Intotdeauna, spune Radu Nicolae, atunci cand exista coruptie,
putem identifica indivizi si grupuri sociale care castiga datorita
ei si indivizi si grupuri sociale care pierd. Abia dupa
identificarea lor vom putea sti ce grupuri sociale trebuie
sprijinite pentru a combate coruptia. O politica anticoruptie
trebuie sa plece de la presupozitia ca un individ rational va
initia sau va accepta comportamente corupte, atat timp cat
beneficiile asteptate sunt mai mari decat costurile posibile.
Presupunem, continua autorul, ca intotdeauna avem de-a face cu o
alegere, desi pot fi imaginate situatii de santaj, amenintare cu
violenta, presiune etc.
Coruptia este comportamentul individual care deviaza de la
standardele/principiile stabilite pentru castig privat si se
deosebeste de abuz/incompetenta/nestiinta prin rezultate –
generarea unor foloase necuvenite – si intentie.
La noi, conform sondajelor de opinie, majoritatea cetatenilor
considera ca aproape toti cei instariti s-au imbogatit prin metode
ilegale si ca domenii precum sistemul de sanatate, cel politic sau
cel al administratiei publice sunt fundamental si general viciate
de coruptie. Chiar daca realitatea pretinde niste nuantari ale
acestei perceptii, politicile anticoruptie trebuie sa ocupe, in
continuare, un loc privilegiat pe agenda societatii romanesti, la
toate palierele ei, de la spatiul politic la cel al mass-media.
Nicolae considera ca mecanismele de reducere a coruptiei ar trebui
sa dezvolte patru directii principale: reducerea numarului de
tranzactii ce implica functionari publici, reducerea castigurilor
posibile in urma unei tranzactii, cresterea posibilitatii de
pedepsire si majorarea pedepselor pentru comportamentul corupt.
Radu Nicolae, “Coruptia si politicile
anticoruptie”, Editura Polirom, Iasi, 2010
ALTE APARITII EDITORIALE
Farmecul interzis al fumatului
Prefatatoarea acestei antologii numeste
fumatul “cea mai benigna dintre intoxicarile curente”. Are sau nu
are dreptate, nici nu conteaza. Importante sunt, dincolo de orice,
textele in sine ale celor 26 de colaboratori, unii cu fumuri in
cap, altii fara, unii autentici si onesti, altii simpatic ipocriti.
Texte de literatura adevarata, de cele mai multe ori, in care
placerea povestitului este la fel de intensa precum cea a
fumatului. Respondentii sunt tineri, sau mai putini tineri,
bastinasi sau expati stabiliti in Romania, adunati din toate zonele
de practica intelectuala, de la critica literara la muzica sau
coregrafie – toti fumatori sau fosti fumatori, care au prilejul sa
povesteasca despre intaiul lor contact direct cu tigara. De la
matasea porumbului la hasis, de la pipa la trabuc, nimic din ce are
legatura cu fumatul nu le este strain. O carte incorecta politic
si, tocmai de aceea savuroasa, care ar putea avea drept motto
urmatoarea formula: “Daca vrei sa te lasi de fumat, noi nu te putem
ajuta!”
Andra Matzal (coordonator), “Primul meu
fum”, Editura ART, Bucuresti, 2010
Are stiinta suflet?
La pagina 67 a acestei carti, ne izbim de un
text al budistului zen Katagiri Roshi, care spune: “L-am citit pe
Descartes al vostru. Foarte interesant. Gandesc, deci exist. A
uitat sa mentioneze a doua parte. Sigur ca stia, doar a uitat:
Gandesc, deci nu exist.” Perplexitatea pe care ne-o trezeste
magistrul japonez este de indata risipita de Amy Corzine, care
explica: “Din perspectiva lui Katagiri, in timp ce gandesti, doar
gandurile exista. Nu si sinele. Subtextul este ca oamenii de
stiinta care urmeaza directia lui Descartes sunt egocentrici si, ca
urmare, nu gandesc cum se cuvine”. O schimbare de perspectiva, o
invitatie la ignorarea locurilor comune si a prejudecatilor, ca
multe altele pe care le veti intalni in aceasta carte. “Viata
secreta a universului” prezinta, pe intelesul tuturor, principalele
teorii ale filozofilor si ale fizicienilor, din Antichitate pana in
prezent, si propune o ipoteza inedita: stiinta, in colaborare cu
religia, este capabila sa rezolve tainele energiei care asigura
coeziunea universala.
Amy Corzine, “Viata secreta a universului”,
Editura Corint, Bucuresti, 2010
