BusinessMagazin

Category: Cover story

  • CEL MAI PROFITABIL BUSINESS

    Mi-am recuperat de mult investitia initiala“, zambeste Miki Highbloom, un israelian cu radacini la a doua spita in Romania, care a deschis cu doi ani in urma cafeneaua CremCaffé. Subtextul replicii lui Highbloom e ca, o data ce faci o cafenea ca la carte, nu mai trebuie sa-ti bati capul cu recuperarea investitiei. Cafeneaua cu geamuri mari si mirosuri ademenitoare a lui Miki Highbloom a costat aproximativ 200.000 de euro, dar aici au intrat nu numai dotarea si mobilarea cafenelei, ci si renovarea sediului – adica un parter si un subsol cu birouri si depozite, in total 120 metri patrati pentru care plateste lunar 4.000 euro chirie.

    Locul a fost ales nu numai pentru ca e situat in centrul istoric al Bucurestiului, langa Universitate, ci si pentru ca aminteste de cel din care provin brandul, cafeaua si cafeneaua CremCaffé. Adica de Trieste, orasul cu cele mai multe cafenele din Italia, care e si portul prin care Europa se alimenteaza cu cafea verde. Acolo, la o cafenea CremCaffé  (lantul a fost infiintat in 1950 de o mica prajitorie, devenita in timp a doua din Italia, dupa Lavazza) se vand zilnic 4.000 de cafele pe zi. In Bucuresti vanzarile sunt de 10% din cele de la Trieste. „Si totusi, pentru Romania, faptul ca vindem trei kilograme de cafea pe zi e mult“, spune Miki Highbloom.

    Mult, pentru ca piata romaneasca a cafenelelor inca isi traieste adolescenta. Iar 2006, cred expertii, e unul de delimitari teritoriale, in care trebuie ocupate punctele-cheie, in vreme ce anii urmatori vor fi esentiali pentru extinderea brandurilor existente si pentru stratificarea pietei.

    Dar de ce o afacere cu cafea? Pentru ca nu exista produs intr-o unitate alimentara, fie ea restaurant, bar, cafenea sau club, care sa aiba o marja mai mare de profit: o cafea vanduta cu aproximativ 5 lei, 10 sau chiar 15 lei presupune un cost al cafelei care nu trece de 0,7 bani. La un calcul simplu, vedem ca dintr-un kilogram de cafea (care costa intre 60 si 100 lei) se fac 133 cafele (7 grame la o cafea), in care se calculeaza si o pierdere si se ajunge la acea suma de 0,5-0,7 bani pentru o cafea. Asadar, comerciantul care vinde cafea isi poate permite un adaos intre 80 si 200% sau chiar mai mult fata de pretul de cost al bauturii – iar asta face ca investitia initiala sa fie amortizata mult mai repede decat intr-o alta afacere.

    Deja sunt semne ca previziunile privind o crestere semnificativa a pietei sunt pe cale sa se indeplineasca. Starbucks, cea mai mare retea din lume – cu peste 10.000 de unitati in 35 de tari si venituri-record de 6,4 miliarde de dolari in 2005 – va intra anul acesta, dupa toate probabilitatile, si in Romania.

    Marinopoulos, compania greceasca prin care au venit in Romania si Marks & Spencer si Beauty Shop, are deja, din 2002, un acord cu Starbucks pentru cateva piete europene. Surse din managementul Marinopoulos, citate toamna trecuta de presa internationala, spun ca deschiderea cafenelelor Starbucks in Romania este prevazuta pentru sfarsitul lui 2006. Starbucks va avea unitati si in Bucuresti si in alte orase, iar Marinopoulos vorbeste de un ritm de extindere de zece cafenele pe an, investitia pentru fiecare dintre ele fiind estimata la 100.000 de euro. Compania greceasca a inregistrat deja la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, inca din 2002, sapte dintre denumirile produselor Starbucks. Cel mai mult se vor bucura de Starbucks nefumatorii: politica anti-fumat a lantului american e atat de stricta, incat regulile interne prevad ca angajatii care ies afara pentru o tigara in timpul lucrului trebuie sa acopere sigla companiei imprimata pe haine. Pentru Romania, asta ar putea influenta succesul companiei, unde pentru fumatori cafeaua fara tigara e greu de conceput. Marinopoulos a incercat in Grecia, o tara cu multi fumatori, sa reduca dezavantajul, amenajand terase pentru mare parte dintre cele 50 de cafenele deschise in ultimii trei ani, terase care insa functioneaza doar vara.

    Aceeasi politica o are si un alt lant international care va intra in Romania in 2006, Coffee Heaven, adus aici de compania ce detine si opereaza lantul fast-food Snack Attack printr-un joint venture cu firma britanica. De altfel, firma – fondata de Florin Balu si Greig Simon Alastair Benjamin in 1999 – isi propune si o extindere a afacerilor fast-food in tara, investitiile anuntate fiind de 210.000 euro. Pentru cafenelele Coffee Heaven – un brand britanic – compania vorbeste de o investitie de 500.000 de euro, mentionand ca noul lant se va pozitiona pe segmentul superior al pietei, spre deosebire de principalul sau competitor, Gregory’s, care vinde cafea sub brandul Coffeeright.

    Pe langa Starbucks si Coffee Heaven, piata romaneasca mai asteapta anul acesta un nume mare: McCafe, experimentul prin care McDonalds, cel mai mare lant de fast-food din lume, incearca sa muste din piata Starbucks. Christian Macedonschi, CEO al Trus HoReCa Services (importatorul Italcoffee in Romania), spune ca, dupa informatiile lui, McCafe va fi adus in Romania din 2006 de acelasi francizor de la Brasov al McDonalds.

    Starbucks, McCafe si Coffee Heaven vor gasi in Romania o piata in plina transformare, in care cafeneaua incepe sa fie considerata un loc de intalnire mai potrivit decat restaurantul, cel putin pentru anumite situatii. Exista deja cafenele „upscale“ si in Bucuresti, si in alte orase. Exista branduri romanesti si branduri internationale care si-au castigat o clientela stabila si incep sa se consolideze deja primele retele construite cu metoda, dupa model vest-european sau american.

    In Bucuresti sunt acum mai putin de 300 de cafenele ce respecta regulile nescrise ale afacerii, prima dintre ele fiind calitatea. „Apelul meu fata de gastronomii din Romania este sa nu se zgarceasca la utilaje si produse de calitate, deoarece acestea sunt garantia succesului. Sa nu faca sub nici o forma compromisuri la calitate“, spune Christian Macedonschi de la Trus HoReCa Services. Descendent direct al poetului Alexandru Macedonski, specialistul brasovean a invatat in ultimii 15 ani mestesugul cafelei in Germania si Italia si vede cu placere cum, in sfarsit, gusturile romanilor devin din ce in ce mai sofisticate. Pentru cafenelele cu pretentii, o cafea buna inseamna cafea preferabil de provenienta arabica, prajita si furnizata de o prajitorie care respecta regulile prajirii profesioniste, inseamna utilaje de calitate, oameni pregatiti, un capuccino facut din espresso cu spuma de lapte si nu cu praf la plic. „Espresso si specialitatile de cafea la baza carora sta espresso, cum ar fi capuccino, caffe latte sau latte macchiato, sunt obligatorii unei cafenele. Cafeaua filtru, la ibric sau solubila nu mai sunt in pas cu timpul“, crede Christian Macedonschi.

    Intrebarea naturala e daca romanii sunt gata sa faca diferenta. Un raspuns implicit il da piata: cate cafenele au aparut, cum s-au diversificat, ce clientela au si in ce masura si-au recuperat investitiile.

    Daca luam ca exemplu Turabo, prima cafenea romaneasca al carei concept a fost francizat, raspunsul e afirmativ. Turabo are acum sase cafenele (trei in Bucuresti si cate una in Iasi, Brasov si Timisoara). „Pentru cele sase unitati Turabo Cafe s-au investit aproximativ un milion de euro, iar despre investitia initiala va pot spune ca a fost recuperata si reinvestita in intregime“, spune Tudor Dragomir Niculescu, investitorul care a dezvoltat reteaua Turabo. Niculescu precizeaza ca si francizatii (care, pe langa dotare, trebuie sa plateasca si taxa de franciza de 115.000 euro) isi pot recupera investitia in 18-24 luni. Intervalul e confirmat si de Macedonschi de la Trus HoReCa Services: in medie, spune el, „o investitie de 50-60.000 euro se recupereaza in doi ani, in conditiile in care in acest timp trebuie platita si chiria“. Investitia nu include si renovarea spatiului.

    Iar o investitie recuperabila in doi ani, adauga Macedonschi, presupune un mobilier frumos, dar nu scump, utilaje de calitate si chirie. Daca renunta la un televizor mare, cu plasma, proprietarul cafenelei isi reduce investitia initiala cu 10.000 de euro, iar daca renunta si la mic-dejun mai economiseste cateva mii de euro, cat costa un grill si o friteuza. Mobilierul poate costa intre 10.000 si 40.000 de euro, in functie de marimea cafenelei, de provenienta si de gradul de finisare. Barul se poate utila cu minim 8.000 si maxim 15.000 de euro (aceasta ultima suma presupune un expresor mare si eventual cu finisaje deosebite), accesoriile pentru interior pot porni de 1.500 si pot ajunge pana la 10.000 de euro, iar o aprovizionare initiala variaza intre 2.000 si 5.000 de euro.

    Expresoarele sunt cheia gustului unei cafele (exista peste 20 de producatori in lume, lider fiind Frankee Coffee Systems). „O cafenea mica merge cu un aparat clasic, mai ales daca ambianta este puternic italieneasca, spatiul intim si se consuma aproximativ 100 cafele pe zi. Daca rulajul e mai mare, ca la cafenelele americane, unde se consuma pana sau peste 1.000 cafele pe zi, un «clasic» nu mai face fata si trebuie un expresor automat“, explica Macedonschi. Dar expresorul isi poate depasi functia de masina de facut cafea, mai ales ca piata ofera acum si expresoare din aur sau doar aurite, expresoare retro, rotunjite, cu mult crom, sau unele finisate ultramodern, astfel incat acestea capata si un rol decorativ, mai ales pentru clientii care stau pe scaunele de la bar.

    Pe langa modelele romanesti, precum Turabo, au aparut si lanturi internationale. Gloria Jean’s Coffees, de exemplu, e un lant american care a intrat anul trecut in Romania. Cu peste 430 de unitati in intreaga lume (in afara de Europa de Vest), Gloria Jean’s e operatorul principalei retele de cafenele din mall-urile americane, iar in Romania si-a inceput dezvoltarea tot in mall-uri, deschizand in 2004 prima cafenea in Plaza Romania si a doua in City Mall din Bucuresti. In viitorul apropiat vor deschide inca doua coffee-shop-uri, unul in Bucuresti (cel mai probabil in Piata Universitatii) si altul in mall-ul din Timisoara, iar in urmatorii trei ani, Gloria Jean’s Coffees planuieste sa deschida 20-30 de cafenele in Romania, in principal in mall-uri.

     Investitia in preluarea master-francizei si in deschiderea primului magazin a fost de 500.000 de euro. „Ulterior, intentionam sa ne extindem in Iasi, Constanta si alte orase importante, in baza unor contracte de franciza“, spune Radu Marinescu, presedintele companiei Gourmet Products Services, firma care detine master-franciza pentru Romania, Ungaria si Bulgaria. Investitia pe care Gloria Jean’s Coffees o face intr-o cafenea este de 100.000-200.000 de euro, iar dupa dezvoltarea lantului in Romania, francizorul se va pregati sa introduca marca Gloria Jean’s si in Ungaria si Bulgaria.

    Acum, piata din Romania e impartita intre lanturi mari de cafenele, precum cele de mai sus, care sunt construite dupa proiecte identice sau similare si servesc cafeaua dupa acelasi stil, si cafenele mici, puternic personalizate, pe care patronii cu greu s-ar gandi sa le extinda. „Nu cred in lanturile de cafenele, sunt impersonale si eu apreciez ideile“, spune Dan Ursu, directorul firmei Probrands, care importa in Romania cafeaua Illy, dand ca exemplu cafeneaua Florian Café din Piata San Marco din Venetia, care este unicat.

    Si in Romania exista proprietari de cafenele fara planuri de extindere. Un exemplu este cafeneaua Salzburg Café, unde esti servit de chelnerite imbracate dupa moda de la palatul imperial, intr-un decor cald, cu muzica in surdina. „A fost o investitie de placere, nu vrem sa ne extindem in curand si nici nu am facut o cursa contracronometru pentru recuperarea investitiei“, spune Adrian Oprisan, care, pe langa Salzburg Café, mai detine si restaurantul Vatra, in cuptoarele caruia se coc si prajiturile pentru cafeaua de la Salzburg Café.
    Exista insa investitori care prefera un proiect gata facut, iar piata e gata sa-i serveasca. Cand a venit in Romania, Miki Highbloom decorase deja o serie de cafenele si cluburi in Tel Aviv, dar si in Dublin si, dupa ce a pus la punct si CremCaffé in Romania, si-a intocmit o oferta de vanzare de cafenele „la cheie“. „Am facut acest lucru deoarece multi clienti mi-au cerut sfatul, mi-au cerut contacte de la furnizorii mei si am considerat ca e mai simplu sa le ofer proiectul cap-coada: design, mobila, baruri, aparatura, training si cafea ca a noastra“, spune Highbloom.

    Materializarea ideilor sale costa intre 25.000 si 50.000 euro, iar proiectul lui Highbloom a fost deja selectat pentru o cafenea ce se va deschide in acest an in Pitesti, dar si pentru doua cafenele City Café (din lantul de restaurante City Grill), care se vor deschide tot in 2006 in Bucuresti. Peste 20 de clienti i-au cerut lui Highbloom cafeaua pentru care el este importator unic si echipamentele necesare, iar asta implica uneori riscuri. „Am avut doua cazuri cand a trebuit sa merg si sa retrag echipamentele si rezervele de cafea din doua cafenele, deoarece nu respectau retetele si faceau rau brandului“, spune el.

    Cafenele „la cheie“ ofera si firmele care fac consultanta pentru preluarea de francize. „Avem in portofoliu mai multe branduri de cafenele care pot fi preluate cu investitii totale de la 90.000 la 160.000 euro, in functie de suprafata si dotari“, spune Adrian Gheorghe, managing director THINKBIG Franchise Solutions. Potrivit lui Gheorghe, cerintele francizorului retelei de cafenele pot ridica cu inca 20% costurile, pentru ca impun materiale specifice marcii, iar redeventele lunare sunt in medie de 5% din cifra de afaceri.

    Se face insa si consultanta pentru investitorii dornici sa isi puna in practica un concept propriu, dar nu sunt familiarizati cu lumea cafelei. Numeroase proiecte a avut firma lui Christian Macedonschi. „In ultimul timp, s-a auzit de faptul ca se poate face consultanta pentru a deschide o cafenea si vin clientii sa invete. Noi oferim consultanta gratuit, pentru ca stim ca dezvoltarea domeniului va face bine pietei in intregime“, spune Macedonschi, care a indrumat pana acum clienti predominant din zona Brasovului, cum ar fi cafenelele din hotelurile Piatra Mare, Acasa la Dracula, Miorita.

    Dar nu numai expresorul sau confortul scaunului sunt importante pentru succes. Cel mai important factor pentru recuperarea investitiei intr-o cafenea e amplasamentul acesteia. „Daca faci o cafenea frumoasa, fara cusur si investesti in ea 100.000 euro, dar ea e localizata in marginea unui cartier unde nu ai vad, o faci degeaba“, crede Christian Macedonschi. Investitia se recupereaza foarte bine insa daca localul este situat intr-o pietonala, intr-un aeroport, in zone intens circulate sau intr-o cladire de birouri. „Sa luam de exemplu Floreasca Tower, o cladire de birouri unde vor lucra aproximativ 600 de persoane, excluzand vizitatorii si colaboratorii. Daca doar jumatate din angajati vin si beau o cafea pe zi, asta inseamna 300 cafele pe zi – acesta e un exemplu de cafenea medie care isi poate recupera o investitie in doi ani“, spune Christian Macedonschi.

    Exista si o piedica serioasa cand vine vorba de recuperarea rapida a investitiei: chiria, in special pentru Bucuresti. Pentru o zona cu vad bun, cum ar fi centrul orasului, chiria depaseste 100 euro pe metru patrat, ceea ce duce nu numai la o recuperare mai lenta a investitiei, ci si la preturi mari, aproape prohibitive, pentru o cafea.

    Macedonschi povesteste ca a baut o cafea buna si rara, ce e drept – un espresso Blue Mountain – intr-o cafenea de langa ambasada Germaniei, Rouge, cafea pentru care a platit 36 lei (aproximativ 10 euro). „Sa stiti ca nici in Europa, nici in Dubai, nu am gasit un loc unde sa coste un espresso 10 euro. Nu luam exemplul Italiei, mama cafelei, unde un espresso costa 80 de centi, ci Dubaiul, un oras scump, unde intr-un restaurant cu pretentii un expresso se duce pana in 5 euro“, spune Macedonschi.


    obisnuite, coffee-shop-urile elegante si cafelenele literare, a inventat o formula originala, se pare: cafeneaua bancara. „Este o idee noua si de succes si ne arata, in plus, ca bancile, care stiu cum sa faca banii, si-au dat seama ca in segmentul asta se pot fideliza clientii si se pot face bani frumosi“, spune Christian Macedonschi. Prima cafenea bancara a fost deschisa de Banca Transilvania acum doi ani in Bucuresti. A urmat BRD, apoi BCR, care a deschis una la sfarsitul lui decembrie, in parteneriat cu Turabo Cafe. La cafeneaua Bancii Transilvania gasesti o cafea, o gustare, presa economica, ecrane unde sunt afisate cotatii bursiere si transmisiuni in direct de la Bloomberg TV. Zona in care s-a deschis cafeneaua Bancii Transilvania, Piata Dorobanti, e acum plina de cafenele. Alaturi de Nova Brasilia, Lavazza sau Segafredo au aparut si concepte hibride originale, cum ar fi High Heels, in care-ti poti cumpara o pereche de pantofi, poti bea un capuccino de 10 lei si poti rasfoi o revista de lifestyle.

    In urma cu cateva luni, capitala a vazut cazand si ultima reduta a unei istorii recente a cafenelelor bucurestene, Deutschland, prima cofetarie si cafenea demna de acest nume deschisa in cartier la mijlocul anilor 1990. In locul ei a aparut prima cafenea BRD, care aduce in plus fata de concurentul de vizavi posibilitatea de a efectua operatiuni bancare pana la o ora tarzie. Beraria Turist din Piata Romana a fost inlocuita de o cafenea bancara BCR, operata de Turabo.

    Cat despre investitia intr-o cafenea bancara, e aceeasi ca in cazul unei cafenele care nu tinteste un public specializat (cu gustari, deci vitrine frigorifice si echipamente pentru sandvisuri), plus investitiile pentru ecrane digitale, de obicei cu diagonala de 42 de inci. „Investitia totala in cafeneaua bancara din Bucuresti a fost de 280.000 euro“, spun oficialii BT, care se feresc sa vorbeasca despre gradul de amortizare a investitiei.

    „In 2006 vom mai deschide doua sau trei cafenele bancare in principalele orase ale tarii“, spun oficialii bancii, care vizeaza zone cu trafic intens din Bucuresti si din tara, cum ar fi centrul Sibiului sau Piata Sfatului din Brasov. Christian Macedonschi spune ca, intr-adevar, BCR are cel mai activ plan de extindere: 60 de cafenele. Dar ce il determina pe un bancher sa deschida o cafenea?

    In primul rand, se pare ca simtul practic: o cafenea iti creste notorietatea, iti ofera vizibilitate maxima si iti permite sa atragi clienti care isi permit sa dea 10 lei pe o cafea.  La polul opus (modele de business care s-au dezvoltat bine in alte tari, ca Austria sau Italia, dar la noi nu sunt inca destul exploatate) se afla cafenelele din benzinarii. La noi, doar lantul austriac de benzinarii OMV a exploatat acest segment.

    „Conceptul VIVA este recunoscut in toate tarile unde OMV detine retele de distributie carburanti. In Romania, el integreaza doua tipuri de servicii gastro: VIVA Snack, care se gaseste in 27 de statii OMV si Vienna Cafe, in 41 de locatii din reteaua OMV“, spune Vlad Seitan, Retail Manager Romania. Iar OMV se pare ca are de gand sa profite si de achizitionarea retelei de benzinarii Petrom pentru a extinde acest concept. Si cererea, si oferta de cafenele sunt asadar in plina expansiune, iar de aici pot deriva si afaceri conexe.

    Dincolo de import si distributie (piata estimata la 100 milioane euro, concentrata in mainile catorva companii), un antreprenor se poate ocupa de prajirea cafelei si de productia de echipamente. Prima varianta, prajitoria, le pare o afacere buna celor ce nu stiu multe despre cafea, dar specialistii sunt de alta parere. Teoretic, echipamentele pentru o prajitorie mica sau medie, pana in 20 tone prajire, costa aproximativ 30-40.000 euro, iar linia de ambalare inca 20.000 euro, spune Christian Macedonschi.

    „Din nefericire insa, experienta nu se poate cumpara cu bani. Conteaza enorm modul de prajire, temperatura, selectia boabelor. M-am gandit si eu sa fac asta, dar, ca sa mentii calitatea dorita, trebuie sa aduci oamenii din Italia, deoarece acolo meseria se transmite din generatie in generatie, oamenii stiu totul despre aceasta industrie, toate dedesubturile meseriei“, povesteste nepotul poetului Macedonski si adauga razand: „Daca as fi urmat aceste indicii, as fi fost acum probabil scriitor“.

    O radiografie a pietei, fie ea oricat de sumara, arata ca afacerile cu cafenele nu mai sunt deloc maruntisuri in Romania. De aceea si sunt gata marile lanturi internationale sa alimenteze pofta de taclale a romanilor.
    Mai ramane sa creasca si numarul celor dispusi sa dea 10 lei pentru o cafea, un fotoliu comod si putina muzica. Pentru ca, pe un scaun incomod, ce rost ar mai avea o cafea atat de buna?

  • DIN BOB IN BOB

    Diferentele dintre cafeaua de acasa si cea de la cafenea/restaurant – pentru ca sunt diferente importante – tin de provenienta cafelei si de tipul acesteia. Italienii sunt recunoscuti drept cei mai importanti creatori de branduri de cafea; ei o importa, o prajesc si o lanseaza pe piata. Italienii lucreaza in primul rand cu exportatorul numarul unu mondial, Brazilia, apoi cu America de Sud, Africa, iar boabele cu calitatea cea mai scazuta provin din zona asiatica, mai ales din Indonezia. La calitate, diferenta se face nu numai dupa provenienta, dar si dupa forma. Exista bobul robusta, care e rotund, mult mai ieftin si care alimenteaza consumul casnic, aceasta fiind cafeaua pe care o gasim (macinata sau boabe) in supermarketuri.

    Din piata cafelei macinate, intre 60 si 100% este cafea robusta. Bobul arabica are o forma mai degraba ovala, e de calitate superioara, are mai putina cofeina, dar si un gust mai puternic. Aceasta se livreaza in special in domeniul HoReCa (Hotels, Restaurants, Cafes), unde se bea in proportie de minim 80-85% cafea arabica. „De aici vine si diferenta de pret intre o cafea robusta si una arabica. Cateodata ajung si in retail sortimente de cafea buna (un exemplu ar fi Illy, care are in supermarketuri aceeasi cafea ca si in cafenele – n.r.), dar cei mai multi producatori de cafea au preferat sa ramana pe HoReCa“, spune Christian Macedonschi, importator al ItalCoffee. Cea mai buna varianta de acces la clientul final este amenajarea de rafturi in cafenele, pentru a se vinde cantitati mici, pana la 250 de grame, de cafea. Modalitatea a fost deja adoptata in Romania de Gloria Jean’s si de CremCaffé.

  • DE-A LUNGUL ISTORIEI

    • Chiriile Bucurestiului

    In functie de zona si oras, chiria variaza intre 10 si 100 euro/mp lunar (plus comisionul pentru agentia imobiliara, care inseamna in general o chirie lunara si o cautiune de doua-trei chirii). In Bucuresti, exista spatii cu chiria stabila si spatii cu pretul in continua crestere.

    CHIRII STABILIZATE: In Bucuresti Mall si Plaza Romania, Anchor Group cere intre 80 si 120 euro/mp lunar, in functie de vizibilitate si de marimea spatiului. In Carrefour si Cora, chiria este variaza intre 35 si 55 euro/mp lunar.

    CHIRII IN CRESTERE: Pe Calea Victoriei, chiria variaza intre 50 si 80 euro/mp pe luna, pe Magheru, Balcescu si Bratianu, intre 60 si 120 euro/mp, iar in Dorobanti (zona preferata pentru cafenele) este intre 35 si 70 euro/mp.

    CHIRII MAI MICI: Pe Calea Mosilor, in Stefan cel Mare, Mihail Kogalniceanu si Titulescu, chiriile sunt de 25-50 euro/mp; in zona Iuliu Maniu si Pantelimon, acestea scad pana la 10-25 euro/mp.
    SURSA: COLLIERS INTERNATIONAL

    • CINE MAI VINE, CINE SE MAI EXTINDE

    Un lant de cafenele decide sa se extinda de obicei pentru ca a avut succes. Iar majoritatea brandurilor de cafenele intrate in Romania au planuri de extindere.

    CITYCAFE: Lantul de restaurante City Grill va deschide in acest an doua cafenele, care vor servi brandul CremCaffé. City Grill este un lant de restaurante condus de unul din fostii patroni ai lantului de restaurante „La mama“, Dragos Petrescu.

    GLORIA JEAN’S: Lantul american va mai deschide inca doua cafenele in 2006. Cafenelele Gloria sunt aduse in Romania de Gourmet Products Services, firma care detine master-franciza pentru Romania, Ungaria si Bulgaria.

    VIA CAFE: Lantul romanesc se pregateste pentru deschiderea celei de-a doua unitati (francizata), dupa prima deschisa deja in Piata Unirii din Bucuresti.

    NESCAFE: Lantul de cafenele, cunoscut mai ales pentru specialitatea frappe, va mai deschide in 2006 inca trei cafenele in Bucuresti.

    • SE SCHIMBA GUSTURILE

    Cafeaua traditionala – la filtru, la ibric si la nisip – incepe sa iasa incet, dar sigur, din obiceiurile de consum ale romanilor, spun specialistii. „Asta inseamna dezvoltarea culturii cafelei si indreptarea catre o piata pe care poti vinde cu succes produse de clasa superioara, rafinate si diferentiate pentru diverse tipuri de consumatori (doamne, tineri, persoane in varsta etc)“, spune Christian Macedonschi, chief executive officer Trus HoReCa Services.

    IN TOP: Preferintele se indreapta catre specialitatile de cafea pe baza de espresso, cum ar fi espresso con panna (espresso cu un varf de spuma de lapte), latte machiatto (espresso cu lapte si spuma de lapte), triestino (espresso dublu cu spuma de lapte), cafe con panna (espresso lung cu frisca), dar si affogato cafe (espresso cu inghetata), ciocolata italiana sau trieste moca (ciocolata, espresso, lapte si frisca).

    AROME NOI: Un alt semn al rafinarii consumului este cererea pe piata pentru cafelele aromate, care au facut ca din aceasta luna sa intre pe piata siropurile frantuzesti (numite si „flavour“-uri – arome, n.r.) pentru cafele Monilo, aduse de Trus HoReCa Services. „Aceste siropuri sunt produse in Franta cu distributie exclusiva pe Germania. Francezii sunt specialisti pe siropuri, asa cum italienii sunt specialisti in cafea. Iar acest sirop este folosit doar pentru cafea“, spune Christian Macedonschi.

    SAPTE AROME: „Flavour“-urile sunt vandute in prezent atat cafenelelor care lucreaza cu ItalCoffee (cafea distribuita de Trus), cat si cafenelelor care nu au contract de distributie, deoarece aromele se potrivesc si cu alte branduri de cafea. In Romania exista deja sapte arome folosite in cafenele: amaretto, caramel, vanilie, hazelnut, alune prajite, macadamian nuts si irish coffee fara alcool.

    • CULTURA CAFELENEI

    In 1453, otomanii introduc cafeaua in Constantinopol, iar in 1475, in acest oras se deschide prima cafenea din lume.

    EUROPA: Cafenelele europene apar abia in secolul al XVII-lea in Italia, Regatul Marii Britanii, Franta si Germania.

    ROMANIA: Primele cafenele aparute in Bucuresti au fost cele de tip turcesc, in care se statea pe perne pe jos si se fuma ciubuc. Prima cafenea atestata documentar este cea a turcului Hanie, care functiona in anul 1667, in vremea domnitorului Radu Leon.

    INVENTAR DIN SEC. XIX: La 1872, potrivit socotelilor Dictionarului statistic al lui Dimitrie Frunzescu, in Bucuresti existau „100 de cafenele mari si mici“.

  • AICI SAU LA PACHET?

    Conceptele de cafenea „to go“ (pentru acasa/la birou) au inceput sa convinga clientii si in Romania. Dar o adevarata piata a acestor cafenele va exista abia din 2006, chiar 2007.

    STARBUCKS: Cel mai mare lant de cafenele din lume va deschide primul punct in Bucuresti, in a doua parte a anului 2006, potrivit unor surse.

    COFFEE HEAVEN: Lantul britanic va fi adus in Romania de reteaua Snack Attack, primul coffee shop urmand a se deschide tot in 2006.

    MCCAFE: Conceptul de McCafe este creat de lantul de fast food McDonalds; McCafe va intra anul acesta si in Romania.

    COFFEE RIGHT: Prezent in cafenelele Gregory’s, Coffeeright este cel mai raspandit brand „to go“ in Romania, avand noua unitati in Bucuresti.

  • INFLATIA, IN OCHII BANCHERILOR

    Banca Nationala a Romaniei si-a stabilit, pentru 2006, o tinta de inflatie de 5%, plus sau minus un procent, un nivel considerat foarte ambitios de toti analistii. Va reusi BNR sa se incadreze in target, avand in vedere esecul inregistrat anul trecut, cand tinta de inflatie a fost depasita? Bancherii comenteaza pentru BUSINESS Magazin:

    DANIEL BUZATU, BANCA ROMANEASCA: Crede ca rata inflatiei va ajunge, ca valoare anualizata iulie 2005-iunie 2006 intre 7,7-8,1% si semestrial ianuarie-iunie 2006 intre 3,0-3,3 %.

    LUCIAN NICOARA, BANCA COMERCIALA CARPATICA: Considera ca indicele preturilor de consum dec. 2005 / dec. 2006 se va incadra in intervalul 6-6,5%.

    DAN TERZI, BANCPOST: Inflatia pe primele sase luni ar putea fi undeva la 3,2-3,3%.

    MIHAIL ION, RAIFFEISEN BANK ROMANIA: Inflatia isi va continua trendul descendent, chiar daca modificarile preturilor administrate vor mai genera si in 2006 pusee inflationsite.

    RADU CRACIUN, ABN AMRO BANK: Dupa o perioada de crestere in primele luni, inflatia va continua sa scada, dar intr-un ritm mai lent decat isi propusese BNR prin tinta de inflatie. Inflatia estimata la sfarsitul anului este 7%.

    CIPRIAN MIHAI, VOLKSBANK: Inflatia anuala e posibil sa se incadreze la sfarsitul lui iunie in intervalul 6,5%-7,5%.

    GABRIEL TINTA, UNICREDIT: Procesul de dezinflatie va continua, dar obiectivul oficial de 5% ± 1% pare ambitios.

    DAN BUNEA, BCR: Inflatia se va apropia de tinta propusa de BNR, chiar daca este posibil sa creasca semnificativ mai ales in prima parte a anului, dar sa atinga valori negative in perioada de vara.

    FLORIAN LIBOCOR, BRD-GSG: In 2006 ar trebui sa observam o imbunatatire semnificativa a gestionarii politicilor fiscal bugetare (fara puseu de cheltuieli in decembrie), o crestere (si nu doar una marginala) a rolului componentei dobanzi in managementul conditiilor monetare, o politica salariala adecvat raportata la evolutia productivitatii. Odata realizate cele mentionate, este posibil ca indicele preturilor de consum sa ajunga la 3,0%, plus sau minus 0,5%, in primul semestru al anului.

  • DE CE DEPINDE CURSUL?

    Exista cativa factori pe care, aproape in unanimitate, bancherii invitati sa comenteze evolutia cursului valutar in 2006 i-au nominalizat. Dintre acestia, cei mai importanti sunt:

    FONDURI EXTERNE: In conditiile in care in urmatoarele sase luni investitorii se asteapta ca dobanzile sa ramana neschimbate sau sa creasca, apetitul strainilor pentru piata romaneasca va ramane, spun analistii, nealterat. Mai mult decat atat, perspectiva depasirii tintei de inflatie nu va face decat sa alimenteze interesul fondurilor speculative pentru Romania in asteptarea unei cresteri de dobanda.

    CONTINUAREA LIBERALIZARII PIETEI: Accesul total al nerezidentilor la piata locala si cresterea volumelor pe instrumente derivate vor creste volatilitatea cursului in 2006. Permiterea accesului la titlurile de stat romanesti pentru investitorii nerezidenti va aduce si mai multa valuta in tara.

    FACTORI PSIHOLOGICI: Desi exista valute care ofera randamente chiar mai bune sau comparabile, tinand cont si de nivelul de risc al investitiei, tocmai riscul ceva mai ridicat, asociat cu posibilitatea unui castig si mai mare, poate determina anumiti investitori nerezidenti sa aduca fonduri in Romania.

    DEFICITUL COMERCIAL: Se va mentine la cote inalte, „si va actiona in sensul deprecierii leului“.

    MASURILE BNR: Interventiile BNR sunt un factor de influenta pe perioade scurte, cred analistii. Alti factori asupra catora banca centrala are un cuvant de spus sunt: nivelul dobanzii de interventie, volumul si frecventa operatiunilor de sterilizare a excedentului de lei, nivelul ratelor rezervelor minime obligatorii la lei si valuta.

    ADERAREA LA UE:  Daca raportul Comisiei Europene va fi favorabil integrarii Romaniei in 2007, „EU-foria“ (spune Miroslav Plojhar, analist sef, Ceska Sporitelna) va contribui semnificativ la aprecierea leului. Daca nu, ar putea exista un efect contrar, dar nu foarte puternic, pentru ca din punctul de vedere al investitorilor financiari nu conteaza atat de mult daca Romania va adera in 2007 sau 2008.

    ROMANII DIN STRAINATATE: Banii trimisi de romanii care lucreaza in strainatate vor continua sa influenteze cursul valutar si in 2006.

    INFLUENTE EXTERNE: Pe plan mondial vor influenta cursul performantele economiei americane si cele ale economiei europene, pretul petrolului, politica BCE si a Rezervei Federale.

  • PARIURI PE CURS

    In iunie trecut, cand BUSINESS Magazin a solicitat dealerilor bancilor sa spuna cat va fi euro la 31 decembrie, previziunile au variat intre 35.000 lei si 37.600. In ultima zi a anului, un euro era cotat de BNR la 36.771 lei. Ce banca a castigat pariul BUSINESS Magazin pe curs? Si ce banca il va castiga pe urmatorul, a carui scadenta e fixata la 30 iunie 2006?

    Dincolo de cifrele diferite pe care le avanseaza bancherii, in comentariile acestora pe marginea cursului de schimb de la jumatatea anului se regasesc doua cuvinte care arata, spre deosebire de anul trecut, o convergenta de opinii.

    Primul cuvant e „apreciere“ si se leaga de leu, care, potrivit opiniei celor mai multi dintre bancherii care au raspuns sondajului BUSINESS Magazin, va continua sa se intareasca moderat, multumita in principal ponderii-record a creditelor in valuta si investitiilor straine – fie ele directe sau speculative. Fireste, importante sunt si miliardele de euro care intra in tara de la romanii care muncesc in strainatate.

    Cel de-al doilea cuvant intalnit frecvent in comentariile bancherilor care vorbesc despre piata valutara e „volatilitate“. Miscarile „mai putin previzibile“ vor continua si in 2006 (spun bancherii de la Banca Transilvania), chiar daca nu vor mai exista chiar „fluctuatii mari ca si cele din urma cu un an“ (Bancpost). Deciziile bancii centrale, „cresterea expunerilor nerezidentilor pe active in Romania, dar si interventia directa a BNR pe piata monetara si valutara“ vor amplifica volatilitatea pietei (Banca Carpatica). Pe de alta parte insa, „fluxurile comerciale vor castiga o importanta ceva mai ridicata“ in evolutia cursului, dupa ce in 2005 evolutia cursului valutar a fost data primordial de fluxurile financiare (Raiffeisen Bank).

    Iar „volatilitatea“ despre care vorbeste toata lumea il face pe analistul-sef al bancii Ceska sporitelna, cea mai mare din Cehia, sa creada ca „a spune cum va evolua piata valutara este ca si cum ai citi intr-un glob de cristal“. Mai ales ca piata valutara romaneasca n-a fost una tocmai previzibila nici in anul ce tocmai s-a incheiat. Consideratiile legate de piata valutara sunt interesante pentru toata lumea, dar intrebarea pe care si-o pune oricine citeste previziuni valutare, cu gandul la ratele la casa, la variatiile salariului negociat in valuta ori la afacerile pe care urmeaza sa le incheie e una precisa: cu cat vom cumpara euro? Cu 37.000 de lei? Sau cu 35.500? Dar dolarul cat va fi?

    Previziunile adunate de BUSINESS Magazin variaza intr-o marja de cateva mii de lei: unii dealeri cred ca 36.000 de lei pentru un euro e o valoare plauzibila pentru jumatatea anului, in vreme ce altii asteapta o vara cu un euro de 34.000 de lei. La dolar, plaja e de doua ori mai mare – 4.000 de lei. Pariurile penduleaza, in cazul monedei americane, intre 26.000 de lei si 30.000 lei la finele lunii iunie.

    Pentru intreg anul 2006, un curs mediu ar putea fi de „3,5 pentru euro/leu“, este de parere Lucian Nicoara, seful departamentului de Trezorerie-Operatiuni de la Banca Carpatica. La fel de bine insa, „in conditiile in care anumiti factori nu vor avea influente negative“, bancherii de la Banca Transilvania vad evolutia monedei euro intr-un interval de „minim 3,2 si maxim 3,8, pe parcursul anului 2006.

    Toate scenariile valutare – dintre care unele dau frisoane directorilor financiari – se bazeaza pe acelasi set de argumente, desi concluziile sunt atat de diferite. Cativa factori vor modela in urmatoarele sase luni piata valutara, iar printre ei se regasesc, pe langa evolutia economiei in general, investitiile straine directe, evolutia deficitului comercial, fluxurile de capital si, nu in ultimul rand, deciziile bancii centrale.

    Conteaza si ce se intampla dincolo de granite, de la performantele economiilor si deciziile bancilor centrale americana si europeana la pretul petrolului. In plus, „odata cu convertibilitatea deplina a leului ce se va realiza in cursul anului 2006, piata va fi caracterizata de un trend de intarire a leului“, crede Dan Terzi, dealer la Bancpost. 

    Terzi nu crede ca fluctuatiile de curs vor mai fi la fel de mari ca si cele de anul trecut, mai ales ca e de asteptat ca Banca Nationala sa incerce sa impiedice eventualele miscari speculative ale cursului urmarind in acelasi timp sa si atinga tinta de inflatie preconizata pe 2006. „Ritmul va fi mai stabil“, crede Terzi, anticipand pentru sfarsitul lunii iunie 2006 un euro de 3,5 lei si un dolar de 3,02 lei.

    Tot in jurul valorii de 3,5 lei pentru un euro – „undeva in intervalul 3,5-3,6 lei pentru un euro la jumatatea anului 2006“ – plaseaza cursul euro/leu si analistul de la Raiffeisen Bank, Mihail Ion, care crede ca anul acesta cursul va fi mai putin influentat, fata de 2005, de fluxurile financiare si mai mult de cele comerciale. „Anul 2006 va marca, cel mai probabil, o rebalansare a factorilor de influenta asupra cursului“, spune Ion.

    In opinia sa, pe un taler al balantei se afla deficitul comercial, ce se va mentine si anul urmator la cote inalte „si va actiona in sensul deprecierii leului“. Mihail Ion se refera la importurile-record de anul trecut si dezechilibrul dintre acestea si exporturi, care au generat un deficit extern cu 39% mai mare in primele 10 luni ale lui 2005 fata de aceeasi perioada a lui 2004. Adica un deficit extern de 4,9 miliarde de euro in 10 luni, cu perspective ingrijoratoare in 2006.

    Pe celalat taler al balantei analistului de la Raiffeisen Bank s-ar afla factorii financiari care vor actiona, in opinia sa, „in sensul aprecierii leului“: influxurile de capital speculativ si imprumuturile externe private ar urma sa se atenueze, insa componenta de investitii straine directe va fi mai importanta. Rezultatul? „Efectul cumulat va fi (…) de apreciere in termeni reali a leului, sau chiar o usoara apreciere nominala, insa sub cea inregistrata in 2005“.

    Ne putem astepta oare la deprecieri bruste ale leului? Eventualitatea este exclusa, daca luam in calcul rezervele valutare ale bancii centrale: 16,794 miliarde euro la finele lunii decembrie 2005. BNR are deci suficiente rezerve pentru a contracara, in opinia analistului de la Raiffeisen, o tendinta puternica de depreciere a leului si pentru a mentine nivelul preturilor sub control. Si fata de dolar  Mihail Ion vorbeste despre o intarire a leului, „pana la un nivel probabil de 2,9-3,0 lei pentru un dolar la jumatatea anului 2006“.

    Pentru urmatoarele sase luni, si din camera de dealing de la Finansbank se anticipeaza aceeasi apreciere a leului in raport cu moneda europeana. Astfel, pentru sfarsitul lunii iunie 2006, Vlad Curteanu, dealer la departamenul Trezorerie din Finansbank, „pariaza“ pe un curs euro/leu de 3,51. „Vom asista la o apreciere a leului“, spune el, in principal ca urmare a fluxurilor de investitii straine directe si a unei posibile reluari a fluxurilor speculative. In ceea ce priveste evolutia monedei americane, si Curteanu vorbeste despre o posibila depreciere pe piata internationala, din cauza plafonarii dobanzilor din SUA la un nivel intre 4,5-4,75%. Astfel, spune el, „cursul dolarului ar putea ajunge la 2,8 lei“.

    In decembrie, Rezerva Federala (Fed) a Statelor Unite a majorat dobanda de referinta pentru a treisprezecea oara consecutiv, pana la 4,25%, iar analistii anticipeaza si alte cresteri in viitor. Dobanda americana a ajuns astfel la cel mai ridicat nivel consemnat dupa aprilie 2001 – si asta dupa ce la jumatatea anului 2003 era de doar 1%.

    Vorbind despre evolutia cursului euro/dolar, seful departamentului Trezorerie-Operatiuni de la Banca Carpatica, Lucian Nicoara, crede si el ca „pe parcursul anului 2006 vom asista la aprecierea euro“. Motivul tine in principal de incetinirea ritmului de crestere a dobanzilor la dolar si de dimensiunea impresionanta a deficitului de cont curent al Statelor Unite. „Preliminam o paritate euro/dolar de 1,22 la finele semestrului intai“, spune Nicoara. Revenind la cursul monedei nationale, si el pariaza pe aprecierea leului. Avand in vedere experienta anilor trecuti, ani in care aprecierea nominala (si reala) a leului a fost consistenta, „consideram ca aceasta tendinta se va mentine si pe parcursul anului 2006 – inclusiv in primele sase luni“, spune Nicoara.

    In plus, Nicoara anticipeaza o crestere in volatilitate, mai ales din cauza expunerilor mai mari ale nerezidentilor pe active din Romania. Interesul nerezidentilor pentru Romania tine, spune Nicoara,  de atractivitatea dobanzilor oferite de piata monetara romaneasca, piata titlurilor de stat, piata de capital, piata imobiliara. Deciziile bancii centrale legate de administrarea rezervelor minime obligatorii si de interventie directa pe piata monetara si valutara ar fi alti factori ce vor creste volatilitatea pietei valutare in anul ce vine. „Previziunile noastre sunt: 3,55 pentru cursul euro/leu si 2,91 pentru dolar/leu la finele semestrului intai“, adauga Nicoara. Pentru tot anul, dealerul de la Carpatica avanseaza un curs mediu de 3,5 pentru raportul euro/leu.

    Tot o tendinta de apreciere pentru leu, dar una „usoara, fara a cobori sub nivelul de 3,55 euro/leu“, anticipeaza pentru primul semestru si vicepresedintele executiv de la BCR, Dan Bunea. In opinia sa, fluctuatiile cursului de schimb pentru primul semestru vor fi de plus-minus 2-3%. Numai in situatia unui derapaj al ratei inflatiei in primul semestru este posibila, spune Bunea, coborarea sub pragul de 3,5 lei/euro, „dar nu cred ca acest eventual nivel va fi sustenabil pana la sfarsitul anului“.

    In opinia sa, piata valutara se va dezvolta in 2006 atat in privinta volumelor de tranzactionare, cat si a instrumentelor oferite clientilor. Evolutia pietei valutare va fi tot mai mult determinata de raportul real dintre cerere si oferta, dar in acelasi timp „oarecum paradoxal, se va dovedi mai strans ancorata de politica bancii centrale“. Este de asteptat, spune Bunea, ca banca centrala sa continue politica de „managed floating“ de anul trecut, dar si „ca aceasta politica sa fie mai nuantata, cu o volatilitate mai redusa a cursului de schimb si cu un grad mai ridicat de predictibilitate“.

    Piata internationala nu va afecta semnificativ cursul de schimb euro-leu, asa cum nu o va face nici inflatia. Inflatie care, in opinia presedintelui executiv de la BCR, se va apropia de tinta propusa de BNR, „chiar daca este posibil sa creasca semnificativ mai ales in prima parte a anului, dar sa atinga valori negative in perioada de vara“.

    Si totusi, „s-ar putea ca inflatia sa se situeze la o valoare ceva mai sus decat cea preconizata de guvern“, este de parere primvicepresedintele executiv de la Alpha Bank Romania, Radu Gratian Ghetea. „Credem ca va fi in jurul valorii de 7%“. Cursul va fi influentat, in opinia sa, in principal de nivelul dobanzilor, de intrarile si iesirile de valuta ale non-rezidentilor – dar si ale rezidentilor – si, nu in ultimul rand de investitiile directe. Cat despre factorii de pe piata mondiala, Ghetea spune ca se pot lua in calcul instabilitatea economica si politica, pretul petrolului si cataclismele naturale. Astfel ca, tragand linie si adunand, reprezentantul Alpha Bank pariaza pe o crestere de curs in prima parte a anului, „pe fondul mentinerii dobanzii de interventie a Bancii Nationale“.

    Pentru luna ianuarie 2006, dobanda de referinta a BNR este 7,5%, nivel la care se mentine pentru a treia luna consecutiv. Pornind de la un nivel de 17,9% in decembrie 2004, curba dobanzii de referinta reflecta scaderea medie spectaculos de abrupta a dobanzilor pe piata monetara. In septembrie anul trecut, banca centrala a majorat dobanda de referinta la 8,25%, pentru ca apoi sa o scada iar, in conditiile in care ratele de pe piata interbancara au atins minime istorice.

    Incepand insa cu trimestrul al doilea, „ne asteptam ca dobanda de interventie sa aiba o usoara crestere, ceea ce va atrage clienti nerezidenti“. In consecinta, Ghetea crede ca la sfarsitul lunii iunie cursul se va situa „undeva la 3,55-3,6 lei pentru un euro“. Cursul dolar-leu „este influentat si de euro/dolar, care poate fluctua intre 1,2-1,25“. Asadar, cursul dolar-leu se va situa undeva intre 2,8-3,0, este concluzia bancherului de la Alpha Bank.

    Tot despre o evolutie in doua etape pe parcursul primei jumatati a anului vorbeste si dealerul sef de la Banca Romaneasca, Daniel Buzatu. Este de asteptat, spune el, ca in primele trei luni ale lui 2006 sa asistam la o consolidare a ratei de schimb euro – leu in intervalul 3,65-3,75. In trimestrul doi insa, leul ar urma sa-si reia, usor-usor, tendinta de apreciere manifestata in 2005. Astfel ca, pentru finele lunii iunie, Buzatu anticipeaza un curs euro-leu undeva in intervalul 3,56-3,59.  Pe langa factorii ce vor influenta cursul invocati si de ceilalti bancheri, Buzatu aminteste si despre fluxurile de bani, in special de euro, pe care romanii plecati la lucru in strainatate vor continua sa ii trimita si anul acesta in tara.

    Ca evolutia cursului in primele doua trimestre ale anului 2006 va fi diferentiata este de parere si Gabriel Tinta, directorul departamentului de trezorerie de la UniCredit Romania. Per ansamblul urmatoarelor sase luni, „va exista o tendinta generala de apreciere“, totusi. In opinia lui Tinta, este de asteptat o usoara depreciere in ianuarie-februarie, urmata de o apreciere in  perioada urmatoare. In favoarea aprecierii, el aduce ca argumente intarile de fonduri speculative, ca rezultat al unor dobanzi favorabile pentru lei la instrumentele de money market si  la titlurile de stat, dar si de investitii directe. De asemenea, crede Tinta, „incepand cu  trimestrul doi, volatilitatea va fi mai ridicata“. Pentru finele lunii iunie 2006, Tinta vede un curs euro-leu undeva in intervalul  3,57-3,59. In opinia sa, interventiile bancii centrale vor continua sa influenteze cursul de schimb, insa doar „ca factor de influenta pe perioade scurte“. Iar accesul total al nerezidentilor la piata locala si cresterea volumelor pe instrumente derivate vor creste volatilitatea cursului in 2006. 

    Pe de alta parte insa, cresterea ponderii creditarii in lei va stopa cresterea cererii de valuta sau chiar o va diminua. In lupta sa cu creditele in valuta, preferate de marea majoritate a romanilor anul trecut, banca centrala a mai luat la finele anului trecut inca o masura menita sa scumpeasca creditele in moneda straina: BNR a majorat de la 30% la 35% rezervele minime obligatorii pe care bancile sunt obligate sa le constituie din finantarile atrase in valuta, indiferent de termen. Incercarile bancii centrale de a tempera creditul in moneda straina au culminat la sfarsitul lunii septembrie prin plafonarea soldului de credite in valuta al fiecarei banci la cel mult de trei ori valoarea fondurilor proprii. De-abia aceasta masura, dupa mai multe incercari anterioare ale BNR, a provocat in octombrie o incetinire brusca a vitezei de crestere a creditului in valuta pentru populatie, pana la 0,9%, exprimat in euro, fata de 7,1% in septembrie.

    Ramane insa un semn de intrebare: ce efecte poate avea masura BNR pe termen lung, in conditiile in care multe banci au anuntat deja majorari de capital? Dar „daca anul 2005 trebuie sa fi fost cel mai dificil, atunci 2006 trebuie sa fie anul recunoasterii“, este de parere Florian Libocor, analist la BRD-Groupe Société Générale. In opinia sa, in plan economic vom asista la „actiuni de consolidare, diversificare si deschidere a contextului actual“. Cursul valutar va reflecta mai corect starea economiei, spune Libocor, subliniind ca „asta inseamna doar in ultima instanta apreciere ori depreciere certa“. In prima instanta inseamana o flexiblitate marita, intr-un context de politica monetara caracterizat printr-un regim de curs in care importanta „controlului“ asupra lui va fi diminuata, dar nu eliminata total.

    Potentialul de apreciere a leului exista totusi, spune Libocor. Incepand cu ianuarie 2006 (cu o posibila intarziere de o luna) nerezidentii vor avea acces la certificatele de trezorerie emise de Trezoreria Statului, iar „in luna mai ma astept ca Romania sa primeasca un raspuns favorabil privind integrarea in Uniunea Europeana“.

    Oricum, aceste evenimente au capacitatea de a antrena miscari ale cursului de schimb al leului in ambele sensuri, crede analistul de la BRD, care subliniaza ca se va urmari totusi mai atent respectarea unui prag maximal al sustenabilitatii aprecierii leului – adica acel nivel maxim de apreciere la care relatia de cauzalitate dintre moneda si performante economice sa fie respectata.

    In ceea ce priveste evolutia cursului de schimb, strict orientativ – subliniaza Libocor – se poate presupune ca in primul semestru „am putea avea o apreciere nominala a leului fata de euro de circa 2,5% cu o variatie de plus sau minus 0,5%. Adica un raport euro-leu de 3,60-3,57“. Si este foarte probabil, spune el, ca in primul semestru al anului, cu precadere primele 3-4 luni, „sa avem o volatilitate mai mare decat in ultimul semestru“.

    Analistul sef de la ABN Amro, Radu Craciun, spune ca – in pofida cresterii deficitului extern – presiunea de apreciere a leului va ramane prezenta daca intrarile de capital pe termen lung si scurt vor ramane consistente. „BNR va permite probabil o flexibilitate mai mare a cursului, dar nu cred ca va permite o scadere sub 3,4 in primele sase luni“, spune Craciun. Cursul pe care Craciun il estimeaza pentru sfarsitul lunii iunie este de 3,42.

    Asupra lui vor presa doi factori principali, cu o actiune combinata, explica el: soldul intrarilor/iesirilor valutare si politica monetara a BNR. Ponderea fondurilor speculative in tranzactiile valutare va continua sa creasca, facand ca politica de dobanzi sa capete un rol in crestere in privinta evolutiei cursului. „In conditiile in care  in urmatoarele sase luni investitorii asteapta ca dobanzile sa ramana neschimbate sau sa creasca, apetitul pentru piata romaneasca va ramane nealterat“, spune el. Mai mult, perspectiva depasirii tintei de inflatie nu va face decat sa alimenteze apetitul fondurilor speculative pentru Romania, in asteptarea unei cresteri de dobanda. „Aceasta cu atat mai mult cu cat continuarea cresterii dobanzilor in zona euro si in SUA incepe sa devina incerta“, incheie analistul sef de la ABN Amro.

    Ca „dobanzile ridicate pe lei vor fi iar tentante pentru nerezidenti si probabil vor intra din nou fonduri pe piata valutara, care vor scadea cursul euro/leu“, este de acord si Bogdan Mihoc – Head of Treasury la HVB Bank Romania. In opinia lui, la sfarsitul anului trecut, o parte din nerezidentii care aveau pozitii speculative le-au inchis, chiar daca intentioneaza sa le redeschida in acest an. „Aceste cumparari au fost favorabile bancii centrale care, pentru finalul anului, a dorit un curs euro/leu mai ridicat“. Mihoc nu exclude nici ca ar fi avut loc „o mica interventie in ultimele zile ale lui 2005“.

    Ciprian Mihai, dealer in departamentul Trezorerie de la Volksbank, aduce inca un argument in favorea aprecierii leului. „Chiar Banca Nationala“, spune el, „a afirmat ca se va baza destul de mult pe efectele aprecierii leului asupra procesului de dezinflatie in acest an, sugerand ca va lasa cursul de schimb sa se inscrie treptat pe un trend descendent“. De asemenea, intrarile de valuta rezultate in urma privatizarii BCR si, eventual, a CEC se vor regasi intr-o anumita proportie si pe piata valutara, avand un efect direct asupra aprecierii cursului.

    Un alt factor ce poate influenta aprecierea leului „este unul de natura psihologica“, crede Mihai. Desi exista valute care ofera randamente mai bune sau comparabile tinand cont si de nivelul de risc al investitiei, „tocmai riscul mai ridicat, asociat cu posibilitatea unui castig si mai mare, poate determina anumiti investitori nerezidenti sa aduca fonduri in Romania“. Oricum, adauga el, rezultatele inregistrate in 2005 pe piata de capital sunt destul de incurajatoare in acest sens, in conditiile in care BET-ul a crescut cu aproximativ 60% anul trecut. In plus, si in domeniul imobiliar investitiile pot aduce randamente foarte ridicate.

    Banca Nationala va continua, totusi, sa joace un rol foarte important pe piata, spune si dealerul de la Volksbank, pentru a descuraja partea speculativa a fluxurilor valutare. „Volatilitatea ridicata a cursului de schimb este usor de previzionat avand in vedere ca piata valutara din Romania este sensibila la tranzactii de sume relativ mici“. Pariul lui Mihai pe curs plaseaza raportul euro-leu in intervalul 3,25-3,60, iar pe cel pentru dolar intre 2,65 si 3,00. Banca Transilvania preconizeaza, in anul 2006, o continuare a miscarilor de piata „mai putin previzibile“. In favoarea aprecierii leului, reprezentantii ei vad cateva argumente: preponderenta creditelor in valuta, intrarile de valuta de la cetatenii romani care lucreaza in strainatate si cele din investitii. „In conditiile in care anumiti factori nu vor avea influente negative, consideram posibila o evolutie a monedei euro intr-un interval de minim 3,2 si maxim 3,8 pe parcursul anului 2006“. Pentru finalul lunii iunie, bancherii de la Banca Transilvania „pariaza“ pe „posibilitatea apropierii de 3,4 pentru euro-leu si 2,75 pentru de dolar“. 

    Cat de sustenabila este insa aprecierea leului? In opinia lui Dragos Cabat, vicepresedintele Asociatiei Analistilor Financiari din Romania, piata valutara din Romania continua sa reflecte miscarile de capital care au o mica legatura cu economia reala. „Explicatia pentru intarirea monedei nationale fata de euro, dar mai ales fata de dolarul american in ultimii doi ani sta prea putin in diferenta pozitiva de productivitate intre Romania si media tarilor din Uniunea Europeana sau Statele Unite“. Mai degraba, responsabile pentru intarirea leului sunt evolutiile macroeconomice la nivel international in cazul dolarului, respectiv intrarile de valuta de la romanii care lucreaza in strainatate sau cele speculative, in cazul euro.

    „Piata financiara este peste tot in lume responsabila pentru stabilirea cursului de schimb“, spune Cabat, „in timp ce tranzactiile atasate economiei primare constituie numai o mica parte din fluxurile valutare“. Cu toate acestea, tranzactiile financiare tind in general sa echilibreze si sa eficientizeze piata valutara. Nu si in Romania insa, pentru ca, spune Cabat, „exista in momentul de fata o ruptura intre fluxurile financiare de valuta si cele provenind din economia reala“. Efectul – o impredictibilitate mai mare pentru cursul de schimb. La sfarsitul primului semestru, „cursul leu-euro ar trebui sa fie de aproximativ 3,8, in timp ce cursul de schimb al dolarului sa se apropie de 3,25 lei pentru un dolar“, crede Cabat. Dar cum se vede piata valutara romaneasca din afara granitelor tarii? La solicitarea BUSINESS Magazin a raspuns si analistul bancii Ceska Sporitelna, responsabil si cu analize regionale pentru Erste Bank din Viena, Mlojhar Miroslav.

    „Povestea leului romanesc devine din ce in ce mai fragila, daca privim in perspectiva“, crede el. Unul dintre motivele de ingrijorare este, in opinia sa, deficitulul contului curent. Chiar daca, spune Miroslav, acesta este, cel putin momentan, finantat fara probleme, „evolutiile similare din tarile est-europene arata ca, mai devreme sau mai tarziu, se ajunge la o criza monetara“.

    Privind in „globul de cristal“, Miroslav anticipeaza pentru urmatoarele luni o apreciere maxima a leului pana la un curs de 3,4 si o valoare de 3,2 lei/euro pentru finele anului 2006. „Nu mai mult, pentru ca banca centrala va lupta impotriva unei aprecieri mai mari“. Cu toate astea, incheie analistul ceh, exista „riscul unei «aterizari brutale» din cauza deficitului de cont curent care creste“.

  • PREGATITI-VA BANII

    Aparitii noi pe piata, noi investitii, exituri mai mult sau mai putin asteptate. Acestea au fost ingredientele unui an care a adus confirmarea faptului ca in Romania se pot face afaceri adevarate, atractive atat pentru fondurile de investitii, cat si pentru investitorii strategici.

    Compania UPC a cumparat Astral, Cetelem, divizia de consumer finance a grupului bancar francez BNP Paribas, a preluat Credisson, iar cel mai mare producator roman de medicamente, Sicomed, a fost cumparat de un important grup farmaceutic din Europa Centrala si de Est, Zentiva, in vreme ce Flamingo a preluat retailerul de electrocasnice Flanco. Transpuse in cifre, toate aceste achizitii  inseamna aproape 800 de milioane de dolari. Toate acestea sunt doar cateva dintre marile afaceri ale anului 2005 in care au fost implicate fonduri de investitii. Fie ca au vandut, fie ca au cumparat, fondurile de private equity au fost actori activi intr-un an in care tranzactiile dintre companii private au ajuns la apogeu.

    „Vanzarea Sicomed, Astral si Credisson, alaturi de alte tranzactii din ultimii ani, sunt dovezile cele mai clare ca in Romania se pot obtine randamente foarte bune in private equity si ca investitorii strategici considera Romania o tara stabila, indiferent de ratinguri“, spune Laurentiu Ispir, investment officer la compania suedeza de investitii Oresa Ventures. Ca urmare, investitorii strategici pot evalua companiile la valoarea lor reala, fara obisnuitul discount de tara, explica el. Pentru compania spaniola GED Capital, de exemplu, 2005 a fost un an foarte agitat. Firma a lansat un nou fond, se pregateste sa inchida unul mai vechi, a vandut, dar a si cumparat. Prin GED Eastern Fund II, fond lansat de-abia in acest an, GED a realizat deja o prima investitie: achizitia, impreuna cu firma spaniola Prosegur, a 51% din actiunile companiei romanesti de paza si protectie Dragon Star Guard, pentru sapte milioane de euro. Pe de alta parte, din vanzarea actiunilor pe care le detinea la Sicomed (circa un sfert), GED a obtinut de sase ori mai mult decat a investit in 1998.

    Foarte activi au fost in 2005 si polonezii de la Enterprise Investors. Dupa ce au ratat la finele anului trecut o investitie in Credisson, anul acesta au cumparat lantul de supermarketuri Artima, ale carui baze au fost puse de omul de afaceri Florentin Banu, dupa cum au preluat si aproximativ o treime din furnizorul de solutii software Siveco – de data aceasta in parteneriat cu Intel Capital.

    Si pentru a avea cine vinde sau cumpara, anul acesta s-au mai lansat noi fonduri. Compania americana de investitii Advent a strans inca 330 de milioane de dolari pentru un nou fond de venture capital destinat tarilor Europei Centrale, inclusiv Romania.

    La randul sau, Balkan Accession Management Company (BAMC) a anuntat constituirea fondului de investitii Balkan Accession Fund (BAF), initiat de managementul Fondului Romano-American pentru Investitii, cu un capital propus de 75 de milioane de euro. Unul din cei mai mari investitori din Romania, compania americana de investitii New Century Holdings Capital, care administreaza cel mai mare fond de investitii de pe piata noastra, a strans 275 de milioane de dolari, pentru a-i investi in firme romanesti. Expunerea grupului pe Romania a ajuns astfel, impreuna cu activele Broadhurst, la aproximativ jumatate de miliard de dolari.

    Insa aceasta evolutie pozitiva a avut si efecte negative. Pe fondul interesului pentru Romania si al luptei bancilor pentru a imprumuta bani, asteptarile antreprenorilor fata de evaluarea companiilor pe care le detin au crescut nejustificat, in multe cazuri, spune Ispir. „Fondurile trebuie sa demonstreze ca pot rezista tentatiei de a plati preturi nejustificate, chiar daca asta va insemna mai putini bani investiti“, a conchis el.

  • SUB ZODIA CONSUMULUI

    2005 si-a adjudecat rapid eticheta de an al consumului. Tot mai obosita, productia industriala nu a fost revigorata de banii lasati companiilor dupa scaderea la 16% a impozitului pe profit, iar exporturile au abandonat pozitia traditionala de locomotiva a cresterii economice. A rabufnit in schimb inflatia, care a ajuns sa puna la grea incercare credibilitatea bancii centrale. Pe langa inundatiile catastrofale care au lovit agricultura si infrastructura, economia s-a trezit inundata de capital, fiind incapabila sa-l absoarba in proiecte de investitii.

    Anul macroeconomic 2005 a inceput in tromba, sub amprenta socului produs de introducerea cotei de impozit de 16% pe profitul companiilor si venitul indivizilor. Inainte ca banii ramasi pe piata sa mearga spre investitii in capacitati de productie, a inceput frenezia consumului. In mod complet atipic, marii retaileri au inregistrat in februarie cresteri ale vanzarilor fata de ianuarie, ceea ce in anii trecuti nici nu visau, stiind ca sezonul inceputului de an sufera de refluxul cererii de dupa perioada Sarbatorilor.

    Dupa scurta vreme, parametrii macroeconomici au inceput sa semnalizeze acumularea presiunilor din directia cererii de consum, iar primul semnal a fost dat de inflatie: 1,4% in februarie, 1,7% in martie. Cand in aprilie au venit si scumpirile masive ale tarifelor la utilitati, dublate de cresterea agresiva a accizelor, preturile au explodat, readucand inflatia la doua cifre: 10% la sfarsitul lui aprilie 2005 fata de aprilie 2004.

    In acelasi timp, leul a continuat trendul de apreciere in termeni nominali inceput spre finalul lui 2004, ajungand sa se intareasca si cu 4,8% in decurs de o luna, asa cum s-a intamplat in mai. Era pentru prima oara dupa 1990 cand piata vedea cursul scazand constant, iar dupa ce neincrederea de inceput a fost infranta, s-a instalat convingerea ca trendul de intarire a monedei nationale avea sa continue.

    Nici nu era nevoie de mai mult pentru ca apetitul pietei pentru credite in valuta sa o ia razna, indiferent de destinatia banilor: bunuri de uz casnic, autoturisme sau locuinte. Banii ramasi de pe urma scaderii de impozite au creat o foame de consum care s-a dovedit imposibil de stavilit.

    Companiile autohtone s-au trezit incapabile sa-i raspunda si astfel tabloul de control macroeconomic al FMI a inceput sa se umple de beculete rosii: cererea depasea in mod cronic oferta de bunuri si servicii. Diagnosticul sec nu a intarziat: supraincalzire economica, cu presiunile inflationiste de rigoare. A aparut insa si un paradox: desi indicatorii de ansamblu semnalau insuficienta ofertei cu care veneau pe piata firmele romanesti, acestea nu conteneau sa se planga de o presupusa „insuficienta a cererii“, care statea in calea cresterii productiei. Si, intr-adevar, productia industriala a inceput sa gafaie din greu, inregistrand ritmuri de crestere din ce in ce mai scazute, sub performantele din anul precedent.

    A iesit astfel la iveala imaginea hada a unei economii insuficient restructurate: companiile romanesti nu produc ceea ce cere piata, nici ca sortimente si – mai ales – nici din punctul de vedere al calitatii. Asa ca piata a continuat sa se alimenteze cu bunuri din import, adancind deficitul comercial de la o luna la alta.  In octombrie a venit si recordul absolut: importuri de trei miliarde de euro intr-o singura luna. Banii pentru a finanta consumul din import au venit in mare parte tot din afara: datoria externa a prins sa creasca cu pana la 8 miliarde de euro, in conditiile in care bancile au ajuns sa se bazeze preponderent pe linii de finantare din exterior.

    Politicile macroeconomice au fost prinse in ofsaid de derapajele sistemului economic, cand intr-o directie, cand intr-alta. Nou introdusa cota de 16%, denumita „cota unica“, a ramas de fapt schioapa, Fiscul mentinand trepte diferentiate de taxare pentru diferite tipuri de venituri – 1%, 3% (impozit pe venitul microintreprinderilor) sau 10%, precum si o serie de scutiri sau posibilitati de evitare a impozitelor. In aceste conditii, bugetul a ajuns sa fie alimentat intr-o proportie din ce in ce mai mare de cresterea incasarilor din TVA si din taxe vamale. Adica bugetul statului se bazeaza tot mai mult pe aceeasi explozie a consumului, ramanand expus la o eventuala cadere a acestuia intr-un scenariu de criza. In plus, ideea cotei unice a ajuns sa fie pusa intr-o lumina din ce in ce mai proasta, fiind lasat deoparte modul in care aceasta a fost introdusa.

    Culmea, nici aprecierea puternica a leului, care a urcat pana la 14% in septembrie 2005 fata de septembrie 2004, nu a reusit sa tina piept presiunilor inflationiste accentuate de cresterile de preturi administrate, dar si de majorarile salariale care au continuat si dupa incheierea euforiei electorale. Cert este ca preturile marfurilor din import nu au scazut pe seama aprecierii leului, cererea fiind suficient de puternica pentru a-i motiva pe comercianti sa vanda scump – asadar inca un indiciu care sa sustina teza supraincalzirii economiei.

    Asa se face ca spre final de an, banca centrala se vede in situatia de a rata chiar si cifra de inflatie de 8,5%, considerata limita superioara a intervalului de variatie acceptat in jurul tintei de 7,5%. La jumatatea lui 2005 au aparut semnale care intareau temerile ca mersul economiei nu este in regula: cresterea economica dupa sase luni era de 4,9%, sensibil mai mica decat in 2004. Ce-i drept, o parte a declinului tine si de circumstante necontrolabile de catre autoritati, pretul cerut de pagubele produse de inundatii spunandu-si cuvantul.

    Dupa inca trei luni, tabloul arata si mai rau: in trimestrul al treilea, Produsul Intern Brut inregistrase o crestere de numai 1,8%, ceea ce conducea la o cifra de 3,6% pe noua luni. Implicit au aparut temerile ca ritmul de crestere economica la nivelul intregului an risca sa fie mai mic chiar si de 5%, fata de o tinta a autoritatilor de 5,7%.

    Numai ca nu doar inundatiile au fost de vina: cresterea exporturilor a incetinit cu trei pana la cinci puncte procentuale fata de 2004, acumuland cresteri anuale in jur de 17%, ceea ce a avut impactul de rigoare asupra contributiei acestora la cresterea economica. Pe parcursul anului, Guvernul a continuat sa asiste la derapajele din economie fara a incerca sa le controleze. Bugetul a continuat sa viseze la momentul in care economia subterana va iesi la lumina pentru a-i plati taxele de rigoare, a planat o vreme si scenariul unei majorari a TVA, totul pe fundalul unei nesfarsite balbaieli a modificarilor la Codul fiscal.

    Nici schimbarea ministrului finantelor nu a adus clarificari, cu exceptia dispretului aratat de acesta pentru masuri precum cresterea cotei de TVA. Mai mult in barba, BNR a continuat sa-si mormaie nemultumirea fata de lipsa unei strategii fiscale care sa rezolve problema veniturilor bugetare prea scazute pentru a acoperi nevoile de finantare pentru infrastructura si reformare a sistemului de pensii.

    In toamna, FMI a rabufnit in public: nu este de acord cu modul in care Bucurestiul conduce politicile macroeconomice. La prima vedere, aceasta pozitie putea fi combatuta, insa intre timp s-au adunat noi indicii despre tabloul ingrijorator care se contureaza. Ramase ca de capul lor dupa plecarea expertilor FMI, autoritatile au avut de dat piept cu presiunile sindicale pentru majorarea salariilor. Acestea veneau din sectoare defavorizate, precum educatia, desi la nivelul economiei salariile acumulasera o crestere spectaculoasa de circa 50% in decurs de un an. Problema semnalata si de FMI era ca aceste sporuri salariale nu fusesera insotite si de cresteri ale productivitatii muncii.

    Fara nici o solutie care sa aduca majorari semnificative ale incasarilor bugetare, constructia bugetului pe 2006 a scos inca o data la iveala limitele economiei: bani putini pentru educatie si sanatate, cheltuieli pentru bunuri si servicii stranse la maximum, investitii mici in sosele si cai ferate modernizate care ar ajuta companiile sa-si imbunatateasca performantele de competitivitate. In ciuda acestei nevoi de fonduri, Guvernul continua sa sustina ca in 2006 nu va umbla nici la nivelul cotei de 16%, nici la cel al TVA.

    Cum anume ar mai putea fi franat consumul in aceste conditii? Dupa ce a taiat si creditul in valuta, Banca Nationala a ramas cu prea putine sageti in tolba, ajungand sa lanseze catre public apeluri patetice pentru temperarea consumului, de dragul mentinerii trendului de scadere a inflatiei. Semnalul de alarma a fost bifat, insa e greu de crezut ca ecoul la nivelul publicului va fi cel scontat. Cel putin pe termen scurt, nuantele tabloului macroeconomic ar putea fi mai putin negre datorita banilor care vor veni din privatizarea BCR si a CEC.

    Ramane de vazut daca autoritatile vor continua sa asiste la deteriorarea indicatorilor macroeconomici, asteptand ca economia sa se autoregleze. Daca insa reglajul nu va veni, ajustarile vor fi impuse de piata, dupa cum avertizeaza guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. Dar piata are o maniera de lucru aparte: cu duritate.

  • IERARHII NOI

    Paradoxal, cel mai important moment care a marcat piata retail-ului de electronice si electrocasnice in 2005 il reprezinta publicarea rezultatelor financiare pe 2004 ale principalelor companii din domeniu.

    Din toamna, am aflat cu totii ierarhia oficiala a primilor trei jucatori, un moment care a insemnat o rasturnare a ceea ce stiam anterior. Flanco, ocupantul locului intai in 2003, a cazut pe locul trei, Domo s-a clasat pe pozitia secunda, in vreme ce Altex a ajuns in pole-position. Altex a vandut de aproape 147 mil. euro, Domo a depasit cu putin pragul de 100 de milioane de euro, iar Flanco a avut o cifra de afaceri de doar 96 de milioane de euro. Exista sanse foarte mari ca ierarhia din 2004 sa ramana aceeasi si in 2005. Omul de afaceri Dan Ostahie, proprietarul si presedintele grupului de firme Altex, prognozeaza pentru finele acestui an o cifra de afaceri de 275 de milioane de euro, adica aproape dubla fata de anul an-terior. Cat despre Domo si Flanco, managerii celor doua companii estimeaza cresteri mai moderate (25-35%).

    Ce se afla dincolo de cifrele seci publicate de Ministerul Finantelor? In primul rand o viziune diferita asupra aceluiasi gen de business. Altex s-a dezvoltat inca de la bun inceput (1992) in mod antreprenorial, iar Dan Ostahie nu a vandut, cel putin pana acum, nici un procent din afacere.  Asumandu-si integral strategia de dezvoltare a firmei, Ostahie nu a ezitat sa riste.

    Iar in cazul Altex, „risc“ a insemnat extinderea retelei si cresterea suprafetelor de vanzare prin crearea unui nou concept de magazin – Media Galaxy. De ce risc? Pentru ca acest tip de dezvoltare s-a realizat in special prin credit bancar. Dincolo de extinderea distributiei, Ostahie a deschis noi linii de business, cum ar fi productia de calculatoare marca proprie (Davio). Rolul principal al productiei proprii il reprezinta cresterea marjelor de profit – scazute, de altfel, in business-ul de baza: distributie si retail.

    Ostahie recunoaste ca a riscat, insa el crede ca aceasta este singura cale catre succesul maxim. Cel putin pana acum, cartea pe care a jucat s-a dovedit castigatoare.

    Daca abordarea lui Ostahie poate fi definita ca una agresiva, modul in care s-a miscat Flanco a fost mai degraba temperat, daca nu chiar timid. Motivul? Compania este detinuta in proportie de 85% de fonduri de investitii care nu sunt dispuse sa investeasca la nesfarsit intr-o afacere. De aici, lipsa banilor pentru dezvoltare. Totodata, fondurile nu agreeaza contractarea unor credite  mari pentru ca aceasta forma de finantare, desi benefica pentru extindere, scade valoarea companiei in momentul vanzarii. In schimb, in decembrie 2005, la doua luni dupa plecarea lui Marius Ghenea de pe pozitia de CEO, Flanco a anuntat o miscare ale carei rezultate urmeaza sa se vada in urmatorii doi ani.

    Compania fondata de Florin Andronescu a ajuns la o intelegere cu Flamingo International, distribuitor si retailer de echipamente IT, privind o fuziune care va avea loc cel mai probabil in martie 2006. Practic, Flamingo va ingloba Flanco (aceasta companie urmand sa devina o filiala a noii entitati), tranzactie care presupune atat schimb de actiuni, cat si o componenta cash. Noul Flamingo va fi un redutabil adversar al Altex, mai ales ca urmeaza sa deschida noi magazine pe suprafete mari, concurand conceptul Media Galaxy. In cazul in care proiectul de fuziune se va concretiza, noua companie ar putea avea vanzari de circa 200 de milioane de euro. Departe inca de Altex, insa speranta artizanilor fuziunii este ca si profitabilitatea sa creasca semnificativ.

    Companiile de credit de consum au fost si in 2005 un motor al cresterii marilor lanturi (finantand circa 60% din vanzari). Aceasta in ciuda aparitiei noilor norme BNR privind limitarea riscului la creditele de consum. Tot anul acesta, motorul financiar al Flanco, compania Credisson, a fost vandut catre francezii de la Cetelem – BNP Paribas pentru 47 de milioane de euro. Dan Ostahie a creat impreuna cu Raiffeisen Bank compania de consumer finance Credex, al carei impact asupra business-ului Altex urmeaza sa se vada din 2006. Cat despre lantul Domo, 2005 a fost primul an intreg pentru activitatea Estima Finance (compania de credit de consum care ii sustine vanzarile in rate), infiintata in 2004.

    Revenind la strategii de dezvoltare, care este locul Domo in tot acest puzzle? Lorand Szarvadi, CEO Domo, se vede „undeva la mijloc“ intre Altex si Flanco – lucru valabil atat pentru rezultatele financiare, cat si pentru modul de abordare a pietei. Szarvadi pariaza si el pe cartea extinderii, sperantele de dezvoltare pentru compania sa fiind legate de parteneriatul cu grupul Kaufland. Domo urmeaza sa deschida magazine in centrele retailer-ului german, care a anuntat ca va inaugura 50-55 de locatii in urmatorii cinci ani.