BusinessMagazin

Category: Politic

Stiri politice

  • Mica axă Bucureşti-Berlin

    E adevărat însă că, în chestiunea conflictului cu Rusia, Iohannis s-a pronunţat contra ideii americane de înarmare a Ucrainei, poziţie coincidentă cu cea a cancelarului german Angela Merkel şi opusă faţă de cea a premierului britanic David Cameron.

    Aflat în vizită în Germania imediat după vizita în R. Moldova, Klaus Iohannis a declarat admiraţia pentru eforturile Berlinului de mediere a acordului Minsk 2 şi şi-a expus în conferinţa de presă comună cu Angela Merkel concluziile după întâlnirile de la Chişinău, spunând că nu există semnale că Rusia ar putea face în R. Moldova ceea ce a făcut în Ucraina: din nou o poziţie coincidentă cu cea a cancelarului german şi opusă faţă de cea a mai multor oficiali ai NATO, analişti sau politicieni americani ori britanici care insistă în ultima vreme că Europa ar trebui să se pregătească de repetarea în R. Moldova a unui scenariu de tip ucrainean, cu război în Transnistria, sau chiar de destabilizarea zonei prin atacarea altui stat din est.

    Vizita în Germania i-a prilejuit şefului statului şi o pledoarie pentru deblocarea de către Germania a aderării României la spaţiul Schengen, unul dintre argumente fiind şi „capacitatea şi contribuţia demonstrată de România la asigurarea securităţii frontiere externe a Uniunii“. Angela Merkel a spus că nu poate promite acum nimic în privinţa posibilităţii de aderare a României la Schengen în 2015, recunoscând însă că ultimele rapoarte MCV despre România au fost pozitive.

  • Zeiţa cu balanţa în mână

    Noutatea apare însă numai în privinţa speţei, dacă se poate spune aşa, respectiv a faptului că este investigată corupţia din afacerile cu fonduri europene, derulate pe plan local (în chestiune fiind câştigarea frauduloasă de către un grup de clienţi ai PSD a unui contract finanţat cu fonduri europene la Comarnic), în locul deja obişnuitei corupţii din afacerile cu bani de la bugetul statului, derulate de la centru.

    În media şi în mediile politice, obsedate să reducă totul la favoritisme şi răzbunări motivate politic, noutatea a fost interpretată însă exclusiv drept un semn, ori diabolic, ori divin, că DNA ia o pauză de la ”tabăra Băsescu„ (Udrea, Bica, Cocoş, Sandu, banii de campanie pentru PDL) spre a se îndrepta către ”tabăra Ponta„ (Ghiţă, cumnatul lui Ponta, fruntaşii PSD Mircea şi Vlad Cosma), cu speranţa uneori exprimată limpede ca Ponta să fie în cele din urmă umflat de DNA şi dat jos astfel cu forţa de la putere.

    Pe de o parte, e adevărat că aşa apar şanse de a se pune capăt criticilor din partea apropiaţilor Elenei Udrea cum că DNA s-ar concentra exclusiv asupra oamenilor fostului regim PDL, ocolindu-i pe cei ai PSD. Pe de altă parte, aşa au reînviat însă şi plicticoasele speculaţii vizând presupuse blaturi trecute între Băsescu şi Ponta, pornind de la constatarea că o parte din îmbogăţiţii ultimilor 15 ani aveau legături atât în PDL, cât şi în PSD (lucru care ţine însă exclusiv de caracterul transpartinic şi nepolitic al afacerilor lor), cu concluzia total falsă că în România corupţia ar avea caracter de partid şi că s-ar concentra la unele partide (PSD; fostul PDL) mai mult decât la altele (PNL sau mai exact ”noul PNL„; independenţii şi disidenţii din toate marile partide).

  • O redută greu de cucerit

    Verificarea posibilităţii de formare a unei noi majorităţi parlamentare cu ocazia votului pentru înlocuirea lui Toni Greblă la CCR a dovedit că, pentru moment, PNL nu poate mobiliza suficiente voturi din partea altor partide ori a dezertorilor din PSD. Simona Maya Teodoroiu, propusă de PSD, a fost aleasă de plenul Senatului ca judecător al Curţii Constituţionale, cu votul favorabil a 87 de senatori, în timp ce Mona Lisa Neagoe, susţinută de PNL, a luat 73 de voturi.

    Planul iniţial al PNL a fost să strângă om cu om de la celelalte partide şi de la gruparea Geoană-Vanghelie, spre a asigura la votul parlamentar o majoritate nouă, capabilă să evite trimiterea la CCR a unui alt reprezentant al PSD, apoi să forţeze o demitere a lui Călin Popescu-Tăriceanu din fruntea Senatului, apoi să înlocuiască şi conducerea Camerei (adică pe Valeriu Zgonea de la PSD) şi, finalmente, să poată răsturna guvernul Ponta prin moţiune de cenzură.

    Fostul preşedinte Traian Băsescu a apreciat că pentru ca un astfel de tăvălug capabil să aducă la putere un guvern PNL să se formeze ar fi nevoie de o implicare publică a preşedintelui Klaus Iohannis după modelul patentat deja în epoca Băsescu, în care şeful statului toacă permanent şi agresiv guvernul şi pe premier, încurajând astfel eforturile de schimbare a majorităţii parlamentare. Deocamdată însă, tocmai pentru a evita modelul Băsescu, preşedintele Iohannis s-a abţinut de la atacuri contra lui Victor Ponta ori a guvernului PSD.

  • Cum să ajutăm Ucraina

    După ce preşedintele ucrainean Petro Poroşenko l-a invitat pe omologul său român Klaus Iohannis în România şi a cerut o întâlnire cu el la Consiliul European, salutându-l inclusiv în limba română, a venit rândul miniştrilor de externe, odată cu vizita la Bucureşti a lui Pavlo Klimkin, ministrul de externe, care a propus organizarea în premieră a unor şedinţe de guvern româno-ucrainene, aşa cum în prezent România mai are numai cu Ungaria.

    Ministrul de externe Bogdan Aurescu, urmându-i preşedintelui Klaus Iohannis, care s-a arătat în repetate rânduri chiar mai critic faţă de Rusia în privinţa conflictului din Ucraina decât predecesorul său de la Cotroceni (care a şi dezavuat public o implicare a României ca posibil mediator în conflictul ruso-ucrainean), a făcut apel la separatiştii pro-ruşi şi la cei care îi susţin să respecte condiţiile armistiţiului Minsk 2 şi a insistat că România este un susţinător ferm al suveranităţii, unităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei.

    În curând va intra în vigoare şi acordul privind micul trafic de frontieră, după ratificarea sa de către parlamentul de la Kiev. ”De acest document va depinde pentru aproximativ două milioane de cetăţeni ai României şi Ucrainei, de pe o parte şi de alta a frontierei comune, să circule mai uşor, fără viză„, a spus Aurescu. El a anunţat, de asemenea, că România e gata să acorde asistenţă Ucrainei în privinţa negocierilor privind acordul de asociere cu UE şi aplicarea acquisului comunitar.

  • Turul Faptelor Bune: 2.450 de kilometri pe bicicletă pentru copiii defavorizaţi

    Cătălin Vătămănelu a străbatut în total 2.450 de kilometri pe bicicletă pentru a promova integritatea individuală, solidaritatea colectivă şi sportul în rândul celor peste 300 de români cu care s-a întâlnit şi a celor care au aflat despre demersul lui. Acesta a reuşit să strângă peste 11.000 de lei, sumă pe care o va investi în achiziţionarea a 10 echipamente şi 10 cursuri de ciclism pentru copiii defavorizaţi din centre sociale din Iaşi.

    “Turul Faptelor Bune a fost un demers ambiţios. Sunt încântat că am pornit această iniţiativă şi că am reuşit să termin cursa cu suişuri şi coborâşuri pe bicicletă, având oportunitatea unei experienţe extraordinare care m-a dus pe drumuri neştiute, către oameni minunaţi, dornici să se implice în comunitate. Obiectivul nostru comun, de a face o bucurie copiilor defavorizaţi, care doar visează la propria bicicletă, mi-a oferit curaj şi determinare să finalizez turul şi, mai mult, să-mi doresc să-l repet ori de câte ori voi avea ocazia”, a declarat Cătălin Vătămănelu, manager regional Provident în Iaşi.

    Traseul străbătut de Cătălin pe bicicletă a fost alcătuit din 18 oraşe: Botoşani, Suceava, Bistriţa, Baia Mare, Satu Mare, Oradea, Timişoara, Drobeta-Turnu Severin, Slatina, Craiova, Piteşti, Bucureşti, Constanţa, Tulcea, Galaţi, Brăila, Bacău şi Iaşi. Pe parcursul turului, Cătălin a organizat întâlniri în comunităţile locale din fiecare oraş cu angajaţii şi agenţii Provident. Pe parcursul Turului Faptelor Bune, Cătălin a parcus în medie 190 de kilometri pe zi, petrecând aproximativ 10 ore pe bicicletă.

    De-a lungul celor două săptămâni, persoanele interesate să vadă unde s-a aflat Cătălin Vătămănelu şi care este traseul parcurs, au avut posibilitatea să consulte o hartă digitală care include fotografii şi înregistrări video realizate de el cu membrii comunităţilor din oraşele deja traversate.

    Turul Faptelor Bune a fost organizat cu sprijinul companiei de credite de consum Provident Financial România şi în parteneriat cu Fundaţia Comunitară Iaşi şi Bike Mania Iaşi. Donaţiile sunt încă deschise, persoanele care doresc să se alăture cauzei sociale susţinute de Cătălin Vătămănelu pot dona în continuare pe site-ul Fundaţiei Comunitare Iaşi.

    Cătălin Vătămănelu are 36 de ani şi este unul dintre managerii de operaţiuni al companiei de credite de consum Provident Financial România, fiind responsabil de partea de nord-est a ţării. Cătălin are 36 de ani, este căsătorit şi are un băieţel de 3 ani.

    Cătălin s-a implicat în numeroase acţiuni sociale organizate în comunitatea ieşeană, dintre care cea mai cunoscută este Swimathon unde, trei ani consecutiv, a strâns donaţii importante pentru copiii din centre sociale. De exemplu, în ediţia din 2014, echipa condusă de Cătălin a înotat cele mai multe ture de bazin, respectiv 69, şi a strâns cea mai mare sumă din donaţii, peste 13.000 de lei, pentru proiectul Căsuţa dintre Coline.

  • Scoţia şi separatismul, ca simptom de epidemie geopolitică

    ANDREAS UTERMANN, DIRECTOR DE INVESTIŢII LA ALLIANZ GLOBAL INVESTORS, consideră că mişcările de independenţă s-ar putea extinde ca focul în Europa, unde vocile care susţin autonomia sau independenţa se fac auzite peste tot, din Spania, Franţa, Belgia sau Italia şi până în Bosnia şi Herţegovina, Cipru, România, Republica Moldova sau Georgia, fără să mai vorbim de estul Ucrainei, actuala zonă fierbinte a continentului.

    Marea Britanie a fost centrul gravitaţional al sistemului internaţional de la sfârşitul războaielor napoleoniene şi până la Al Doilea Război Mondial. Structura imperială construită de britanici a configurat nu doar sistemul internaţional, dar şi ordinea politică a unor state diverse, din Statele Unite şi până în India. Regatul Unit a creat şi a condus revoluţia industrială şi în multe privinţe a reprezentat un pivot al istoriei mondiale. Faptul că această uniune ar putea fi dizolvată este şocant şi dezvăluie informaţii importante despre direcţia către care se îndreaptă lumea, explică analistul politic George Friedman.

    Jeremy Warner, editor la publicaţia The Daily Telegraph, spune că ceea ce se întâmplă în Scoţia aparent este de mică amploare, având în vedere că economia regiunii are o contribuţie de sub 10% la PIB-ul britanic. Istoria este însă plină de evenimente aparent neimportante care au declanşat evenimente de un impact mult mai mare, unele cu consecinţe geopolitice şi economice catastrofale. Un astfel de exemplu este Primul Război Mondial, de la a cărui izbucnire s-au împlinit 100 de ani, declanşat de asasinarea la Sarajevo, la 28 iunie 1914, a arhiducelui Franz Ferdinand şi a soţiei sale Sophie.

    Alte evenimente iniţial minore au avut efecte pozitive majore, prin intermediul perestroikăi şi glasnostului, un exemplu fiind greva de la şantierul naval Gdansk din Polonia, care a culminat cu căderea zidului Berlinului şi reconfigurarea geopolitică a celei mai mari părţi a estului Europei.

    Pentru britanici, divizarea naţiunii ar fi în mod evident un eveniment de mare amploare. Indiferent de rezultatul referendumului, acesta pare destinat să modifice pentru totdeauna natura uniunii, iar rămânerea Scoţiei în Marea Britanie va fi aproape la fel de dificilă, din punctul de vedere al implicaţiilor constituţionale, ca şi separarea completă.
    Pentru a convinge scoţienii să rămână în uniune, liderii principalelor partide din Marea Britanie, conservator, laburist şi liber-democrat, David Cameron, Ed Miliband şi Nick Clegg, au promis alocarea mai echitabilă a resurselor şi menţinerea sistemului de finanţare Barnett prin care sunt distribuite fondurile publice la nivelul Regatului Unit. În opinia lor, formula Better Together (Mai Bine Împreună) este o viziune care poate fi îmbrăţişată de Scoţia.

    Pe de altă parte, Lordul Barnett, care a creat sistemul de finanţare în 1978, pe vremea când era şeful trezoreriei britanice, a afirmat într-un interviu pentru BBC Radio că acest sistem este ”incorect„ şi a reiterat apelul să fie eliminat.

    Angajamentul celor trei lideri politici a apărut pe prima pagină a publicaţiei Daily Record. Susţinătorii independenţei, în frunte cu prim-ministrul Scoţiei, Alex Salmond, consideră că planul, anunţat abia sfârşitul campaniei, este o insultă la adresa inteligenţei alegătorilor.

    Planul promite prerogative extinse pentru Parlamentul din Scoţia şi recunoaşte că uniunea există pentru a asigura oportunităţi şi securitate pentru toţi, prin distribuţia echitabilă a resurselor. O altă prevedere este faptul că ultimul cuvânt în finanţarea sistemului naţional de sănătate va reveni guvernului scoţian.

    ERSPECTIVELE ECONOMICE ALE UNEI SCOŢII INDEPENDENTE
    Să ne imaginăm o ţară cu populaţia statului american Colorado, cu suprafaţa Cehiei şi cu o industrie financiară de 10 ori mai mare decât restul economiei, care este dominată de petrol, alcool şi turism, avertizează preşedintele companiei de consultanţă Stratfor, George Friedman. Aşa ar porni Scoţia ca stat independent.

    Discuţiile despre împărţirea activelor şi a datoriilor şi asigurarea stabilităţii sectorului bancar ar putea schimba toate aceste lucruri. În acelaşi timp, companii ca Royal Bank of Scotland au avertizat deja că îşi vor transfera operaţiunile centrale din regiune.

    Analiştii, companiile şi politicienii iau în serios posibilitatea separării Scoţiei şi există dezacorduri privind performanţele economice ale noii naţiuni, unii prezicând austeritate bugetară şi preţuri mai mari, în timp ce alţii consideră că un plan de a reduce taxele pentru companii ar ajuta la atragerea unor noi afaceri.

    ”Pe termen scurt, standardul de viaţă ar scădea, existând un impact economic uriaş din cauza incertitudinilor. Pe termen lung, în lume există numeroase ţări de dimensiunea Scoţiei care sunt bogate şi prospere, dar depinde de cât de buni vor fi oficialii aleşi„, a arătat Rob Wood, economist la Berenberg Bank în Londra şi fost oficial al Băncii Angliei.

    Economia Scoţiei este de circa 130 de miliarde de lire sterline (211 miliarde de dolari), sau de 150 de miliarde de lire dacă este inclusă şi contribuţia activităţilor din Marea Nordului. PIB-ul este echivalent cu cel al Qatarului sau al Greciei.

    Între principalele probleme cu care s-ar confrunta premierul Alex Salmond va fi finanţarea statului şi anume să atragă creditorii fără să beneficieze de reputaţia Marii Britanii, care nu a intrat vreodată în default, de-a lungul secolelor.
    Oficialii de ambele părţi ale graniţei nou formate îşi vor disputa dreptul de proprietate asupra petrolului şi gazelor din Marea Nordului, dar Scoţia mai are şi whisky, cu exporturi anuale de circa 4,3 miliarde de lire, şi turism, vizitatorii cheltuind anul trecut în regiune 4,6 miliarde de lire.

  • Referendum pentru destrămarea unui regat. Scoţia va decide dacă se desparte de administraţia de la Londra

    Principalele subiecte de dezbatere sunt legate de viitorul lirei sterline şi de modul cum independenţa Scoţiei ar putea afecta Regatul Unit, Uniunea Europeană sau zona euro.

    Deşi sondajele indică un vot împotriva independenţei, există întotdeauna marja de eroare. Chiar mai mult de atât, în cazul în care votul se dovedeşte a fi negativ, dar rezultatul unul extrem de strâns, parlamentul va trebui să reacţioneze la dorinţa de separare a unui număr semnificativ de scoţieni. Ultimele sondaje arată că peste 40% din scoţieni sunt proindependenţă, iar acest lucru înseamnă că dezbaterea privind separarea de regat nu se va încheia odată cu referendumul din septembrie, indiferent de rezultat.

    Importanţi oficiali britanici, printre care şi prim-ministrul David Cameron, au insistat că statele ce fac parte din Regatul Unit trebuie să transmită un mesaj de solidaritate şi apartenenţă către scoţieni. El a avertizat că dacă nu pot fi convinşi să rămână în regat, cei din Scoţia „se vor trezi într-o ţară diferită”.

    Reacţia oficialilor din statele membre ale Regatului Unit al Marii Britanii sugerează grija acestora faţă de modul în care presa şi societatea civilă tratează subiectul referendumului. Numărul relativ mic de ştiri şi dezbateri din Anglia, Ţara Galilor sau Irlanda de Nord arată o lipsă de interes care ar putea împinge un segment al alegătorilor spre un vot proindependenţă, astfel încât mai mulţi lideri de opinie încearcă, în mod constant, să aducă subiectul în discuţie şi în celelalte state ce pot fi afectate direct de alegerea scoţienilor.

    Într-o serie de interviuri acordate BBC, Cameron a punctat un lucru extrem de important: doar 4 milioane pot vota, însa rezultatul îi va afecta pe toţi cei 63 de milioane ce fac parte din Regatul Unit.

    Scoţia vs. Europa
    Relaţia Scoţiei cu Uniunea Europeană, în cazul unui vot proindependenţă, este încă neclară. Nu există date oficiale care să confirme că Scoţia va moşteni cetăţenia europeană obţinută sub umbrela Regatului Unit în anul 1973, fiind extrem de plauzibil ca noul statut să însemne urmarea procedurii normale de accedere în UE, respectiv prin depunerea candidaturii. Alex Salmond, primul-ministru al Scoţiei, a lăsat de înţeles că apartenenţa la Regatul Unit nu are legătură cu statutul Scoţiei de stat membru, însă oficiali ai Uniunii Europene precum José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, tind să îl contrazică. Poziţia Scoţiei va fi cel mai probabil determinată în urma unor negocieri de natură politică, ce vor aduce în prim-plan interesele celorlalte state membre.

    Consecinţele votului de pe 18 septembrie vor fi numeroase, indiferent de rezultatul acestuia. Dacă Scoţia votează în favoarea separării, atunci va urma probabil o serie de schimbări majore precum adoptarea unei noi monede, ieşirea din Uniunea Europeană odată cu proclamarea independenţei, precum şi modificări în ceea ce priveşte problema istorică a rabatului britanic. Un nou stat înseamnă, automat, o nouă configuraţie geopolitică, iar interesele comerciale din zonă par a pune presiune pentru un vot împotriva independenţei.

    Din punct de vedere politic, în cazul separării urmările sunt evidente: guvernul scoţian condus de Alex Salmond va prelua şi atribuţiile încă ţinute pe Downing Street, numărul parlamentarilor din Westminster se va reduce, iar graniţele vor fi întărite. În cazul în care populaţia decide să rămână alături de ceilalţi membri ai regatului, votul strâns care se conturează va deschide totuşi drumul către discuţii referitoare la modul cum guvernul de la Londra se ocupă de problemele Scoţiei.

    Dintre cei 650 de parlamentari care îşi desfăşoară mandatul la Westminster, 59 sunt trimişi de Scoţia. Dacă votul din septembrie va aduce ieşirea din Regatul Unit, atunci aceste locuri vor deveni disponibile începând cu martie 2016, data la care s-a stabilit declararea autonomiei. Problema este că această dată va veni la zece luni după alegerile generale din regat, fapt care a provocat întrebări legate de durata mandatului pentru parlamentarii scoţieni. Soluţia propusă, şi anume a unui mandat de zece luni, nu a fost primită foarte bine de restul britanicilor, care au propus ca aceste locuri să fie ori eliminate, ori redistribuite către Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord.

     

  • Crin Antonescu RENUNŢĂ la candidatura la prezidenţiale

    “Vreau să anunţ o decizie legată de candidatura la preşedinţia României:  ştiu, sau cel puţin consider, că sunt cel mai puternic candidat pe care dreapta l-ar putea avea. Spun acest lucru pentru că am forţa, personalitatea, conturul, experienţa politică necesară, ideile, vizunea, şi capacitatea de a lupta pentru ca la toamnă PSD să nu pună mâna pe preşedinţia României”, a precizat Antonescu.

    El a arătat că ştie, în acelaşi timp, foarte bine clasa politică românească, cunoaşte dreapta  românească şi pe toţi cei care revendică această titulatură, cunoaşte presa românească şi modul în care se produc şi se desfac pe piaţă opinii şi curente de opinie.

    “Nu pot să nu ţin cont de toate aceste lucruri. Ştiu că oamenii politici adevăraţi sunt cei care schimbă sondajele,  nu sondajele schimbă oameni politici adevăraţi. (…) Am tot ce e necesar pentru aceast luptă, nu am timp să demontez fixaţii, să vindec resentimente, să lărgesc orizontul unor mărginiri”, a adăugat Antonescu.

    El a arătat că nu va candida la alegerile prezidenţiale pentru a favoriza desemnarea urgentă a unui candidat care să fie mai uşor accepat de forţele politice de dreapta sau chiar de presa de dreapta.

    “Conştient că este întru totul urgent ca efortul de unificare a dreptei sa facă paşi cât mai concreţi înainte, că este absolut urgent ca un candidat al dreptei unite să fie desemnat, anunţ intenţia de a nu candida la Preşedinţia României şi de a favoriza în acest fel desemnarea grabnică, rapidă, până la sfârşitul acestei luni sau cel târziu până la 15 iulie a unui candidat care să fie acceptat mai uşor de tot ceea ce înseamnă forţă politică de drepta sau cel puţin cu această pretenţie, de tot ceea ce însemană presă de dreapta sau cel puţin cu această pretenţie, de toţi cei care vor să facă din România o ţară pentru poetoni şi nu pentru baroni”, a spus Antonescu.

    “Nimeni în PNL nu va pune vreodată problema schimbării acestui nume istoric. (…) Chiar dacă nu voi fi preşedinte, şi nu voi mai fi preşedinte, sunt aici, nu plec nicăieri şi garantez că numele şi identitatea PNL nu vor fi sub nicio formă şi sub niciun motiv schimbate”, a precizat Antonescu.

    El a arătat că, în acelai timp, proiectul pentru construirea unui mare partid de dreapta trebuie să continue şi a spus că va asigura, chiar dacă nu din poziţia de preşedinte, cu tot ce îi va sta în putinţă, acest demers în continuare.

    “Azi nu mai există pericolul ca reziduurile clanului pesedist din interiorul PNL să poate deturna mersul PNL în direcţia corectă. Azi nu mai poate fi pusă la îndoială, şi Congresul va ratifica cu certitudine opţiunea noastră naturală, firească, pentru PPE. Azi demersurile pentru construirea unui mare partid de dreapta, în fine, în România sunt demarate”, a subliniat Antonescu.

    El a arătat că, din aceste considerente, pune capăt interimatului său la conducerea PNL, urmând ca membrii BPC să preia de luni atribuţiile preşedintelui.

    “De aceea pun capăt chiar şi interimatului meu, iar luni îi voi ruga pe colegii mei din BPC să preia efectiv toate atribuţiile care trebuie exercitate în această lună care ne desparte de Congresul din 28-29 iunie”, a adăugat Antonescu.

  • Blaga: Am decis în ziua discursului lui Biden ca după europarlamentare să începem discuţiile PNL-PDL

    Blaga a fost întrebat, miercuri seară, într-o emisiune la B1 TV, de când a început dialogul dintre PDL şi PNL, cu Crin Antonescu, respectiv dacă au existat tatonări înainte de alegeri.

    “Nici un fel de tatonări. Nimic. Pur şi simplu am decis ca după alegerile europarlamentare să începem discuţiile în ziua în care domnul Biden şi-a prezentat discursul la Palatul Cotroceni (21 mai – n.r.)”, a spus Vasile Blaga.

    “Noi nu ştim să lucrăm decât instituţionalizat, eu nu mă pot duce la o astfel de discuţie fără a discuta elementele unei colaborări în structurile PDL, chiar dacă Statutul îmi permite. (…) Am avut şi ieri (marţi – n.r.) şi astăzi (miercuri – n.r.) discuţii, în unanimitate s-au luat deciziile şi astăzi cu o echipă desemnată de BPN – o primă echipă, pentru că ea va fi mult lărgită – am început discuţiile. Am stabilit nişte lucruri – ca oameni normali, la masă -, pe care le vom face imediat: candidat unic la Preşedinţie, cum va fi el desemnat, am stabilit că de mâine dimineaţă începe colaborarea în teritoriu între cele două partide şi va fi o echipă comună care se va ocupa pentru a realiza peste tot colaborări, majorităţi în consiliile locale şi judeţene, o echipă – şi asta e mult mai simplă – alcătuită din cei patru lideri de grupuri parlamentare, care vor aborda în comun poziţiile celor două partide în Parlament şi, desigur, echipe care vor lucra la proiectul pentru România”, a menţionat liderul democrat-liberal.

    Vasile Blaga a mai spus în emisiunea televizată, răspunzând unei întrebări, că speră ca şi preşedintele Băsescu să-l voteze pe candidatul care va fi desemnat pentru prezidenţiale.

    “Domnul preşedinte Traian Băsescu a avut un rol extrem de important în ceea ce a însemnat parcursul spre democratizarea statului român în ultimii zece ani, parcursul lui euro-atlantic, întărirea relaţiei de colaborare, a parteneriatului cu SUA (…). A avut un merit deosebit şi în devenirea PD şi pe urmă a PDL şi din nou îi suntem recunoscători. Opţiunea domniei sale a fost alta, explicită, zi de zi explicită, inclusiv în campania electorală şi am respectat-o. Dar de aici şi până a merge cu analiza până acolo încât nu avem voie să gândim cu capul nostru şi să nu avem propriile opinii asta e cu totul altceva. (…) Acum ce ar trebui să fac eu şi PDL? Domnule preşedinte, ne daţi voie să acţionăm spre o construcţie politică cu PNL sau nu ne daţi voie? N-am făcut lucrul ăsta niciodată, eu am fost în permanenţă un om liber şi mi-am spus de câte ori am avut ocazia gândurile şi în partid. Nu întotdeauna am fost de acord cu domnul preşedinte”, a arătat Blaga.

    “Sper să avem un candidat la prezidenţiale la care şi domnul preşedinte Băsescu să spună că îl va vota, dar atât”, a menţionat liderul PDL.

  • În spatele uşilor închise: Google, agenţii de lobby şi noua agendă de la Washington

    Ceea ce oaspeţii nu au ştiut, însă, a fost că întâlnirea fusese pregătită de către Google, companie care la acel moment se afla în atenţia autorităţilor din cauza unor acuzaţii de monopol aduse celebrului motor de căutare.

    ÎN SĂPTĂMÂNILE PREMERGĂTOARE EVENIMENTULUI, OFICIALI AI GOOGLE VENISERĂ CU MAI MULTE SUGESTII REFERITOARE LA VORBITORI ÎN TIMPUL CONFERINŢEI, TRIMIŢÂND LISTE CU MEMBRI AI CONGRESULUI, SENIORI DE LA DEPARTAMENTUL DE JUSTIŢIE ŞI DE LA PROCURATURĂ.

    „Dacă nu aţi trimis încă invitaţiile, vă rugăm să consultaţi listele ataşate, care conţin informaţii la zi„, îi scria Yang Zhang, asistent legal în cadrul Google, lui Henry Butler, director executiv al şcolii de drept. „Dacă aţi trimis deja invitaţiile, este totuşi posibil să mai adăugăm câteva?„ Butler a răspuns prompt: „Ne ocupăm noi de asta!„. Informaţiile din schimbul de mailuri a fost obţinut de către Washington Post printr-o cerere publică de eliberare a transcrierilor.

    În timpul conferinţei, lideri în domeniul tehnologiei şi experţi în legea monopolului au respins ideea că guvernul ar trebui să ia măsuri împotriva Google, argumentându-şi părerea în faţa acelor oameni care ar fi urmat să dicteze sancţiunile. Compania a mai organizat încă două conferinţe similare în perioada de 18 luni în care a fost sub investigaţie, modelând astfel percepţia publică pentru ca, la final, să se considere că nu este nevoie de acţiuni legale împotriva sa.

    Toată această poveste, relatată de cei de la Washington Post, ilustrează perfect modul în care Google, fără a investi iniţial sume considerabile în lobby, a ajuns de-a lungul timpului să cunoască perfect modul de operare în Washingtonul zilelor noastre. Acest mod de operare înseamnă că tradiţia lobby-ului este astăzi concurată de un alt sistem, mai puţin vizibil, de influenţare a factorilor de decizie.

    NOILE FORME DE INFLUENŢARE A OPINIEI PUBLICE SAU A FACTORILOR DE DECIZIE INCLUD FINANŢAREA CERCETĂRILOR DE LA UNIVERSITĂŢI, A THINK TANK-URILOR, SUSŢINEREA FINANCIARĂ A UNOR GRUPURI DE ADVOCACY DE-A LUNGUL SPECTRULUI POLITIC ŞI CHIAR A UNOR COALIŢII DE AFACERI ÎN FOLOSUL INTERESULUI PUBLIC.

    Ascensiunea Google la rangul de jucător important în Washington arată schimbările evidente în filosofia companiei. În urmă cu nouă ani, Google ignora complet sistemul „pay-to-play„ de la Washington, investind sume modeste într-o singură persoană desemnată să apere interesele companiei. De atunci însă, compania a ajuns între cei mai agresivi participanţi la jocurile de culise, plasându-se în spatele General Electric în 2012 (din punctul de vedere al sumelor investite).

    Google finanţează aproape 140 de organizaţii comerciale şi de advocacy, fără a dezvălui însă valoarea donaţiilor. Datele, publicate pe site-ul Statista.com, arată că numărul este aproape dublu faţă de cel de acum patru ani. În această vară, compania se va muta într-un nou birou la Washington, în Capitol Hill, cu o suprafaţă de peste 5.000 de metri pătraţi (o suprafaţă similară cu cea a Casei Albe). Intensificarea activităţii de lobby este corelată cu ambiţiile de dezvoltare ale companiei, în condiţiile în care gigantul IT trebuie să respingă tot mai multe atacuri ale rivalilor.