Dupa 15 ani de capitalism, Romania isi adjudeca primul miliardar in euro. Adevarat. Cu acte in regula. Demonstrabil. Aparitia lui marcheaza sfarsitul unei epoci – cea a miliardarilor “de carton”. Fostul mare tenisman roman, Ion Tiriac, a dezvoltat dupa 1990 afaceri a caror valoare depaseste acum un miliard de euro. Urmatorul candidat la statutul de miliardar este Dinu Patriciu. Pe “lista de asteptare” mai figureaza si alte nume.
Cel mai bogat om din lume sau dintr-o tara nu este nimic altceva decat un reper. In sine, miliardul de euro sau de dolari reprezinta doar o cifra rotunda, un prag psihologic, in definitiv o conventie. Dincolo de numere, interesanta este povestea. Or, modul in care Ion Tiriac a ajuns primul miliardar roman chiar merita povestit.
Un om bogat este un om celebru. In cazul fondatorului Microsoft, Bill Gates, cel mai avut om din lume, bogatia i-a adus notorietatea si nu invers. Daca revista Forbes nu l-ar fi scos an de an cel mai bogat din lume, Gates ar fi ramas cunoscut doar in lumea inginerilor software careia ii apartine, de altfel, in continuare prin atitudine, mod de a se imbraca si preocupari.
Tiriac al nostru, un fel de Bill Gates al romanilor, insa cu o avere de aproape 40 de ori mai mica decat cea a parintelui Microsoft, a fost celebru inainte de a fi bogat. Inainte de 1990, tot poporul il stia drept un mare tenisman plecat in strainatate, castigator al Cupei Davis si reputat manager al unor alti mari tensimeni precum Boris Becker, Guillermo Villas sau Ilie Nastase.
Revolutia din decembrie 1989 il gaseste la Paris. Renunta la o calatorie in Kenya impreuna cu unul din cei doi fii ai sai si revine in Romania: si cu bani, si cu “active” mult mai importante decat zecile de milioane de marci – contacte personale cu importanti oameni de afaceri si politicieni din Occident.
“In 1990 nu am venit gol, am venit prost”, spune cu autoironie Ion Tiriac, acum in varsta de 66 de ani. “Aveam 112 milioane de marci germane, castigate in urma turneelor de tenis organizate cu primaria din Stuttgart. Asta pe langa contractele de management cu Becker si Villas”, rememoreaza Ion Tiriac. Daca ar fi investit atunci toti banii pe care ii avea in afaceri speculative, acum ar fi fost mult mai bogat, crede omul de afaceri. Insa nu este adeptul demersurilor de tip “hit and run” (“tunuri”, pe romaneste). “In ”90 aveam bani pentru trei generatii”, marturiseste Ion Tiriac.
Atunci a pariat pe Romania si, treptat, si-a lichidat afacerile pe care le avea in alte tari, cum a facut in cazul investitiilor in real estate din Statele Unite. A schimbat natural echipamentul alb de tenis cu costumele elegante de om de afaceri. Si a inceput sa faca business in Romania. In timp, din banii pe care i-a investit la inceput si bagajul sau de contacte s-a dezvoltat un imperiu care reuneste azi companii din domeniul bancar, asigurari, auto, leasing, real esate, servicii aviatice, cash&carry. In general, fostul tenismen convertit in om de afaceri s-a aliat cu mari companii multinationale la care avea “intrari” la nivel de presedinte sau proprietar. Asa a facut in afacerile Metro sau Allianz. Din acest an, reteta a fost extinsa si in afacerea din domeniul bancar, prin fuziunea Bancii Tiriac cu HVB.
Dupa ce s-a gandit timp de trei-patru ani ce sa faca cu banca, in primavara lui 2005 a ales un partener. Erau mai multi pretendenti interesanti (Erste, Unicredit, Dexia), insa Ion Tiriac a decis sa faca deal-ul cu HVB. Ce voia omul de afaceri era o fuziune cu o institutie bancara deja prezenta in Romania. Tiriac a consfintit afacerea la sediul Bank Austria Creditanstalt din Bucuresti, filiala pentru Europa Centrala si de Est a HVB. Ce a simtit fondatorul care a si dat numele bancii in momentul semnarii contractului? “Am simtit ca pot sa ma duc inainte, ca tot ce am facut este un fapt implinit si ca nu am renuntat deloc la partea mea din afacere”, spune cu detasare Tiriac.
Legat de valoarea tranzactiei au circulat mai multe zvonuri. Cel mai raspandit spune ca omul de afaceri va primi o suma de bani in termen de cinci ani, in functie de performantele bancii. Cert este ca, deocamdata, Tiriac a facut un schimb de actiuni: “Am dat actiuni ale Bancii Tiriac, am primit actiuni HVB, urmand sa primesc actiuni ale noii banci HVB-Tiriac, din care detin 49,9%”. Analistii evalueaza valoarea pachetului de actiuni detinut de Tiriac in noua banca intre 300 si 400 de milioane de euro. Cand isi va incasa Tiriac banii? “Voi lua banii cand voi crede eu ca va veni sorocul. Lucrul se va intampla in termen de patru-cinci ani, cand afacerea o sa creasca”. In acest timp, daca banca va merge bine, valoarea participatiei sale ar putea creste la circa 500 de milioane de euro.
Pentru Tiriac, banca este un capitol oarecum inchis, intrucat holdingul sau va avea o putere de decizie diminuata, in favoarea nemtilor de la HVB. Acelasi rol de spectator il are si in societatea de asigurari, unde Allianz face regulile. Ion Tiriac mai are 44% din aceasta afacere, pachet evaluat la circa 100 de milioane de euro, avand in vedere ca intreaga firma (Allianz Tiriac) valoreaza cel putin 200 de milioane de euro. Calculul nu este foarte greu de facut. Daca Omniasig, companie cumparata in 2005 de austriecii de la Wiener Stadtische, a fost evaluata la 100 de milioane de euro, valoarea companiei in care este actionar si Tiriac trebuie sa fie macar dubla, avand in vedere ca cifra de afaceri a Allianz-Tiriac a fost anul trecut de 2,3 ori mai mare decat cea a Omniasig.
Nici in afacerea cash&carry, Tiriac nu are prea multa putere, cu cele 15% din actiuni. Totusi o considera o afacere solida si nu se teme de concurenta. Cele 22 de centre Metro vor realiza anul acesta o cifra de afaceri de 1,3 miliarde de euro cu un profit de 70-80 milioane de euro, ceea ce plaseaza valoarea de piata a companiei undeva la 500-600 de milioane de euro.
Pe langa afacerile puse “la caldura”, sub protectia grupurilor straine, Tiriac mai are si domenii in care merge in continuare pe cont propriu. Cel mai puternic exemplu este domeniul auto, unde compania care ii poarta numele se dezvolta independent. Fostul tenisman nu a dus lipsa de pretendenti nici pentru aceasta afacere. Cu cativa ani in urma, niste investitori israelieni erau dispusi sa ii cumpere firmele din domeniul auto pentru 100 de milioane de euro, cam cat erau si veniturile cumulate ale acestora. A preferat sa continue singur, iar pentru anul in curs cifra de afaceri a Tiriac Auto (grup care reuneste toate marcile importate si distribuite de el) va ajunge la 470 milioane de euro.
Specialistii sunt de parere ca daca afacerea ar fi vanduta maine, proprietarul ar obtine un pret cuprins intre 200 si 300 de milioane de euro. Avand in portofoliu cateva marci vedeta (Mercedes, Ford sau Hyundai), Tiriac nu vrea o asociere pe zona auto. “Nu cred ca voi atrage un partener. Ce poate sa imi aduca?! Nu sunt excitat”, comenteaza el.
Divizia auto merge mana in mana cu compania de leasing. Mai bine zis va merge, pentru ca Tiriac Leasing nu a exploatat suficient sinergiile grupului. “Nici 50% din automobilele pe care le vand nu le leas-ez eu”, spune cu regret Tiriac. Insa acum este convins ca asocierea cu HVB ii va da acces la surse de refinantare mai ieftine, lucru care ii va permite sa fie si mai competitiv. Aproximativ 85-90% din vanzarile grupului auto se fac in leasing.
Daca asteptarile privind dezvoltarea leasing-ului se vor confirma, Tiriac crede ca peste trei ani, compania sa va avea venituri de cel putin 500 de milioane de euro. Atunci va veni momentul unei asocieri. “Si acum am 20 de pretendenti la leasing care fie vor sa cumpere compania integral, fie vor sa se asocieze cu mine. Deocamdata, mai astept”.
De altfel, leasing-ul si imobiliarele sunt domeniile pe care Ion Tiriac pariaza pentru urmatorii cinci-zece ani. Deja considerat unul dintre cei mai mari investitori in real estate, omul de afaceri se vede “micut” si spune ca de-abia acum incepe cu adevarat sa investeasca in real estate. Fara sa dea detalii, vorbeste de un proiect de centru comercial, in care este asociat cu o firma straina si cu un partener roman. El crede ca se va dezvolta si pe alte zone ale domeniului imobiliar: de exemplu, locuinte pentru segmentul popular. In plus, pentru el, “real estate nu inseamna doar Bucuresti.”
Pe viitor, Tiriac nu vrea sa se mai implice foarte mult in afaceri. “M-am saturat”, spune el cu convingere. De coordonarea holdingului Tiriac urmeaza sa se ocupe un CEO roman al carui nume va fi anuntat in curand. Omul de afaceri l-a implicat in business si pe fiul sau, Ion Ion Tiriac, care administreaza in special divizia auto si participatia tatalui sau in societatea de asigurari.
De cand a inceput sa agoniseasca primii bani seriosi, Tiriac s-a gandit sa faca si investitii personale, in special in actiuni de portofoliu – “pensia mea”, cum ii place sa le denumeasca. El a mers de 30 de ani pe mana acelorasi specialisti in investitii pe care i-a urmat, indiferent de companiile la care acestia s-au mutat. Nu ii plac riscurile mari, motiv pentru care a mers pe o metoda conservatoare de investitii. Iata cum este organizat portofoliul lui Tiriac: “50% – blue chips, 25% actiuni variabile si 25% – actiuni pe care le recomand eu. Am dat gres destul de rar.” Si chiar daca i s-a intamplat sa greseasca, nu regreta nimic. Nici faptul ca a in anii ”80 a refuzat 5% din compania Nike, actiuni care acum ar fi valorat un miliard de dolari.
Dragos Rosca, directorul fondului de investitii Gemisa Investments, cu experienta in consultanta de management dobandita la Roland Berger Strategy Consultants, crede ca averea lui Tiriac este “adevarata” si pentru ca companiile sale au un grad de indatorare “rezonabil” si nu au datorii la stat. Omul de afaceri confirma nivelul scazut de indatorare si explica aceasta foarte simplu: “Mi-a fost frica sa am datorii”.
Intrebat daca este constient ca a ajuns miliardar, Ion Tiriac raspunde cu autoironie: “Eu nu sunt nimica. Sunt unul care se scoala la ora sase si merge in pat la unu noaptea. Si nu stiu de ce”. Ii place in schimb sa se considere un geniu la organizarea de turnee de tenis – de altfel, business-ul din care a facut primele milioane de marci germane.
De-a lungul ultimilor 15 ani, Tiriac a fost suspectat ca in schimbul vizibilitatii si al contactelor pe care le-a oferit mai-marilor zilei (indiferent de culoarea politica), a fost avantajat, tolerat, protejat. Tiriac neaga orice avantaj. Dimpotriva, el aduce aminte episodul cu anchetarea fiului sau, Ion Ion Tiriac, pentru trafic de droguri, scandal care a izbucnit inaintea campaniei electorale din noiembrie 2004.
Pe de alta parte, Tiriac admite ca a oferit vizibilitate guvernantilor si ca le-a creat prilejul de a sta de vorba intr-un cadru informal cu personalitati europene. Lui Adrian Nastase, fostul premier al guvernului PSD, i-a intermediat, de pilda, intalniri cu fostul premier rus Victor Cernomirdin sau cu cancelarul german Gerhard Schroder. Tiriac insista pe ideea ca nu a primit nimic in schimb.
In afara de simpatiile de moment, omul de afaceri are in comun cu Adrian Nastase pasiunea vanatorii. Acest punct comun nu este insa singurul. Cei doi mai impart ceva: titlul de miliardar. Adrian Nastase nu este insa un miliardar demonstrat. Cat timp a fost premier, opozitia de atunci si presa au acreditat ideea ca liderul PSD are o avere de un miliard de dolari. Intrebat de BUSINESS Magazin ce sta la baza acestor zvonuri, Nastase raspunde: “Au fost niste idioti in campania electorala care au spus ca am un miliard de dolari. Nu stiu daca acesti oameni sunt capabili sa realizeze ce inseamna cu adevarat un miliard de dolari. Pentru a avea un termen de comparatie, aceasta suma reprezinta media investitiilor straine facute in Romania intr-un an de zile”.
Adrian Nastase, acum presedinte executiv al PSD si inca presedintele Camerei Deputatilor, crede ca “aceasta legenda a fost lansata in campania electorala. Acum, actuala putere are ocazia sa demonstreze ca am miliardul de dolari”. Sau nu. Pentru ca liderul pesedist insista pe ideea ca intreaga sa avere (si singura) este facuta publica pe site-ul Camerei Deputatilor. “Nu am nici un cont in vreo banca straina”, adauga el. Conform declaratiei sale de avere, are terenuri in Cornu, Balotesti, Corbeanca si Bucuresti, un imobil in Bucuresti cu o suprafata de 378 de metri patrati, conturi in lei (circa 300 de milioane), in dolari (200.000) si euro (50.000). De asemenea, Nastase mai are in colectie picturi in valoare de 100.000 de dolari. Oricum, totalul e departe miliardul de dolari.
Dincolo de legende, urmatorul miliardar care ii sufla in ceafa lui Tiriac este petrolistul Dinu Patriciu (55 de ani), presedintele Rompetrol. Daca in cazul lui Ion Tiriac, evaluarea afacerilor nu este o treaba usoara, singurele surse de informatii fiind studiile companiilor de consultanta si raportarea la tranzactii intre companii din industrii similare, in privinta lui Patriciu lucrurile sunt clare. In mare, averea sa se poate calcula in functie de capitalizarea bursiera a companiilor din grupul Rompetrol listate pe Bursa de Valori Bucuresti (Rompetrol Rafinare, Rompetrol Well Services) si pe Rasdaq (Vega – Rompetrol SA).
Capitalizarea bursiera a celor trei companii controlate de grupul Rompetrol era la sfarsitul lui septembrie de 700 milioane de euro. De precizat ca valoarea actiunilor Rompetrol Rafinare (Petromidia) – compania lui Patriciu cu cea mai mare capitalizare bursiera – este destul de volatila. Din cele 700 de milioane de euro, detinerile Rompetrol (aproximativ 80%) se cifreaza la 560 milioane de euro, suma din care “partea” lui Patriciu (80%) inseamna 450 milioane de euro. In structura Rompetrol Group, pe care Patriciu il controleaza impreuna cu americanul Phil Stephenson (20%), fost angajat al Trezoreriei SUA, intra si alte companii care nu sunt listate.
Dinu Patriciu vine cu o proprie estimare exhaustiva: “Intregul grup are o valoare de un miliard de dolari”. Omul de afaceri calculeaza totul in dolari, din simplul motiv ca pretul barilului de petrol este exprimat in moneda americana. Cum Rompetrol detine cam 80% din companiile din componenta sa (fiind asociat si cu alti investitori), iar Patriciu are 80% din Rompetrol, detinerile sale in domeniul petrolier se ridica la 640 milioane de dolari. “Cu ce mai am, ajungem la 700 milioane de dolari (560 de milioane de euro)”, estimeaza Patriciu, in concordanta cu valoarea actiunilor sale de pe Bursa de Valori Bucuresti si Rasdaq. Totodata, chiar daca grupul lui Patriciu este dezvoltat si pe credit, valoarea averii omului de afaceri nu are de suferit datorita cotarii la Bursa. Actiunile Rompetrol reflecta si nivelul de indatorare, prin cotare recunoscandu-se valoarea actiunilor cu tot cu datorii.
Usurinta de a calcula averea lui Patriciu dupa capitalizarea bursiera nu este nici pe departe singurul avantaj al listarii. Bursa este in sine o masina de facut bani. “Bursa e singurul loc in care poti multiplica valoarea companiei de zeci de ori”, crede fostul profesor la Facultatea de Arhitectura.
Are sanse Dinu Patriciu sa ajunga miliardar in euro? Analistii de pe piata de capital cred ca daca omul de afaceri ar “lichida” problemele pe care le are acum cu justitia, pretul actiunilor Petromidia ar putea creste de trei ori, ceea ce l-ar propulsa in liga miliardarilor. De altfel, Patriciu si-a exprimat mai demult intentia de a lista actiunile Rompetrol pe piata londoneza, care i-ar asigura mai multa lichiditate, insa acum nu poate face asta, intrucat managementul grupului sau este sub acuzare.
Din acest punct de vedere, listarea are si dezavantaje, data fiind dependenta cursului actiunilor de orice evenimente (mai ales, negative) in care sunt implicati actionarii si managerii. Repetatele audieri si, in special, retinerea lui Dinu Patriciu au afectat serios pretul actiunilor Petromidia – vedeta de pe bursa a petrolistului. Dupa retinerea lui Patriciu din mai 2005, actionarul majoritar impreuna cu Phil Stephenson au acuzat statul roman ca, pe fondul anchetei, valoarea Petromidia a scazut cu o treime, respectiv cu 220 milioane de dolari.
Ramanand tot la capitolul piata de capital, Bursa de Valori Bucuresti si piata Rasdaq sunt o buna oglinda a bogatilor Romaniei. Iar imaginea reflectata nu este deloc imbucuratoare, pentru ca numarul mic de companii listate raspunde partial la intrebarea de ce averile bogatasilor romani sunt incomparabil mai mici decat cele ale miliardarilor din statele dezvoltate. Si iar ne intoarcem la Bill Gates! Matei Paun, directorul pentru Romania al bancii de investitii regionale BAC Investment Bank, crede ca subcapitalizarea bursei romanesti explica “saracia” bogatilor romani.
In afara de detinerile de la Rompetrol Group, care anul acesta va atinge o cifra de afaceri de 2,4-2,5 miliarde de dolari, Patriciu mai are investitii imobiliare. Putine, pentru ca si-a vandut grosul detinerilor din acest domeniu: “Am profitat de primul val al pietei imobiliare”. In primavara lui 1991, Patriciu avea peste un milion de metri patrati in Bucuresti. In 1996, el a vandut tot la jumatate din pretul pietei, convins ca va incepe un trend descrescator. “Atunci, lumea zicea ca Patriciu da faliment”. Totusi, previziunea lui s-a adeverit si preturile au scazut dramatic: de la 300 de dolari pe metrul patrat, cat era pretul in 1996, la 70-80 de dolari in 1999.
Si acum mai are terenuri in Bucuresti si in tara care valoreaza zeci de milioane de dolari. Patriciu foloseste aceste pamanturi pe post de “pusculita”. Cand are nevoie sa-si capitalizeze afacerile din domeniul petrolier, mai vinde din terenuri. “Imobiliarele sunt un domeniu simplu in care poti castiga de zeci de ori. Ceea ce nu stiu romanii este ca real estate-ul este o activitate extrem de riscanta. Este cea mai riscanta activitate de business din lume. Este ciclica”, comenteaza Patriciu, care se considera “bunicul real estate-ului din Bucuresti”. El prevde acum un al doilea val al scaderii pretului la terenuri.
Un CEO al unei importante agentii imobiliare din Bucuresti, care a dorit sa-si pastreze anonimatul, spune ca reteaua de benzinarii proprii ale Rompetrol poate fi considerata tot un portofoliu imobiliar al lui Dinu Patriciu. Valoarea celor 85 de benzinarii proprii ale Rompetrol, la care se adauga 16 in constructie, se apropie de 100 de milioane de euro, avand in vedere ca o statie costa intre 0,5 si un milion de euro. Aceasta valoare nu se adauga insa averii lui Patriciu, pentru ca reteaua (Rompetrol Downstream) este detinuta in proportie de 99% de Petromidia. Cu alte cuvinte, valoarea sa se regaseste in capitalizarea bursiera a companiei.
Patriciu nu crede ca reteaua de benzinarii (Rompetrol opereaza in total 320 de unitati) este importanta datorita valorii de real estate, ci prin modul in care aceasta contribuie la cifra de afaceri si la profitul Rompetrol. Iar multe dintre statii nu sunt doar “magazine de benzina”, ci si veritabile supermarketuri, care inregistreaza profituri de peste 50%.
In ce domenii se vor face marile averi ale viitorului? “Averile cele mai mari le vor face cei care vor intelege ca trebuie sa se adreseze unei piete de 120 de milioane de oameni, nu uneia de doar 21 de milioane”, estimeaza Patriciu. Este vorba, in opinia lui, de oamenii de afaceri romani care vor avea o viziune a unei expansiuni regionale (in regiunea Marii Negre si Balcani), indiferent de domeniul de activitate.
Pe lista “candidatilor” la statutul de miliardar adevarat, alaturi de Dinu Patriciu, nu mai candideaza nici o alta persoana fizica, luata individual. Avem insa grupari de oameni de afaceri care actioneaza unitar. Una dintre acestea este familia Micula – proprietara European Drinks. Un al doilea exemplu il reprezinta asocierea investitorilor imobiliari formata din Gabriel Popoviciu si Radu Dimofte. Atat fratii Micula, cat si cei doi investitori in real estate ar putea avea afaceri cu o valoare de un miliard de euro pe termen mediu-lung.
Gemenii Ioan si Viorel Micula din Oradea conduc cel mai mare grup din industria alimentara si, totodata, una dintre cele mai mari companii europene din aceasta industrie. Anul acesta, grupul fratilor Micula apare pe locul opt in topul primilor 100 de producatori de alimente si bauturi din Europa, conform unui studiu realizat de Quality Datenbank Klaus Gebhardt, volumul anual al afacerilor European Drinks depasind 600 de milioane de euro.
Imperiul construit de fratii Micula, care inainte de 1989 au facut afaceri in Suedia (fiind cetateni ai acestui stat, impreuna cu sotiile lor), are activitati nu doar in industria bauturilor si a alimentelor, ci si in turism, media, agricultura. Greutatea afacerii lor rezida in productia si distributia de bauturi si produse alimentare. Business-ul lor este valoros, insa dezvoltarea pe credit le scade valoarea neta de piata. Consultantii spun ca tot grupul European Drinks face in jur de 300 de milioane de euro. Nota bene: aceasta avere se imparte la doi. Aceasta modalitate de a delimita averile intre persoane fizice, chiar daca este detinuta de o familie, este practicata si de revista Forbes in topul sau anual al celor mai bogati oameni din lume.
Viorel Micula, copresedinte al grupului de firme, este de alta parere: “Potrivit unui studiu realizat in 2003 de PricewaterhouseCoopers, valoarea grupului nostru era de 650 milioane de euro”, afirma el. “Aceasta valoare nu include investitiile noastre ulterioare in industria alimentara: cinci linii de napolitane, o fabrica de ketchup si mustar si fabrica de bere. La acestea se adauga grupul de media, investitiile in agricultura si cele 12 hoteluri de pe litoral”, mai spune Micula. Investitiile facute ulterior evaluarii PwC se cifreza la 300 de milioane de euro, insa conform informatiilor din piata, aceleasi investitii se fac in mod curent cu o suma de trei ori mai mica.
Cert este ca investitiile fratilor Micula se fac pe credit, ceea ce le scade valoarea afacerii. In aceasta vara, European Drinks a cerut 200 de milioane de euro de la BERD pentru dezvoltarea business-ului. Totodata, de fiecare data cand s-a vorbit public de averea fratilor Micula, majoritatea analistilor au fost de parere ca din sutele de milioane de euro care reprezinta averea celor doi trebuie scazute datoriile la stat. Viorel Micula afirma ca si-a platit toate datoriile catre stat si ca singurele pasive care greveaza afacerea European Drinks sunt creditele bancare. In orice caz, de fiecare data cand a venit vorba de cifre nete, fratii Micula nu au fost precisi, vorbind doar de cresteri procentuale.
Care este, in definitiv, secretul cresterii grupului de firme din Oradea, care ar putea valora un miliard de euro pe masura scaderii gradului de indatorare? Fratii Micula au vizat masa larga de consumatori, companiile lor vanzand apa minerala, bauturi racoritoare, alcoolice, bere, alimente, dulciuri in volume foarte mari. Pe scurt, mancare si bautura pentru tot poporul. Produsele grupului European Drinks au un mare avantaj in fata competitorilor: pretul mai scazut. Si cum Romania inca este o piata sensibila la pret, vanzarile duduie pe toate categoriile de produse mentionate. De aceea, European Drinks a ajuns mai tare decat companiile multinationale care actioneaza pe aceasta piata (Coca-Cola, de exemplu).
Volumul mare al afacerilor celor doi frati din Oradea le-a dat posibilitatea sa dezvolte si o serie de business-uri adiacente. Sumele ridicate pe care le cheltuiau anual pe publicitate i-au facut sa se gandeasca serios la deschiderea unui grup de presa. “In 2002, am cheltuit cu publicitatea 20 de milioane de dolari”, isi aminteste Micula. Imediat dupa 2000, grupul European Drinks a inceput construirea propriului grup media, care include acum cotidianul Realitatea Romaneasca, televiziunile National TV, N24 si Favorit, precum si postul de radio National FM. Totusi, valoarea grupului de media este destul de mica, pentru ca rolul sau nu este neaparat sa faca profit, cat mai ales sa asigure un suport de promovare pentru produsele grupului. “O mare parte din succesul berii Burger se datoreaza grupului de media”, mai spune Micula.
Cei doi frati au mers pe aceeasi logica atunci cand au constatat ca transportul marfurilor comercializate de ei este suficient de mare pentru a crea o companie de distributie. Asa a aparut Transilvania General Import Export, care “misca” un parc de aproximativ 3.000 de masini.
Fratii Micula mai sunt cunoscuti si ca investitori in turism, cumparand 12 hoteluri pe litoral in momentul in care au fost scoase la licitatie hotelurile de la malul Marii Negre. Desi pana acum investitiile in hotelurile de la Neptun si de la Mamaia (achizitionate pe credit) tind catre zero, Viorel Micula spune ca are incredere in turism si are de gand sa investeasca pe viitor si in “non core business”.
Afacerile European Drinks au depasit granitele Romaniei, grupul exportand bauturi si produse alimentare in Ungaria, Cehia, Slovacia, Finlanda, Republica Moldova, Bulgaria, Germania. “Exportam si in Suedia, tara in care am facut afaceri inainte de 1989”, explica Viorel Micula, om de afaceri care in timpul liber scrie versuri. “Nu cred ca poezia si business-ul sunt preocupari care se bat cap in cap. Va pot da exemplul scriitorilor francezi Arthur Rimbaud si Voltaire, care erau comercianti”, isi explica Viorel Micula pasiunea.
Pe langa cei doi frati Micula, o avere considerabila se afla in mana unui grup de investitori imobiliari, coordonat de Gabriel Popoviciu. Cea mai recenta miscare a lui Popoviciu, dublat de Radu Dimofte, este proiectul Baneasa Investments. Grupul de investitori detine putin peste 50% din acest complex imobiliar – un mini-oras pe 220 de hectare – in care se va investi, potrivit reprezentantilor firmei, un miliard de euro pe un termen de zece ani.
Cat va valora proiectul Baneasa Investments peste zece ani? Greu de spus. Dificultatea calculului are doua cauze: investitiile se vor face din resurse diferite (fonduri proprii, credite si avansuri de la clienti), iar componenta complexului va fi, de asemenea, eterogena: spatii de birouri, centre comerciale, locuinte, spatii verzi. O parte din aceste spatii vor fi vandute (de exemplu, cele trei mii de locuinte), in vreme ce spatiile de birouri vor aduce venituri din chirii. Cat despre spatiile comerciale, ele vor fi dezvoltate impreuna cu investitori din domeniu (Carrefour, Bricostore sau Mobexpert), care deja au inchiriat terenuri.
In orice caz, valoarea intregului proiect patronat de discretul om de afaceri Gabriel Popoviciu ar putea fi de ordinul miliardelor de euro in termen de cinci-zece ani, valoarea participatiilor sale ridicandu-se la cateva sute de milioane de euro. Baneasa Investments nu este singura afacere a lui Popoviciu. El mai controleaza hotelul Howard Johnson, restaurantul Doina si spatii comerciale. Din gruparea Popoviciu-Dimofte a mai facut parte si omul de afaceri Nicolae Badea, resedintele clubului Dinamo Bucuresti, insa acesta se pare ca nu mai colaboreaza cu cei doi. Anterior, cei trei au lansat impreuna afacerile KFC, Pizza Hut, Allrom. Popoviciu si Dimofte sunt asociati in anumite afaceri si cu Dan Petrescu (a nu se confunda cu fostul international roman), fost primar al Capitalei.
Departe de a fi inca miliardari in euro, insa antreprenori care au ajuns la averi de sute de milioane de euro “din nimic” – vorba lui Dinu Patriciu – sunt “cablistii” Horia Ciorcila (42 de ani) si Zoltan Teszari (35 de ani). Cei doi au fondat cele mai mari firme de cablu si Internet din Romania: Astral si RCS&RDS. Ambii sunt oameni de afaceri discreti, preferand sa-si detina companiile prin intermediul unor vehicule inregistrate in paradisuri fiscale.
Horia Ciorcila, cu o avere estimata intre 250-300 de milioane de euro, este recunoscut drept unul dintre cei mai puternici oameni din Cluj-Napoca. Averea sa consta in participatiile de la Astral – companie preluata in aceasta vara de americanii de la UPC, Banca Trasilvania (Ciorcila este si presedintele Consiliului de Administratie) si proprietatile imobiliare din Cluj. Este actionar si in alte companii: este asociat cu vicepremierul George Copos in afacerea Hilton si mai detine actiuni la producatorul de lenjerie Jolidon si la procesatorul de carne Maestro.
Ciorcila “a dat lovitura” de curand cu compania de comunicatii Astral. In vara, UPC a cumparat firma clujeana cu 420 milioane de euro. Pe lista actionarilor, Ciorcila apare cu o detinere insignifianta, de circa 4%, insa in realitate el controla compania in proportie de 15-25%. Asta inseamna ca suma pe care a obtinut-o in urma tranzactiei se apropie de 100 de milioane de euro.
Dupa ce a iesit din afacerea Astral, atentia lui Ciorcila se concentreaza pe industria bancara si pe proiectele imobiliare: “Am incredere in domeniul bancar. Piata este la inceput”. El crede despre Banca Transilvania ca, peste sase-opt luni, dupa vanzarea BCR, va fi cea mai mare banca cu capital local. Pentru moment, planul lui Ciorcila este sa capitalizeze banca, neavand deocamdata planuri de vanzare. “O eventuala tranzactie este o chestiune de ani de zile”, conchide Horia Ciorcila, care detine direct si indirect din Banca Transilvania circa 14%. Cat valoreaza aceste procente in cazul unei tranzactii? Acum, potrivit capitalizarii bursiere a bancii, valoarea bancii este de 650 de milioane de euro. Cu alte cuvinte, detinerea lui Ciorcila se ridica la aproximativ 90 de milioane de euro, iar valoarea de piata a bancii poate creste in timp.
Cat despre zona imobiliara, Ciorcila nu mai este implicat in proiectul rezidential “Buna ziua” din Cluj, investind in locuinte pentru segmentul popular. “Aici vor fi volume foarte mari, pentru ca si cererea este pe masura”, comenteaza Ciorcila. Nu este insa convins ca investitiile in alte segmente ale pietei de real estate vor mai avea un succes la fel de mare ca si pana acum. “Multi au investit in domeniul imobiliar, care pentru mult timp a fost apanajul tuturor. De acum inainte, randamentele in zona de real estate vor fi mai mici, pe fondul cresterii ofertei”, afirma Ciorcila. Omul de afaceri da exemplul centrelor de birouri: “Nu se stie daca si cererea va fi pe masura”.
Pus sa isi aminteasca de momentul debutului in afaceri imediat dupa 1990, clujeanul crede ca avea un mare avantaj, dublat de un dezavantaj pe masura. “Nu aveam concurenta, piata fiind la inceput, dar nici experienta”, zice el. Dupa 15 ani de business in care a acumulat experienta, este in masura sa dea un sfat tinerilor antreprenori: “Celor care se apuca de afaceri le-as recomanda sa se orienteze spre sectorul serviciilor”. El spune ca Romania sta deocamdata prost la acest capitol si ca investitiile in acest domeniu sunt de viitor. “Marjele de profit sunt bune aici, fata de productie, de exemplu”, adauga Ciorcila.
Inspiratia de a investi in cablu TV a avut-o si oradeanul Zoltan Teszari, care detine acum direct si indirect circa 50% din afacerea RCS&RDS, lider de piata pe CATV si Internet. Avand in vedere ca Astral s-a vandut cu 420 de milioane de euro, valoarea liderului RCS&RDS poate fi estimata la 500 de milioane de euro, suma din care Teszari detine jumatate. Spre deosebire de Ciorcila, care si-a lichidat afacerea, Teszari inca asteapta investitorii.
Lista bogatilor adevarati ai Romaniei ale caror afaceri au avut o dezvoltare evidenta din 1990 pana in prezent se incheie aici. Faptul ca deocamdata Romania are un singur miliardar in euro, iar numarul candidatilor la statutul de miliardar este relativ mic nu trebuie sa constituie un motiv de ingrijorare. Putini, dar buni. Iar faptul ca Ion Tiriac este in fruntea clasamentului bogatilor Romaniei este “un element de onorabilitate pentru tara noastra”, dupa aprecierea lui Dragos Rosca de la Gemisa Investments, “daca ne gandim ca aproape toti miliardarii din Europa Centrala si de Est – Ucraina, Rusia, Polonia – si-au cladit averile in baza unor privatizari dubioase”.