

    Dmitri Medvedev, presedintele Rusiei, a avut anul trecut un
    salariu de 3,3 milioane de ruble (113.774 dolari), sub cel al
    premierului Vladimir Putin, respectiv 3,9 milioane de ruble
    (134.000 de dolari), conform The Moscow Times. In cazul lui
    Medvedev, grosul averii nu vine din salariu, ci din cele 12 conturi
    bancare in valoare de 119.000 dolari, la care se adauga un
    apartament de 368 mp in Moscova si 4.700 mp de teren.

  • Despre romanii de secol XIX

    De-a lungul copilariei si adolescentei mele, de fiecare data
    cand comiteam o prostie mai mult sau mai putin monumentala, ai mei
    proferau bineinteles amenintari legate de integritatea mea
    corporala, dar, inainte de toate, se asigurau ca imi pot tine
    secreta fapta, ca “sa nu auda lumea” – poate cel mai popular refren
    in toate familiile. Desi multe s-au schimbat in ceea ce priveste
    nucleul familial, unele lucruri vechi de cand lumea vor ramane cat
    lumea – cum ar fi dorinta “sa nu afle vecinii”.

    Tema familiei la romani in a doua jumatate a secolului al XIX-lea
    este tratata cu mare seriozitate de autoare – poate cu prea mare
    seriozitate pentru cititorii care si-ar dori ceva mai multe
    istorioare din acea vreme si ceva mai putine pagini de explicare a
    etimologiei cuvantului “divort”. Nu e mai putin adevarat ca merita
    sa ne oprim asupra definitiei de secol XIX a geloziei, de-a dreptul
    fascinanta: “o nebunie care se incuibeaza in creer, rascoleste
    sangele, il ia si il arunca clocotitor in inima, pe care o
    impietreste si o ucide apoi”. Studiul este axat mai degraba pe
    institutia casatoriei decat a familiei, referindu-se la logodna,
    dota, casatorie si divort si uzand de termeni ai vremii, precum
    “tocmelele casatoricesti”. Autoarea se preocupa si de igiena vremii
    si de starea de sanatate din familiile romanesti, dar si de morala
    si moravurile acelor timpuri.

    Liliana Andreea Vasile “Sa nu auda lumea. Familia
    romaneasca in Vechiul Regat”, Editura Tritonic, Bucuresti,
    2010


    Aparitii noi

    Filozofii si depresiaDepresia este boala
    secolului, iar Lou Marinoff ne sfatuieste in “Inghite Platon, nu
    Prozac!” sa apelam la filozofie ca remediu pentru depresie. Dupa
    parerea lui, marii ganditori ai lumii au solutia pentru orice
    problema, de la relatia de cuplu pana la stilul de viata, nu numai
    pentru problema de temelie – sensul existentei. Cartea, unde abunda
    studiile de caz si sfaturile practice, este scrisa in stilul
    ghidurilor “self-help”, iar sfaturile despre competitie, succesul
    intr-o relatie si viata in general au probabil mai multa
    credibilitate, in conceptia autorului, atunci cand sunt sustinute
    de citate din Platon sau Aristotel. Lucrarea lui Marinoff se
    incadreaza foarte bine in curentul de consiliere filozofica aparut
    peste Ocean, paradisul psihologilor si psihoterapeutilor.
    Lou Marinoff “Inghite Platon, nu Prozac!”, Editura Trei,
    Bucuresti, 2010

    Eroii lui Le Goff
    Evul Mediu este una dintre cele mai prolifice perioade atunci cand
    vine vorba despre legende si eroi de poveste. Jacques Le Goff,
    important istoric francez, specializat in studiul secolelor al
    XII-lea si al XIII-lea, a adunat in lucrarea “Eroi si minuni ale
    Evului Mediu” povesti despre eroi ca Merlin, regele Arthur, Robin
    Hood, Tristan si Isolda, prezentate intr-un stil accesibil. Cartea
    lui Le Goff va fi cu atat mai interesanta pentru cititorul roman
    care ii cunoaste deja celelalte carti publicate la noi, unele inca
    dinainte de 1989, in care se ocupa pe larg de istoria, curentele de
    idei, fenomenele culturale si antropologia Occidentului in Evul
    Mediu.
    Jacques Le Goff “Eroi si minuni ale Evului Mediu”, Editura
    Cartier, Bucuresti, 2010

  • Prospetimea clasicilor

    Editura RAO a publicat una dintre cele mai cunoscute scrieri ale
    lui William Saroyan – “Comedia umana”, dar si o poveste mai putin
    mediatizata a lui John Steinbeck – “Perla”. Cele doua carti
    demonstreaza cum a beneficiat literatura americana de influxul de
    imigranti, care au insuflat de-a lungul vremii un spirit nou,
    reusind in acelasi timp sa se integreze perfect in canonul
    american.
    Steinbeck, fascinat de viata de zi cu zi din America anilor marii
    depresii, a conceput o alegorie despre un pescar sarac care gaseste
    cea mai mare si mai frumoasa perla din lume. Insa de la planurile
    pentru o viata mai buna pentru el si familia lui pana la
    conflictele nascute de lacomia oamenilor e doar un pas, iar de la
    frumusetea de vis a perlei pana la cosmarul realitatii urate nu e
    nevoie de multe pagini.

    Saroyan nu a castigat premiul Nobel pentru literatura, precum
    Steinbeck, dar multa lume ii prefera scrierile pentru patosul
    nestingherit si pentru talentul cu care surprinde viata interioara
    si regulile de functionare ale unei comunitati. “Comedia umana” se
    petrece in California, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial,
    cand Homer Macauley, un baiat de 14 ani, se angajeaza curier de
    noapte la un oficiu telegrafic. Are sarcina de a transmite mesaje
    de dragoste si incurajare, dar si telegrame care anunta moartea sau
    ranirea soldatilor. Desi nu are sute de pagini, “Comedia umana” e
    un Bildungsroman, care urmareste transformarea si maturizarea
    rapida a lui Homer. In aceasta perioada in care toate librariile
    gem de carti despre vampiri, despre teroristi, despre asasini in
    serie, copii la indigo ale lui Dan Brown sau tomuri groase de
    chick-lit, clasicii sunt adesea cea mai proaspata alternativa.

    John Steinbeck “Perla”, Editura RAO, Bucuresti,
    2009
    William Saroyan “Comedia umana”, Editura RAO, Bucuresti,
    2009

    Aparitii noi

    Nu erau intregi la minte
    Pentru amatorii de intrigi de culise sau pentru cei care nu au
    gasit pana acum explicatia pentru anumite decizii istorice, cartea
    “Bolnavi la putere” scrisa de medicul si politicianul britanic
    David Owen este lectura perfecta. Lordul britanic a adunat povesti
    interesante si necunoscute marelui public despre bolile liderilor
    care au marcat lumea in ultimul secol. Se pare ca sase presedinti
    SUA au fost bolnavi psihic in timp ce erau in functie, iar doi
    politicieni cu rol major au fost confirmati oficial ca fiind cu
    adevarat rataciti la minte – presedintele francez Paul Deschanel si
    regele Talal al Iordaniei. Owen analizeaza si modul cum prea multa
    putere te imbolnaveste. Cartea densa, plina de informatii istorice,
    dar scrisa intr-un stil accesibil specific britanicilor nu este
    genul care se citeste tolanit pe fotoliu, ci ai nevoie mai degraba
    de seriozitatea unui birou pentru a asimila toate
    informatiile.
    David Owen “Bolnavi la putere”, Editura Corint, Bucuresti,
    2009


    In stil victorian
    Ne-a placut coperta – tabloul lui Constant Aime Marie,
    “Indiscretie”, reprezentand o doamna victoriana imbracata in rosu,
    privita curios pe geamul saretei de un domn misterios. Romanul
    “Pasiune”, scris de A.S. Byatt, unul dintre colaboratorii constanti
    ai The Times, The Independent sau Sunday Times, a fost declarat
    unul dintre cele mai bune 100 de romane de limba engleza din
    secolul XX de Time Magazine. Este o poveste de dragoste victoriana,
    dublata de o ancheta politista din lumea academica a secolului
    vitezei, si imbina elemente de critica literara, in care autoarea
    este specializata, cu misterul unei povesti din alte vremuri.
    A.S.Byatt “Pasiune”, Editura Nemira, Bucuresti,
    2009

  • Inspiratie de vacanta

    Bestsellerul lui Bogdan Teodorescu, “541/24”, s-a dovedit portia
    de vise de vacanta la care ravneam intr-o zi mai gri. Pe scriitor
    il stiam analist politic, dar am descoperit ca a fost autor si
    coautor la peste zece volume, printre care si un volum de poezii
    pentru care a primit premiul de debut de la Editura Albatros in
    1982. Dar era prima data cand auzeam despre pasiunea lui pentru
    calatorii. Cartea include povesti de vacanta din 24 de tari, de la
    destinatii populare precum Venetia, Chamonix sau Sun City pana la
    locuri mai putin accesibile pentru calatorul obisnuit, ca Ouro
    Preto din Brazilia, Fatehpur Sikiri (India) sau insula Robben din
    Africa de Sud.

    Fiecare are farmecul sau si este intotdeauna interesant sa
    descoperi viziunea unui calator despre un loc altfel foarte popular
    printre turisti. Iar Bogdan Teodorescu a reusit sa surprinda
    detalii inedite chiar si in cele mai cunoscute locuri. Totul este
    sa treceti peste tendinta de enumerari lungi, care afecteaza putin
    farmecul povestii. Editia din 2008 a avut atat de mult succes,
    incat a fost reeditata de editura Tritonic si acum include si o
    povestire noua din Mexic.

    Bogdan Teodorescu, “541/24”, Editura Tritonic,
    Bucuresti, 2010

    Aparitii noi:

    • Portret de razboi
      In ultima vreme sunt in mare voga cartile si filmele de razboi,
      narate din diverse perspective, iar fascinatia pentru cel de-al
      Doilea Razboi Mondial si distrugerea provocata de tsunami-ul nazist
      nu da semne ca s-ar potoli prea curand. Romanul lui Heinrich Böll,
      “Fotografie de grup cu doamna”, trateaza acelasi subiect, dar are
      meritul de a fi aparut cu mult inaintea actualului val de carti
      dintre care multe sunt trase parca la indigo, si anume in 1971.
      Eroina este Leni Gruyten, o figura foarte puternica, prinsa in
      nebunia razboiului si care incearca sa-si continue viata intr-o
      Germanie ravasita.
      Heinrich BÖll, “Fotografie de grup cu doamna”, Editura
      Polirom, Iasi, 2010
    • Moartea luxului…
      …a fost de demult trambitata, mai ales in ultimii doi ani
      macinati de criza economica. Dana Thomas se preocupa de acest
      fenomen, insa investigatia ei ampla indica un alt vinovat de
      asasinarea conceptului de lux: chiar marcile de profil, care prin
      deciziile strategice neinspirate si campaniile de marketing
      orientate doar catre un profit rapid au ucis notiunea de lux,
      inlocuindu-l cu neinspiratul si oximoronicul “lux democratic”.
      Scrisa intr-un stil elegant si accesibil, cartea e doldora de
      anecdote si informatii importante, iar dupa lectura veti avea o
      imagine mult mai clara asupra marcilor de lux (si nu prea).
      Lucrarea nu a aparut inca in Romania, dar este disponibila pe
      Amazon.
      Dana Thomas “Deluxe: How Luxury Lost Its Luster”, Penguin
      Press, 2007

  • Consumati si iar consumati

    “Netocratia. Noua elita a puterii si viata dupa capitalism”
    porneste de la premisa ca, in pofida asteptarilor initiale,
    internetul e orice, numai democratic nu. “Cei care controleaza
    retelele interactive detin puterea”, spun Alexander Bard si Jan
    Söderqvist, care au si gasit o denumire pentru noua aristocratie,
    noua clasa conducatoare: Netocratia. Autorii semnaleaza “schimbarea
    stafetei”, schimbarea uriasa care are loc: dupa cum elita
    capitalismului este inlocuita de netocratie, tot asa proletariatul
    va fi inlocuit de “consumtariat”. Consumul galopant, exagerat,
    febril, marca a acestui secol, ne transforma intr-o clasa de fiinte
    care consuma si atat, indemnati sau chiar obligati de tot ce ne
    inconjoara, de la reviste la reclame, prieteni sau mesajele
    subliminale.

    Ideea e interesanta, desi deloc noua, iar autorii reusesc sa arate
    ca lumea virtuala, expansiunea fantastica a internetului este
    propulsata in primul rand de inovatie, dar si de lacomie, ceea ce
    nu va servi la instaurarea unei democratii, ci, dupa cum profetesc
    ei, la ascensiunea fara drept de apel a netocratiei. Sau, daca
    vreti, capitalismul a fost inlocuit de informationalism, iar
    tinerii aceia ciudatei care inventau tot felul de retele sociale si
    gadgeturi in garajul parintilor lor sunt noii stapani ai lumii. si
    ai nostri.Cartea nu ofera referinte, dar e scrisa foarte informat,
    ceea ce ii poate consola pe cei obisnuiti sa consulte lista
    bibliografica a unei lucrari de economie. Din nefericire, cei doi
    suedezi nu ofera o solutie, ci doar explica problema. A bon
    entendeur, salut.

    Alexander Bard si Jan Söderqvist “Netocratia”, Editura
    Publica, 2009

    Aparitii noi:

    • Drama in Paris
      Cu toate ca titlul i-ar putea face pe indragostitii aflati la Paris
      sa viseze la o primavara in Gradinile Luxemburgului sau la copacii
      infloriti din Buttes Chaumont, atmosfera din “Aprilie in Paris”,
      scris de Michael Wallner, este mai degraba dramatica. Actiunea are
      loc in 1941, cand Michael Roth, un german de 21 de ani, vorbitor
      perfect de franceza, este racolat de Gestapo ca interpret pentru
      interogarea localnicilor Parisului aflat sub ocupatie nazista.
      Michael este totusi diferit de colegii sai, care isi petrec timpul
      liber in cluburi de noapte. O cunoaste pe Chantal, fiica unui
      anticar, iar intre ei se infiripa o poveste de dragoste aparent
      nevinovata, dar care va avea consecinte tragice.
      Michael Wallner “Aprilie in Paris”, Editura Trei,
      2010
    • Istoria in imagini
      Editura Rao s-a gandit sa traseze firul istoriei prin 93 de planse,
      harti si ilustratii in “Atlasul de istorie a lumii”. Momentele care
      au marcat istoria sunt subliniate cu ajutorul textelor de sinteza,
      dar atlasul scoate in evidenta si evenimentele mai putin cunoscute
      care au legatura cu tema. Istoria este prezentata dinamic, fiecare
      moment pare un cadru dintr-un film. Materialul e impartit in
      functie de epoci, de la preistorie pana la epoca contemporana, dar
      interesant este accentul pus asupra temelor fierbinti din mileniul
      III. Folositoare sunt si tabelele cronologice de la final, ce reiau
      etapele marcante ale istoriei, precum si indicele de locuri si
      personaje, care usureaza cautarea.
      Atlas de istorie a lumii Editura RAO, 2009

  • Despre escapism

    Desi este despre escapism, romanul lui Paul Auster, ca toate
    cartile sale de altfel, te solicita, te provoaca si te oboseste, cu
    toata satisfactia intelectuala a lecturii. August Brill este
    insomniac (boala noului mileniu, mai ales de la inceputurile
    crizei) si este tintuit la pat de un accident de masina. Dar orice
    asemanare cu eroul din “Fereastra din spate” se opreste aici,
    deoarece Brill nu incearca sa previna o crima, ci se lupta cu
    consecintele ei – logodnicul nepoatei sale a fost asasinat, astfel
    incat cei doi se inchid in casa si se uita continuu la filme,
    pentru a nu se mai gandi la trecut, prezent sau viitor. Iar
    noaptea, in timp ce Katya, nepoata sa, cade intr-un somn chinuit,
    Brill il inventeaza pe Brick (nume cu rezonanta de Tennessee
    Williams), un american modern care cand se trezeste din somn se
    pomeneste in toiul unui nou razboi civil. Iar misiunea lui,
    atribuita de Brill este sa-l opreasca pe cel care a creat aceasta
    realitate infioratoare.

    Daca pare complicat si trist, asa si este. In “Nebunii in
    Brooklyn”, romanul anterior al lui Auster, personajele, pe langa
    probleme si depresii, au o vitalitate distincta, care ii ajuta in
    lupta cu dificultatile. Eroii acestui roman nu mai au la dispozitie
    decat escapismul (Katya cu filmele si Brill cu aventurile lui
    Brick), care reprezinta o ultima zvacnire inainte de a
    capitula.
    Nu e deci o lectura de plaja, dar un efect secundar ar fi o
    incurajare a cititorului, pentru ca exista mereu oameni cu probleme
    infinit mai mari decat ale noastre.
    Paul Auster “Un om in intuneric”, Editura Polirom, Iasi,
    2010

    Aparitii noi:

    • Inapoi In copilarie
      Scriitorul si jurnalistul Frédéric Beigbeder, autorul
      bestsellerului “Dragostea dureaza trei ani”, porneste de la o scena
      reala povestea din “Un roman francez”, publicat la editura Pandora
      M – arestarea sa preventiva la Paris pentru posesie de droguri.
      Dupa doua nopti in inchisoare, a doua noapte petrecuta chiar intr-o
      celula medievala din Palatul Justitiei, Beigbeder, alaturi de
      prietenul sau, scriitorul Simon Liberati, sunt eliberati. In cele
      doua zile, din lipsa de activitati (nu dispune nici de carti, nici
      de televizor), scriitorul gaseste o cale facila de eliberare din
      prezent si se intoarce in copilarie. Dar asta nu inseamna ca
      retraieste un basm, ci din contra. Iar evadarea continua chiar si
      dupa eliberare, cand se intoarce pe plaiurile natale pentru a se
      redescoperi.
      Frédéric Beigbeder “Un roman francez”, Editura Pandora M,
      Bucuresti, 2010

    • Goana dupa vise
    • Dupa modelul “ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se
      indeplineasca”, Michel Lacroix, profesor de filozofie si scriitor,
      face in lucrarea “Sa ai un ideal” un studiu asupra unei controverse
      filozofice si psihologice: sunt idealurile distructive sau
      binefacatoare? In cele treisprezece capitole, Lacroix analizeaza
      notiunea de ideal, care de multe ori presupune un angajament total,
      dar pe de alta parte poate da nastere si unor atitudini totalitare.
      Cu alte cuvinte, isi pune cititorul in fata
      unei intrebari simple: trebuie sa ai un ideal pentru a fi fericit?
      Si il avertizeaza ca imediat ce vrei sa raspunda la intrebare,
      lucrurile se complica.
      Michel Lacroix “Sa ai un ideal”, Editura Trei, Bucuresti,
      2009

  • Cartea cu 187 de autori

    Editura Vellant a gandit o strategie ingenioasa pentru lansarea
    “Retorno 201” a scriitorului mexican Guillermo Arriaga – o editie
    speciala, in care autorul este sustinut de 186 de cititori, care
    contribuie in tot atatea moduri la editarea cartii.

    Avem deci o colectie de 14 povestiri scrise de autorul scenariilor
    “Babel”, “21 de grame” sau “Amores perros”, insotite de reflectiile
    coautorilor – 186 de persoane, atat personalitati publice (Ada
    Milea, Alexandru Andries), cat si oameni obisnuiti (cea mai tanara
    coautoare are doi ani si jumatate), carora li s-a dat o pagina unde
    au fost liberi sa creeze. Proiectul s-a desfasurat timp de trei
    luni pe pagina de Facebook a editurii, unde cei care au fost atrasi
    de initiativa editurii au primit o pagina din cartea surpriza pe
    care au insemnat-o.

    Prima pagina (75) s-a intors la nici 24 de ore de la trimitere.
    Insusi scriitorul mexican a intrat in joc si a desenat pe una
    dintre paginile volumului o schita a strazii Retorno 201, in care
    apar toate casele personajelor celor 14 povestiri din volum.

    Unii au scris poezii, au facut insemnari, altii au desenat sau
    preluat citate din scriitori celebri, insa aproape au reusit sa
    puna in umbra scrierile lui Arriaga. Asta daca vorbim despre editia
    speciala, pentru ca in cartea normala, Arriaga socheaza prin
    povestile copilariei petrecute pe aceasta strada dintr-un cartier
    rau famat din Mexico City, marcate de violente, orori, dar si
    tandrete pe alocuri.

    Guillermo Arriaga “Retorno 201”, Editura Vellant,
    Bucuresti, 2010

    Aparitii noi:

    • Cum sa mai traiesti o data
      Simplu – scrii un volum de memorii, secret pe care l-a descoperit
      si Silviu Suteu, un om care a trait o viata plina si a simtit
      nevoia sa o rememoreze si sa o retraiasca prin paginile unei carti
      de amintiri. 17 povestiri, independente, fiecare cu inceputul si
      sfarsitul sau, despre anii de liceu, dramele de dupa razboi,
      problemele cu noul regim, studentia, zbuciumul sentimental si
      profesional, America si, in cele din urma, “delirul de pensionar”.
      Chiar daca nu face parte din sfera vietii publice a Romaniei,
      Silviu Suteu se contureaza ca o personalitate interesanta,
      aventuroasa, cultivata, curioasa, cu un umor sec ce transpare prin
      fiecare rand.
      Silviu Suteu “Amintiri pentru a mai trai o data”, Editura
      Anima, Bucuresti, 2009
    • Teoria conspiratiei
      David Baldacci s-a remarcat prin thrillerele alerte, cu multe
      rasturnari de situatie, care au succes mai ales peste Ocean. In
      general, titlurile vorbesc de la sine: “Puterea absoluta”, “Ultima
      secunda”, “Ultimul supravietuitor” etc. – iar daca va ajunge la fel
      de iubit la Hollywood precum John Grisham, de pilda, probabil ca
      eroii sai vor fi interpretati de sabloane ambulante precum Tommy
      Lee Jones sau Mel Gibson. In “Clubul Camel”, Baldacci scrie despre
      cinci membri excentrici ai unui club din Washington care studiaza
      teorii ale conspiratiei, una mai abracadabranta decat
      cealalta.
      David Baldacci “Clubul Camel”, Editura RAO, Bucuresti,
      2010

  • Cum functioneaza creierul uman: Daca am gandi mai putin am face mai multe

    Daca ne luam dupa Tor Norretranders, nici pe departe.
    Jurnalistul danez a scris “Iluzia utilizatorului”, un volum in
    care, pe parcursul a peste 400 de pagini, condamna constiinta ca
    fiind principala vinovata pentru conditia noastra incorsetata.
    Teoria lui Norretranders postuleaza ca, desi nu ne dam seama,
    creierul uman proceseaza o cantitate enorma de informatie furnizata
    de simturi, circa 12 milioane de biti/secunda (10 milioane datorita
    vazului, 1 milion prin atingere si restul de la celelalte simturi),
    dar constiinta minimizeaza acest volum la 20 biti/secunda, nivelul
    maxim pe care il poate gestiona.

    Astfel se explica, in opinia lui Norretranders, de ce atunci cand
    nu ne gandim la ceva si doar actionam, performanta corpului uman
    este adesea incomparabil mai buna. Si de aceea multi sportivi de
    performanta isi pun esecurile pe seama faptului ca au avut prea
    mult la dispozitie ca sa se gandeasca la performanta respectiva.
    Teoria lui Norretranders explica si timpul de reactie – daca
    permitem constiintei sa se implice, sa analizeze situatia si sa
    controleze totul, intervalul se va mari, iar daca reactionam
    instinctiv, pe baza subconstientului, totul se va petrece infinit
    mai repede.

    Autorul explica astfel (citandu-l pe George Gamow) de ce, in
    filmele western, eroul e mai rapid si reuseste sa-l impuste pe
    personajul negativ, desi acesta din urma e aproape de fiecare data
    primul care trage: avand in vedere ca eroul nu trage primul,
    personajul negativ trebuie sa ia o decizie constienta cand sa
    traga, ceea ce ii incetineste miscarile. Pe de alta parte, eroul nu
    trebuie sa chibzuiasca: el trage din reflex, astfel incat viteza e
    mult mai mare, garantandu-i succesul.

    Titlul cartii provine de la un concept inventat de informaticianul
    Alan Kay si care descrie modul cum utilizatorul de computer se afla
    sub influenta unei halucinatii induse de computer, deoarece, desi
    vede pe desktop documente, cuvinte, litere, iconite, acestea nu
    exista, ci doar codul binar de 1 si 0. Astfel, in loc sa arunce un
    suvoi de informatie in creierul utilizatorului, computerul
    proiecteaza un set simplu de metafore, imagini care pot fi
    manipulate pentru ca utilizatorul sa se poata sluji de computer. La
    randul sau, creierul arunca tone de date si genereaza propria
    versiune de iluzie a utilizatorului: interpretarea denumita
    constiinta.

    Tor Norretranders “Iluzia utilizatorului. Despre
    limitele constiintei”, Editura Publica, Bucuresti,
    2009

    Aparitii noi:

    • De la shopping la fantome
      Sophie Kinsella a profitat la maximum de epoca de aur a
      consumismului, publicand o intreaga saga a shopaholicei Becky
      Bloomwood si a aventurilor ei prin lumea magazinelor de lux si a
      cartilor de credit cu limite uriase. |nsa a venit criza (nu inainte
      ca Becky Bloomwood sa devina si personaj de film, moment in care,
      in disperare de cauza, mai-marii studiourilor au lansat o intreaga
      campanie de marketing menita sa schimbe mesajul filmului de la “Ce
      amuzant e sa ” la “Fetelor, nu e bine sa faceti shopping pana
      ramaneti fara un ban. Acest film e un avertisment”). Kinsella s-a
      reorientat – scrie tot chick-lit, nu a devenit Faulkner peste
      noapte, dar a lasat in pace shopaholica si a ajuns acum la fantome.
      Adica Lara Lington vaneaza comori alaturi de spiritul stramatusii
      sale Sadie.
      Sophie Kinsella “Fata fantoma”, Editura Polirom, Iasi,
      2010
    • Daca e China, e jad
      Diane Wei Liang reuseste sa redea, in “Ochiul de jad”, atmosfera
      din China contemporana, unde trecutul comunist se loveste adesea de
      prezentul caracterizat de vartejul capitalismului. Mei face parte
      din noua generatie de chinezoaice: independenta financiar, cu
      propria sa afacere in Beijing. Si nu orice afacere, deoarece Mei
      lucreaza ca detectiv particular, ceea ce ii permite sa se bucure de
      avantajele unei masini si ale unui secretar. Viata sa placuta e
      data peste cap de Chen, un prieten de-al mamei sale, care ii cere
      sa gaseasca o piatra de jad de o valoare inestimabila, furata
      dintr-un muzeu.
      Diane Wei Liang “Ochiul de jad”, Editura Nemira, Bucuresti,
      2010

  • De ce a ajuns cartea unui roman in paginile Wall Street Journal

    In “Mega Disasters” (“Mega-dezastre”), Florin Diacu vorbeste
    despre cum ar putea fi folosite ecuatiile diferentiale pentru a
    acoperi unele lacune stiintifice si cum poate fi minimalizata
    incertitudinea din dinamicile neliniare (teoria haosului) pentru a
    anticipa dezastrul. El trece in revista mai multe catastrofe, de la
    coliziunile cosmice la crizele economice, si trateaza felul in care
    ele pot fi intelese matematic.

    In domeniul matematicii celeste, Diacu sustine dezvoltarea unor
    mijloace pentru devierea cursului asteroizilor care se apropie de
    Terra, asa cum specialistii rusi par sa fi reusit sa o faca.

    Cititi materialul intreg in editia online a Wall Street Journal.