BusinessMagazin

Category: Politic

Stiri politice

  • Detaliul incredibil din această fotografie demonstrează diferenţele dintre Obama şi Trump

    În fotografia de profil a contului de Twitter sub administrarea lui Obama înfăţişează intrarea principală a Casei Albe, iar cerul este albstru şi expansiv ceea ce simbolizează optimism, ambiţie.

    În fotografia actuală a Casei Albe este înfăţişată intrarea de sud, practic grădina reşedinţei. Lumina sugerează faptul că fotografia a fost făcută la apus şi gardul viu este mai vizibil sugerând faptul că Casa Albă este ceva de văzut, privit, nu un loc unde poţi intra.

    Cei de la Quartz spun că poza de acum arată mentalitatea de fortăreaţă a lui Trump şi faptul că actualul preşedinte nu este la fel de deschis ca Obama.

  • Cum a reuşit Trump să anuleze, în câteva secunde, zeci de ani de negocieri

    Cu o simplă semnătură, miliardarul-devenit-preşedinte Trump a reuşit să distrugă zeci de ani de negocieri între Statele Unite şi partenerii săi. Comerţul liber, un ideal pentru state precum Japonia sau Australia, a dispărut odată cu venirea sa la putere.

    „Am realizat ceva excelent pentru oamenii care muncesc în Statele Unite“, a declarat Trump după semnarea decretului. Sigur pe el, noul preşedinte nu a vrut să discute despre alte posibile parteneriate sau renegocierea celor existente, aşa cum este NAFTA (Tratatul de liber comerţ în America de Nord – n.red.); a preferat să se bucure de victoria lui, ignorând apelul în favoarea Acordului de Parteneriat Transpacific (TPP) formulat de companii precum Nike sau Wal-Mart.

    „Decenii de-a rândul am îmbogăţit industrii străine în loc să avem grijă de ale noastre“, a spus Donald Trump. „Am plătit pentru armatele altora şi am apărat graniţele altora, refuzând în acelaşi timp să le protejăm pe ale noastre. Şi am cheltuit miliarde de dolari în străinătate, în timp ce infrastructura Americii s-a degradat.“

    Acordul de parteneriat transpacific (TPP) a fost semnat de 12 state în februarie 2016, economiile combinate ale acestora reprezentând 40% din economia globală. Statele membre ale TPP sunt Japonia, Statele Unite ale Americii, Malaiezia, Vietnam, Singapore, Brunei, Australia, Noua Zeelandă, Canada, Mexic, Chile şi Peru. Tratatul are menirea de a întări relaţiile economice dintre aceste state prin reducerea mai multor taxe vamale. TPP a fost gândit, aşadar, pentru a crea o piaţă unică, similară cu cea din interiorul Uniunii Europene. Dar cele 12 state au, colectiv, o populaţie de 800 de milioane de persoane – aproape dublu faţă de populaţia Uniunii Europene. „Nu cred că am mai avut un preşedinte care să fie iniţiator al protecţionismului“, remarcă Dan Ikenson, director al unui centru de studii al politicilor comerciale. „Comerţul Statelor Unite s-a îndreptat, în ultimii 80 de ani, către liberalizare şi internaţionalizare.“

    Chiar şi membri ai Partidului Republican şi-au arătat neîncrederea faţă de deciziile lui Trump; John McCain, fost candidat pentru fotoliul de preşedinte, consideră că abandonarea TPP este un lucru greşit. „Mergând înainte, este imperativ ca America să aibă o agendă comercială pozitivă în zona Asia-Pacific, pentru că asta va ţine companiile americane la un nivel competitiv în regiunea cu cea mai rapidă creştere economică din lume.“

    Asociaţia Naţională a Producătorilor de Carne de Vită din S.U.A., care reprezintă interesele a peste 230.000 de fermieri, a anunţat recent că dispariţia TPP ar putea costa în jur de 400.000 de dolari zilnic. Dacă s-ar ajunge şi la anularea NAFTA, preţul cărnii de vită ar creşte atât de mult încât cea importată ar fi mai ieftină. „TPP şi NAFTA au fost pentru mult timp sacii de box ai clasei politice, dar în realitate comerţul exterior a reprezentat una dintre cele mai de succes poveşti din istoria Americii“, a transmis grupul. Cifrele dau dreptate fermierilor: de la intrarea în vigoare a NAFTA, în 1993, exportul de produse agricole s-a dublat.

    Principalele victime ale dispariţiei TPP vor fi însă marii producători; Mark Parker, CEO-ul Nike, a declarat anul trecut că acordul va ajuta la crearea locurilor de muncă. Argumentul său este unul pertinent: Nike produce în jur de 40% din încălţăminte în Vietnam, stat care a aderat la TPP. Astfel, economiile obţinute ca urmare a scăderii taxelor vamale ar fi reprezentat investiţii în unităţi din Statele Unite, iar asta ar fi dus la angajări în aceste noi unităţi.

    Aldo Group, producător canadian de încălţăminte, şi-a mutat unităţile de producţie din China în Vietnam, încercând să speculeze avantajele acordului de parteneriat transpacific. „Suntem dezamăgiţi, cel puţin pe termen scurt, pentru că vorbeam de o eliminare a taxelor care ajung la aproape 18%“, a spuns Bryan Eshelman, COO-ul companiei.

    Premierul nipon Shinzo Abe declara, la sfârşitul anului 2016, că un TPP fără Statele Unite şi cei 250 de milioane de consumatori ar fi „lipsit de sens“. Cu toate acestea, alte state precum Noua Zeelandă sau Mexic par dispuse să arunce mingea în curtea chinezilor. Dar lucrurile se complică şi mai mult: structura ar trebui schimbată radical, pentru că în cea actuală sunt implicate state aflate deja în conflict cu China, aşa cum este cazul Vietnamului sau al disputelor teritoriale din Marea Chinei de Sud. „Nu există claritate în ceea ce priveşte noul guvern american şi planurile sale legate de domeniul economic sau acorduri comerciale“, a declarat Eric Schweitzer, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Germaniei. Poziţia sa reflectă sentimentelor celor mai mulţi lideri europeni; confruntaţi pe de-o parte cu Brexitul, ei trebuie acum să regândească şi strategia comercială faţă de Statele Unite. Nu că Trump ar fi anunţat vreo schimbare în această direcţie, dar noua administraţie de la Washington pare a fi una imprevizibilă.

    Germania va avea nevoie de o nouă strategie economică, orientată spre Asia, în cazul în care administraţia Donald Trump va iniţia un război comercial cu China, a declarat şi vicecancelarul Sigmar Gabriel, criticând abordarea protecţionistă a preşedintelui Donald Trump. „Cred că trebuie să ne pregătim pentru un parcurs dur“, a afirmat Sigmar Gabriel într-un interviu acordat postului ZDF. În opinia liderului Partidului Social-Democrat (SPD), victoria electorală a lui Donald Trump este rezultatul „radicalizării negative“. Întrebat despre avertismentele lansate de Donald Trump, inclusiv privind impunerea unor taxe vamale mari companiilor care fabrică autovehicule în Mexic şi le vând în SUA, Sigmar Gabriel, care este şi ministru al economiei şi energiei, a precizat: „Cred că vorbeşte extrem de serios. În discursul inaugural am auzit o serie de tonuri naţionaliste. Germania şi UE trebuie să rămână unite şi să îşi apere interesele. Dacă Statele Unite vor iniţia un război comercial cu China şi cu toată Asia, noi, ca europeni şi germani, suntem parteneri comerciali corecţi. Europa şi Germania au nevoie de o strategie orientată spre Asia şi China, avem noi oportunităţi. Nu trebuie să fim obedienţi sau să ne temem“, a mai spus el.

    Donald Trump are posibilitatea, aşadar, de a duce comerţul internaţional într-o zonă a incertitudinii şi a dezacordurilor. Poate consilierii săi îl vor face să înţeleagă consecinţele; poate că reacţia Chinei va fi suficientă pentru a-l face să-şi regândească strategia. Momentan, toate butoanele sunt la Trump, iar el e singurul care poate decide pe care să apese mai întâi.

  • Protest in desfasurare in Capitala si in alte orase din tara

  • Protest in desfasurare in Capitala si in alte orase din tara

  • Un preşedinte ca nimeni altul. I-a batjocorit pe Obama şi Papa Francisc iar acum arată gesturi obscene parlamentarilor UE

    Noul lider al filipinezilor nu are nicio jenă atunci când vine vorba de limbaj vulgar sau gesturi obscene la adresa oficialilor altor state. El a şocat de câteva ori folosind o expresie vulgară şi batjocoritoare la adresa preşedintelui Obama, dar şi a Papei Francisc.
     
    De curând, în timpul unui discurs pe care îl susţinea în faţa directorilor executivi locali din Davao City, oraşul său natal, a fost surprins făcând un semn obscen, adresându-se parlamentarilor Uniunii Europene. De curând, parlamentarii UE i-au sugerat lui Duterte să înceteze cu omorurile în masă a suspecţilor consumatori de droguri. Conform Drepturilor Omului, numărul celor care au fost omorâţi din această cauză s-ar ridica la 2.400 de persoane.  Iar în mijlocul şedinţei, Duterte a lăsat de înţeles că nu îi pasă absolut deloc de propunerile acestora şi, mai mult, i-a înjurat de două ori, vorbele sale fiind însoţite de semne obscene. Iar în urma acestui discurs instigator, audienţa a aplaudat. 
     
     
    Duterte a declarat public că nu va urmări penal ofiţerii legii şi cetăţenii care ucid traficanţi de droguri ce opun rezistenţă arestării. Războiul contra drogurilor a lui Duterte a declanşat un val de crime extrajudiciare cu efecte devastatoare aspura ţării. Victimele recente includ şi doi copii, în vârstă de patru, respectiv cinci ani. Duterte a promis eradicarea acestei probleme prin orice mijloace posibile – jurând că la nevoie va ucide chiar şi 100.000 de infractori în primele şase luni de la birou.  
     
    Când a fost primar al oraşului Davao, el a folosit, de asemenea, astfel de abordari în afara legii. Săptămâna trecută, într-o audiere în faţa Senatului Filipine, un bărbat ce pretindea a fi fost omul de bază a lui Duterte a recunoscut că a fost plătit pentru a efectua astfel de lucruri.
     

  • Un preşedinte ca nimeni altul. I-a batjocorit pe Obama şi Papa Francisc iar acum arată gesturi obscene parlamentarilor UE

    Noul lider al filipinezilor nu are nicio jenă atunci când vine vorba de limbaj vulgar sau gesturi obscene la adresa oficialilor altor state. El a şocat de câteva ori folosind o expresie vulgară şi batjocoritoare la adresa preşedintelui Obama, dar şi a Papei Francisc.
     
    De curând, în timpul unui discurs pe care îl susţinea în faţa directorilor executivi locali din Davao City, oraşul său natal, a fost surprins făcând un semn obscen, adresându-se parlamentarilor Uniunii Europene. De curând, parlamentarii UE i-au sugerat lui Duterte să înceteze cu omorurile în masă a suspecţilor consumatori de droguri. Conform Drepturilor Omului, numărul celor care au fost omorâţi din această cauză s-ar ridica la 2.400 de persoane.  Iar în mijlocul şedinţei, Duterte a lăsat de înţeles că nu îi pasă absolut deloc de propunerile acestora şi, mai mult, i-a înjurat de două ori, vorbele sale fiind însoţite de semne obscene. Iar în urma acestui discurs instigator, audienţa a aplaudat. 
     
     
    Duterte a declarat public că nu va urmări penal ofiţerii legii şi cetăţenii care ucid traficanţi de droguri ce opun rezistenţă arestării. Războiul contra drogurilor a lui Duterte a declanşat un val de crime extrajudiciare cu efecte devastatoare aspura ţării. Victimele recente includ şi doi copii, în vârstă de patru, respectiv cinci ani. Duterte a promis eradicarea acestei probleme prin orice mijloace posibile – jurând că la nevoie va ucide chiar şi 100.000 de infractori în primele şase luni de la birou.  
     
    Când a fost primar al oraşului Davao, el a folosit, de asemenea, astfel de abordari în afara legii. Săptămâna trecută, într-o audiere în faţa Senatului Filipine, un bărbat ce pretindea a fi fost omul de bază a lui Duterte a recunoscut că a fost plătit pentru a efectua astfel de lucruri.
     

  • Un ministru din cabinetul Cioloş iese la atac: Cristian Ghinea, ministrul Fondurilor Europene, îl critică dur pe Victor Ponta într-o scrisoare deschisă: ”Domnule Ponta aţi depăşit limita bunei cuviinţe”

    Într-o ieşire fără precedent, ministrul Fondurilor Europene, Cristian Ghinea, îl avertizează pe fostul premier Victor Ponta că nu va mai accepta acuzaţiile sale la adresa Guvernului Cioloş şi va vorbi deschis despre incompetenţa care a marcat guvernarea sa. ”Aţi început de curând o campanie agresivă la adresa Guvernului Cioloş, printre altele, pe tema fondurilor europene”, a afirmat Ghinea, admiţând că Guvernul din care face parte s-a obişnuit să nu răspundă atacurilor politicianiste ale lui Victor Ponta

    Cititi aici articolul integral

     

     

  • Putin are răspuns la orice

    Traducere de Florin Caşotă

    – Domnule Preşedinte, acum 25 de ani am sărbătorit sfârşitul Războiului Rece. Tocmai a trecut un an cu mai multe crize şi mai multe conflicte armate ca oricând. Ce s-a întâmplat între Rusia şi Occident?

    Vladimir Putin: O întrebare grea. Am făcut totul greşit.

    – Totul?

    – Încă de la început, nu am reuşit să depăşim diviziunea Europei. În urmă cu 25 de ani Zidul Berlinului a căzut, dar zidurile invizibile au fost mutate în Europa de Est. Acest lucru a dus la neînţelegeri reciproce şi atribuiri de vinovăţie. Aceste ziduri sunt cauza tuturor crizelor de atunci până acum.

    – Ce vreţi să spuneţi? Când au escaladat lucrurile?

    – În 2007 mulţi oameni m-au criticat pentru discursul meu de la conferinţa despre securitate din München. Dar ce am spus acolo? Doar am semnalat faptul că fostul secretar general al NATO Manfred Wörner a garantat faptul că NATO nu se va extinde în est după căderea Zidului Berlinului. Foarte mulţi politicieni germani au avertizat lumea în legătură cu acest lucru, un exemplu este Egon Bahr. (Vladimir Putin primeşte de la purtătorul de cuvânt un dosar subţire. Conţine transcrierile mai multe convorbiri). ”N-au fost publicate niciodată„, spune Putin.

    – Despre ce fel de convorbiri este vorba?

    – De-a lungul anului 1990, pe vremea acea, cancelarul Germaniei Helmut Kohl şi ministrul de externe Hans-Dietrich Genscher au avut mai multe conversaţii cu preşedintele Gorbaciov şi cu alţi oficiali ruşi.

    (Putin citeşte cu voce tare, în rusă, din document. Degetul arătător urmăreşte fiecare propoziţie.)

    – De exemplu, asta a spus Egon Bahr pe 26 iunie 1990: ”Dacă nu facem acum paşi clari pentru a preveni diviziunea Europei acest lucru va duce la izolarea Rusiei„. Bahr, un om înţelept, a avut o sugestie concretă cu privire la modul în care ar putea fi evitat acest pericol: Statele Unite şi Uniunea Sovietică, dar şi alte state interesate ar trebui să redefinească o zonă în Europa Centrală care să nu fie accesibilă de către NATO cu structurile militare. Bahr chiar a spus că: în cazul în care Rusia ar fi de acord cu extinderea Nato, el nu va mai veni la Moscova. (Putin râde în bărbie)

    – S-a mai întors în Rusia?

    – Sincer, nu ştiu, spune Putin încă râzând.

    – Acum serios, statele centrale europene au dorit să devină membre ale NATO din proprie voinţă. Se aşteptau la securitate odată cu acest pas.

    – Am auzit asta de o mie de ori. Bineînţeles, fiecare stat are dreptul să-şi organizeze securitatea în ce fel doreşte. Dar statele care erau deja în NATO ar fi putut să-şi urmărească propriile interese şi să se abţină în legătură cu expansiunea NATO în estul Europei.

    – Ar fi trebuit NATO să refuze?

    – De ce nu? întreabă Putin în germană ignorându-şi translatorul.

    – Deoarece face parte din reguli ca NATO să accepte orice ţară liberă în cazul în care aceasta doreşte şi dacă îndeplineşte anumite condiţii

     – Şi cine a făcut aceste reguli? Politicienii, nu?, vorbeşte Putin, tot în germană, apoi trece înapoi la rusă. Nicăieri nu este scris că NATO trebuie să accepte anumite ţări.

    – De ce crezi că s-a întâmplat astfel?

    – NATO şi SUA îşi doreau o victorie completă asupra Uniunii Sovietice. Au vrut să stea singuri pe tronul din Europa. Acum ei stau pe tron şi noi discutăm despre toate aceste crize, care nu s-ar fi întâmplat altfel. Se poate observa aceeaşi tendinţă spre un triumf absolut şi în planurile de apărare antirachetă americane.

    – Însă scutul american antirachetă nu este unul defensiv?

    – În 2009, preşedintele american Obama a spus că scuturile antirachetă servesc ca apărare împotriva rachetelor nucleare iraniene. Însă acum există un tratat prin care este interzisă dezvoltarea de rachete nucleare de către Teheran. Cu toate acestea Statele Unite încă lucrează la scuturile antirachetă. Un tratat cu Spania a fost semnat, se pregăteşte un sistem în România, acelaşi lucru se va întâmpla în Polonia în 2018, o unitate radar va fi instalată în Turcia. Care este scopul acestor acţiuni?

    – Aţi explicat în detaliu greşelile pe care le-a făcut Occidentul în relaţia cu Rusia. Rusia nu a făcut nicio greşeală?

    – Da, am făcut greşeli. Dacă am fi prezentat interesul naţional într-un mod mai clar încă de la început, lumea s-ar fi aflat în echilibru acum. După destrămarea Uniunii Sovietice, am avut şi noi probleme, pentru care noi suntem responsabili: prăbuşirea economică, prăbuşirea sistemului social, separatismul şi, desigur, atacurile teroriste care au zguduit ţara noastră. În acest sens, nu trebuie să căutăm vinovaţi în străinătate.

    – În ultimul interviu acordat Bild, în urmă cu 10 ani, aţi declarat că Germania şi Rusia nu au fost niciodată mai apropiate. Cum este această relaţie în prezent?

    – A rămas simpatia reciprocă a popoarelor noastre şi va rămâne fundamentul relaţiilor noastre.

    – Nimic nu s-a schimbat?

    – Chiar şi cu ajutorul propagandei anti-Rusia din mass-media, Germania nu a reuşit să distrugă această simpatie.

    – Vă referiţi la Bild?

    – Nu mă refer la voi personal. Dar, bineînţeles, media din Germania este influenţată din greu de către ţara de dincolo de Oceanul Atlantic.

    – Nu ştiam asta. În ce stare se află relaţia dintre Germania şi Rusia?

    – Aveam o situaţie foarte bună în 2005. Schimbul comercial avea un volum de 80 de miliarde de dolari pe an. Mii de slujbe au fost create în Germania datorită investiţiilor ruseşti. În acelaşi timp, mai multe companii germane au investit în Rusia. În plus, existau foarte multe contacte culturale şi sociale între cele două ţări. Acum? Volumul schimburilor comerciale este la jumătate, aproximativ 40 mld. euro.

  • Ce poate învăţa Donald Trump de la Berlusconi

    Nimeni nu se aştepta să câştigăm, dar câştigăm, câştigăm, câştigăm, ne câştigăm ţara. Iar în curând toată ţara va câştiga, câştiga, câştiga (…) I-am cucerit pe cei tineri, i-am cucerit pe cei bătrâni, pe cei cu studii superioare şi pe cei mai puţin educaţi. Îi iubesc pe cei mai puţin educaţi.“ Donald John Trump, Las Vegas, 23 februarie 2016.

    Dacă i-aş fi omis numele după citat probabil nu aţi fi crezut că aparţine unui om cu pretenţia de a deveni preşedintele Statelor Unite ale Americii. Boston Globe a comandat un studiu în cadrul căruia au fost analizate discursurile candidaţiilor la preşedinţie pentru a determina cum şi cât de complex vorbesc aceştia. Din discursul de anunţare a candidaturii lui Donald Trump a reieşit că discursul este la nivelul de înţelegere al unui copil de clasa a patra. Hillary Clinton ajunge la un nivel de clasa a opta, iar Bernie Sanders, Jim Gilmore şi Mike Huckabee la nivelul clasei a zecea. Trump foloseşte cuvinte formate dintr-o silabă, cel mult două, evită construcţia de propoziţii complexe şi repetă foarte mult anumite cuvinte şi expresii, exact ca un vânzător foarte bun, care nu poate răspunde concret la anumite probleme, ci le ocoleşte şi repetă cuvintele-cheie.

    Lăsând la o parte retorica acestuia, candidatul din partea Partidului Republican s-a transformat din ţintă a ironiilor într-un candidat serios la preşedinţie. Este acelaşi om care a spus că va construi un zid uriaş pentru ca mexicanii să nu mai intre în America, care îndeamnă la interzicerea accesului musulmanilor în Statele Unite şi care aruncă insulte în loc de argumente în dezbateri.

    Cu toate acestea, Trump câştigă teren. Iar lumea pare să nu fi învăţat nimic din trecut. Donald Trump este un populist de dreapta ce a fost asemănat de multe ori cu Silvio Berlusconi, dar şi cu Adolf Hitler, care a promis că va face ca Germania să prospere din nou (înlocuiţi Germania cu Statele Unite şi aveţi sloganul de campanie al lui Trump). Robert Kuttner, profesor la Universitatea Heller School, semnalează, într-un articol din Huffington Post, faptul că populiştii de dreapta ajung la putere când se îndeplinesc aceşti trei factori: economia merge prost, sistemul politic nu poate să mai rezolve problemele cu care se confruntă populaţia (iar oamenii îşi pierd încrederea în clasa politică) şi statul este ameninţat de către o putere străină.

    Factorii sunt acum îndepliniţi de Statele Unite. Oamenii sunt nemulţumiţi de direcţia în care merge economia (reţineţi că 5 milioane de familii şi-au pierdut casele în urma crizei din 2008), sunt nemulţumiţi de imigranţii care vin şi le „fură“ slujbele şi caută un aşa-zis apărător, în persoana lui Donald Trump, care vrea să expulzeze imigranţii şi să limiteze numărul celor veniţi la muncă în State.

  • Primul guvern de tehnocraţi, prima lună de probleme

    Ideea unui guvern de tehnocraţi a fost vehiculată de multe ori în România:de fiecare dată când un guvern performează sub aşteptări, prima soluţie este cea a unui guvern de specialişti neafiliaţi politic. De fiecare dată când membrii executivului au fost implicaţi într-un scandal, dată fiind apartenenţa lor politică, soluţia oferită este cea a unui guvern de tehnocraţi.

    Acesta a fost cazul şi în luna noiembrie, după ce Victor Ponta şi-a depus mandatul în urma tragediei din clubul Colectiv. Deşi PSD a cerut să rămână la guvernare, prin vocea lui Liviu Dragnea, preşedintele Iohannis a decis să îl nominalizeze ca premier pe Dacian Cioloş, comisarul european pentru agricultură. Ştirea a fost primită bine de români, care au văzut în Cioloş un profesionist neafiliat politic.
    Şi presa internaţională a primit bine vestea noului învestirii noului guvern, titrând că acesta vine pe fondul unor ample mişcări sociale. „România are un nou guvern de tehnocraţi proeuropeni“, au scris cei de la Agenţia France Presse, în vreme ce AFP a notat că „parlamentul României a acordat votul de învestitură guvernului fostului comisar european Dacian Cioloş, care are un an la dispoziţie pentru a-şi demonstra abilităţile în faţa cetăţenilor încă şocaţi de tragedia produsă într-un club de noapte, pe fondul corupţiei endemice“. Şi Bloomberg a amintit că este primul guvern tehnocrat al României.

    „Parlamentul României a acordat votul de încredere primului cabinet tehnocrat al ţării, condus de premierul Dacian Cioloş“, subliniază Bloomberg. „Predecesorul premierului Dacian Cioloş, Victor Ponta (de stânga), a demisionat pe 4 noiembrie, cedând furiei publice după incendiul într-un club de noapte soldat cu 56 de morţi, eveniment care a declanşat o campanie de proteste sub sloganul «corupţia ucide». Ponta este acuzat de fals în înscrisuri şi spălare de bani“, au comentat cei de la Reuters.

    Primele probleme pentru premierul Dacian Cioloş au apărut însă chiar de la momentul propunerilor sale pentru miniştri. Cioloş a decis să nu îl mai includă în cabinetul său pe Andrei Baciu, de 29 de ani, pe care îl propusese pentru postul de ministru al sănătăţii, decizia fiind luată în urma controverselor apărute în spaţiul public. Mai exact, după anunţul premierului desemnat privind nominalizarea lui Andrei Baciu, pe Facebook au început să circule fotografii în care viitorul ministru apărea în lenjerie intimă, ca model. De asemenea, medici şi manageri de spitale s-au declarat contrariaţi la aflarea veştii că Andrei Baciu ar putea fi ministru al sănătăţii, motivând că acesta nu are nici pregătirea şi nici experienţa necesare pentru a conduce o instituţie publică de dimensiunea şi cu greutatea celei pentru care a fost propus, care se ocupă de întreg sistemul sanitar.

    Nu a fost singura nominalizare retrasă, premierul luând aceeaşi decizie şi în cazul Ministerului justiţiei: „Pentru a nu vulnerabiliza în niciun fel încrederea în ministrul justiţiei din guvern, într-un an foarte important pentru menţinerea credibilităţii activităţii justiţiei, am hotărât să retrag propunerea doamnei Cristina Guseth pentru acest portofoliu“, a scris Cioloş pe contul său de Facebook. Motivul a fost prestaţia slabă a Cristinei Guseth din timpul audierilor parlamentare, când a ezitat la mai multe întrebări referitoare la sistemul de imunităţi.
    Programul de guvernare prezentat în faţa Parlamentului s-a concentrat, în mare parte, pe rezolvarea problemelor pe termen scurt. „În ceea ce priveşte politicile şi domeniile economice prioritare, obiectivul major al acestui guvern este acela de consolidare a parametrilor macroeconomici, a perspectivelor de dezvoltare durabilă a ţării”, notează documentul. Guvernul condus de Cioloş a luat în calcul şi faptul că în 2016 vor avea loc alegeri locale şi parlamentare, iar acest lucru duce, în mod tradiţional, la creşterea cheltuielilor; astfel, în programul de guvernare, unul dintre obiective este „evitarea derapajelor economice potenţiale într-un an electoral”.

    Numeroase controverse în mediul online au fost stârnite şi de prima fotografie de grup a guvernului, una dintre critici vizând faptul că doamnele care deţin funcţii de ministru au fost aşezate pe rândurile din spate. Premierul s-a declarat deranjat de fotografia de grup, dar a precizat că acesta a fost protocolul. Cioloş a adăugat că fotografia de grup a miniştrilor va fi refăcută. „Cu prima ocazie cu care îi voi avea pe toţi miniştrii la şedinţa de guvern, o să refacem poza şi, dincolo de orice regulă de protocol, o să-mi asum eu această responsabilitate să punem doamnele în faţă, pentru că oamenii care au făcut aceste observaţii au avut dreptate“, a spus el.

    Primul test al guvernului, realizarea bugetului pe 2016, a reprezentat un nou moment delicat. După ce în primă fază a anunţat căbiserica nu va mai primi fonduri suplimentare din vistieria statului, atrăgând o reacţie de aprobare din partea societăţii civile, Dacian Cioloş a discutat la telefon cu patriarhul Daniel, dându-i asigurări că salariile preoţilor vor creşte şi că statul va sprijini investiţiile importante ale Bisericii. Finanţele mai arată că guvernul finanţează în continuare lăcaşurile de cult româneşti de peste graniţe, doar Schitul Prodromu de la Muntele Athos urmând să primească 1,3 milioane lei.

    Guvernul Cioloş a programat bugetul astfel încât din acesta să fie cheltuiţi în 2016 cu 16 miliarde de lei (3,6 miliarde euro) mai mult decât în acest an, cea mai mare creştere nominală de cheltuieli, de la un an la altul, din 2008 încoace. Mizând pe o creştere economică de 4,1%, guvernul va cheltui în 2016 cu 21 de miliarde de lei peste ce adună la buget, rămânând un deficit lipit de pragul de sus al admisibilităţii, de 2,95% din PIB pe standardul european de contabilitate ESA, şi 2,8% din PIB pe lichidităţi.

    Prima lună de activitate a guvernului de tehnocraţi nu a fost, deci, lipsită de stângăcii sau decizii bizare. Provocările încep însă abia acum pentru Dacian Cioloş şi ceilalţi specialişti din cel de-al 17-lea guvern al României.