BusinessMagazin

Category: Cover story

  • PENALITATI

    Intr-adevar, controversate! Penalitatile neconformarii cu prevederile UE in domeniul mediului se acorda in functie de gravitatea, durata, domeniul si importanta politica si economica a „greselii“. Pentru fiecare dintre acesti coeficienti, intre tarile pasibile si UE se nasc dispute. Din informatiile Ministerului Mediului, BUSINESS Magazin a putut culege trei experiente.

     

    DESEURI In 1997, Comisia Europeana a amendat Grecia cu 20.000 de euro pe zi din cauza neconformitatii unui depozit de deseuri.

    SPANIA Spaniei i-a fost propusa o amenda de 11.400 de euro pe zi din acelasi motiv.

    APA DE IMBAIERE O penalitate de 34.200 de euro pe zi a afectat bugetul unui stat UE din cauza unor ape de imbaiere neconforme.

  • Fonduri pentru mediu

    Majoritatea fondurilor pentru mediu vor „pleca“ inspre cel mai costisitor domeniu: managementul apei (ape potabile si ape uzate). Totusi, aceste fonduri vor putea fi accesate si pentru managementul deseurilor, biodiversitate, reconstructie ecologica, retehnologizare, prevenirea poluarii aerului.

    • PHARE Sunt folosite in special pentru intarirea capacitatii administratiilor din domeniul protectiei mediului. In perioada 2000 – 2006, sumele alocate prin PHARE se ridica la aproximativ 250 de milioane de euro, Romania fiind cel de-al doilea mare beneficiar dupa Polonia. Granturile PHARE si ISPA in domeniul mediului totalizeaza 9,9 miliarde de euro.
    • ISPA Se ocupa numai de sectoarele mediu si transport si se deruleaza pe o perioada de 7 ani (2000-2006). Pana acum, din fondurile ISPA-mediu s-au facut investitii in domeniul apei si al deseurilor. Sprijinul comunitar prin ISPA poate lua forma unor asistente tehnice si imprumuturi nerambursabile. Beneficiarii preferati de ISPA sunt unitatile din sectorul public, comunitatile locale si serviciile municipale. Bucuresti are in derulare un proiect ISPA de 200 de milioane de euro pentru construirea statiei de epurare la Glina.
    • FONDURILE DE COEZIUNE Accesibile dupa 2007, fondurile de coeziune vor fi mult mai mari: 350-450 de milioane de euro in primul an, pentru 20-30 de proiecte anual. In anii urmatori primului an, fondurile se situeaza la nivelul de 400-500 mil. euro anual. Ele vor fi axate la inceput tot pe managementul deseurilor si managementul apelor.
    • FONDURILE STRUCTURALE Sunt granturi mai mici, de cateva zeci pana la cateva sute de mii de euro, destinate atat sferei publice cat si celei private si ONG-urilor. Romania nu are inca experienta acestor fonduri. Momentan, prin scheme de granturi mici PHARE, se fac exercitii pentru punerea in functiune a sistemului de management pentru acest tip de fonduri.

  • MODELUL POLONEZ

    MODELUL POLONEZ Cine vrea sa afle ce se va intampla daca Romania nu impune nici o restrictie pentru importul de autoturisme second-hand are in fata exemplul polonez.  Au trecut aproape doi ani de la intrarea Poloniei in UE, dar piata automobilelor noi inca nu si-a revenit. 

    SOCUL DIN 2004: In anul integrarii Poloniei in UE s-au consemnat importuri-record de automobile second-hand: peste 811.000 de masini vechi au fost aduse in perioada mai-decembrie.

    CU 26% MAI PUTIN: In primele 11 luni din 2005, vanzarile au scazut cu 26,3% fata de 2004, care a fost, la randul lui, mai slab ca 2003. „Peste un milion de masini vechi intra in fiecare an in Polonia“, declara presedintele Fiat Polska, Enrico Pavoni, citat de Warsaw Business Journal. 

    EFECT ASUPRA DEALERILOR: Sectorul auto devine unul din ce in ce mai riscant pentru investitii. In total, in Polonia existau, la sfarsitul lui decembrie 2005, peste 1.600 de dealeri de masini noi care reprezentau cei 28 de membri ai asociatiei de profil, SOIS. Presedintele asociatiei, Pawel Kacprzyk, vorbea luna trecuta, la o intalnire cu reprezentantii Ministerului de Finante, despre faptul ca investitiile facute de dealeri s-au bazat pe previziuni de crestere a pietei si de limitare a importurilor de masini second-hand, si ca multi dintre acestia sunt descurajati de profitabilitatea scazuta.

    EFECTUL ASUPRA ECONOMIEI: Importatorii  polonezi insista ca industria auto este cruciala pentru atragerea de investitii straine directe si reproseaza guvernului ca din cauza ca Polonia a fost invadata de automobile second-hand producatorii straini de autoturisme au preferat in ultimii ani Republica Ceha si Slovacia.

    CE SPUNE GUVERNUL: Ministrul de finante Teresa Lubinska a promis importatorilor de masini noi, cu care a avut o intalnire la mijlocul lunii trecute, ca autoritatile vor introduce o taxa de mediu in scopul „reconstructiei pietei“. Promisiunea vine dupa cereri repetate ale dealerilor de masini noi, care se plang ca ei trebuie sa respecte normele Euro 4, in vreme ce importatorii de masini second-hand sunt obligati sa respecte doar normele Euro 1 sau Euro 2. „Noul proiect va lua in considerare valoarea masinii atunci cand se vor impune taxele“, spun reprezentantii guvernului.

  • PREGATIRI DE INVAZIE

    Lunile care urmeaza sunt decisive pentru o piata care in 2005 a facut 4% din PIB-ul Romaniei: piata auto. Daca guvernul va merge pe „modelul polonez“, aproape oricine isi va permite, dupa integrare, o masina la mana a doua, dar „invazia second-hand“ va afecta dramatic vanzarile de masini noi, care anul trecut au depasit 2,5 miliarde de euro.

    SCENARIUL 1:
    UN DEZASTRU ASTEPTAT. Romania e deja in Uniunea Europeana, taxele vamale pentru automobilele de ocazie sunt o amintire, la fel si accizele, normele ecologice de asemenea – iar orice roman isi poate cumpara o masina cu cateva zeci de milioane de lei vechi. Piata automobilelor noi e asediata, vanzarile scad, iar dupa doi ani de integrare companii ca Dacia spun ca in Romania datele de vanzari arata ca acum un deceniu. Lobby-ul facut fie de APIA, asociatia producatorilor si importatorilor, fie, pe cont propriu, de producatori autohtoni ca Dacia a fost energie risipita in vant, iar intalnirile periodice dintre guvern si oamenii de afaceri din industrie se incheie in coada de peste. Bucurosi sunt doar dealerii de masini de ocazie, ale caror afaceri au crescut de 8-10 ori fata de anii de dinaintea integrarii si romanii, care continua sa-si cumpere masini vechi, dar cu marci de prestigiu, cu aceiasi bani pe care i-ar fi dat pe un televizor mai acatarii. Iar ultimul raport anual Pricewaterhouse Coopers, „Global Automotive Financial Review“, spune ca Romania e o a doua Polonie. 

    SCENARIUL 2:
    MISIUNE INDEPLINITA.     Dupa integrarea in Uniunea Europeana, vanzarile de automobile noi nu mai au cresteri ca si cele din anul-record 2005, dar nimeni nu se plange. Producatorii si importatorii sunt multumiti ca, pe ultima suta de metri, guvernul a impus restrictii pentru automobilele second-hand, cum au facut si Cehia si Ungaria inainte de intrarea in Uniunea Europeana. Dealerii de masini de ocazie continua sa-si imagineze cifrele pe care le-ar fi raportat daca autoritatile n-ar fi restrictionat importurile, iar masinile second-hand pe care romanii si le cumpara sunt mai scumpe decat cele ale polonezilor. Europa e si ea multumita: Comisia Europeana n-a fost nevoita sa lanseze si pentru Romania acelasi avertisment pe care l-a lansat in 2005 Cehiei, pe care a criticat-o ca ingradeste libera circulatie a marfurilor in zona euro.

    PricewaterhouseCoopers consemneaza, in primul an dupa integrare, cresteri modeste, dar rezonabile la vanzarile de masini noi si cresteri promitatoare la cele vechi.   Daca nu se intampla vreo catastrofa care sa blocheze intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, veti citi in 2007 – sau poate in 2008 – analize care vor detalia, cu statistici, argumente si declaratii oficiale, unul dintre cele doua scenarii de mai sus. Pentru ca un al treilea scenariu nu exista, iar decizia pentru unul dintre cele doua modele va fi luata in lunile care urmeaza. In joc e o piata estimata, in 2005 – dupa o crestere incredibila, care i-a facut pe producatori si importatori sa-si revizuiasca de mai multe ori in sus previziunile de vanzari – la 2,5 miliarde de dolari. Indiferent de scenariu, piata va creste – fie si cu cateva procente anual – dar daca Romania va deveni o a doua Polonie, raportul dintre contributia masinilor noi, respectiv a celor de ocazie la totalul vanzarilor se va schimba dramatic.

    Cine va pierde, cine va castiga si cine va arbitra? Deocamdata e stiut doar arbitrul: autoritatile romane. Desi incordarea e in continua crestere in industria auto, guvernul pare sa trateze chestiunea ca pe o problema a carei rezolvare poate fi amanata. Integrarea in 2007 depinde de coruptie ori concurenta, nu de viitorul afacerilor auto. In momentul in care romanii vor deveni cetateni europeni – ca se va intampla in 2007 sau in 2008, putin conteaza – teoretic orice masina care ruleaza acum pe soselele Uniunii Europene va putea trece granita fara taxe vamale, avand drept proprietar un roman. „Daca piata se va liberaliza total si vor putea fi inmatriculate si masini vechi de 10-15 ani, oricine isi va putea cumpara o masina“, explica un fost negustor de automobile rulate care acum aduce din Germania masini doar pentru cunostinte. „Un Opel Vectra de 12-14 ani care se vinde acum in Romania cu 3-4.000 de euro va putea fi cumparat dintr-un targ de masini german cu 500 de euro. Adaugand cheltuieli de deplasare si pe cele de inscriere, Opelul ar putea ajunge la cel mult 1.000 de euro“, socoteste fostul dealer.

    Diferenta de pret vine din faptul ca este foarte probabil sa fie eliminate toate barierele de inmatriculare dupa integrare. Acum legea romana permite doar inmatricularea automobilelor care respecta cel putin normele de poluare Euro 3, adica a masinilor fabricate in principal dupa 2000. Dupa integrare, daca guvernul nu ia vreo masura protectionista, legea va trebui sa permita si inmatricularea masinilor non-euro, adica a celor cu o vechime mai mare, care acum se vand in UE la preturi aproape simbolice – putin peste 100 de euro. Vor disparea si accizele platite in vami, care se situeaza intre 4% si peste 30% din valoarea de referinta (valori standard in functie de model, an de fabricatie), nu din valoarea de piata. Adaugand si disparitia TVA (care va fi perceputa o singura data, la prima achizitie), se ajunge, dupa integrare, la o reducere de 30-50% din valoarea de referinta pe care o masina second-hand o are acum.

    Pe scurt, un roman care vrea sa-si cumpere o masina din vestul Europei trebuie sa adauge la pretul pe care-l da pe automobil doar cheltuielile de deplasare si taxele de inscriere. Unii isi vor cumpara masinile singuri, dar cei mai multi si le vor cumpara din Romania, de la companii specializate in importul second-hand (AAA Auto), divizii de masini la mana a doua ale importatorilor oficiali (Weltauto, Star Forum) si, nu in cele din urma, de la dealeri independenti, adica persoane fizice care si-au facut o meserie din comertul cu masini. Un reprezentant al industriei auto care a dorit sa-si pastreze anonimatul crede ca in Romania doar 10% din comertul cu masini rulate in Occident este organizat, restul fiind reprezentat de „piata salbatica“, in care intra importatorii independenti care fie aduc masini la comanda, fie isi fac afacerile in targuri de masini, cum este cunoscuta piata bucuresteana Vitan Barzesti.

    O astfel de perspectiva e infricosatoare pentru producatori si importatori, care se gandesc la exemplul extrem al Poloniei, unde vanzarile de masini noi au scazut cu o treime in 2005 fata de 2003, anul de dinaintea integrarii, in vreme ce vanzarile de automobile second-hand au crescut de opt ori in 2004 fata de cel precedent. De altfel, 2005 a fost cel mai prost an pentru vanzarile de masini noi din Polonia dupa 1993, dupa cum scrie Warsaw Business Journal, iar reprezentantii industriei nu se asteapta la vreo minune. E de asteptat ca Dacia-Renault, principalul producator intern de la noi, sa fie cel mai afectat de integrare de scenariul polonez. Poate fi evitata prabusirea vanzarilor dupa integrare?

    Raspunsul depinde de autoritati. Producatorii si importatorii cred ca o taxare progresiva, in functie de vechimea masinii – si, implicit, de gradul de poluare pe care aceasta il produce – ar fi o solutie buna. O alta propunere, agreata de Registrul Auto Roman (RAR), e impozitarea progresiva: RAR a propus chiar un proiect in care se prevad eliminarea barierelor de poluare euro, ca in Polonia, si impozite mai mari pentru masinile mai vechi. Deocamdata, guvernul nu pare sa aiba vreun plan. Departamentul de comunicare al premierului Calin Popescu-Tariceanu nu s-a pronuntat in chestiunea asteptatei invazii de automobile second-hand, directionand BUSINESS Magazin catre Ministerului Administratiei si Internelor (MAI), in ograda caruia se afla inmatricularea automobilelor. Ce spune MAI? Ca nu lucreaza la nici un act normativ prin care sa introduca noi reglementari privind inmatricularea, dar ca, in privinta integrarii, se face totusi ceva: se lucreaza la „alinierea documentelor de inmatriculare si a permiselor la standardele UE“. 

    Ce fac importatorii si producatorii pentru a evita o invazie second-hand „à la polonaise“, dupa cum o numeste Jean Michel Sicre, director comercial la Dacia? Lobby – fara vreun rezultat, deocamdata. „Am mai multe motive care ma fac sa cred ca Romania ar putea repeta experienta Poloniei: invechirea parcului de automobile, puterea de cumparare scazuta a romanilor si gradul de motorizare redus“, spune Sicre, care a venit in echipa de management a Dacia in urma cu zece luni. Un alt reprezentant al industriei se declara reticent, spunand ca e probabil ca guvernul sa nu puna restrictii importurilor second-hand si dintr-o pornire populista, asa incat romanii sa-si poata cumpara dupa integrare masini uzate, dar ieftine, ca in Polonia. Cat de ieftine? Greu de spus, dar merita mentionat ca in Polonia pretul unei masini mai vechi de 10 ani ajunsese imediat dupa aderare la circa 120 de euro. 

    Brent Valmar, directorul Porsche Romania – importator al marcilor Volkswagen, Seat, Skoda, Audi si Porsche – spune ca astfel de preturi au masinile cumparate pentru piese de schimb. „Importul masiv de masini second-hand nu a compensat nevoia de mobilitate, pentru ca motivul importarii masinilor in numar foarte mare a fost exclusiv acela al dezmembrarii lor si al utilizarii de piese de schimb“, spune el, adaugand ca o astfel de tendinta va favoriza dezvoltarea unitatilor de service neacreditate. 

    Ironia face ca Romania sa aiba singurul premier, dintre tarile care au aderat la UE, aflat in pozitia delicata de a fi, intr-un fel, si arbitru si jucator. Arbitru pentru ca e conducator al guvernului dintr-o tara in faza de preaderare, putand lua decizii cruciale pentru piata auto, si jucator pentru ca are un trecut strans legat de o industrie al carui viitor depinde de deciziile sale politice: Tariceanu inca mai are actiuni la importatorul Citroen, Automotive Trading Services.

    Dar in vreme ce producatorii si importatorii de masini noi se roaga ca Romania sa nu devina o a doua Polonie, importatorii de masini de ocazie se roaga sa nu devina cumva o noua Cehie. Autoritatile din Cehia au interzis, dupa momentul aderarii, importurile de masini mai vechi de opt ani. Tara n-a fost inundata de masini uzate, dar masura a nemultumit Bruxellesul – in martie anul trecut, Comisia Europeana se declara ingrijorata ca legislatia ceha mentinea bariere care blocau libera circulatie a masinilor la mana a doua pe piata interna europeana si cerea Pragai sa elimine barierele de import. „Comisia Europeana este hotarata sa impiedice Cehia sa puna restrictii asupra importurilor“, spunea Gunther Verheugen, comisarul european pentru industrie. Cat despre apetitul romanilor pentru masini la mana a doua, parerile sunt impartite.

    Directorul comercial al Dacia crede ca puterea de cumparare scazuta este un motiv esential, care-i va impinge pe romani spre parcurile de masini vechi ale Occidentului. Dar Brent Valmar de la Porsche Romania e de alta parere. „Clientul roman este informat si studiile au aratat ca se orienteaza catre un produs nou“, spune el. O preferinta a romanilor pentru masinile de buna calitate – chiar daca nu neaparat noi – intuieste si Valentin Radu, directorul general al Autorom, importatorul al Mercedes, Chrysler, Jeep. Cum Guvernul nu da nici un semn ca s-ar gandi ce-i de facut cu importurile de masini second-hand, primul dintre cele doua scenarii descrise la inceputul articolului pare cel mai plauzibil. E clar cine va pierde – producatorii si importatorii de masini noi. Managerii Dacia sunt cei care fac cel mai insistent lobby, pentru ca Automobilele Dacia va fi compania cea mai expusa avalansei second-hand din motive de pret: masinile uzate de buna calitate – de exemplu un Volkswagen Golf fabricat in urma cu patru ani – vor avea un pret comparabil cu cel al Loganului nou.

    Jean Michel Sicre de la Dacia crede ca daca Romania ar intra in UE fara sa restrictioneze importurile de masini vechi vanzarile sale ar putea scadea cu 30-50%, dupa un 2006 stagnant, cu vanzari previzionate de 110.000 de unitati, la fel ca in 2005. Nici importatorii nu se vor simti prea bine. Nicolas Ianculescu, director general al Renault-Nissan Romania si vicepresedinte APIA, crede si el ca „in 2007 piata auto va regresa din cauza intrarii vehiculelor de ocazie“. Ianculescu, de altfel, e gata sa se puna la dispozitia autoritatilor intr-un grup de lucru pe tema importurilor second-hand si spune ca „APIA are propuneri concrete, cum ar fi taxele diferentiate in functie de cilindri si gradul de poluare“.

    Pe langa producatori si importatorii de masini noi vor pierde, fara indoiala, si dealerii, care au investit fiecare cateva milioane de euro pentru show-room-uri si centre de service. „Foarte multi dealeri vor inchide“, spune Nicolae Sorescu, directorul general al retelei de dealeri Radacini, care vinde si asigura service pentru masinile Automobile Daewoo. „Multi dealeri au facut investitii mari si, daca scad vanzarile ca in Polonia, s-a terminat“, crede el. Dorinta lui Sorescu ar fi ca guvernul „sa aiba suficienta maturitate sa ingradeasca second-hand-ul, ca sa nu ajungem groapa de gunoi“.

    Asadar, perdantii sunt cunoscuti: producatorii de automobile, importatorii de autoturisme noi si dealerii. Dar cine castiga? In primul rand cei care importa autoturisme de ocazie. Alte companii care spera ca guvernul nu va impune nici o restrictie de import sunt cele care se ocupa de reciclarea masinilor scoase din circulatie, iar surse de pe piata auto spun ca deja exista planuri de investitii de mai multe zeci de milioane de euro in unitati de reciclare a automobilelor casate. Dar cele mai prospere tot afacerile comerciantilor vor fi. Oricum vanzarile de masini second-hand au o crestere mai buna decat cea a autoturismelor noi: pentru 2005 se estimeaza o triplare a vanzarilor de automobile rulate, fata de o crestere de 48% a pietei de masini noi. E de asteptat ca piata second-hand sa creasca spectaculos si anul acesta si decalajul sa se adanceasca: pentru masinile noi previziunile vorbesc de o crestere moderata (5-10%) sau chiar de stagnare.

    Unul dintre cei mai mari dealeri second-hand organizati, AAA Auto – care se prezinta drept cea mai mare companie specializata din Europa Centrala -, si-a deschis deja, inca din toamna trecuta, reprezentanta in Romania. Insa reprezentantii locali ai AAA Auto nu au dorit sa comenteze pe tema viitorului importurilor second-hand dupa integrare.  Dar nu companii precum AAA Auto controleaza piata second-hand, ci comerciantii independenti – multi dintre ei facand afaceri la limita legii, neplatind taxe si neacordand garantii cumparatorului. Ca sa nu mai vorbim de celebrii samsari – deloc putini – care trucheaza kilometraje si vand masini trecute prin accidente, carora le fac reparatii superficiale.

    Un alt castigator al „scenariului polonez“ e industria leasingului. Bogdan Apahidean, directorul general al Porsche Leasing, crede ca si in acest an, deci inainte de integrare, finantarile in leasing pentru masinile second-hand vor creste mai accelerat (plus 20% fata de 2005) decat cele pentru masini noi (plus 10-15%). Apahidean, care este totodata si presedintele Asociatei Societatilor de Leasing din Romania, spune ca importurile de masini second-hand de valoare foarte mica (sub 1.000 de euro) nu sunt interesante pentru leasing. Insa importul masiv de masini second-hand cu o valoare mai mare poate reprezenta o oportunitate. „In cazul in care nu se vor lua masuri de stopare a importurilor de masini de ocazie, firmele de leasing se vor orienta probabil catre finantarea autovehiculelor second-hand mai degraba decat spre alte segmente de piata“, comenteaza Apahidean.

    Beneficiari ai cresterii ofertei de masini rulate, la preturi mai mici, se pot considera si clientii. „Exista o asteptare in randul potentialilor cumparatori. Asteapta momentul integrarii pentru a-si cumpara masini mai ieftine“, explica un fost dealer. Discutia privind avantajele clientilor finali contine insa nuante. Cu adevarat castigati vor fi cei care se orienteaza catre masini cu o vechime rezonabila (trei ani), pentru ca astfel nu vor risca sa investeasca in vechituri al caror service s-ar putea dovedi mai scump decat pretul de achizitie. Valentin Radu de la Autorom este de parere ca romanilor le place „show-off“-ul, masina e o chestiune de statut si de mandrie, ceea ce inseamna ca multi vor cauta in continuare sa-si cumpere masini noi. „Cred ca pericolul second-hand este valabil pentru masinile noi cu preturi de 8.000-15.000 de euro. In aceasta zona de pret cred ca se vor realiza volumele cele mai mari“, spune el. In general, pe piata romaneasca, modelele noi cu cea mai mare cautare sunt Volkswagen Golf si Passat, Opel Astra, Renault Laguna, spun dealerii.

    Directorul Autorom nu crede insa ca automobilele importate de compania pe ca-re o conduce, Mercedes sau Chrysler, vor fi afectate de importurile second-hand multumita pretului si faptului ca pentru astfel de marci cumparatorii se gandesc mai putin la costuri si mai mult la statutul pe care masina il confera. Daca automobilele de lux nu vor fi afectate prea mult, crede Valentin Radu, exista totusi o amenintare pe zona de vehicule comerciale usoare, cumparate cu scop utilitar. „Aici nu prea mai conteaza marca“, spune Radu.

    Dar dincolo de incordarea mocnita care domina industria auto, un observator din afara ar spune ca importurile second-hand nu sunt cel mai mare rau posibil dupa integrare, daca domeniul ar fi reglementat – cel putin asa cred si directorul de la Renault-Nissan, Nicolas Ianculescu, si cel de la Porsche Romania, Brent Valmar. Mai ales ca ambele companii au divizii de masini rulate, adica ceea ce pot pierde din vanzarile de masini noi ar putea recupera din cele de automobile second-hand. „Piata second hand nu este periculoasa, ci este complementara pietei de masini noi. Prin Weltauto, vrem dinamizarea cu masini second-hand, dar prin preluarea lor din piata interna“, spune Valmar. „Masinile noi genereaza volume de masini vechi care, o data reciclate, sustin la randul lor, ciclic, piata de masini noi.“

    Ianculescu mai crede ca business-ul cu vehicule de ocazie e la fel de important ca si cel de masini noi. „Pentru un dealer occidental, este la fel de important sa vanda si autovehicule noi, dar si de ocazie“, spune el.

    Dar in ciuda unor astfel de rationamente si a argumentelor, experienta Poloniei e o sperietoare pentru producatori si importatori. De pierdut ar avea si cumparatorii care se vor bucura la o masina de cateva sute de euro si vor constata ca un parbriz spart ori o portiera botita ii pot costa cat toata masina.

    Teoretic, nimic nu e insa batut in cuie. Viitorul pietei auto post-integrare depinde de deciziile care se vor lua anul acesta. Mingea e in curtea guvernului, iar producatorii, importatorii de masini noi, cei de automobile de ocazie, dealerii autorizati, centrele de service auto, romanii care vor sa-si schimbe masina, furnizorii de piese de schimb, administratorii de targuri de masini vechi si autoritatile de la Bruxelles asteapta sa vada unde va cadea. Unii vor castiga, ceilalti vor pierde.

  • UN COLAC DE SALVARE

    Romanii au prins gustul masinilor noi, iar asta s-a vazut in statisticile producatorilor si importatorilor, care au consemnat cresteri in fiecare an de dupa 2000. Mai concret, numarul de masini noi vandute a crescut de 2,5 ori in 2005 fata de anul 2000. Ca valoare, piata se situeaza undeva, intre 2,5 miliarde si 3 miliarde de euro, multumita si dealership-urilor auto deschise in ultimii ani sub umbrela cate unuia dintre principalii importatori.

    Si oameni de afaceri care au facut milioane de euro in alte industrii au vazut in comertul cu automobile o oportunitate, un loc in care isi pot plasa banii. Din cauza investitiei initiale mari (care poate ajunge la 3-4 milioane de euro), piata a dat bilet de intrare doar investitorilor cu afaceri solide sau surplus de cash. Un exemplu e Dan Ostahie, proprietarul Altex, care si-a deschis la Piatra Neamt – orasul sau natal – un dealership (Auto Moldova), in care vinde si face service pentru marcile Dacia, Renault si Nissan. Daca e sa plecam urechea la ce spun reprezentantii industriei auto, minunea din 2005 – cand s-a inregistrat o crestere de 48% fata de 2004 – s-a incheiat in noaptea Anului Nou.

    Unii se asteapta pentru 2006 la stagnare, dar sunt pregatiti chiar pentru o usoara scadere a pietei in ansamblu. Cert e ca nimeni nu mai vorbeste de cresteri spectaculoase – chiar si cei mai optimisti spera doar la cateva procente in plus fata de 2005. „Toti parametrii economici ne indreptatesc sa socotim si anul 2006 cu o crestere moderata a volumelor de 5 pana la 10%“, afirma Brent Valmar, director general al Porsche Romania, unul din liderii pietei auto si presedinte al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA). Tot in termeni de 5-10% vorbeste si Jean Michel Sicre, director comercial al Dacia – dar spre deosebire de Valmar, Sicre se asteapta la o scadere. „Batalia se va da in 2006 in planul general al serviciilor“, mai spune Valmar, atragand astfel atentia asupra unei tendinte despre care s-a discutat si in anii trecuti: serviciile  vor face diferenta intre dealeri, nu numai din perspectiva clientului, dar si in termeni de succes financiar sau faliment.

    Pana acum, ponderea cea mai mare in veniturile afacerilor cu masini au avut-o vanzarile, din cauza tarifelor mici de manopera la service, domeniu cu dotari tehnice relativ modeste si mecanici slabi, in ansamblu. Dar Valmar crede ca lucrurile se vor schimba, calitatea serviciilor va creste si o data cu ea si tarifele, care vor deveni barca de salvare a producatorilor si importatorilor. „Tendinta valabila in toata Europa de multi ani va transfera punctul de greutate al veniturilor din vanzari in zona de servicii post-vanzare. Consecinta este ca o stagnare a pietei sau chiar o scadere ipotetica vor fi compensate prin activitati de service si intretinere“, prevede reprezentantul in Romania al marcilor Audi, Volkswagen, Skoda, Seat, Porsche.

    Scaderea drastica a ritmurilor de crestere va inaspri concurenta si e de asteptat o avalansa de oferte promotionale, deci investitii in publicitate – care vor insemna, inevitabil, marje mai mici de profit, si asa mici (circa 5% pentru activitatea de vanzare). Dar cum se explica, totusi, cresterea de aproape 48% de anul trecut, in conditiile in care prognozele vorbeau de circa 20%. Directorul comercial al Dacia vede mai multe cauze: intarirea monedei nationale fata de euro si dolar, reforma fiscala (introducerea cotei unice, care a insemnat, cel putin teoretic, un surplus de bani pentru potentialii cumparatori), accesul mai facil la credite, actiunea REMAT de innoire a parcului auto existent.

    Continuarea acestui program, derulat prin Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, poate reprezenta o sursa de crestere pe care nici unul dintre managerii intervievati nu a luat-o in calcul. In acelasi timp, piata second-hand – desi reprezinta acum doar o cincime din cea a masinilor noi in termeni valorici – a inregistrat o triplare in 2005 fata de 2004. Explicatia: comertul cu automobile de ocazie e inca intr-o faza salbatica, doar o mica parte din aceasta piata fiind organizata dupa reguli de business. „Piata romaneasca de vehicule de ocazie se afla intr-o faza embrionara, regulile nefiind inca bine stabilite“, spune Nicolas Ianculescu, directorul importatorului Renault Nissan. 

    „Evaluarea autovehiculelor se face cu metode empirice, dupa diverse cote, exprimate in diferite publicatii. Cred ca in urmatorii doi ani vor exista baze precise de cotare.“ De ce nu se inghesuie prea multe companii in comertul second-hand? Valentin Radu, directorul general Autorom, sustine ca business-ul cu masini second-hand este chiar mai putin profitabil decat cel cu masini noi. „Comertul cu masini de ocazie este «capital intensive». Necesita sume mari pentru achizitii. Banii sunt blocati in stocuri, iar viteza de rotire a acestora este mica“, spune Radu. Au aparut totusi intreprinzatori care cumpara masini la mana a doua si finanteaza vanzarea acestora in rate, asemeni companiilor de leasing. 

    Dincolo de impactul pe care ar putea sa il aiba importurile second-hand dupa aderare, reprezentantii pietei auto nu se mai asteapta la minuni si cresteri anuale de 35-50% pe an.  O reorientare e deci necesara. Pana acum au batut clientii la usa dealerilor de masini. De acum inainte, dealerii vor fi cei care se vor bate pentru clienti. Diferenta va fi facuta, in multe cazuri, de serviciile pe care dealerii le vor oferi. Cine nu intelege asta pierde esentialul.

  • GAZONUL CU MILIONARI

    Sunt celebri si bogati. Au foarte multi bani lichizi – cat nu reusesc sa stranga majoritatea oamenilor de afaceri intr-o viata intreaga. Teoretic, pot incepe orice business. Practic, cu rare exceptii, investesc in imobiliare si turism. Sunt sportivii care au facut zeci de milioane de dolari din fotbal: jucatori – Gheorghe Hagi, Gica Popescu, Ilie Dumitrescu, Adrian Ilie – sau antrenori ca Mircea Lucescu sau Mircea Rednic.

    Fiecare dintre marii fotbalisti sau antrenori romani care au evoluat la echipe de top din strainatate au acumulat, pe langa faima, averi considerabile. Dupa ce au semnat, ani la rand, contracte de ordinul sutelor de mii si milioanelor de dolari, sfarsitul carierei i-a gasit pe unii dintre ei cu cel putin zece milioane de dolari in cont. Pe parcursul acumularilor, au realizat ca se afla in fata unei probleme: cum ne investim banii pentru a le mentine si creste valoarea? 

    Fostul international roman Gica Popescu (38 de ani), poreclit de colegi si de fani „Baciul“, marturiseste ca problema investitiilor a aparut imediat dupa 1990, cand au venit si primele contracte cu echipele straine. „M-am straduit, insa mi-am investit banii si bine, si prost. Cu timpul, am inteles ca e nevoie sa invat“, explica Popescu.  

    Totusi, cei mai multi dintre fotbalisti s-au bazat pe fler cand a venit vorba de investitii. In loc sa apeleze la consultanti profesionisti, au mers pe mana rudelor sau a oamenilor de incredere. Adrian Ilie a investit intr-un hotel la Poiana Brasov care este administrat de socrul sau. Majoritatea angajatilor hotelui Iaki de la Mamaia, detinut de Gheorghe Hagi, sunt rude cu fostul jucator, iar Ilie Dumitrescu isi conduce afacerile impreuna cu sotia sa, Letitia. De asemenea, este de notorietate ca managerul sportiv Giovanni Becali este un sfatuitor apropiat al fotbalistilor pe care i-a impresariat: Gica Popescu, Dan Petrescu, Gica Hagi. „Giovanni intotdeauna a sfatuit fotbalistii sa tina de bani“, isi aminteste Popescu. 

    Lipsa de incredere in oameni din afara cercului de apropiati are si explicatii. Sunt situatii cand sportivii au dat credit unor parteneri care, nesupravegheati indeaproape, au pus pe butuci afacerile care le erau lasate pe mana. Este cazul antrenorului Mircea Lucescu care, desi s-a orientat catre afaceri teoretic bune, a avut surpriza neplacuta sa-si vada firmele falimentate. Sunt deja de notorietate insuccesele lui Lucescu la fabrica de pantofi din Iasi, la compania de asigurari Croma sau la intreprinderea Romradiatoare de la Brasov. Ce e de facut daca ai multi bani, insa nu te pricepi sa faci afaceri, iar „prietenii“ sunt gata sa confirme teoria ca „omul se cunoaste la bani“? In Occident exista consultanti specializati care se ocupa exact de aceasta categorie de oameni bogati, insa fara cunostinte de management: mari fotbalisti, vedete de televiziune sau cinema, avocati, medici. In baza unui contract de consultanta, banii sunt investiti si administrati in mod profesionist, iar consultantii dau un raport regulat clientului sau clientilor lor. Sunt situatii cand o asemenea firma de consultanta pune la un loc banii mai multor indivizi si creeaza un mic fond de investitii de tipul private equity. Banii sunt plasati in proiecte mai mari, cu randamente superioare.

    Si in Romania exista know-how pentru un asemenea tip de consultanta, insa realitatea este ca sportivii nu apeleaza la astfel de servicii. Lipsa de incredere si, uneori, de deschidere sunt principalele motive. „Am mers in afaceri cu familia. Ne-am dezvoltat incet. Nu ne-am aruncat cu capul inainte“, isi defineste Adrian Ilie filozofia de investitii. In varsta de 31 de ani, fotbalistul supranumit „Cobra“ a jucat pana in aceasta vara la FC Zürich, insa nu mai este dispus sa semneze un contract in orice conditii. Pana acum a castigat din fotbal aproximativ 10 milioane de dolari.

    Horia Galateanu, consultant la Roland Berger Strategy Consultants, subliniaza prapastia dintre fotbalisti si profesionistii in investitii: „In Romania s-a format o clasa de oameni care castiga foarte multi bani fara sa aiba cunostinte de management sau cultura investitionala. Din pacate, oamenii din aceasta categorie nu apeleaza la serviciile unor profesionisti si investesc dupa ureche sau dupa sfaturile rudelor“. Consultantul de la Roland Berger mai spune ca, folosind expertiza unor profesionisti, banii fotbalistilor ar putea aduce randamente mai bune. In plus, acestia ar beneficia de castiguri viitoare solide, prin diversificarea investitiilor.

    E adevarat ca sportivii cu multi bani nu dau navala in birourile specialistilor in investitii, dar ceva consultanta tot folosesc. Intervievati de BUSINESS Magazin, Gica Popescu sau Ilie Dumitrescu au confirmat existenta unui „prieten“ care ii povatuieste in materie de plasamente. Prietenul fotbalistilor – Paul Prodan, director in cadrul ING Bank – a refuzat sa comenteze pe aceasta tema. Fotbalistii consiliati de Prodan au conturile la ING si sunt considerati clienti de lux, statut care ii revine oricarei persoane care are un depozit de cel putin 100.000 de euro. Clientii de lux ai unei banci beneficiaza de servicii de private banking. „Asa pot sa-si negocieze individual cursul de schimb sau dobanda“, spune Calin Pop, corporate affairs manager in cadrul ING.

    „Am investit bazandu-ma pe fler“, declara fostul international roman Ilie Dumitrescu (36 de ani) care, dupa incheierea activitatii fotbalistice, a devenit  antrenor la echipa greceasca Akratitos Atena. Dumitrescu explica foarte clar de ce fotbalistii prefera sa investeasca in imobiliare si turism: „Mai ales imobiliarele sunt investitii care nu necesita prezenta mea in Romania si care se pot administra fara prea multa bataie de cap“. In cazul lui Ilie Dumitrescu, toate investitiile pe care le-a facut pana acum au fost in domeniul imobiliar: a cumparat galeria de arta „Hanul cu Tei“ nu doar pentru ca fostul fotbalist este pasionat de arta, ci mai ales, datorita pozitiei cladirii, in centrul istoric al Capitalei.

    Dumitrescu a cumparat anul trecut etajul I al cladirii si 350 mp din curtea interioara. „De cand am cumparat, pretul pe metrul patrat a crescut cu 60%. Pretul platit de mine a fost de 1.000 de euro/mp“, mai spune fostul international, care estimeaza valoarea acestei investitii la peste trei milioane de euro. Dumitrescu a mai cumparat o casa pe strada Paris, in care, de altfel, locuieste. Pe langa faptul ca valoarea unei case intr-o asemenea zona (resursa limitata!) nu poate decat sa creasca, Dumitrescu pune pret pe casa din strada Paris pentru prestigiu: cum spune el, „locuinta te reprezinta“. 

    Deocamdata, activitatea „Hanului cu Tei“ nu este o afacere foarte banoasa, actualul proprietar afirmand ca este bucuros daca le poate plati celor 40 de angajati ai sai (mosteniti de la stat) salariile. Una peste alta, interzicerea traficului rutier in centrul vechi a redus cu 50% vanzarile de obiecte de arta, se plange Dumitrescu. „Galeria de arta nu este o afacere. Targetul meu este sa mentin valoarea brandului «Hanul cu Tei».“ Aplecarea spre arta nu este atributul exclusiv al lui Ilie Dumitrescu. Dupa meciuri si antrenamente istovitoare, Adrian Ilie se deconecteaza in timpul liber cantand la orga. Totusi, pentru el, arta a ramas doar la capitolul „loisir“, nereprezentand o preocupare investitionala. Principalele active ale lui Ilie sunt hotelul de patru stele Ruia din Poiana Brasov si complexul de vile din aceeasi statiune turistica.

    „Cobra“ a investit circa cinci milioane de dolari la Poiana Brasov, adica jumatate din toti banii pe care i-a castigat din fotbal de-a lungul carierei. A ales aceasta statiune datorita sfaturilor socrului sau, care a lucrat in turism la Poiana Brasov inainte de Revolutie. „Din 1997 am inceput sa investim in cabana Ruia, pe care am transformat-o ulterior in hotel de patru stele“, povesteste Ilie. In opinia sa, investitia in teren (in total doua hectare), incluzand modernizarea constructiei si dezvoltarea unui cartier de vile pentru inchiriat, si-a dublat sau chiar triplat valoarea de-a lungul anilor. „Daca vorbim doar de teren, pretul unui metru patrat a explodat de la 40 de dolari la 150 de euro.“

    Adrian Ilie a mers in afaceri alaturi de Iulian Filipescu, cei doi fiind colegi de echipa la FC Zürich. Doua din cele 13 vile din minicartierul de la Poiana Brasov ii apartin lui Filipescu. Aceeasi asociere a functionat si in zona rezidentiala Pipera din apropierea Bucurestiului, unde cei doi au construit impreuna vile de inchiriat pe o suprafata de 3.000 mp. Adrian Ilie mai are o vila in zona Herastrau si o casa in Craiova, orasul sau de bastina. Tot in Craiova, Ilie a avut la inceputul anilor ‘90 discoteca Aristocrat, afacere de mare succes la care a renuntat din cauza unor neintelegeri cu proprietarii cladirii. Poate, Aristocrat este singurul business care are ceva in comun cu pasiunea lui Ilie pentru muzica. 

    Pana la urma, fotbalul – sportul din care s-au castigat mult mai multi bani decat au putut acumula oameni de afaceri „de meserie“ – mai reprezinta ceva pentru fostii jucatori sau pentru cei aflati la final de cariera? „Pentru mine, fotbalul a fost si va ramane cea mai buna afacere“, afirma Ilie Dumitrescu. Asa se explica dorinta fostului fotbalist de a antrena in continuare. In aceeasi situatie se afla si Gheorghe Hagi, supranumit „Regele“, care recent a fost in carti pentru postul de antrenor la Steaua Bucuresti. 

    Gica Popescu a continuat sa faca bani din fotbal si dupa ce a dezbracat tricoul de fotbalist. Popescu este asociat cu Giovanni si Victor Becali in compania de management sportiv Becali & Popescu. Business-ul de promovare si vanzare a fotbalistilor nu este insa nici constant, nici previzibil. „In 2003, anul in care am devenit actionar la Becali & Popescu, s-au facut 20 de transferuri, insa ulterior nu ne-a mai mers la fel de bine“, povesteste fostul fotbalist, actualmente investitor. „Managementul sportiv reprezinta o tranzitie catre altceva. Deocamdata, imi face placere, pentru ca am radacini in lumea fotbalului.“ 

    Legaturile lui Popescu cu fotbalul s-au pastrat si prin crearea scolii de fotbal de la Craiova, investitie care a totalizat 2,7 milioane de euro. La scoala lui Gica Popescu sunt inscrisi 250 de copii cu varste cuprinse intre opt si 18 ani. Investitia intr-o asemenea afacere este, in mod cert, una pe termen mediu si lung: este suficient ca trei-patru tineri fotbalisti sa fie transferati la echipe mari de peste hotare, pentru sume cuprinse intre 500.000 si un milion de euro, pentru ca banii plasati in scoala de fotbal sa fie recuperati. Cu ideea de a deschide o scoala pentru tineri fotbalisti cocheteaza si Adrian Ilie. Acum studiaza mai multe posibile amplasamente pentru scoala, in Ardeal (inclusiv din Brasov, zona in care detine doua hectare de teren). „Vreau sa fac o echipa pentru liga a doua, de aceea sunt interesat de o baza sportiva omologata“, explica Adrian Ilie. Fotbalistul oltean are si propria companie de impresariat. Unul din jucatorii manageriati de Adrian Ilie este chiar fratele sau, Sabin – in prezent fotbalist la o echipa din China. „O scoala de fotbal are sens alaturi de o companie de management sportiv“, afirma Ilie Dumitrescu, care nu crede ca va investi in acest domeniu, desi el insusi a deschis la sfarsitul anilor ‘90 o companie de impresariat, Sport & Business World. 

    Prietenia de pe terenul de fotbal s-a pastrat si in afaceri. Nu este un secret ca Gheorghe Hagi, Dan Petrescu si Gica Popescu sunt parteneri de afaceri. „Eu impreuna cu Gheorghe Hagi, Dan Petrescu si Victor Becali dezvoltam un proiect imobiliar la Bucuresti, pe Soseaua Nordului“, afirma Gica Popescu. De fapt, afacerile lui Popescu cu Hagi pot fi considerate afaceri in familie, cei doi fosti jucatori fiind cumnati. In plus, contactat de BUSINESS Magazin, Dan Petrescu a spus ca merge in afaceri pe mana lui Gica Popescu – un adevarat mentor pentru cel poreclit „Bursucul“. „Gica este seful. Asa a fost dintotdeauna“, a declarat Dan Petrescu.

    Imobiliarele reprezinta specialitatea lui Gica Popescu. De altfel, lui ii place sa compare structura sportiva solida a generatiei sale cu structura unui bloc construit inainte de 1990. „In anii premergatori Revolutiei ne-am format ca sportivi si, ulterior, avand ocazia sa jucam la echipe de club din strainatate, ne-am slefuit. Ne-am schimbat mentalitatea“, conchide Popescu. „Generatia noastra a schimbat eticheta fotbalistului roman.“  Popescu a facut o pasiune pentru Spania, dupa perioada in care a jucat pentru FC Barcelona. Cu aceasta echipa, el a castigat in sezonul 1996-1997 Cupa Spaniei si Cupa Cupelor. Dupa ce a incetat sa mai fie fotbalist activ, a devenit un investitor imobiliar pe piata spaniola.

    Daca Adrian Ilie se lauda ca nu a vandut si nu va vinde nici una din achizitiile sale de real estate, modelul lui Gica Popescu este inspirat de piata de capital: cumpara si vinde cu un anumit castig. Impreuna cu alti investitori imobiliari, cumpara cladiri de apartamente in faza de proiect, dupa care vinde apartamentele separat. „Impreuna cu partenerii mei, luam cate 50 de apartamente o data si le vindem unul cate unul. Acest gen de investitie ne aduce un randament de circa 30-40% intr-un an si jumatate“, povesteste Popescu, omul care a investit, in special, la Ibiza si Madrid. „Am cumparat constructii mai ales pe malul Marii Mediterane.“ Investitiile imobiliare ale fostului capitan al nationalei au avut si randamente de 400% pe o perioada de cinci ani (tot in Spania), iar valoarea unei case cumparate in Dubai a crescut de 20 de ori: de la 90.000 de dolari la doua milioane, in doar cativa ani. Popescu spune ca in acest caz a avut inspiratie, dar si mult noroc.

    Desi nu este absolvent de MBA, actualul om de afaceri aplica un principiu „de aur“: nu investeste doar banii proprii, ci se dezvolta si cu fonduri atrase. „Banii tai sunt cei mai scumpi“, spune Popescu, ale carui investitii in real estate se ridica la 10 milioane de dolari. Cat despre studii de specialitate, este interesat sa urmeze cursurile unui MBA romanesc, daca ar avea mai mult timp liber la dispozitie.

    Imobiliare si iar imobiliare. Horia Galateanu de la Roland Berger pune investitiile in cladiri si terenuri ale oamenilor de fotbal mai mult pe seama inspiratiei. „Intamplator, zona imobiliara are potential. Din intamplare, au ales o zona buna“, comenteaza Galateanu.

    Hotelaria este o alta afacere predilecta a fotbalistilor. Hotelaria privita tot ca investitie imobiliara. Adrian Ilie are hotelul de 32 de camere Ruia din Poiana Brasov, Hagi este proprietarul hotelului Iaki de la Mamaia, iar Gica Popescu a terminat un hotel la Calafat, inceput in primii ani ‘90. Ilie Dumitrescu a achizitionat cabana Belvedere, situata intre Paraul Rece si Predeal. Deocamdata, antrenorul de la Akratitos Atena doar a cumparat imobilul si terenul de 2.100 mp, insa nu s-a ocupat de aceasta investitie. El urmeaza sa construiasca pe acest teren un hotel impreuna cu un partener strain. „Oricum valoarea locului creste“, comenteaza Ilie Dumitrescu. Nici Anghel Iordanescu, fost antrenor al echipei nationale, nu s-a tinut departe de turism, fiind proprietarul a doua hoteluri din Predeal. 

    Hotelaria este o afacere buna din doua puncte de vedere: valoarea activelor imobiliare creste, iar marjele de profit sunt bune (circa 50%). Acest al doilea avantaj permite o amortizare rapida. „In cinci ani, mi-am amortizat investitia in hotelul Ruia, motiv pentru care am inceput si alte proiecte“, afirma Adrian Ilie, care a investit in terenul de la Poiana Brasov si in hotel circa trei milioane de dolari.

    Si Iaki, hotelul lui Hagi de la Mamaia, merge bine. De notat ca Hagi este cel mai discret fotbalist atunci cand vine vorba de afacerile sale. Fostul hotel Bucuresti de pe litoral a fost achizitionat de compania Hagi Sport, detinuta de fotbalistul roman la sfarsitul anilor ‘90, investitiile pentru modernizarea imobilului ridicandu-se la peste zece milioane de euro. Iaki a avut inca din primul an de functionare venituri de peste un milion de euro. Remarca: desi afacerile in turism ale fotbalistilor nu merg rau, managementul este realizat in general cu ajutorul rudelor si al apropiatilor si nici un sportiv nu s-a gandit pana acum sa-si afilieze hotelul unui lant international pentru a beneficia de stabilitate pe termen lung. Probabil ca majoritatea jucatorilor se gandesc ca numele lor este un brand suficient de puternic pentru a atrage clientii. Deocamdata au dreptate.

    Pe langa sportivii care au facut investitii extrem de conservatoare (imobiliare, turism, depozite bancare), exista si o categorie – restransa – de investitori mai curajosi. Antrenorul Mircea Rednic a cumparat o fabrica de echipament sportiv (vanduta ulterior), Gica Popescu detine 76% din actiunile producatorului de vinuri Vincon, iar Mircea Lucescu este, de departe, cel mai diversificat antreprenor-sportiv. Cel botezat „Il Luce“, actualmente antrenor la echipa ucraineana Sahtior Donetk, si-a incercat norocul in afaceri cu incaltaminte, asigurari, turism si radiatoare pentru autovehicule. 

    Practic, Lucescu a fost singurul care incercat sa faca afaceri cu adevarat. Principala sa greseala? S-a aliat cu parteneri care, profitand de absenta sa din Romania, au administrat business-urile in mod pagubos. „Eu am fost furat“, se plange Mircea Lucescu.  Cel mai recent esec al antrenorului este scoaterea la licitatie a intreprinderii brasovene Romradiatoare, unde detinea 40% din actiuni. „Compania a mers bine intre 2000 si 2005, insa ne-au ingropat datoriile istorice din perioada 1990-2000, de care eu nu stiam cand am devenit actionar in 2000“, explica Lucescu. Dupa schimbarea puterii de la finele lui 2004, Romradiatoare a fost nevoita sa-si plateasca datoriile catre Ministerul de Finante, motiv pentru care a fost scoasa la licitatie si vanduta pentru sapte milioane de euro, in conditiile in care valoarea sa este estimata de Lucescu la 15 milioane de euro. De altfel, antrenorul a contestat aceasta decizie.

    O alegere cel putin la fel de proasta a fost si investitia la firma de asigurari Croma, a carei activitate a fost suspendata de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor in primavara lui 2004, intrucat Croma ajunsese in imposibilitate de a-si mai plati obligatiile financiare fata de asigurati. Ulterior, Lucescu a vandut compania (numai de o afacere n-a fost vorba!) catre Eurom Bank. Situatie proasta si la fabrica de pantofi „Lucescu“, in care a fost asociat cu doi frati italieni. Lucescu spune ca spera sa-si recupereze de la cei doi macar banii investiti initial. 

    „Nu mai vreau sa fac nici o afacere. O sa imi tin banii la banca, oricat de mica ar fi dobanda“, explica Lucescu. El mai spune ca esecurile sale au drept cauza absenta sa din Romania. „Ceilalti sportivi care s-au intors acasa au putut sa aiba grija de afacerile lor si nu au avut probleme“, conchide Lucescu.

    „Il Luce“ recunoaste ca nu si-a ales oamenii potriviti pentru administrarea propriilor afaceri, insa considera ca este prea tarziu ca sa apeleze la consultanti de investitii. Totusi, daca ar fi devenit actionar 100% in afacerile spre care s-a orientat si si-ar fi ales echipe de manageri profesionisti, situatia sa ar fi fost acum cu totul alta.

    Un alt antrenor care a incercat altceva decat turism si imobiliare este Mircea Rednic (43 de ani). Impreuna cu cumnatul sau, fostul elev al lui Lucescu a devenit la sfarsitul anilor ‘90 actionar intr-o fabrica de echipament sportiv si imbracaminte. In urma cu an si jumatate, Rednic si cumnatul sau au primit in schimbul actiunilor un pret de nerefuzat din partea asociatilor italieni. „Eu si cumnatul meu am primit o oferta de cumparare de patru milioane de euro“, spune Rednic, care s-a ales cu doua milioane de euro din aceasta afacere. „Am decis sa vand, pentru ca oricum nu ma pricepeam la confectii.“

    Cu banii castigati a decis sa se indrepte catre domeniul preferat al fotbalistilor: real estate. Rednic a investit patru milioane de euro in terenuri si imobile pe Valea Prahovei, in Bucuresti si la Liege. Antrenorul are in Belgia doua case: una in care locuieste si cealalta pentru inchiriat. „Belgia este o tara cu resurse imobiliare limitate. Totodata, aici oricand voi gasi sa inchiriez, pentru ca aceasta tara este centrul administrativ al Uniunii Europene si al NATO.“ Dupa 26 de ani petrecuti in lumea fotbalului, ca antrenor si fotbalist, Rednic a ales, pentru moment, sa isi petreaca mai mult timp alaturi de familie. „Daca mi se va oferi ocazia sa mai antrenez, n-o sa refuz“, conchide Rednic.

    Picioarele si talentul sunt considerate, in general, principalele active ale fotbalistilor si antrenorilor. Cu toate acestea, numele este „asset-ul“ numarul unu. Sportivii de succes isi vand notorietatea, asociindu-si imaginea cu diverse branduri celebre. Gheorghe Hagi a fost imaginea Texaco, a Gillette si, acum, a producatorului german de autovehicule BMW. De asemenea, Bogdan Stelea este imaginea Hummer. Mutu a fost imaginea Pepsi si Adidas, insa, dupa suspendarea sa de anul trecut din cauza consumului de cocaina, contractele sale publicitare, in valoare de 2,5 milioane de euro, au cazut. 

    Ce castiga un brand puternic cand se asociaza cu imaginea unui fotbalist sau a unui sportiv? „De pilda, in Statele Unite, brandul induce consumatorului sentimentul ca performanta sportivului este determinata de utilizarea produsului promovat. In Romania, acest lucru fiind interzis, produsul se asociaza cu momente din viata privata a sportivului, sau ramane la «asocierea pasiva»“, explica Mihai Ghyka, director de marketing la producatorul de bere Interbrew si presedintele International Advertising Association Romania. 

    Compania in care activeaza Ghyka este sponsorul echipei nationale de fotbal de sapte ani (cu marca Bergenbier), fiind cel mai lung parteneriat sportiv din Romania. Cat castiga fotbalistii si echipele din tara din asocierea cu mari branduri? „Contractele de asociere cu sportul variaza intre 5.000 de euro si sute de mii de euro, sumele depinzand de notorietate, rezultate si audienta generate de sportiv/echipa“, mai spune Ghyka.   In definitiv, publicitatea aduce sportivilor venituri la fel de mari ca si contractele de joc.

    De exemplu, contractul record al lui Mutu din 2003 cu gruparea londoneza Chelsea, de 3,5 milioane de euro salariu pe sezon, este comparabil cu contractul de publicitate semnat cu Adidas si Pepsi. Ca sa nu mai vorbim de nivelul veniturilor obtinute de starurile fotbalului occidental: inainte de a semna cu Pepsi, despre David Beckham s-a scris ca isi va mai adauga in cont intre 30 si 50 de milioane de lire sterline.  Adrian Mutu (25 de ani) a stralucit in materie de sume de transfer si salarii anuale, insa la afaceri nu a prea excelat. Si-a construit mai degraba un renume de mare cheltuitor decat unul de investitor. Se pare ca este proprietarul clubului Melody Bar din Bucuresti si al unei fabrici de blugi care se comercializeaza la Paris. 

    Sunt fotbalistii romani care si-au pus ghetele in cui oameni de afaceri? Oameni de afaceri mai putin; mai degraba investitori cu multi bani, dar foarte precauti. Nu apeleaza la specialisti, iar cand sunt trasi in piept de parteneri, ajung sa „sufle si in iaurt“. Lectia pe care o stiu bine este sa investeasca in turism si imobiliare, iar o parte din bani si-i tin la banca. De ce nu sunt dispusi sa indrazneasca mai mult? Ne intoarcem la vorba lui Ilie Dumitrescu: „Am ales investitii care nu necesita prezenta mea in Romania si care se pot administra fara prea multa bataie de cap“.

  • PAUL PRODAN, BANCHERUL FOTBALISTILOR

    A lucrat in perioada de inceput la firma fratilor Becali, in deceniul trecut, fiind responsabil de contabilitate. Ulterior, a lucrat in dealing la BRD si a plecat la ING atunci cand banca olandeza a intrat pe piata romaneasca. In timp s-a imprietenit cu aproape toti fotbalistii de top si cu antrenorii lor, atragandu-i spre ING.

    Prezenta fotbalistilor este familiara la ING, in special la dealing, acolo unde poate fi gasit de multe ori Prodan, incercand sa speculeze fluctuatiile de curs. Prodan a urcat treptat in ierarhie, devenind director general adjunct, responsabil cu extinderea retelei. Atunci cand Romania a jucat cu Slovenia in barajul de calificare pentru Campionatul Mondial din Japonia (2002), Prodan a fost cel care a adus tricourile cu maneca lunga ale tricolorilor la Ljubljana, avand in vedere ca ei plecasera de la Bucuresti cu tricouri cu maneca scurta. Bancherul poate fi zarit la meciuri fie pe stadionul lui Dinamo, fie pe cel al Stelei, la fotolii sau la loja, in spatele fie al lui Giovanni Becali, fie al lui Cristi Borcea, fie al lui Hagi sau Gica Popescu. Si Gigi Becali e clientul lui. Un bancher n-are simpatii, interesul lui e sa administreze banii.

  • Ce fac bogatii cu banii?

    In Romania nu exista inca o masa critica nici la nivelul oamenilor bogati si nici la nivelul specialistilor in investitii. Daca vorbim despre consultanti in investitii (cu referinte serioase in domeniu si rezultate consistente), acestia nu depasesc un numar de 20-30. Nu includ aici brokerii care executa de fapt ordine de investitii din partea specialistilor sau a investitorilor efectiv, asa cum nu ii includ intre acestia pe investitorii care fac investitii in nume propriu.

    Daca vorbim despre oameni cu venituri disponibile de peste un milion de euro pentru investitii cu portofoliu diversificat (actiuni cotate, actiuni necotate, obligatiuni, active imobiliare, active financiare de genul creantelor sau altor titluri financiare) si care ar fi genul de clienti pentru consultantii in domeniul investitiilor, atunci numarul lor este de asemenea relativ redus. Multi oameni bogati din Romania sunt la prima generatie, averea acestora fiind generata de activitati de afaceri personale si a caror avere este in mare masura imobilizata in afacerile respective. 

    Foarte putini oameni au cu adevarat lichiditati disponibile pentru investitii de portofoliu. In plus, multi dintre cei ce au astfel de lichiditati disponibile prefera sa investeasca singuri, bazandu-se pe flerul personal, fler care de multe ori a stat la baza succesului lor financiar. Numarul indivizilor care si-au facut averea in afara circuitului economic efectiv (de exemplu, sportivi care au castigat bani in competitii internationale, cantareti sau actori, artisti plastici, proprietari ai unor averi provenite din mosteniri sau partaje, castigatori la Loteria Nationala etc.) sunt destul de putini si multi nu au avut ocazia sa intre in contact cu consultantii profesionisti in domeniul investitiilor. 

    Pe de alta parte, in ultimii doi-trei ani au inceput sa apara in Romania din ce in ce mai vizibil sisteme institutionalizate de investitii de tipul celor occidentale: activitati de private banking la care au acces clientii premium ai marilor banci internationale (intre bancile care promoveaza astfel de servicii sunt HVB, ING, Citibank), fonduri inchise de investitii private, fonduri deschise de investitii, administratorii de portofoliu (asset management) etc. 

    Nu in ultimul rand, trebuie mentionat faptul ca sunt persoane bogate din Romania care apeleaza la servicii de private banking si investitii prin intermediul fondurilor din strainatate, avand in vedere ca acestia detin sume relativ importante de bani „parcati“ in conturi din strainatate (simptom specific multor tari in tranzitie/ cu economii emergente si instabilitate macroeconomica ridicata). Pe masura ce perceptia referitoare la riscul plasarii/ mentinerii banilor in Romania se schimba, acesti bani incep sa se reintoarca in Romania. Acest fenomen al repatrierii averilor s-a intamplat cu ani in urma in tari precum Italia, Brazilia, Chile, Filipine, iar mai nou Rusia, Croatia si Polonia, asa incat nu vad de ce nu ar avea loc si in Romania. 

    De fapt, o parte importanta din cresterea preturilor in domeniul imobiliar din anii 2003 – 2004 pentru proprietatile cu valori mari (terenuri si cladiri cu valori  de peste 300.000 – 500.000  de euro) s-a bazat si pe existenta unor sume mari de bani repatriate de catre romanii bogati care au considerat ca mediul economic este deja suficient de sigur pentru reintoarcerea banilor lor. La polul opus, creditul imobiliar si banii trimisi in tara de catre muncitorii din strainatate au afectat in principal preturile la locuintele si terenurile ieftine. 

    Dragos Rosca este directorul fondului de investitii Gemisa Investments

  • VILA SAU TABLOU?

    Marile banci de investitii din Occident – ABN Amro, JP Morgan, UBS – si firmele de consultanta Goldman Sachs, Lehman Brothers ofera servicii de asset management pentru cei foarte bogati, insa fara cunostinte de afaceri: avocati, medici, vedete de cinema, mari sportivi. Pentru acesti clienti, castigul vine de cele mai multe ori din combinarea inteligenta a catorva posibilitati de plasament.

    PIATA DE CAPITAL Investitiile in actiuni pot aduce cresteri spectaculoase, dar si scaderi la fel de rasunatoare. E bine ca acest plasament sa fie combinat cu alte forme de investitii.

    OBLIGATIUNI Sunt instrumente de plasament cu castiguri modeste, dar mult mai putin riscante decat piata de capital. Investitii pe termen mediu si lung.

    PRODUSE INVESTITIONALE DERIVATE „Cocteil“ investitional creat pentru reducerea riscului. Este vorba despre produsele financiare a caror valoare depinde de valoarea altor active. 

    INSTRUMENTE ALTERNATIVE Acopera o gama larga de investitii: plasamentele in opere de arta sunt un exemplu de investitie alternativa.

    PIATA IMOBILIARA De departe „regina“ investitiilor. Plasamentele in terenuri si cladiri sunt deocamdata cele mai sigure si atractive investitii, cel putin in Romania.

    FONDURI MONETARE Depozite bancare, titluri de stat si speculatii valutare.

  • CARIERE SI INVESTITII

    • GHEORGHE HAGI (40 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 20-25 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Farul Constanta, Sportul Studentesc, Steaua Bucuresti, Real Madrid, Brescia, FC Barcelona, Galatasaray Istanbul (jucator); nationala Romaniei, Bursaspor, Galatasaray (antrenor)
    Domenii in care a investit: imobiliare, turism, servicii medicale

    • MIRCEA REDNIC (43 DE ANI)

    Bani investiti in afaceri: 4 mil. de euro
    Cluburi la care a evoluat: Corvinul Hunedoara, Dinamo (jucator); Nationala, Rapid, FCM Bacau, Universitatea Craiova (antrenor)
    Domenii in care a investit: productie de confectii, imobiliare

    • GICA POPESCU (38 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 15-20 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Universitatea Craiova, Steaua Bucuresti, PSV Eindhoven, Tottenham Hotspur, FC Barcelona, Galatasaray, US Lecce, Dinamo, Hannover 96 (jucator)
    Domenii in care a investit: imobiliare, turism, fotbal, piata de capital

    • ADRIAN ILIE (31 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 10 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Universitatea Craiova, Steaua Bucuresti, Galatasaray, Valencia, Alaves, FC Zürich (jucator)
    Domenii in care a investit: turism, imobiliare, impresariat sportive

    • DAN PETRESCU (38 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 10 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Steaua Bucuresti, Chelsea, FC National (jucator); FC National, Sportul Studentesc (antrenor)
    Domenii in care a investit: imobiliare

    • ADRIAN MUTU (26 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 3,5 milioane – salariul lui Mutu la Chelsea – este contractul cu cea mai mare valoare semnat de un fotbalist roman peste hotare
    Cluburi la care a evoluat: FC Arges, Dinamo, Internazionale Milano, Verona, Parma, Chelsea, Juventus Domenii in care a investit: productie vestimentara, imobiliare

    • ILIE DUMITRESCU (36 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 8-10 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Steaua Bucuresti, Tottenham Hotspur, FC Sevilla, West Ham United, FC Atlanta, FC America (jucator); Apollon Limassol, AEK Atena, Akratitos Atena (antrenor)
    Domenii in care a investit: imobiliare, arta, turism

    MIRCEA LUCESCU (59 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal:  10-15 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Dinamo (jucator); Corvinul Hunedoara, nationala Romaniei, Dinamo, Brescia, Rapid, Inter Milano, Galatasaray, Besiktas, Sahtior Donetk (antrenor)
    Domenii in care a investit: asigurari, incaltaminte, productie, turism.