Ca niciodata pana acum, in acest an a existat posibilitatea – e drept, destul de redusa – ca unul dintre programele economice ale partidelor sa devina program de guvernare chiar inainte de alegeri, din cauza motiunii de cenzura pe care PD-L a depus-o in Parlament luna trecuta. Indiferent insa de momentul cand vor fi chemate sa le puna in practica, partidele au inceput deja sa-si ajusteze calculele si promisiunile pe care si-au bazat programele electorale, initial fundamentate mult mai optimist: o crestere economica de cel putin 6% (PD-L si PNL au avansat chiar 7%, dar PNL s-a temperat in proiectul de buget pe 2009) si mai multe reduceri de impozite si contributii la bugetul de stat.
La PSD se lucreaza deja la un scenariu de criza, neluat in calcul la redactarea versiunii oficiale a programului de guvernare al Aliantei PSDAPC. Vicepresedintele Constantin Nita, autor al ambelor proiecte, se justifica spunand ca “inclusiv pentru un specialist ca mine, problemele din economia mondiala evolueaza cu o rapiditate care ma sperie”.
Prin urmare, echipa coordonata de Nita pregateste o schita alternativa de proiect in care va opera cu o crestere economica minima de “doar 2-3%”, fata de 6%, cat era prevazut in varianta initiala. Vor mai fi, in aceste conditii, valabile promisiunile generoase pe care social-democratii si umanistii le-au inserat in oferta comuna? “Bineinteles”, raspunde Nita”, “doar ca le ponderam cu reducerea aplicata PIB”.
O crestere a PIB de doar 2% estimeaza si analistul economic Liviu Voinea pentru scenariul pesimist al anului viitor; Voinea merge mai departe si estimeaza ca aceasta ar include si o inflatie cu doua cifre, urmata de o evolutie a economiei in ton cu avertismentele de “hard landing” emise in ultimele luni de analistii agentiilor de rating si ai Bancii Mondiale. Nu e chiar cea mai placuta muzica pentru urechile ciulite la campania electorala, dar semnalul unei ajustari a fost perceput deja de cam toata clasa politica.
Prin urmare, si democrat-liberalii, al caror program initial prevedea un optimist 7% pentru cresterea PIB in urmatorii patru ani, s-au asezat din nou in fata simulatoarelor economice. Andreea Vass, cercetator la Institul de Economie Nationala (sub egida Academiei Romane) si membru in echipa care a conturat oferta de guvernare a PD-L, spune ca noile coordonate se stabilesc pornind de la o crestere de doar 5%.
Cel putin pentru 2009, pentru ca viitorul pe termen mediu este cel putin dificil de anticipat. In actualele conditii de piata, avertizeaza ea, cel ce isi aroga infailibilitatea in predictii cu privire la mersul economiei greseste profund: “Ce se intampla acum in economie e o teorie a haosului transpusa in practica”.
Ca mai toate partidele se simt deja coplesite de variabilele economice este de domeniul evidentei; ce este mai greu de inteles este insa strategia de guvernare pe care unele dintre ele sustin ca o vor aplica chiar si in conditiile unei cresteri economice mai modeste decat cele estimate initial. Alianta PSD+PC, care si-a surclasat concurenta in marinimie electorala, are o serie de promisiuni pe care Sorin Ionita, directorul executiv al Societatii Academice din Romania (SAR), le considera in majoritate ineficiente. Ionita se refera in special la obiectivele PSD+PC referitoare la agricultura si tineret.
"Un singur calificativ – improbabil – este suficient”, spune Ionita, referindu- se la planurile social-democrate de subventionare a agriculturii (1.500 de lei pe hectar, 50% din pretul motorinei, 50% din pretul echipamentelor de irigat, tractoare etc.). “Toate la un loc costa prea mult si nu vor avea efect, dar cele mai daunatoare sunt primele doua”, spune directorul SAR. Probabil ca un guvern PSD+PC ar aplica doar unele dintre acestea, estimeaza el.
Cat despre cota de impozitare de 16%, cu 10% pentru veniturile sub salariul mediu, Ionita este categoric: “Este foarte improbabila, inaplicabila tehnic in forma aceasta; poate doar daca s-ar lua in calcul salariul mediu pe anul anterior, pentru ca nu se poate lucra cu valoarea la zi, care fluctueaza continuu”. Coordonatorul ofertei economice a PSD+PC, Constantin Nita, are insa un as in maneca in aceasta privinta: impozitul forfetar, care sa ajute la o mai buna colectare a veniturilor la buget, chiar in conditiile diminuarii impozitului pe venit si, cel mai important, la reducerea economiei subterane, care, potrivit calculelor sale, a crescut cu 10% fata de 2004.
“Este o propunere personala, pe care incerc sa o impun in fata colegilor”, explica Nita. Despre ce este vorba? “Sa luam exemplul unei frizerii; nu cred ca ati primit de multe ori bon fiscal dupa ce ati iesit de acolo, ceea ce inseamna evaziune fiscala din partea agentului economic respectiv, care se sustrage de la plata impozitului aferent. Impozitul forfetar presupune ca agentul respectiv va plati un impozit fix in fiecare an, impozit calculat dupa o serie de indicatori care au in vedere in principal numarul mediu de clienti si amplasamentul frizeriei respective.”
Astfel, spune el, statul va sti in fiecare an ce venituri urmeaza sa obtina de la astfel de agenti economici, iar acestia vor fi stimulati sa ofere servicii de mai buna calitate pentru a-si putea obtine sumele datorate ca impozit forfetar.
Social-democratii nu sunt singurii preocupati de amploarea economiei subterane; democrat-liberalii estimeaza – prin vocea Andreeei Vass – ca economia subterana a atins deja 25-30%, chiar daca statisticile oficiale sunt undeva la jumatate. Aceasta face, spun ei, sa se iroseasca fonduri suficiente pentru a sustine mai multe masuri cu caracter social, intre care si majorarea cu 50% a salariilor din invatamant, initiativa pe care si PSD si PD-L o promoveaza insistent.
“8% din PIB se duce acum pe alocari defectuoase ale fondurilor”, spune Andreea Vass, amintind de recentele sesizari ale PD-L cu privire la sumele alocate de catre Guvern administratiilor publice locale controlate de PNL si PSD. Prin urmare, democrat-liberalii isi propun eficientizarea impartirii bugetului de stat si urmarirea utilizarii fondurilor alocate pana la decontul final: “Vrem sa impunem un model antreprenorial pana la nivelul individului”, explica Andreea Vass cum ar trebui pusa in practica initiativa PD-L.
Daca s-ar realiza o eficientizare a cheltuielilor publice, efortul bugetar pentru cresterea salariilor din invatamant – sub 1% din PIB – ar fi suportabil, considera PD-L. Planul contrazice un scenariu profund pesimist al ministrului de finante Varujan Vosganian, care avertiza recent ca, odata pusa in practica, majorarea salariilor din invatamant ar putea pune in pericol insusi statutul de membru al UE al Romaniei, prin cresterea deficitului bugetar si a inflatiei, iar apoi a somajului si reducerea competitivitatii economiei.
Mai mult, astfel s-ar incuraja pretentii similare si din partea altor categorii de salariati, iar bugetul ar fidat peste cap. Deja “salariile din sectorul bugetar au ajuns sa fie cu 30% mai mari fata de cele din sectorul privat, in conditiile in care angajatii companiilor private sunt cei ce practic platesc salariile bugetarilor”, a declarat ministrul pentru Ziarul financiar.
Varujan Vosganian, care este in acelasi timp si autorul proiectului economic al PNL, nu a reusit sa aiba insa acelasi limbaj decis si in oferta electorala pe care a redactat-o. Analistii chestionati de BUSINESS Magazin cu privire la propunerile liberalilor spun despre multe dintre angajamentele PNL ca sunt neclare si confuze. Liviu Voinea este nemultumit de ambiguitatea tintei de 100 de miliarde de euro ca volum de investitii vizat pentru perioada 2009-2012.
“Daca se refera la investitiile publice, atunci tinta este prea mare si obiectivul nerealist. Daca se refera la investitiile straine directe, atunci este cu totul nerealist, pentru ca ar insemna de trei ori mai mult decat s-a investit cumulat in ultimii 20 de ani.” E posibil sa fie vorba de cumularea tuturor surselor, inclusiv formarea bruta de capital fix, spune Voinea, nemultumit totusi si de alte dovezi de ambiguitate din programul liberal, precum cele referitoare la PIB per capita sau la cresterea salariului mediu brut.
Nici Sorin Ionita, spre exemplu, nu considera ca un PIB de 200 de miliarde de euro in 2012 poate fiatins altfel decat prin aprecierea leului, in lipsa sanselor reale de a creste atat de accelerat productivitatea. Lasand la o parte anumite particularitati date de nevoia de adecvare la electoratul-tinta, programele electorale ale partidelor par destul de asemanatoare: mentinerea cotei unice, concentrarea pe infrastructura, educatie si sanatate, cresterea volumului de investitii, absorbtia fondurilor europene si preocuparea pentru redistribuirea – pe alocuri chiar generoasa – a veniturilor la nivelul individului.
Lipsa unor contradictii flagrante intre cele trei programe economice face ca, daca diferendele politice vor fidepasite, orice formula de guvernare sa fie plauzibila, cel putin la nivel teoretic. Si pana la proba practica nu mai e decat foarte putin.