BusinessMagazin

Category: Politic

Stiri politice

  • Un ministru din cabinetul Cioloş iese la atac: Cristian Ghinea, ministrul Fondurilor Europene, îl critică dur pe Victor Ponta într-o scrisoare deschisă: ”Domnule Ponta aţi depăşit limita bunei cuviinţe”

    Într-o ieşire fără precedent, ministrul Fondurilor Europene, Cristian Ghinea, îl avertizează pe fostul premier Victor Ponta că nu va mai accepta acuzaţiile sale la adresa Guvernului Cioloş şi va vorbi deschis despre incompetenţa care a marcat guvernarea sa. ”Aţi început de curând o campanie agresivă la adresa Guvernului Cioloş, printre altele, pe tema fondurilor europene”, a afirmat Ghinea, admiţând că Guvernul din care face parte s-a obişnuit să nu răspundă atacurilor politicianiste ale lui Victor Ponta

    Cititi aici articolul integral

     

     

  • Putin are răspuns la orice

    Traducere de Florin Caşotă

    – Domnule Preşedinte, acum 25 de ani am sărbătorit sfârşitul Războiului Rece. Tocmai a trecut un an cu mai multe crize şi mai multe conflicte armate ca oricând. Ce s-a întâmplat între Rusia şi Occident?

    Vladimir Putin: O întrebare grea. Am făcut totul greşit.

    – Totul?

    – Încă de la început, nu am reuşit să depăşim diviziunea Europei. În urmă cu 25 de ani Zidul Berlinului a căzut, dar zidurile invizibile au fost mutate în Europa de Est. Acest lucru a dus la neînţelegeri reciproce şi atribuiri de vinovăţie. Aceste ziduri sunt cauza tuturor crizelor de atunci până acum.

    – Ce vreţi să spuneţi? Când au escaladat lucrurile?

    – În 2007 mulţi oameni m-au criticat pentru discursul meu de la conferinţa despre securitate din München. Dar ce am spus acolo? Doar am semnalat faptul că fostul secretar general al NATO Manfred Wörner a garantat faptul că NATO nu se va extinde în est după căderea Zidului Berlinului. Foarte mulţi politicieni germani au avertizat lumea în legătură cu acest lucru, un exemplu este Egon Bahr. (Vladimir Putin primeşte de la purtătorul de cuvânt un dosar subţire. Conţine transcrierile mai multe convorbiri). ”N-au fost publicate niciodată„, spune Putin.

    – Despre ce fel de convorbiri este vorba?

    – De-a lungul anului 1990, pe vremea acea, cancelarul Germaniei Helmut Kohl şi ministrul de externe Hans-Dietrich Genscher au avut mai multe conversaţii cu preşedintele Gorbaciov şi cu alţi oficiali ruşi.

    (Putin citeşte cu voce tare, în rusă, din document. Degetul arătător urmăreşte fiecare propoziţie.)

    – De exemplu, asta a spus Egon Bahr pe 26 iunie 1990: ”Dacă nu facem acum paşi clari pentru a preveni diviziunea Europei acest lucru va duce la izolarea Rusiei„. Bahr, un om înţelept, a avut o sugestie concretă cu privire la modul în care ar putea fi evitat acest pericol: Statele Unite şi Uniunea Sovietică, dar şi alte state interesate ar trebui să redefinească o zonă în Europa Centrală care să nu fie accesibilă de către NATO cu structurile militare. Bahr chiar a spus că: în cazul în care Rusia ar fi de acord cu extinderea Nato, el nu va mai veni la Moscova. (Putin râde în bărbie)

    – S-a mai întors în Rusia?

    – Sincer, nu ştiu, spune Putin încă râzând.

    – Acum serios, statele centrale europene au dorit să devină membre ale NATO din proprie voinţă. Se aşteptau la securitate odată cu acest pas.

    – Am auzit asta de o mie de ori. Bineînţeles, fiecare stat are dreptul să-şi organizeze securitatea în ce fel doreşte. Dar statele care erau deja în NATO ar fi putut să-şi urmărească propriile interese şi să se abţină în legătură cu expansiunea NATO în estul Europei.

    – Ar fi trebuit NATO să refuze?

    – De ce nu? întreabă Putin în germană ignorându-şi translatorul.

    – Deoarece face parte din reguli ca NATO să accepte orice ţară liberă în cazul în care aceasta doreşte şi dacă îndeplineşte anumite condiţii

     – Şi cine a făcut aceste reguli? Politicienii, nu?, vorbeşte Putin, tot în germană, apoi trece înapoi la rusă. Nicăieri nu este scris că NATO trebuie să accepte anumite ţări.

    – De ce crezi că s-a întâmplat astfel?

    – NATO şi SUA îşi doreau o victorie completă asupra Uniunii Sovietice. Au vrut să stea singuri pe tronul din Europa. Acum ei stau pe tron şi noi discutăm despre toate aceste crize, care nu s-ar fi întâmplat altfel. Se poate observa aceeaşi tendinţă spre un triumf absolut şi în planurile de apărare antirachetă americane.

    – Însă scutul american antirachetă nu este unul defensiv?

    – În 2009, preşedintele american Obama a spus că scuturile antirachetă servesc ca apărare împotriva rachetelor nucleare iraniene. Însă acum există un tratat prin care este interzisă dezvoltarea de rachete nucleare de către Teheran. Cu toate acestea Statele Unite încă lucrează la scuturile antirachetă. Un tratat cu Spania a fost semnat, se pregăteşte un sistem în România, acelaşi lucru se va întâmpla în Polonia în 2018, o unitate radar va fi instalată în Turcia. Care este scopul acestor acţiuni?

    – Aţi explicat în detaliu greşelile pe care le-a făcut Occidentul în relaţia cu Rusia. Rusia nu a făcut nicio greşeală?

    – Da, am făcut greşeli. Dacă am fi prezentat interesul naţional într-un mod mai clar încă de la început, lumea s-ar fi aflat în echilibru acum. După destrămarea Uniunii Sovietice, am avut şi noi probleme, pentru care noi suntem responsabili: prăbuşirea economică, prăbuşirea sistemului social, separatismul şi, desigur, atacurile teroriste care au zguduit ţara noastră. În acest sens, nu trebuie să căutăm vinovaţi în străinătate.

    – În ultimul interviu acordat Bild, în urmă cu 10 ani, aţi declarat că Germania şi Rusia nu au fost niciodată mai apropiate. Cum este această relaţie în prezent?

    – A rămas simpatia reciprocă a popoarelor noastre şi va rămâne fundamentul relaţiilor noastre.

    – Nimic nu s-a schimbat?

    – Chiar şi cu ajutorul propagandei anti-Rusia din mass-media, Germania nu a reuşit să distrugă această simpatie.

    – Vă referiţi la Bild?

    – Nu mă refer la voi personal. Dar, bineînţeles, media din Germania este influenţată din greu de către ţara de dincolo de Oceanul Atlantic.

    – Nu ştiam asta. În ce stare se află relaţia dintre Germania şi Rusia?

    – Aveam o situaţie foarte bună în 2005. Schimbul comercial avea un volum de 80 de miliarde de dolari pe an. Mii de slujbe au fost create în Germania datorită investiţiilor ruseşti. În acelaşi timp, mai multe companii germane au investit în Rusia. În plus, existau foarte multe contacte culturale şi sociale între cele două ţări. Acum? Volumul schimburilor comerciale este la jumătate, aproximativ 40 mld. euro.

  • Ce poate învăţa Donald Trump de la Berlusconi

    Nimeni nu se aştepta să câştigăm, dar câştigăm, câştigăm, câştigăm, ne câştigăm ţara. Iar în curând toată ţara va câştiga, câştiga, câştiga (…) I-am cucerit pe cei tineri, i-am cucerit pe cei bătrâni, pe cei cu studii superioare şi pe cei mai puţin educaţi. Îi iubesc pe cei mai puţin educaţi.“ Donald John Trump, Las Vegas, 23 februarie 2016.

    Dacă i-aş fi omis numele după citat probabil nu aţi fi crezut că aparţine unui om cu pretenţia de a deveni preşedintele Statelor Unite ale Americii. Boston Globe a comandat un studiu în cadrul căruia au fost analizate discursurile candidaţiilor la preşedinţie pentru a determina cum şi cât de complex vorbesc aceştia. Din discursul de anunţare a candidaturii lui Donald Trump a reieşit că discursul este la nivelul de înţelegere al unui copil de clasa a patra. Hillary Clinton ajunge la un nivel de clasa a opta, iar Bernie Sanders, Jim Gilmore şi Mike Huckabee la nivelul clasei a zecea. Trump foloseşte cuvinte formate dintr-o silabă, cel mult două, evită construcţia de propoziţii complexe şi repetă foarte mult anumite cuvinte şi expresii, exact ca un vânzător foarte bun, care nu poate răspunde concret la anumite probleme, ci le ocoleşte şi repetă cuvintele-cheie.

    Lăsând la o parte retorica acestuia, candidatul din partea Partidului Republican s-a transformat din ţintă a ironiilor într-un candidat serios la preşedinţie. Este acelaşi om care a spus că va construi un zid uriaş pentru ca mexicanii să nu mai intre în America, care îndeamnă la interzicerea accesului musulmanilor în Statele Unite şi care aruncă insulte în loc de argumente în dezbateri.

    Cu toate acestea, Trump câştigă teren. Iar lumea pare să nu fi învăţat nimic din trecut. Donald Trump este un populist de dreapta ce a fost asemănat de multe ori cu Silvio Berlusconi, dar şi cu Adolf Hitler, care a promis că va face ca Germania să prospere din nou (înlocuiţi Germania cu Statele Unite şi aveţi sloganul de campanie al lui Trump). Robert Kuttner, profesor la Universitatea Heller School, semnalează, într-un articol din Huffington Post, faptul că populiştii de dreapta ajung la putere când se îndeplinesc aceşti trei factori: economia merge prost, sistemul politic nu poate să mai rezolve problemele cu care se confruntă populaţia (iar oamenii îşi pierd încrederea în clasa politică) şi statul este ameninţat de către o putere străină.

    Factorii sunt acum îndepliniţi de Statele Unite. Oamenii sunt nemulţumiţi de direcţia în care merge economia (reţineţi că 5 milioane de familii şi-au pierdut casele în urma crizei din 2008), sunt nemulţumiţi de imigranţii care vin şi le „fură“ slujbele şi caută un aşa-zis apărător, în persoana lui Donald Trump, care vrea să expulzeze imigranţii şi să limiteze numărul celor veniţi la muncă în State.

  • Primul guvern de tehnocraţi, prima lună de probleme

    Ideea unui guvern de tehnocraţi a fost vehiculată de multe ori în România:de fiecare dată când un guvern performează sub aşteptări, prima soluţie este cea a unui guvern de specialişti neafiliaţi politic. De fiecare dată când membrii executivului au fost implicaţi într-un scandal, dată fiind apartenenţa lor politică, soluţia oferită este cea a unui guvern de tehnocraţi.

    Acesta a fost cazul şi în luna noiembrie, după ce Victor Ponta şi-a depus mandatul în urma tragediei din clubul Colectiv. Deşi PSD a cerut să rămână la guvernare, prin vocea lui Liviu Dragnea, preşedintele Iohannis a decis să îl nominalizeze ca premier pe Dacian Cioloş, comisarul european pentru agricultură. Ştirea a fost primită bine de români, care au văzut în Cioloş un profesionist neafiliat politic.
    Şi presa internaţională a primit bine vestea noului învestirii noului guvern, titrând că acesta vine pe fondul unor ample mişcări sociale. „România are un nou guvern de tehnocraţi proeuropeni“, au scris cei de la Agenţia France Presse, în vreme ce AFP a notat că „parlamentul României a acordat votul de învestitură guvernului fostului comisar european Dacian Cioloş, care are un an la dispoziţie pentru a-şi demonstra abilităţile în faţa cetăţenilor încă şocaţi de tragedia produsă într-un club de noapte, pe fondul corupţiei endemice“. Şi Bloomberg a amintit că este primul guvern tehnocrat al României.

    „Parlamentul României a acordat votul de încredere primului cabinet tehnocrat al ţării, condus de premierul Dacian Cioloş“, subliniază Bloomberg. „Predecesorul premierului Dacian Cioloş, Victor Ponta (de stânga), a demisionat pe 4 noiembrie, cedând furiei publice după incendiul într-un club de noapte soldat cu 56 de morţi, eveniment care a declanşat o campanie de proteste sub sloganul «corupţia ucide». Ponta este acuzat de fals în înscrisuri şi spălare de bani“, au comentat cei de la Reuters.

    Primele probleme pentru premierul Dacian Cioloş au apărut însă chiar de la momentul propunerilor sale pentru miniştri. Cioloş a decis să nu îl mai includă în cabinetul său pe Andrei Baciu, de 29 de ani, pe care îl propusese pentru postul de ministru al sănătăţii, decizia fiind luată în urma controverselor apărute în spaţiul public. Mai exact, după anunţul premierului desemnat privind nominalizarea lui Andrei Baciu, pe Facebook au început să circule fotografii în care viitorul ministru apărea în lenjerie intimă, ca model. De asemenea, medici şi manageri de spitale s-au declarat contrariaţi la aflarea veştii că Andrei Baciu ar putea fi ministru al sănătăţii, motivând că acesta nu are nici pregătirea şi nici experienţa necesare pentru a conduce o instituţie publică de dimensiunea şi cu greutatea celei pentru care a fost propus, care se ocupă de întreg sistemul sanitar.

    Nu a fost singura nominalizare retrasă, premierul luând aceeaşi decizie şi în cazul Ministerului justiţiei: „Pentru a nu vulnerabiliza în niciun fel încrederea în ministrul justiţiei din guvern, într-un an foarte important pentru menţinerea credibilităţii activităţii justiţiei, am hotărât să retrag propunerea doamnei Cristina Guseth pentru acest portofoliu“, a scris Cioloş pe contul său de Facebook. Motivul a fost prestaţia slabă a Cristinei Guseth din timpul audierilor parlamentare, când a ezitat la mai multe întrebări referitoare la sistemul de imunităţi.
    Programul de guvernare prezentat în faţa Parlamentului s-a concentrat, în mare parte, pe rezolvarea problemelor pe termen scurt. „În ceea ce priveşte politicile şi domeniile economice prioritare, obiectivul major al acestui guvern este acela de consolidare a parametrilor macroeconomici, a perspectivelor de dezvoltare durabilă a ţării”, notează documentul. Guvernul condus de Cioloş a luat în calcul şi faptul că în 2016 vor avea loc alegeri locale şi parlamentare, iar acest lucru duce, în mod tradiţional, la creşterea cheltuielilor; astfel, în programul de guvernare, unul dintre obiective este „evitarea derapajelor economice potenţiale într-un an electoral”.

    Numeroase controverse în mediul online au fost stârnite şi de prima fotografie de grup a guvernului, una dintre critici vizând faptul că doamnele care deţin funcţii de ministru au fost aşezate pe rândurile din spate. Premierul s-a declarat deranjat de fotografia de grup, dar a precizat că acesta a fost protocolul. Cioloş a adăugat că fotografia de grup a miniştrilor va fi refăcută. „Cu prima ocazie cu care îi voi avea pe toţi miniştrii la şedinţa de guvern, o să refacem poza şi, dincolo de orice regulă de protocol, o să-mi asum eu această responsabilitate să punem doamnele în faţă, pentru că oamenii care au făcut aceste observaţii au avut dreptate“, a spus el.

    Primul test al guvernului, realizarea bugetului pe 2016, a reprezentat un nou moment delicat. După ce în primă fază a anunţat căbiserica nu va mai primi fonduri suplimentare din vistieria statului, atrăgând o reacţie de aprobare din partea societăţii civile, Dacian Cioloş a discutat la telefon cu patriarhul Daniel, dându-i asigurări că salariile preoţilor vor creşte şi că statul va sprijini investiţiile importante ale Bisericii. Finanţele mai arată că guvernul finanţează în continuare lăcaşurile de cult româneşti de peste graniţe, doar Schitul Prodromu de la Muntele Athos urmând să primească 1,3 milioane lei.

    Guvernul Cioloş a programat bugetul astfel încât din acesta să fie cheltuiţi în 2016 cu 16 miliarde de lei (3,6 miliarde euro) mai mult decât în acest an, cea mai mare creştere nominală de cheltuieli, de la un an la altul, din 2008 încoace. Mizând pe o creştere economică de 4,1%, guvernul va cheltui în 2016 cu 21 de miliarde de lei peste ce adună la buget, rămânând un deficit lipit de pragul de sus al admisibilităţii, de 2,95% din PIB pe standardul european de contabilitate ESA, şi 2,8% din PIB pe lichidităţi.

    Prima lună de activitate a guvernului de tehnocraţi nu a fost, deci, lipsită de stângăcii sau decizii bizare. Provocările încep însă abia acum pentru Dacian Cioloş şi ceilalţi specialişti din cel de-al 17-lea guvern al României.
     

  • Surpriza din dosarul Ponta. Un document oficial semnat în urmă cu opt ani îl dă de gol pe premier

    În vreme ce Victor Ponta susţine că nu a fost niciodată asociat al lui Dan Şova, un document care poartă semnătura premierului scoate la iveală relaţia pe care cei doi au avut-o.

    În vreme ce Victor Ponta susţine că nu a fost niciodată asociat al lui Dan Şova, un document care poartă semnătura premierului scoate la iveală relaţia pe care cei doi au avut-o. Documentul este vechi de opt ani, exact din perioada în care vin acuzaţiile pe care procurorii DNA i le aduc şefului guvernului.

    Care este dovada care îl contrazice pe Ponta

  • COMENTARIU AFP: Premierul, ultimul “trofeu” al luptei anticorupţie din România

    Premierul român Victor Ponta, acuzat de fals, conflict de interese şi spălare de bani, este ultimul oficial de rang înalt din România care cade în ultimele luni în plasa temutului parchet anticorupţie (DNA), comentează AFP.
     
    Ponta este suspectat de “17 infracţiuni de fals în înscrisuri, de complicitate la evaziune fiscală spălare de bani”, pentru fapte care datează din 2007-2011, în timp ce era avocat, apoi deputat social-democrat, a precizat DNA într-un comunicat, anunţând vineri lansarea unei proceduri penale împotriva sa.
     

  • A început campania de recucerire a electoratului în perspectiva alegerilor din 2016

    Până atunci, poziţia unor posibili rivali ai lui Ponta din partid va fi slăbită şi mai mult, având în vedere rezoluţia aprobată de Consiliu, promovată de Ponta, prin care se interzice ocuparea funcţiilor politice şi a demnităţilor pub-lice numite numite de către membrii de partid aflaţi în diferite stadii de cercetare penală sau care sunt condamnaţi pentru cazuri de corupţie.

    Rezoluţia face parte din campania PSD de recucerire a electoratului în perspectiva alegerilor din 2016 (alături de scăderea TVA, noul Cod fiscal şi măsuri de protecţie socială), mai ales în condiţiile în care acelaşi Ponta le-a explicat colegilor că, în lipsa altei căi de acces legal la putere, PNL va aştepta pur şi simplu ca DNA să dea jos de la putere guvernul PSD, deschizând adică pe rând procese de corupţie contra miniştrilor sau a parlamen-tarilor partidului.

    În acelaşi timp, rezoluţia răspunde uneia asemănătoare promovate de PNL, care a propus de curând suspendarea din funcţiile deţinute în partid a membrilor contra cărora justiţia dispune măsuri preventive şi retragerea sprijinului PNL pentru membrii cu funcţii în administraţie contra cărora a început urmărirea penală.
     

  • Un singur incident poate justificarea etichetarea din nou a României drept ţară coruptă

    Senatul a mai blocat şi în februarie cererea DNA de încuviinţare a urmăririi penale a lui Varujan Vosganian, iar Camera Deputaţilor a respins în martie o cerere similară pentru Laszlo Borbely, fără ca reacţiile externe să atingă astfel de intensitate, nemaivorbind de cele interne, care au mers până la cererea PNL de alegeri anticipate şi chemarea poporului să iasă în stradă ca să dea jos guvernul (chestiuni explicabile prin faptul că acum a fost vorba de un fruntaş PSD, nu de unul de la PNL sau UDMR).

    În cazul lui Şova, ceea ce distinge situaţia faţă de cele menţionate mai sus este însă decizia conducerii Senatului, în speţă a preşedintelui Călin Popescu-Tăriceanu, de a folosi drept etalon de validare a votului prevederile din regulamentul Senatului (2005) şi statutul parlamentarului (2006) care spun că hotărârile în privinţa cererilor de reţinere, arestare sau percheziţie a parlamentarilor care sunt sau au fost miniştri se iau cu majoritate califi-cată (jumătate plus unu din totalul senatorilor) şi nu cu majoritate simplă (jumătate plus unu din senatorii prezenţi la vot).

    Acest etalon de cvorum rămăsese specific numai în Senat, întrucât Camera şi-a actualizat regulamentul după două decizii CCR din 2008 care precizează că, aşa cum prevede Constituţia, cererile procurorilor sunt adoptate de parlamentari doar cu majoritate simplă. Chichiţa găsită acum de juriştii PSD a fost să arate că deciziile CCR din 2008 nu au legătură cu cazul Şova, pentru că ele nu se referă la cereri ale procurorilor de arestare, reţinere sau percheziţie a foştilor sau actualilor miniştri (adică aşa cum a cerut DNA în cazul lui Şova), ci numai la cereri de încuviinţare a punerii sub urmărire penală (adică aşa cum s-a întâmplat, de pildă, la votul de anul trecut când Senatul a aprobat rapid cu majoritate simplă cererile procurorilor de încuviinţare a urmăririi penale pentru Şerban Mihăilescu, Ecaterina Andronescu şi Ion Ariton).

    Cert e că PNL, după ce cu ocazia votului n-a contestat etalonul de cvorum aplicat de Tăriceanu, probabil fiindcă nici n-a înţeles ce se întâmplă, a început apoi să vorbească de posibile acuzaţii de abuz în serviciu la adresa lui Tăriceanu şi să promită că va contesta la CCR etalonul de cvorum folosit. Cât despre DNA, soluţia acesteia, mult mai eficientă juridic şi practic, a fost să sesizeze direct CCR pentru „conflict de natură constituţională între puterile statului“.

  • SUA ne trimit ambasador

    Diplomat de carieră, Klemm este începând din ianuarie consilier al subsecretarului pentru management la Departamentul de Stat. În perioada 2012-2015 a fost principalul asistent al secretarului în Biroul pentru Resurse Umane al departamentului, iar înainte de această funcţie a ocupat postul de coordonator pentru statul de drept şi respectarea legii la ambasada din Kabul, în Afganistan (2010-2012).

    Klemm a fost ambasador al Statelor Unite în Timorul de Est din 2007 până în 2010 şi ofiţer de rang II pentru afaceri economice la ambasada americană din Tokio, în perioada 2006-2007. Din 2004 până în 2006 a fost director adjunct al Biroului pentru Dezvoltarea Carierei în Biroul pentru Resurse Umane. În 2000 şi 2001 a fost director adjunct al Biroului pentru UE şi Afaceri Regionale din cadrul Biroului pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice.

  • O ţară care greşeşte foarte mult

    Subtil ca întotdeauna, Băsescu a admis însă atât că Elena Udrea ”se poate înşela„ (cazul filajului de la Paris din toamna trecută, atribuit de Udrea lui Florian Coldea de la SRI), cât şi că ”nu exclude„ ca în campania sa electorală din 2009 să fi intrat şi bani negri, căpătaţi prin aceleaşi metode detaliate de denunţătorii Elenei Udrea din dosarul Microsoft.

    Seninătatea cu care preşedintele a admis că era gata să-l demită pe Coldea pentru o simplă bănuială a Elenei Udrea pare să-i fi şocat pe mulţi comentatori, însă ea poate da în mod sincer fiori reci numai celor care au uitat că pe vremuri acelaşi preşedinte îl ungea şef la SIE pe Claudiu Săftoiu pentru unicul motiv că acela era soţul uneia dintre consilierele sale.

    Cât despre acuzaţia Elenei Udrea, proaspăt rearestată preventiv, că toată lumea se preface acum că nu ştie că orice campanie electorală se finanţează cu bani negri (”întrebaţi-l pe dl Ponta, pe dl Iohannis„), ea aminteşte automat de o faimoasă replică a lui Relu Fenechiu, fost ministru PNL, actualmente puşcăriaş, care spunea în 2013 că România este ”o ţară care greşeşte foarte mult„, pentru că fostul premier PSD Adrian Năstase a fost singurul condamnat pentru nişte fapte pe care le fac mulţi politicieni, căci ”partidele politice nu se finanţează doar din bani albi„.

    Aşadar, România greşea condamnându-l pe Năstase nu pentru că faptele lui nu ar fi fost penale, ci pentru că ele sunt o practică uzuală în clasa politică. Nicio deosebire între poziţia lui Fenechiu şi cea a Elenei Udrea, cu excepţia faptului că pe atunci DNA îi ocolea cu grijă pe demnitarii apropiaţi de Traian Băsescu, ocupaţi probabil să pregătească finanţarea campaniilor din 2014.