BusinessMagazin

Category: Cover story

  • PIATA AUTO: IN VITEZA A CINCEA

    Pentru piata auto, 2005 a fost ceea ce anul 2003 a fost pentru electronice si electrocasnice: un an cum n-a mai fost altul. Un an-record, in care dealerii si-au rectificat de mai multe ori, in crestere, estimarile, pe o piata a carei expansiune are la temelie dezvoltarea sistemelor de finantare.

    In Europa Occidentala si in Statele Unite eforturile dealerilor au acum un singur scop: mentinerea vanzarilor. In Romania insa, dealerii se misca pe o piata care traverseaza cea mai fasta perioada din intreaga sa istorie. Ce inseamna asta, in cifre? Inseamna, dupa primele zece luni ale lui 2005, o crestere de aproape 50% a vanzarilor la autoturismele noi fata de anul precedent – adica peste 212.000 de unitati – in conditiile in care in industrie se estima, la inceputul anului, o crestere anuala de doar 15% fata de 2004.

    Astfel ca in primele noua luni din 2005 s-au vandut circa 188.000 de masini noi, depasindu-se pragul de vanzari realizat in cele 12 luni ale lui 2004, cel mai bun an al pietei auto din Romania de pana acum.

    CATEVA ARGUMENTE. Cum se explica o astfel de explozie, in conditiile in care cu doar un an in urma vanzarile de masini noi inregistrasera cel mai mare ritm de crestere de dupa 1990, de peste 30%?

    Companiile vorbesc de un set de factori care au actionat concertat, stimuland atat productia de automobile, cat si vanzarile interne. Un prim factor ar fi devalorizarea constanta si accentuata a euro. Un altul – promotiile permanente. Combinati, cei doi factori au dus la scaderea preturilor, care a inviorat vanzarile. Un alt factor care a stimulat piata auto a fost o masura fiscala: introducerea cotei unice de impozitare a generat – sau cel putin a lasat impresia ca va genera – bani in plus in buzunarele oamenilor; in plus, scaderea dobanzilor bancare a facut ca ratele sa fie mai mici, deci mai accesibile. Ar mai fi un motiv: dealerii auto au avut bugete de publicitate mai mari si au facut investitii consistente in showroom-uri, ceea ce le-a adus vanzari mai mari si in orasele mai mici, pe care le-au putut deservi in 2005 cu mai multa atentie.

    Si pe langa toate astea, cireasa de pe tort: au intrat in vigoare masurile de stimulare a parcului auto, asa-numita „prima de casare“, care i-a convins pe multi romani sa scape de masinile vechi si sa-si ia masini noi: o masura fara precedent in Romania, dar destul de frecvent aplicata in Europa Occidentala, care a determinat o crestere a vanzarilor in special pentru Dacia, dar si pentru variantele mai ieftine de echipare ale Skoda sau Renault.


    CRESTERI PE LINIE. Companiile auto si-au modificat de mai multe ori obiectivele de vanzari anul acesta – au facut-o atat producatorul local Dacia, cat si distribuitorii de autoturisme de import precum Renault, Skoda sau Volkswagen.

    Renault Romania, de exemplu, importator pentru piata locala al marcilor Renault si Nissan, estima la inceputul anului ca va vinde 15.000 de unitati. Targetul s-a modificat de cateva ori, ultima cifra anuntata de Nicolas Ianculescu, directorul general al companiei fiind de 26.000 de unitati (24.000 de Renault si 2.000 de Nissan), cu o valoare de aproximativ 300 de milioane de euro.

    La fel s-a intamplat si la Porsche Romania, cea mai mare companie de pe piata romaneasca. Brent Valmar, directorul general al companiei, anticipa vanzari de 20.000 de automobile pentru 2005, in crestere cu 10% fata de anul precedent. Insa ceea ce s-a intamplat pe parcursul anului l-a determinat pe Valmar sa ridice treptat obiectivul de vanzari pana la 30.000 de unitati, valoare pe care de altfel Porsche a atins-o anul acesta. Ritmul de crestere al numarului de masini vandute, de 50%, se regaseste insa intr-o masura mai mica in cifra de afaceri, programata pentru acest an la 380 de milioane de euro.

    Explicatia ar fi, potrivit oficialilor companiei, ca vanzarile au crescut in principal la gama de autoturisme ieftine si intr-o masura mai mica la cele scumpe. Si in cazul Automobile Bavaria, importatorul grupului BMW pe piata locala, a fost nevoie de modificari ale obiectivelor: daca la inceputul anului compania estima vanzari de 1.200-1.300 de bucati si o cifra de afaceri de 120 de milioane de euro, in toamna directorul general Michael Schmidt a anuntat un nou obiectiv – 1.400 de masini si o cifra de afaceri de 130 de milioane de euro.

    Compania a inregistrat mai multe comenzi si pentru modelul de lux Rolls-Royce Phantom, un astfel de automobil fiind deja livrat omului de afaceri Ioan Niculaie, iar altul ajungand la un alt proprietar pana la sfarsitul lui 2005. TiriacAuto, divizia de profil a grupului de firme detinut de omul de afaceri Ion Tiriac, si-a ridicat la randul sau obiectivele de vanzari pe parcursul anului. Dupa 320 de milioane de euro anul trecut, TiriacAuto, care coordoneaza activitatea a cinci importatori de autovehicule, a anuntat pentru acest an afaceri de 430 de milioane de euro, pentru ca ulterior grupul (reprezentant al marcilor Mercedes-Benz, Smart, Chrysler, Mitsubishi, Ford, Mazda, Jeep, Jaguar, Land Rover si Hyundai) sa-si ridice obiectivul pentru acest an la peste 470 de milioane de euro.

    NU AVEM DESTULE LOGAN. Un caz aparte este, in 2005, producatorul local Automobile Dacia, care pentru prima data in ultimii ani nu a reusit sa produca automobile pe masura cererii. „Nu avem indeajuns de multe masini pentru a satisface cererea“, au declarat de mai multe ori, pe parcursul anului, reprezentantii Dacia. In primavara, conducerea Dacia a decis sa stopeze productia modelului Solenza pentru a se putea concentra asupra celui mai nou model, Logan, care a inregistrat vanzari cu mult peste asteptari pe toate pietele in care a fost lansat.

    Desi nu era programat pentru vanzare in tarile din Europa de Vest, Logan a intrat in 2005 pe cele mai mari piete europene, precum Germania, Franta sau Italia, stocurile alocate fiind repede epuizate. Explicatia e simpla: Logan a acoperit o nisa care pana acum le-a scapat producatorilor de automobile –  pensionarii vest-europeni, precum si categoriile de persoane cu venituri reduse. Pana la aparitia Logan, acestia se orientau spre automobile second-hand. In aceste conditii, Dacia va produce si vinde pana la finalul anului peste 175.000 de automobile, din care aproximativ o treime vor fi destinate exportului. Vanzarile vor permite companiei sa depaseasca pragul de un miliard de euro cifra de afaceri, urmand sa treaca si pe profit, pentru prima data de la venirea Renault ca actionar in urma cu cinci ani.

    EXCEPTIA DAEWOO. Nu la fel de bine au mers lucrurile pentru al doilea producator local. Confruntat cu un viitor incert, Daewoo Craiova a fost printre putinele companii care si-au redus in acest an vanzarile.

    Cu putin peste 18.000 de automobile vandute in primele zece luni, Daewoo a inregistrat un regres de peste 21% fata de anul precedent, fiind marca auto cu cea mai importanta scadere in acest an. Daewoo Motor detine 51% din actiunile Daewoo Automobile Romania. Diferenta de 49% din capitalul social apartine Automobile Craiova, societate la care statul controleaza 72,4% din actiuni. In 2002, o data cu preluarea unora dintre activele Daewoo Motor de catre General Motors, nou infiintata companie General Motors Daewoo Auto and Technology (GMDAT) a anuntat ca va continua sa livreze componente pentru fabrica de la Craiova timp de trei ani. Acordul urma sa se incheie in toamna acestui an, insa GMDAT l-a prelungit pana la inceputul anului viitor.

    Nici in prezent situatia Daewoo Craiova nu este clara, insa pana la finalul anului, spun autoritatile romane, producatorul local va reintra in proprietatea statului. Ulterior, afirma reprezentantii autoritatilor romane, producatorul de la Craiova va fi scos la vanzare, printre companiile interesate aflandu-se pana acum General Motors, Ford si Renault.

    SIAB DE 20 DE MILIOANE DE EURO. Anul 2005 a marcat o alta premiera pentru piata auto locala. La fel ca si la editia anterioara a SIAB, din 2003, pe lista participantilor nu a figurat TiriacAuto. Divizia de profil a grupului detinut de Ion Tiriac a decis sa isi organizeze propriul eveniment – Parcul TiriacAuto. SIAB 2005 a reprezentat o afacere mult mai buna atat pentru organizatori, cat si pentru participanti, fata de editia anterioara.

    Cu peste 230.000 de vizitatori, SIAB 2005 a generat o cifra de afaceri de peste 1,5 milioane de euro, din care aproximativ o treime a fost reprezentata de incasarile din bilete. Chiar daca rolul principal al oricarui salon auto este acela de informare, participantii au inregistrat la SIAB 2005 un numar cu mult mai mare de precontracte si de comenzi ferme decat la editia anterioara – 1.500-2.000 de automobile, cu o valoare de 20 de milioane de euro.

    Nu in ultimul rand, anul 2005 a marcat si intrarea pe piata locala a primului dealer regional de automobile de ocazie, AAA Auto. Compania, cel mai mare dealer de masini de ocazie din Cehia, detine incepand din acest an un show-room in zona de vest a Capitalei si urmeaza sa investeasca 20 de milioane de euro, in urmatorii ani, pentru extinderea retelei si a stocului de automobile importate sau cumparate de pe piata locala.  In paralel, dealerii de automobile noi si-au dezvoltat gama de servicii cu activitati de buy-back (automobilul uzat este primit de dealer, evaluat, iar valoarea este considerata avans pentru unul nou). Importurile de automobile second hand au crescut la randul lor puternic in acest an. Cu cele peste 50.000 de automobile second hand anticipate a fi importate in acest an piata auto va trece de 300.000 de unitati, Romania devenind a doua tara ca dimensiune din regiune, dupa Polonia, insa inaintea Bulgariei sau Ungariei.

  • Repere in 2005

    Repere in 2005

    PIATA: Piata constructiilor a inregistrat in acest an o crestere de 7-8%, sub estimarea de la inceputul anului, de aproximativ 10%, potrivit Asociatiei Romane a Antreprenorilor de Constructii (ARACO). Organizatia evalueaza piata romaneasca a constructiilor la circa sase miliarde de euro.

    CARTEL: Consiliul Concurentei a terminat in acest an analiza asupra preturilor la ciment pe piata romaneasca, sanctionand cei trei mari producatori cu amenzi in valoare totala de 27 mil. euro. Holcim, Lafarge si Carpatcement au negat ca ar fi constituit un cartel pentru fixarea preturilor, dar au platit amenzile.

    PRETURI: In acest an, preturile lucrarilor de constructii au crescut, pe fondul scumpirii materialelor, precum otelul sau cimentul, dar si a utilitatilor. 

    De urmarit in 2006

    PIATA: Conducerea ARACO estimeaza pentru anul viitor o crestere a pietei de peste 10%, mizand pe depasirea obstacolelor din acest an, cum ar fi lipsa finantarii proiectelor sau accesul limitat la fondurile comunitare.

    PROIECTE: Pentru anul viitor se anunta importante finantari externe (circa 1,4 mld. euro, potrivit MTCT). Ministerul a anuntat ca  prioritatea zero o constituie coridorul IV pan-european, care traverseaza tara noastra de la est la vest, pe traseul Constanta-Bucuresti-Pitesti-Sibiu-Oradea-Deva-Arad-Nadlac.

    PRETURI: Preturile materialelor de constructii vor creste si in 2006 cu aproximativ 10-15%, considera reprezentantii ARACO.

  • AGRICULTURA: IROZII GAINILOR

    Greu de ales evenimentul anului agricol 2005, in conditiile in care am avut de-a face cu inundatii care au generat pagube importante sau cu o imprevizibila epidemie de gripa aviara, care i-a transformat pe romani in „Irozi ai gainilor“.

    Dar cum tonul unui material de sinteza trebuie sa fie optimist, sa convenim ca evenimentul anului a fost venirea pe lume a vitelusei Europa, nasita de ministrul Gheorghe Flutur. Evenimentul s-a petrecut la inceputul lunii noiembrie, cu ocazia manifestarii Indagra, targul national al agricultorilor, si a fost, in opinia ministrului, un semn de bun augur pentru programul Fermierul, lansat tot atunci. Pentru o imagine completa, mai trebuie pomenite si numele parintilor, Naiv si Suraia, precum si nedumerirea ministrului agriculturii in ceea ce priveste numele tatalui – „boul este mai degraba consecvent decat naiv“.

    Consecvente, autoritatile promit, periodic, sa indrepte deficientele fundamentale ale agriculturii romanesti, iar pomenitul program Fermierul ar trebui sa furnizeze fermierilor circa 200 de milioane de euro, bani ce ar urma sa pregateasca si sa „netezeasca“ integrarea agriculturii romanesti in Uniunea europeana. Prin respectivul program, agricultorii pot asigura cofinantarea de 50% necesara pentru proiecte SAPARD. Raportul Comisiei Europene semnala in acest an, la capitolul Agricultura, o serie de puncte slabe, legate de constituirea agentiilor de plati si de sistemul integrat de administratie si control, precum si ale sistemului de control veterinar pe piata interna si privind aplicarea standardelor UE in domeniul sanatatii publice in sectorul veterinar.

    Sectorul veterinar romanesc a traversat in a doua parte a anului o situatie de criza, dupa depisatarea, in Delta Dunarii a virusului gripei aviare. Identificarea in Romania a virusului H5N1 a generat o reducere a consumului de carne de pasare cu 10-15 procente in perioada imediat urmatoare depistarii infectiei, iar autoritatile au cheltuit cateva sute de mii de dolari pentru despagubirea celor carora le-au fost omorate pasarile din curte. Cele mai mari temeri sunt iscate in prezent de raspandirea tot mai mare a virusului, purtat de pasarile migratoare si de pericolul unei pandemii la nivel mondial, in cazul in care acesta va suferi mutatii care sa-l faca mult mai periculos pentru oameni. Banca Mondiala estima, la inceputul lunii noiembrie, ca o pandemie de gripa aviara ar costa statele industrializate 550 de miliarde de dolari.

    O alta problema majora cu care s-a confruntat agricultura romaneasca in 2005 au fost inundatiile, in urma carora s-au inregistrat pagube de peste 270 de milioane de euro. Cele sase valuri de inundatii, care au inghitit pe rand toate zonele Romaniei, au afectat peste 600.000 de hectare de culturi agricole, din care 140.000 de hectare au avut culturi distruse in totalitate. La grau, Ministerul Agriculturii a anuntat o productie de 7,2 milioane de tone, in usoara scadere fata de cele 7,4 milioane de tone recoltate anul trecut. Daca productia nu a scazut foarte mult, calitatea graului a avut de suferit, tot din cauza inundatiilor, estimarile oficiale indicand compromiterea a peste o treime din recolta, grau care ar putea fi folosit numai pentru furajarea animalelor. In aceasta situatie procesatorii romani vor fi nevoiti sa recurga la importuri, probabil incepand cu al doilea trimestru al anului viitor.

  • Repere in 2005

    Repere in 2005

    • FINANTARE: Cota detinuta de leasing s-a mentinut la peste 60% in cazul masinilor de import, insa a crescut foarte mult ponderea achizitiilor de masini prin credit.
    • STRUCTURA: Au crescut foarte mult, pana la dublare, vanzarile marcilor bine pozitionate in segmentul masinilor de volum (Renault, Skoda sau Chevrolet).
    • VALOARE: Chiar daca numarul de masini noi vandute a crescut spre 50%, din punct de vedere valoric, cresterea pietei a fost mai mica, deoarece s-au vandut mai multe masini ieftine. 

    De urmarit In 2006

    • PROFITABILITATE: Scaderea in ansamblu a preturilor pentru masini ca urmare a promotiilor permanente se va simti in scaderea ratelor de rentabilitate ale dealerilor, care ar putea fi compensate de dezvoltarea activitatii de service.
    • SECOND-HAND: Intrarea pe piata a dealerilor de masini de ocazie si dezvoltarea unor astfel de divizii in cadrul importatorilor va dinamiza piata de automobile second-hand.
    • INVESTITII: Vanzarea de masini va trebui tot mai mult dublata de oferirea de servicii post-vanzare, ceea ce va determina dealerii auto sa investeasca tot mai multi bani in complexuri auto.

  • RESURSE UMANE: GOANA DUPA MANAGERI

    Din afara, Romania poate parea o tara care nu duce lipsa de forta calificata de munca. Din interior, lucrurile stau altfel: lipsa de specialisti si de manageri in mai toate domeniile duce la anomalii inexistente in pietele occidentale.

    Criza de personal a dus in anul care tocmai se incheie la distorsionari salariale care au afectat profitabilitatea multor companii. In sistemul bancar si in IT, mai ales, cererile salariale ale anumitor specialisti au depasit chiar dublul competentelor acestora – dupa cum au constatat, de-a lungul anului, specialistii in recrutari de personal. In timp ce acestia castiga salarii apropiate de nivelul celor practicate in Occident, posturile de „entry“ sunt platite de zece ori mai slab, in conditiile in care, in pietele vestice, raportul top-entry este mai mare de cel mult cinci-sase ori.

    Pe de alta parte, criza de specialisti si de manageri a determinat cateva varfuri de rotatie a acestora de la o companie la alta. In 2005, fiecare companie nou intrata pe piata a „furat“ de la cele deja existente, fie un manager de resurse umane, fie un director financiar, fie un IT manager sau un director de marketing, lasand locuri libere care nu se puteau reocupa decat cu personal racolat de la o alta companie, care se vedea astfel pusa in situatia de cauta inlocuitori la concurenta. Iar o data cu cresterea numarului de optiuni si de oportunitati, specialistii de pe piata n-au mai stat prea mult pe ganduri in fata unor oferte pentru un post mai bun venite din partea unei firme de recrutare. „Scade mirajul corporatiilor si creste pornirea oamenilor competenti de a-si crea cariere bazate pe propria lor valoare“, dupa cum constata Adrian Stanciu, partener la firma de consultanta in resurse umane Ascendis. Unele companii care, cu numai doi ani in urma, se simteau angajatori de varf, protejati de fluctuatiile pietei de forta de munca, au ajuns astazi in postura de angajatori mediocri, supusi presiunii salariale. „Capacitatea firmelor de a creste productivitatea si de a se alinia la un mediu de afaceri in care forta de munca de calitate va inceta sa fie o resursa abundenta si ieftina, asa cum s-au obisnuit, va face diferenta intre succes si esec in urmatorii cinci ani“, mai spune Stanciu.

    Pentru ca retinerea personalului de calitate devine o problema tot mai arzatoare pentru companii, a inceput sa conteze tot mai mult aportul managerului de resurse umane in conducerea companiei. Vazut mai degraba ca si o cenusareasa intre manageri, cu indeletniciri exclusiv administrative, directorul de resurse umane a crescut pe scara salariala atat de mult in acest an, incat evolutia a fost catalogata drept un „fenomen“ de catre specialistii in resurse umane. Salariul managerului de resurse umane s-a apropiat de cel al directorului financiar – cel mai bine platit manager dupa managerul general intr-o companie – ajungand la 3.000 – 7.000 de euro in firmele mari. Tot pentru a motiva angajatii – si nu doar pentru a-i pregati – companiile investesc tot mai mult in training. Potentialul pietei a atras foarte multe francize de training in acest an, in general americane, Dale Carnegie si Telephone Doctor fiind doar doua exemple. Intrarile acestor francize au fost „timide, fara lansari rasunatoare“, dupa cum a constatat Marius Balasoiu, managerul companiei de resurse umane BIA. Dar piata s-a consolidat in 2005, fiind marcata si de disparitia unor actori mai mici sau mai vechi, dupa cum a constatat Octavian Pantis, managerul grupului de firme People Solutions, axat pe activitati in domeniul resurselor umane. Piata romaneasca de training a fost estimata la peste 15 milioane de euro in 2005.

    Totodata, in acest an au aparut si s-au dezvoltat asa-numitele „academii interne“, mai exact cursurile de specialitate organizate pentru angajatii unei companii de catre personalul mai experimentat al acesteia. „Raiffeisen, BCR, Volksbank, Banca Romaneasca sunt exemple care arata ca industria bancara a luat un puternic avant in aces sens“, spune Marius Balasoiu de la BIA.

    Un alt fenomen care a luat amploare in 2005, nu atat prin numarul de angajati implicati, cat mai degraba prin complexitatea instrumentelor utilizate, a fost externalizarea de servicii de salarizare si administrare de personal. Intrat pe piata in 2002, acest gen de servicii gestioneaza maximum 100.000 de angajati in sistemele existente. „Cei nu mai mult de cinci sau sase actori mari pe piata in acest domeniu sunt asaltati in acest moment de factiuni desprinse din propriile echipe care au decis sa inceapa afaceri pe cont propriu“, spune Balasoiu de la BIA. Tentatia specialistilor de resurse umane de a externaliza salarizarea si administrarea personalului e din ce in ce mai mare, pentru ca astfel munca de rutina e inlocuita cu abordari strategice. Incarcarea unei firme externe cu responsabilitatea legislativa a companiei este de asemenea tot mai interesanta.

    Practic, instrumentele folosite in piata de resurse umane – traininguri, consultanta, externalizari, leasing de personal – devin tot mai rafinate, simultan rafinandu-se si pretentiile angajatilor. Cu alte cuvinte, viata angajatorilor se complica si devine mai costisitoare. Ramane in joc cine poate.

  • Repere in 2005

    • Repere in 2005
      ACHIZITII: Au avut loc 14 achizitii de companii, de trei ori mai mult decat in 2004.
      COTELE: Desi a avut loc o impartire „preliminara“ a cotelor la zahar intre noua procesatori din industrie, au mai ramas de distribuit 77.000 de tone
      COMPLETARI DE PORTOFOLII: In absolut toate domeniile, companiile si-au imbogatit oferta, pentru a putea face fata produselor care sunt asteptate sa inunde piata dupa eliminarea taxelor vamale.
    • De urmarit in 2006
      ADERAREA LA UE: Pregatirile in vederea aderarii intra in linie dreapta. Se va definitiva impartirea cotelor la zahar si lapte. 
      TIGARI: Piata va continua sa creasca valoric, iar 2006 este ultimul an in care companiile isi mai pot promova produsele.
      NOI JUCATORI: Este de asteptat ca pe domeniul alimentar sa-si faca aparitia noi jucatori, fie prin achizitii, fie prin fuziuni, fie prin proiecte de tip greenfield.

  • SCURTA ISTORIE: 2005 – ANUL CAUTARILOR

    Optimistii vor spune ca a fost un an rau, iar pesimistii vor spune ca a fost un an bun. Pe dos fata de asteptarile ambelor categorii de persoane, dar justificat: lipsa de abilitate a autoritatilor in administrarea unei economii real-functionale se mai manifesta, inca.

    Anul care tocmai se incheie poate fi definit, simplu, drept un an al cautarilor in economie, dar nu numai, dupa un 2003 definit drept anul exploziei consumului si un 2004 al leului, moneda nationala lansata intr-o neasteptata apreciere. In fond, si cele doua caracterizari de mai sus pot fi asimilate cautarii, incercarilor unei economii lipsite de suficiente proptele de a-si gasi un rost.

    Scenariul 2005 cuprinde o suma de evenimente majore, fiecare marcand intr-un mod definitv domeniul caruia ii apartine. La nivel macroeconomic avem desprinderea de politica Fondului Monetar International, o actiune care a parut nebuneasca unora si curajoasa altora; nu este nici asa, nici asa, este o optiune a Guvernului ce merita acceptata ca atare.

    In materie de fiscalitate, avem cota unica de impozitare, o carte majora jucata fara abilitate: la un moment dat toti fluturau mainile in aer asa de tare incat au scapat cu totii asii din maneca: venituri bugetare insuficiente, speculatii politice, critici nefondate sau lipsite de documentare, explicatii lipsite de convingere. Singurul lucru care merita spus este ca rezultatele aplicarii cotei de 16% vor deveni palpabile peste cativa ani, daca Romania isi va juca bine cartile.

    In zona financiara avem iarasi o noutate sau poate o jumatate de noutate: o Banca Nationala a Romaniei implicata, dupa modelul presedintelui-jucator. Si vorbim de o jumatate de noutate pentru ca BNR si-a schimbat politica din a doua jumatate a anului trecut, cand a lasat liber cursul monedei nationale. In prezent conducerea BNR lupta cum poate pentru a tempera consumul, si implicit, cele ce mai tin de acesta, inflatie peste previziuni si deficite comerciale record.

    2005 a mai fost si anul leului, in cel mai propriu sens al cuvantului, adica anul denominarii. Aici impactul major a fost mai mult la nivelul stirilor de televiziune si asupra contabililor, nevoiti sa isi ajusteze programele si maniera de lucru, cat si asupra populatiei. Legat si de BNR, si de leu, mai trebuie spus ca, la finele anului 2005, piata valutara se prezinta mult mai linistita decat in urma cu un an sau poate nu linistita, ci calita, trecuta printr-o liberalizare a contului de capital si un meci leu – valute cu final indecis. Sectorul bancar este marcat de privatizarea BCR, poate cea mai mare din Romania si din Europa de Est. Nu a fost singura tranzactie a anului, pentru ca si Banca Tiriac a fuzionat cu HVB Bank, in urma unei tranzactii de aproape 250 de milioane de euro.

    Brokerii spun ca 2005 a fost cel mai agitat an din istoria Bursei de Valori. Indicele de referinta BET, care urmareste evolutia celor mai importante zece titluri de la Bursa de Valori, a inregistrat in 2005 un avans de aproape 60%, iar capitalizarea bursiera s-a apropiat de 16 miliarde de euro. Aceasta crestere, desi nu s-a ridicat la nivelul din 2004 cand Bursa a plusat cu un incredibil 100%, a batut din nou randamentele oferite de celelalte alternative de plasament. Vedetele bursei au fost actiunile SIF-urilor, ale bancilor, companiilor farmaceutice si, intr-o oarecare masura, companiile petroliere.

    Economie fara politic nu se poate, fie si numai pentru darul politicienilor de a se implica sau incurca calculele intreprinzatorilor. Sa consemnam, deci, in zona politica permanentele incertitudini – vor fi sau nu anticipate?, vor fi schimbati sau nu presedintii celor doua Camere ale Parlamentului?, cade sau nu Guvernul?, putem reforma sau nu justitia?, primim sau nu nota de trecere la Bruxelles?. N-au fost anticipate, presedintii Camerelor au ramas, Guvernul nu a cazut, la Bruxelles suntem cand asa, cand altfel, dar bine in general; singura dilema majora ramasa fara raspuns este cine cu cine se cearta, de ce si cui foloseste, dar aici avem de-a face cu intrebari ce nu-si vor primi niciodata, poate, raspunsul.

    Ajunsa la maturitate, piata romaneasca de telefonie mobila a fost extrem de activa: in 2005, nu a existat companie de telefonie mobila, cu exceptia Zapp, care sa nu faca obiectul unei tranzactii. In martie, operatorul Connex a fost preluat integral de liderul mondial Vodafone, Orange si-a consolidat pozitia in actionariatul filialei din Romania, iar Cosmorom, ruda saraca a principalilor doi operatori, a fost preluat, in vara, in proportie de 70% de Cosmote.

    Sase valuri de inundatii, ce au lovit pe rand toate zonele Romaniei, au incurcat total calculele jucatorilor din industria turismului. Ploaie, gripa aviara, aprecierea leului, cresterea preturilor la oferta interna au reprezentat un cumul de cauze care au facut din 2005 unul din cei mai prosti ani pentru turismul romanesc: trei miliarde de euro pierderi, cel mai prost an din 1990. Totusi, hotelierii isi pastreaza speranta: au intrat noi lanturi internationale,  altele s-au extins, iar preluarea de catre vicepremierul George Copos a hotelului Athénée Palace Hilton este una din tranzactiile importante ale anului.

    In materie de energie anul poate fi definit cu patru cuvinte: benzina de un euro.  2005 poate fi socotit un an de mijloc, nimic nu a inceput si nimic nu s-a finalizat, cu exceptia privatizarii celor doua distributii de gaze. Mai importante sunt evenimentele programate pentru anul viitor: vanzarea Electrica Muntenia Sud, a complexelor energetice din Oltenia sau a Romgaz.

    In retail, toamna este sezonul pentru discounteri: investitiile inaugurate in octombrie se apropie de 100 de milioane de euro. Inmultirea comerciantilor de acest tip nu este singurul eveniment al anului, care mai marcheaza si vanzarea retelelor de magazine Artima si La Fourmi. Motoarele vanzatorilor de masini au mers in plin in 2005, interesul romanilor mutandu-se din zona electronicelor si electrocasnicelor spre cea a autovehiculelor. Piata auto a ajuns la un nivel record, estimarile de vanzari ale dealerilor auto fiind de mai multe ori modificate in crestere. Practic, dupa primele zece luni ale anului, vanzarile de masini noi pe piata romaneasca au crescut cu aproape 50%, depasind 212.000 de unitati. Aceasta in conditiile in care estimarile jucatorilor din domeniu facute la inceputul anului vizau o crestere de cel mult 15%.

    Ce va fi in 2006? Cel mai important lucru poate fi spus intr-o propozitie simpla: 2006 este ultimul an in care romanii se mai pot, cel putin teoretic, pregati pentru aderarea la Uniunea Europeana. O propozitie simpla care ascunde o sumedenie de complicatii: implicare reala din partea autoritatilor, constientizare si nevoia de actiune din partea conducatorilor de companii, fie ele de stat sau private, constituirea structurilor si a infrastructurii necesare aderarii, recuperarea intarzierilor care mai exista. Totul pe un fond economic ce provoaca o serie de ingrijorari justificate – necesitatea cresterii productivitatii, potentiala majorare a dobanzilor bancare, evolutia destul de imprevizibila a cursului. Dar nu toate previziunile sunt cu tenta pesimista: de bun augur ar putea fi cotarea la bursa a unor mari companii de utilitati si a Fondului Proprietatea, dezvoltarea pietei de IT si telecomunicatii sau finalizarea privatizarilor in energie.

  • UN AN DE RECORDURI IN AFACERI

    Dintr-un anume punct de vedere, cel al tranzactiilor, anul 2005 a fost si continua sa fie atat de spectaculos, incat toate listele intocmite pana acum par condamnate sa ramana incomplete. Din catalogul „Top tranzactii 2000-2005“ de exemplu, lansat de Ziarul Financiar in ultima zi a lunii noiembrie, lipsesc cel putin trei tranzactii de calibru, tranzactii facute publice dupa ce paginile intrasera la tipar.

    Prima ar fi achizitia lantului francez de benzinarii Dyneff de catre Rompetrol, o tranzactie estimata la 100 de milioane de euro. A doua e anuntata fuziune dintre Flamingo si Flanco, estimata de reprezentantii celor doua companii la 35-40 de milioane de euro. Si ultima, dar si cea mai importanta, atat ca valoare a tranzactiei cat si ca impact, e vanzarea BCR contra unei sume care va depasi 3 miliarde de euro. Cu cat va depasi? Nici noi nu va putem spune, pentru ca cifra si numele noului proprietar vor fi anuntate in ziua in care BUSINESS Magazin va fi ajuns deja la chioscuri. In business-ul romanesc sunt oameni care inca n-au apucat sa se gandeasca la Craciun.

    Din radiografia anului 2005 pe care BUSINESS Magazin v-o ofera in acest ultim numar lipsesc, asadar, o cifra si un nume. In rest, cele 22 de articole grupate sub umbrela „Economia in 2005“ trec in revista tot ce a fost cu adevarat semnificativ in anul care tocmai se incheie, de la evolutia indicatorilor macroeconomici pana la cea a cursului de schimb valutar, de la regruparile din media si IT&C la frenezia din retail, de la incredibilele cifre ale industriei auto la rollercoaster-ul bursei.

    Dar dincolo de lucrurile care s-au intamplat deja si care merita analizate, BUSINESS Magazin va ofera, pentru fiecare domeniu in parte, un set de previziuni pentru 2006, anul decisiv dinaintea integrarii in Uniunea Europeana. Pentru ca, desi 2005 a fost un an mai mult bun decat rau, multe au ramas, totusi, nefacute. Dar despre asta veti citi pe larg la anul, tot in BUSINESS Magazin.

  • FMCG: LARGI LA PUNGA

    Pentru piata bunurilor de larg consum, 2005 poate fi descris in doua feluri: a fost fie anul tranzactiilor, fie anul cotelor. Dar si tranzactiile, si cotele au dinamizat doar o parte a pietei: cea alimentara. Domeniul nealimentar a ramas, ca si in 2004, intr-un con de umbra.

    Cu cat se reduce timpul pana la aderare, cu atat mai energice sunt miscarile de preluare din industria alimentara. Daca intre 2000 si 2003 au avut loc doua-trei tranzactii anual, agitatia a inceput sa creasca: in 2004 au avut loc sase tranzactii, iar in 2005 paisprezece.

    In timp ce piata produselor nealimentare (non-food) este aproape nemiscata, fata de 2004, piata produselor alimentare a fost, cu siguranta, dedicata produselor alimentare. Nu doar din perspectiva numarului mare de tranzactii, ci si din aceea a pregatirilor pentru aderare. 2005 (anul cotelor) este si anul in care s-a facut un bilant al industriilor zaharului si laptelui. Pentru industria carnii si a tutunului, 2005 si 2006 sunt anii ultimei sute de metri dinaintea aderarii.

    ZAHAR. Pentru industria romaneasca a zaharului, anul 2005 a fost unul decisiv, pentru ca a adus cotele. Ministerul Agriculturii a facut, spre final de an, o alocare preliminara a cotelor de zahar negociate cu Uniunea Europeana: au fost repartizate 252.600 de tone unui numar de noua fabrici. Dar in urma negocierilor cu Uniunea Europeana, „cota de tara“ este semnificativ mai mare, de 329.000 de tone. Asa ca repartizarea facuta a fost caracterizata drept „preliminara“ de Ioan Armenean, presedintele Patronatului Zaharului din Romania, iar motivul neimpartirii complete a cotelor „este stiut“ doar de cei de la minister, spun reprezentantii companiilor.

    Redistribuirea cantitatii ramase, de aproximativ 77.000 de tone, se va face catre „fabricile care au potential sa produca“, a precizat Armenean. Ce inseamna asta, pana la urma? Pentru ca mai toate fabricile pot pretinde ca mai au potential de productie. Or, impartirea preliminara nu s-a facut in functie de capacitate, ci pe baza productiei realizate in perioada 1998 – 2002 – lucru firesc de altfel, pentru ca aceeeasi perioda a fost luata in calcul in negocierile cu autoritatile de la Bruxelles.

    Cele 77.000 de tone care mai trebuie impartite fac cu ochiul oricareia dintre cele noua fabrici din tara. A obtine acum cote mai mari inseamna nu doar profit mai mare, ci si posibilitatea de a vinde afacerile pe bani mai multi. Cumparator ar fi Agrana, care a anuntat public ca este interesata de expansiune. Vanzatorii, in schimb, se gasesc tare greu, mai ales ca toti cer bani multi. „Orice are acum un pret, dupa aderare va fi de doua ori mai scump“, declara pentru BUSINESS Magazin Ioan Armenean, presedinte al Patronatului Zaharului din Romania.

    Pe piata zaharului, o data cu aderarea, competitia se va ascuti, iar produsele se vor scumpi. Zaharul va ajunge de la 46 de eurocenti la raft la minim un euro in numai doi ani. Iar dupa aderare va trebui sa ne aliniem la regulile pietei comune a zaharului, cu preturi minime de achizitie a sfeclei sau a zaharului brut, taxe vamale mari. Asa cum s-a intamplat si in alte tari ale UE, numai producatorii puternici vor rezista. In Austria, de exemplu, din opt fabrici existente in momentul aderarii numai trei mai functioneaza azi.

    LAPTE. Pentru industria laptelui, anul aprilie 2005 – martie 2006 este un an istoric, pentru ca acest interval va fi luat ca perioada de referinta in vederea stabilirii cotelor impartite producatorilor. Iar dupa ce cotele vor fi alocate catre procesatori, vor incepe simularile: companiile vor trece printr-o „repetitie generala“, adica vor functiona ca si cum Romania ar fi deja in UE.

    Pana spre finalul lui 2005, doar 30 de companii din domeniul procesarii laptelui au primit aviz de functionare din partea UE. Pana la 1 ianuarie 2007, numarul acestora va creste pana la 80, estimeaza Valeriu Steriu, presedinte al Asociatiei Patronale din Industria Laptelui. Insa nu primirea avizului este cel mai mare hop pe care il au de trecut companiile, ci concurenta, careia se estimeaza ca ii vor face fata doar jumatate, pentru ca de la 1 ianuarie 2007 vor disparea taxele vamale. Ceea ce inseamna ca piata ar putea fi inundata de produse de import, multe dintre ele mai ieftine decat cele locale. Austria avea 100 de procesatori de lapte cand a intrat in UE. Circa 80 dintre acestia au disparut de-atunci prin fuziuni, preluari si falimente. Acum in Romania functioneaza circa 300 de procesatori de lapte – iar daca algoritmul austriac se va aplica si aici, ne putem astepta ca circa doua treimi dintre ei sa traga obloanele.

    Si totusi, pana la poarta fabricii, laptele mai are o cumpana de trecut: cotele negociate cu UE vizeaza o cantitate de 3,3 miliarde de litri pe an. Acum, mai putin de un sfert (1,2 miliarde de litri) din laptele produs anual in Romania (5,1 miliarde de litri) constituie materia prima pentru procesatorii din industrie. Diferenta se indreapta catre vanzari directe – e vorba de laptele vandut de tarani in piete, bazaruri sau alte locuri – sau ramane in gospodariile fermierilor. Pentru a merge catre industrializare, laptele are nevoie de investitii, evaluate la nu mai putin de 8,5 miliarde de euro.

    CARNE. Anul 2005 a fost unul de pregatiri febrile, pentru ca integrarea aduce vremuri grele pentru industria carnii. Numarul companiilor se va reduce, si aici, drastic. Din cele peste 1.500 de companii care proceseaza carne, doar opt lucreaza – acum – conform normelor europene. Alte 40-50 au primit derogare de la Asociatia Nationala Sanitar Veterinara (ANSV) pentru a se pune la punct pana la sfarsitul lui 2009, in special in privinta igienei, desi termenul initial era pana la sfarsitul lui 2006. 1 ianuarie 2007 este data de la care circa 100 de producatori de mica capacitate vor avea voie sa vanda numai pe piata interna, intrucat nu respecta standardele europene. Restul vor fi nevoiti sa-si inchida afacerile. Mihai Visan, directorul executiv al Asociatiei Romane a Carnii, este de parere ca, dintre cei 100 care ar putea ramane pe piata interna, doar 60% au sanse sa indeplineasca standardele de igiena in intervalul impus de Bruxelles.

    TUTUN. Pentru industria tutunului, 2005 a fost un an tulburat nu numai de hotararile Ministerului de Finante de a mari accizele mai repede si mai mult (la 1 aprilie in loc de 1 iulie, cu 13,5% mai mult decat prevedea calendarul stabilit cu UE). Anul a fost tulburat si de controversele iscate de propunerea de introducere, in noul Cod fiscal, a pretului minim la tigarete. Companiile s-au impartit in doua tabere: pro si contra deciziei, in functie de felul in care le-ar afecta aceasta noua posibila reglementare. Altminteri, 2005 a fost un an agitat pentru companiile din industria tutunului prin numarul mare (de ordinul zecilor) de lansari, relansari, repozitionari de produse, campanii de promovare. Pentru ca, in afara de 2005, doar 2006 le va mai permite sa-si promoveze produsele. De la 1 ianuarie 2007, restrictiile care vizeaza publicitatea la tutun vor viza presa scrisa, panourile publicitare si alte structuri de afisaj cu impact public, cinematografele si altele.

    Concluzia ar fi ca pentru toata industria alimentara, 2006 va fi un an cheie, anul care ar putea sa faca diferenta nu numai in privinta zerourilor din coada cifrelor din contabilitate. Ci, mai mult, ar putea face diferenta dintre supravietuitorii si invinsii pe care ii va face aderarea la UE.

  • DYNEFF: O AFACERE DE FAMILIE

    In urma cu 50 de ani, tanarul Antoine Lecea, in varsta de 23 de ani, renunta la pasiunea lui, jocul de rugby – care il facuse cunoscut in Franta – si isi construia prima benzinarie in sudul Frantei, zona lui natala. Afacerea a crescut in timp, astfel ca s-a transformat intr-o societate pe actiuni. A fost mereu cu un pas inaintea concurentilor – chiar daca lupta se ducea cu filiale ale multinationalelor.

    Astfel, Dyneff a fost prima retea de carburanti care a acceptat plata prin carduri, apoi a atras clientii cu restaurante si magazine infiintate in cadrul benzinariilor, a lansat carduri de credit si de fidelitate. Antoine Lecea este un cunoscut om de afaceri din Franta, fiind pe locul 188 intr-un top al averilor, cu o avere estimata la 109 mil. euro, iar Dyneff a fost afacerea lui de familie, singurul bun in care a investit 50 de ani. Lecea va ocupa un loc in consiliul de administratie al Rompetrol Franta, dar va avea probabil mai mult timp si pentru a se implica in viata comunitatii, ca militant pentru dezvoltarea oraselului Narbonne (unde face parte din conducerea Camerei de Comert si Industrie) si unul din cei 35 de membri ai Clubului Amatorilor de Trabucuri din aceasta localitate.

    1958: Lecea isi infiinteaza propria benzinarie in sudul Frantei, in zona Languedoc-Roussillon.
    1976: Ia fiinta societatea Dyneff SA, cu sediul la Lezignan-Corbieres.
    1980: Dyneff SA obtine licenta de importator si deschide prima statie de GPL.
    1984: Dyneff e prima companie petroliera franceza care introduce un card electronic de plata.
    1987: Ia fiinta filiala Petro-Lyon a Dyneff, prin care compania intra in zona Alpilor Francezi.
    1992:  Prima statie Dyneff pe o autostrada.
    1994: Achizitioneaza depozitul Saint Gaudens.
    1998: Compania intra in Spania si are loc rebrandarea benzinariilor, ca „Les Stations Soleil“.
    2001: Compania Dyneff cumpara depozitul petrolier Port-la-Nouvelle.
    2002: Compania obtine concesiunea pentru constructia si exploatarea unei statii pe autostrada.
    2005: Dyneff cumpara 5% din AB Bioenergy Franta, care va construi o uzina de producere a etanolului pe baza de porumb; se asociaza cu Terminal Midi Pyrenees pentru construirea unui depozit de 50.000 mc.


    ZESTREA DYNEFF

    Dyneff are piata de baza in sudul Frantei, dar si in Spania, in special in regiunea catalana. Dyneff SA este organizata ca holding, cu un capital de 20 mil. euro. Pe langa reteaua de benzinarii „Les Stations Soleil“, Dyneff detine: 

    –  intregul pachet de actiuni la depozitul petrolier Port-la-Nouvelle (capital de 3,1 mil. euro)
    –  16,65% la depozitele petroliere Rhone (capital 1,3 milioane de euro)
    –  9,67% din actiuni la depozitul petrolier Du Fos (capital 3,9 milioane de euro)
    –  50% din Petro Lyon (capital 45.720 de euro)
    –  intregul pachet al Dyneff Espana SL (capital 601.000 de euro), care opereaza in zona Cataloniei
    –  50% din Dyneff Cataluna (cap. 30.050 de euro)


    IN CIFRE

    Dyneff SA este cel mai mare dintre grupurile petroliere independente din Franta, acoperind circa 3,5% dintr-o piata anuala de 85 de milioane de tone.

    1,5 MLD. EURO: Cifra de afaceri a Dyneff SA in 2003, ceea ce o aduce pe primul loc in zona Languedoc-Roussillon
    50.000: Numarul clientilor, din care 20.000 detin un card de fidelitate
    3,5%: Procent din piata franceza de produse petroliere detinut de Dyneff
    3,2 MIL. MC:  Volumul de produse petroliere comercializate anual, reprezentand 66% din volumul total al pietei romanesti
    22%: Procent din piata regionala (sudul Frantei) detinut de compania achizitionata de Rompetrol
    262.286 MC: Capacitatea de stocare a produselor petroliere in proprietate, la care se adauga  si 149.150 mc in coproprietate
    214 MIL. EURO: Valoarea activelor companiei Dyneff SA, potrivit datelor oficiale
    1,86 MLD. EURO: Cifra de afaceri a companiei in anul 2004
    350: Numarul salariatilor companiei
    250: Numarul statiilor de distributie (din care 34 statii de GPL)
    300: Numarul cisternelor pentru transportul hidrocarburilor detinute de Dyneff